Tribuna, ianuarie 1902 (Anul 19, nr. 1-20)

1902-01-24 / nr. 16

Anul XIX, Sbilu, Joi 24 Ianuarie (6 Februarie) 1902 Nr. 16 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu I Iuni 1 oor. 70 bani, ‘/• an 5 oor., */• an 10 oor., 1 an 20 oor Pentru ducerea la eaai on 80 bani pe luni mai mult Pentru monirehle i 1 inni 2 oor. 40 bani, */« an 7 oor., •)1 an 14 oor., 1 an 28 oor Pentru România și străinătate: '/, an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci. « --------------Abonamentele se fac numai plfttindu-se înainte. INSERŢIUNILE Un fir garmond prima-dati 14 bani, a doua oari 12 bani a treia oară 10 bani. Redacţia (i administraţia: Strada Poplăcei Nr. 15. Se prenumără lu poate şi librării. In România abonamentele se fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder Bucureşti, strada Şelar, 10. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici a 10 bani si vând în Sibiiu, la librăria »Tipografie:«, societate pe acţiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie«. Chestiunea de naţionalitate in parlamentul ungar In decursul discuţiei budgetare ce s’a desfăşurat în camera ungară, trei oratori au ridicat cuvântul cu tendenţa de a aduce pe tapet chestiunea de naţionalitate. Primul a fost deputatul sas dr. Lindner, care însă cu o circumioscţiune şi cu un deosebit sentiment de oportunitate a relevat unele idei referitoare la situaţiunea naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria. Vorbirea lui Lindner a fost ţinută in terminii cei mai moderaţi posibili şi totuşi agenţii şovinismului maghiar din parlament au impestritat-o cu cele mai grobiane întreruperi. Dar dacă Lindner pentru un moment a produs un oare-care sentiment de recunoscătoare simpatie în cercurile nemaghiare acest dram de respect faţă de curagiul — na-’i zicem aşa — cu care a abordat delicata chestiune a neînţelegerilor ce există între elementele din care este compusă Ungaria,a dispărut deodată cu retractarea principiilor susţinute în vorbirea sa imediat în şedinţa proclmă a dietei. Ce păreri avem noi faţă de ţinuta parlamentară a deputaţilor Saşi în general, am spus-o deja şi nu mai revenim asupra ei. Un al doilea orator, care a ţinut de potrivit să se amestece în politica special românească a fost, rătăcitul dr. Iosif Pop, a cărui scandaloasă vorbire şi absurde tălmăciri a situaţiunilor şi idealurilor politice a popoarelor din această patrie, și-au asigurat loc de cinste lângă Moldován Gergely din Cluj. N’a esistat in parlamentul maghiar mameiuo de origine Român, care să sfrunteze sentimentul naţional românesc şi să pângărească naţiunea română in mod atât de perfid, ca dr. Iosif Pop, acest cameleon, care nu de mult îşi fâcea faţă de originea sa strălucită românească. Cea mai doamnă vorbire la chestiunea de naţionalitate a fost discursul rostit de deputatul naţionalist slovac, Fr. Veselovsky. In numele celor patru deputaţi slovaci şi unul şerb, Veselovsky a desfăşurat programul, pe basa căruia ei au părăsit resistenţa pasivă. Intrând în activitate parlamentară-Nu voim să ne ocupăm de cele ce ar fi trebuit să spună representantul aliaţilor noştri slovaci, ci vom face unele reflecţiuni numai asupra chestiunilor, pe cari le-a accentuat in deosebi in vorbirea sa. Numărul prea modest al representanţiior celor cinci milioane de Slovaci şi Sârbi ’l-a fftcut poate pe Veselovsky să fie mai reservat în expunerile sale, să facă unele mici tămâieli în dreapta şi în stânga, pentru ca să fie ascultat până la capât. De fapt această tactică ’i a şi succes. întreruperi a întimpinat el nu ’i vorbă, nici că se putea altfel în mijiocul unei cete de şovinişti — dar’ totuşi a putut «â ’şi termine discursul şi sâ lege în măsură oare-oare atenţiunea oamenii. Ceea ce priveşte ideile accentuate în discursul lui Veselovsky, acestea se pot reasuma in trasa: respectarea legilor esistente. Veselovsky a pretins, ca în ţinuturile locuite in majoritate de naţionalităţi, in biserică, în şcoală, în faţa judecătoriei limba acestora să fie respectată. Aceste pretensiuni sunt toate deopotrivă cuprinse în legea de naţionalitate din 1868, înfiinţarea de şcoale primare şi medii cu limba de propunere a naţionalităţilor aflătoare în preponderenţă în anumite ţinuturi, este o datorinţă a guvernului, de care insa niciodata n’a ţinut seamă. Dintre legile esistente însă nu numai aceasta a fost călcată în picioare de guvern, ci aproape toate legile, fără nici o escepţiune în întreaga lor parte referitoare la naţionalităţile nemaghiare. Legea electorală şi de presa, ordinaţiunile ministeriale date din timp în timp pentru regularea dreptului de întrunire, vorbire şi asociare, toate până într’una au fost desconsiderate de guvern, îndată ce vorba a fost de noi şi de interesele noastre. Aşadar, cu drept cuvânt Veselovzky a insistat pe lângă justa pretensiune, ca cei dela putere sâ dee legilor aplicarea cuvenită, să nu le facă ilusonce şi de batjocură. Ca un program mai general, Veselovsky a spus, că deputaţii naţionalişti stau pe basa pactului din 1867 — lucru ştiut prea bine — perhoreschează ridicarea cuptei, cer votul secret prin comune, ca astfel porteşirile şi persecuţiunile electorale atât de adânc înrădăcinate la noi să poată fi stirpite. In vieaţa autonomică a municipiilor sâ se şteargă Ori e pâpat, păcat de puşcărie Să ocroteşti pe strune fericirea?! Când plâng cu toţi un plâns de îngropare Şi-’i desnădejdea râsădită’n aier, N’ar fi pâpat ca din prelungul vaier Tu sâ te alegi rîzând în gura mare? Nebun sâ fii şi n’ai putea sâ-’i spui Norodului ce urlă după pane: Iubit norod ascultă-mâ pe mine Eu stat sătul. — Trăiască cei sătuii virilismul, funcţionarii comitatensi în representanţa municipală să fie eschişi dela vot. Mai mult a insistat Veselovsky asupra politicei generale, care poate fi acceptată de ori-ce partid, fără colorit naţional. Numai pe scurt a atins faptul, că în budgetul statului nu se prevede absolut nimic şi pentru scopuri culturale de-ale naţionalităţilor, deşi acestea întocmai ca Maghiarii, supoartă toate greutăţile statului, servesc patria în bani şi sânge cu cea mai mare credinţă şi conştienţiositate. Fără îndoială, cuvintele lui Veselovsky au fost demne şi pot fi aprobate de toate naţionalităţile din patrie, deşi nu dovedesc intransigenţă necesară pentru înjghebarea unui curent nou în politica Ungariei. Faptul, că Maghiarii sunt scoşi în relief ca superiori întru toate celorlalte naţionalităţi din patrie, chiar de câtră un deputat naţionalist, le dă nas şi pe mai departe şoviniştilor să persevereze în politica lor de esclusivă eghemenie, de absolută dominaţiune pe toate terenurile. Programul politic al unui partid, care îşi are legitimarea în casa naţională nu se poate mărgini la generalităţi şi la pretinderea punerii în aplicare a legilor esistente. E drept, că la noi şi acest resultat ar fi destul de considerabil. Pretensiunile naţionalităţilor merg şi trebue să meargă mai departe. Trebue să ceară in toate afacerile statului loc alăturea cu Maghiarii, trebue să ceară libertate în desvoltarea culturală naţională, întocmai ca Maghiarii. Scopul politic al naţionalităţilor nemaghiare trebue să fie paritatea intru toate cu Maghiarii. Altfel avem dominaţi şi dominanţi. Stăpâni şi supuşi, întocmai ca un trecut. Poate că atmosfera înferbântată de şovinism a făcut pe fraţii noştri slovaci să aleagă cele mai moderate vorbe pentru a-şi espune programul de luptă parlamentară. Avem însă firma convingere, că nu se vor opri aii. Dacă odată au intrat în dietă, spună verde totul, ce zace la inima naţionalităţilor. Terorismul şi dezaprobările ceteror şoviniste să nu le bage în seamă. Chiar dacă nu vor ajunge prin acestea alt resultat, ei vor presenta pe Maghiari în completa îngâmfare şi intoleranţă esclusivistâ, arătând starea reală a ţării cu toate monstruosităţile ei. —r. FOIŢA „TRIBUNEI“. PRIETENEI. Nu te mira că ochii mei înrouraţi de lacrimi nu’s. Eu nu ştiu plânge, — plânsul doar’ Vi 'l-a dat vouă cel de sus. Au te mira că vecinie rid, Că'n verii unui ris etern întreaga lume o 'nvesmânt — Și câte-’n oale ’mi-s'aștern... Căci uite-’n risul ăst prelung E rostul firii mele ’ntregi. Frumoasa mea ai plânge amar, lu risul ast se-’l înțelegi. Doar' aste risete-ale mele Durerile-s de cari mă sting Şi dragă eu când rid de ele, De aceea rid, ca se nu — plâng !... VA UI PRIETEN. Da negreşit am şi senine clipe Eu cântăreţul palidei dureri Şi prietine — şi eu aşi vrea ce 'mi cerii Din rostul lor un cânt se se-’nfiripe, Dar’ uite-’n jur de a’mi rotesc privirea Atuncea văd că azi e nebunie CURÉND. Curénd curénd iubeşte-me femeie Şi lasâ-me şi trec în grabnicul meu mers. Doar' ce-mi eşti tu ? Un singur palid vers Din a iubirii lungă epopee Şi cine-ar vrea de dragul unei rime Fie frumoasă-gingaşe măcar, S'arunci în foc un cântec iubilor'( Frumoasa mea asta n’o face nimer E PE STRADA. Două conducte înaintează Cu pas mârunt încetinel. Pe-un răposat îl duc la groapă Şi la botez pe-un băieţel. La 'ncrucişarea unei uliţi Deodată amândouă apar, Conductul vesel cu nănaşii Şi cel cu carul mortuar. Eterna sorţii ironie Se duce unul, vine altul... Când pleacă mortul la hodina Băiatu-’n lume’şi face saltul. Din cei doi cărui să cuvine Nedumerirea mea amară, Acelui ce a murit deja Ori cărui a nceput să moară ? CARMEN MISERABILE. E frig... La geam am ridicat ruleta Un flaşnetar apare ’n colţ de stradă. AScult perdul naiva serenadă, Cum picurat o tângue flaşneta. . Piin geamul spart vin fulgii de zapadă, Dar’ eu le pun de stavilă gazda Şi stau visând in mâni cu ţigani ! Şi în cap cu versuri lungi din Iliad, în vatră nu 'i o palidă scânteie, în ea azi greeri * şi răsfaţă tonul, Pe-un foc aşi da azi ori şi pe idee. Eroii toţi ce ars-au îl tonul Şi tot ce-a scris Homer în odisee. Eu vă dau voue daţi-mi voi paltonul ! Budapesta. Octavian, Sibiiu, 5 Februarie 1902. Haină contra Slovacilor. Lupta purtată de Slovaci în timpul din urmă atât la alegerile pentru parlament, cât şi la cele municipale, a pus in mişcare întreg aparatul şovinist contra conducătorilor poporului slovac. Bişpanul din Neutra a dat poruncă directă tuturor solgăbir celor să-i înainteze raport amănunţit despre toate mişcările preoţilor şi învăţătorilor slovaci din comitat. Provocarea a avut resultat. Toţi agenţii fişpanului s'au grăbit cu rapoartele, din cari reese, că întreagă preoţimea şi învăţătorimea slovacă e... panslavă. în congregaţia comitatensă s'au cetit aceste rapoarte, discutându-se şi propuneadu se luarea celor mai strajnice măsuri pentru salvarea patriei de »periculoșii monștrii panslavi*. — Adecă procuror, fispan, solgăbirae, toată haita maghiară s'a năpustit asupra poporului slovac, pentru că acesta a încercat să’și eserciteze drepturile garantate prin lege. Acesta- i semn de »apropiere intre Maghiari şi naţionalităţi*. Bun sămn ! „Nici laşi nici ipocriţi“. Faptul, că esecutarea deplină a legii de naţionalitate din 1868 a fost accentuată in dieta ungară, dă ansă »patrioţilor« noştri să se ocupe de nou cu schimbarea, bine zis abrogarea acestei legi. »Egyetértés« consideră de »periculoasa« această lege pentru »interesele naţiunii maghiare«, fiindcă serveşte de basă legală agitaţiunilor naţionaliste in contra statului unitar maghiar«. Esecutarea legii în întreg cuprinsul ei, estea imposibilă, resoneaza »Egyetértés«, să o ţii neesecutată este »ipocrizie«. Deci trebue modificată conform situaţiunii actuale«! Nu fiţi nici iaşi nici ipocriţi. Ştergeţi tot ce vreţi, să fim iu clar odaia! SECRETAR DE STAT fu ministerial de eouiereiu, în locul deuislonatului Csörgő Gyula, dupft-cuiu anunțândile maghiare, va uumit lu curând consilierul ministerial Mándy Lajos. Moştenitorul de tron la Retersburg. Vineri soseşte moştenitorul de tron austro-ungar, Francisc Ferdinand, la Petersburg, ca să facă visita Ţarului. Din acest incident ziarul »Post« Um Berlin la loc de frunte declară de naive toate combinaţiuniie presei, că adecă scopul acestei visite ar fi incheiarea unei alianţe intre monarchia noa- Maxim Gorki. Ziarul rus »Firazovski Krain povesteşte următoarele cu privire la celebrul romancier modern al Rusiei M. Gorki: — Imi aduc aminte, povesteşte şeful de gară de pe calea ferată Bender- Odessa, că într'o zi apăru la staţie un tinăr ca de vr’o 22 ani, îmbrăcat uşurel într’o brusâ, pantaloni de dril, o căciulă mare pe cap şi cu un desap pe spinare. Tinărul ceru un post, zicând că e un târgoveţ fără de lucru şi că se numeşte A. M. Pes.dr. îmi păru băiat deştept şi-’i încredinţai postul de păzitor de vagoane de noapte cu simbria de 15 ruble pe lună. Tinarul îşi îndeplinea serviciul cu mare sârgutinţâ şi esactitate şi fiind-oâ s’a aflat cum că ştie scrie carte ’l-am iunaintat in curând la postul de cantaragiu cu salarul de 25 ruble pe lună.. Pentru un bicher precum a fost Pescoff acest salar a fost foarte în- | destulitor, ca să poată trăi binişor, dar’ observai cum câ cantaragiul nostru tot umbla în blusă, mânca împreună cu salaori şi fuma teribila mashorcâ. De ce nu-’ţi cumperi tutun mai bun, îl întrebai odată, acum ai parale. — Şi pentru ce, domnule şef, să îmi cumpăr altul, dacă dela ori-ce tutun îţi e amar în gură. Apoi mai bine şi dau puţine parale decât multe. Tinărul insă nu aduna parale, ci le risipea într’un mod prost; ajuta cu ele pe amploiaţi cu familie, dădea săracilor, cumpăra abecedare copiilor şi mai cheltuia pe mărci poştale, având o corespondenţă mare. Cu cine corespondea el, nu ştiam. Dumineca împrejurul seu se adunau de obiceiu lucrătorii noştri de la căile ferate şi îl ascultau cu vădită plăcere, cum istorisia sau cetea dintr’o carte cu subiect religios, sau geografic, sau din astronomie. Lucrătorii alergau după el, ca şi cum ar fi fost cine știe ce om. Văzând aceasta m’am îngrijit, chemai pe pomeșnicul meu și-’i zisei: — Acest Pescoff trebue sâ fie vre-un student universitar sărac sau vre-un periculos propagator, e bine ca să-l concediem, ca să n'avem apoi buclucuri. Şi i-am concediat. Aflat apoi cumpă Peşcoff ’şi-a găsit loc la o altă staţie din Basarabia, unde ocupa loc de măturător la gară, în curând însă el a dispărut de pe la noi. Acum numai, când prin toate unghiurile Rusiei s’au răspândit portretele celebrului literat rus Maxim Gorkii, recunoscut şi eu, că modestul nostru Peşcoff ţi Gorki sub una şi aceeaşi persoană, «V. N.« stră şi Rusia şi în consecinţă luarea unei posiţii ostile noului proiect de tarif vamal german şi spargerea triplei alianţe. împăratul Wilhelm zice »Post« — a ţinut totdeauna de lucru ponderos înţelegerea dintre Austro-Ungaria şi Rusia cu privire la politica din Balcani. Această înţelegere însă nu însemnează o răcire faţă de Germania. Taliani — cardinal. O telegramă din Roma aduce ştirea, că nunţiul papal din Viena, Taliani, în proximul consistor probabil va fi ales cardinal şi se va rentoarce la Roma. Ca urmaş al lui Taliani se aminteşte monsignore granito de Belmonte. Convenţiune comercială cu Meacico. Ministrul de comerciu a presentat în şedinţa de Luni a camerei un proiect de lege referitor la încheierea uraei convenţiuni comerciale cu statul Mexico. Din dietă. In şedinţa de Luni a camerei ungare, după cum am amintit ieri, a luat cuvântul şi un deputat inaţionalist, Slovacul Veselovsky, care a expus programul deputaţilor naţionalişti. Abstrăgând de unele mici întreruperi vorbirea lui Veselovsky a fost ascultată cu deosebită atenţiune de întreaga cameră. Oratorul următor a fost Baross Károly, guvernamental, care s a ocupat in deosebi cu chestiunile economice, in special agrars ale ţării. Cu date statistice a arătat, că 80% din proprietarii de pământ, nici nu mai sfint proprietari, ci simpli arendatori ai moşiilor lor proprii. Grija economică actuală numai pnn sprijinirea agriculturei se poate înlătura. In sfirşit a mai vorbit ugronistul Holló Lajos, sufevind o serie de chestiuni de domeniul politicei generale externe şi interne, economice şi financiare. A insinuat şi un proiect de resoluţiune, în care argitează reforma parlamentară prin lărgirea dreptului electoral şi arondarea mai proporţională a cercurilor electorale. — Ieri, Marţi, s’a continuat discuţia vorbind contele Serényi Béla pentru teritoriul vamal comun, ca singurul potrivit cu interesele economice ale ţării Insinuaţi au fost mai mulţi oratori atât din partea guvernului, cât şi din oposiţie, dar’ n’au ajuns la vorbă, începându-se şedinţa foarte tărziu din causa absentării a o mulțime de deputaţi.