Tribuna, septembrie 1902 (Anul 19, nr. 160-179)
1902-09-26 / nr. 177
Anul XIX. Sibiiu, Joi 26 Septemvrie (9 Octomvrie) 1902 Nr. 177 vem im ABONAMENTELE Pentru SibJ'ia , 1 lână 1 cor. 70 bani, '/» *n 5 cor, % 30 cor., 1 aa 30 cor Pentru dauerst ia casă ca SG bani ga iasă mai emit m*nar«bj* n 1 luni 3 cor. 40 bani, '/« aa 7 cor., ’j, an 14 oor., 3 an 38 oor Pentru Kumâuia |l etrtlnttales ■/, an 10 franal, an 30 frsncä, 1 an 40 trasai. Afanautenteie ee fis liusuai plătindu-ae înainte. INSERŢIUNILE O a fir garmond prima-dati 14 bani, a doua oară 13 bani a treia-oari 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Pepicsi Nr. 15 S® press nKsSiră la paste fi librării, tu Romftnia abonamentele ii fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder Bucureşti, strada Şelar, 10. Eputele nefrsncate ge reriaă. —Manuscripte nu se Înapoia... Numeri singuratici 1 10 bani si vând In Sibiiu, la librăria »Tipografiei«, societate pe acţiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weist Bernat »la loterii«, invitare de abonament „TRIBUNA“. Ca 1 Oct. 1902 v. încep noue abonamente lunare, Quartale, semestrale şi anuale. Domnii abonenţi sânt rugaţi a grăbi cu reînoirea abonamentelor lor, pentru regulata expediţie a foii. Abonamentele se fac prin mandate poștale si anumit pentru un timp, care Incepe cu prima si se termină cu ultima lunei, după stilul vechiu. Abonamentul anual costă 28 cor. —bani* Abonamentul semestral . . 14 cor. —bani Abonamentul trilunar 7 cor. —bani. Abonamentul lunar costă. . 2 cor. 40 bani. Este In interesul dlor abonenţi, ca adresele să fie Însemnate cât se poate de corect şi legibil. Domnii abonenţi vechi sânt rugaţi a lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, In care li s’a trimis „Tribuna“ până acum. Administraţiunea S2S Corupţie. (v. mdl.) Posiţia poporului român In faţa a tot mai îndrăsneţelor şi mai apertelor instiinţe ale politicei de maghiarisare se aseamănă în toate ou a omului, care-şi vede avutul seu ameninţat de pericolul unei esundări. Cu inima îngrijorată priveşte la valurile murdare, ce se isbesc tot cu mai mare furie de malul întărit, singura pedecă ce nu le lasă să se reverse peste moşia roditoare a bietului om. Aşa şi noi Românii de un şir lung de ani stăm îngrijoraţi la frontiera ideală a românismului şi privim la valurile de şovinism, cari se înteţesc întruna şi după fiecare încercare zădarnică se lovesc din nou de furie potenţată de malul întărit care se chiamă limbă, lege strămoşească, port şi datini româneşti. Ce va resista malul încercărilor şovinismului murdar nu e numai o speranţă vagă şi naivă a unor idealişti nematuri, ci e o dogmă infalibilă, o credinţă de peatră asemenea aceleia, pe careşi-a zidit Mântuitorul biserica sa. Cel puţin aşa ar trebui să fie. Credinţa în puterea de resistenţă, în biruinţa totală a neamului nostru faţă de atacurile de desnaţionalizare trebue să fie primul şi cel mai puternic capital moral al unui popor în defensivă. Nici nu voesc să vorbesc despre aceasta in articolul present, pentru că « superfluu să mai repet ceea ce a devenit aproape o banalitate, că istoria plină de suferinţe şi de martiraj a poporului român ne garantează şi asistenţa în viitor, ne întăreşte în credinţa, că politica de maghiarizare nici când nu va inunda şi nimici câmpia neamului român. Pericolul zace în altă parte, pentru că, durere, esistă un pericol. Siliţi de zeci de ani asta ziua noaptea pururi deştepţi şi veghietori la malul periclitat pentru a cârpoli rupturile făcute in el din partea valurilor turbate, e natural că nu avem liniştea şi voinţa necesară spre o muncă culturală economică îndreptată spre un progres pacific. Ce e mai mult însă o mulţime de forţe ne sunt legate şi ocupate în lupta de legitimă apărare. De aici resultatul fatal, că progresele realitate de poporul român nu ţin paneu cele realitate da alte popoare cari nu au de a-şi tuna şi apăra asistenţa naţională ; de aici îşi trage sorgintea un fenomen trist, de tot trist al vieţii noastre publice, a cărui analiză pnohologică voesc să o încerc eu în cele de mai jos. Fenomenul acesta se chiamă corupţia. Regres absolut nu există. Fiecare popor chiar şi cel mai demoralisat progresează cu vremile. Numai de un regres relativ poate fi vorba care resultă din compararea propriilor progrese cu altele mai accelerate, mai mari şi mai sigure realizate de alte popoare. Argumentul banal al tuturor optimiştilor. — Cum în loc să observe vieaţa şi fenomenele se îndoapă cu trase, decâte ori e vorbă despre resultatele rele ale ascepţionalei stări politice în care ne aflăm, este că opresia maghiară are şi efectul bun, că ţine în noi dea pururi tresză conştienţa naţională, nu împinteneazii la muncă, şi alte asemenea, trase toate pe calapodul unei legi mechanice, care zice că »orice acţiune produce reacţiune«. E fapt constatat că o coardă de oţăl dacă o îndoi desvoartă o reacţiune de a intra în starea de mai nainte. Dar’ şi aceea e drept, că dacă o vom îndoi numai cu puţin mai tare decât de obiceiu, coarda se va rupe In două. Tot astfel o nuia de trestie, dacă o vom îndoi odată va desvolta o reacţiune oarecare, dar’ dacă o vom ţine îndoită o zi două ea îşi va perde puterea de reacţiune şi va rămâne îndoită şi după ce o vom lăsa din mână, până nu va veni o putere esternă care se ’i dee forma oablă dela început. Vedem dar’ cât de greşit ea ne luă analogii din domeniul altor ştiinţe. Căci dacă e se aplicăm in lumea morală întru toate legile fisice, apoi tot astfel trebue să fie adevărat şi aceea, cât un popor care e espus la o opresiune mai mare decât puterea lui de reacţiune trebue să se frângă ca coarda de oţel, şi tot astfel o opresiune durabilă săbeşte puterea de reacţiune, forţele de resistenţă, precum am văzut la nuiaua de trestie. Tot atâtea contraste cari la aparenţă toate se pot motiva cu analogii şi comparări şchioape. Pentru lumea morală aflu de mult mai potrivit un moment de natură psiohologică pe carel-au observat şi fixat unii tacticiafui pe terenul artelor militare, şi oare oricât de paradox ar fi, e foarte verosimil. E vorbă de doctrina tacticii militare, care zice că forţa morală a totdeauna pe partea atacatorului şi când acela înaintează ca loc deschis printr'o ploaie de gloanţe a duşmanului ascuns după parapete. Pe când de altă parte forţele morale ale celui ce se vede atacat din toate părţile de duşman sânt puse la foarte grea încercare, chiar şi când se ştie scutit după şanţuri şi ziduri. Nu e mai naturală teoria aceasta decât legea mechanică a acţiunei şi reacţiunii ale cărei efecte sunt aşa de diferite după cantitatea de putere ce se aplică de o parte şi de alta? Un esemplu: Fără să -mi fie frică că mă combate cineva cutez să afirm câ conştienţa de sine, de individualitatea naţională e cu mult mai desvoltată, mai plină la atacatorii maghiari, decât la atacaţi adecă la naţionalităţi. Priviţi numai bine la Maghiari şi veţi vedèa cât de conştii şi de consequent lucră ei spre ajungerea idealului lor naţional, o Ungarie, ai cărei locuitori se fie toţi de o naţionalitate. Cel din urmă factor poştal, sau servitor e un pioner conştiu sau inconştiu al acestei idei. La tot caşul contribue mult şi faptul, că toată puterea de stat e in serviciul acestei instiinţe şi astfel pentru Maghiari sau maghiari saţi sunt puse în perspectivă toate emolumentele şi favorurile ce le poate da statul cu estinsele lui ramificaţii de putere, pe când a ţină ca Român, Sârb, Slovac etc. la naţionalitate sau chiar a demonstra ou es, a te espune îs o mulţime de preferori, şicanări etc. A fi renegat la noi nu e o ruşine, un oe imoral, ci un ievor de câştig sigur, aşadar’ ceva de dorit. Lucrul acesta însă nu esplică totul, pentru-că, cu toate acestea rămâne stabilit adevărul, că în faţa atacurilor tot mai îndrăzneţe ale politicei maghiare, noi Românii consumăm cu mult mai multe forţe morale decât ar fi de lipsă. Între împrejurări normale. Şi în locul acestor forţe chituite răsar ca din pământ demoralisarea, apatia şi corupţia. In special aceasta din urmă ia dimensiuni tot mai mari, tot mai îndrăsneţe. Capul ei de hidră s’a ivit în biserică, ne a înveninat vieaţa politică şi socială. In o mulţime de centre româneşti, unde vre-o câţiva ani mai nainte esistă o vieaţă politică şi socială înfloritoare, azi totul pare mort. Un fel de blasare periculoasă ’i-a cuprins chiar şi pe cei mai buni. Cu resignare mută îşi împlinesc oamenii lucrurile de peste zi şi de-acolo încolo nu vreau să ştie de nimeni de nimic. Treburi publice nu se mai discută decât spre a lamenta ori a înjura pe cutare şi pe cutare. Cronica scandaloasă, mai ales în vieaţa familiară, are mereu de înregistrat nouă şi nouă succese. Ear’ deasupra tuturora îşi de mendrele nişte esistenţe catilinare, lipsite de conştienţă şi ruşine, oferindu ne un tablou de ruşinoasă decădere naţională. Căci doar’ nime nu va zice, că nu e decadenţă uriaşă, greţoasă, dela însufleţirea de pe vremea confarenţelor naţionale şi până la luminarea fereurilor unor Români la ziua lui Kossuth. Şi să băgăm bine de seamă sau mai bine să învăţăm din păţania altor popoare, că dacă e să porim vreodată, perirea nu ne va veni dela Maghiari. Ei ne pot împedeca in desvoltare, ne pot consuma o mulţime de forţe morale, cari ne ar prinde bine în alte direcţii. Dar’ când nu vom putpune stavilă acestei influenţe demoralizătoare, când nu vom lucra din toate puterile ca să stîrpim din mijlocul nostru, din vieaţa noastră publică anarchia, indiferenţa şi mai presus de toate corupţia, atunci vom fi vrednici de moartea ce ne aşteaptă. Sibiu. 8 Oct. 1002. Plecarea studenţilor din Veneţia. Sfirşindu-se congresul şi serbările, cei mai mulţi congresişti au plecat alaltăieri din Veneţia. Românii au plecat seara, însoţiţi de vreo 60 studenţi, în mare parte italieni. Numeroşi studenţi, dintre aceia, cari nu iau parte la escursiune, s'au dus se’i petreacă la îmbarcare, care unii se’i salute până pe bordul vaporului. înainte de plecare tinerii s’au salutat prin strigăte de: Trăească Italia ! Trăească Veneţia ! Trăească »Corda Fratres« ! la cari răspundeau strigăte de: Trăească România*! înainte de pornirea vaporului s’au cântat imnul italian şi imnul naţional român. Studenţii italieni sosesc azi în România. Im pact polono-ruteant Sub acest titlu scrie »Bikovinaer Journal«. »După-cum află »Dziennik Poski, au pertractat deputaţii ruteni ai Reichsrat-ului şi ai dietei provinciale din Galiţia şi Bucovina, întruniţi în Lemberg, asupra unui eventual pact cu Polonii. Deputaţii bucovineni N. Wassilko şi Smal-Stochi, cari s’au întrepus pentru pactul polono-rutean, ar fi fost, după-cum scrne foaia numită, in Viena, pentru a îndupleca pe ministrul-preşedint Ko.ber, ca acesta să fee in afacerea aceasta iniţiativa) şi ei îşi vor continua acum stăruinţele lor in Viena. Pentru 12 octomvrie e pusă la perspectivă o nouă adunare a deputaţilor ruteni. — Până aci trifis Croaţii şi Serbii. Partidul naţional croat a luat iniţiativa pentru împăcarea şi buna înţelegere dintre Croaţi şi Serbi. Spre acest scop partidul a avut alaltăieri o întrunire în Zagreb, în care, după lungi discuţii, a’a decis că: partidul condamnă turburările şi atacurile îndreptate contra Serbilor în Zagreb în 30 Aug. şi 1—3 Sept. şi va stărui şi va vota în dietă pentru desdaunarea celor păgubiţi cu ooasta acelor turburări. Apoi partidul aşteaptă de la fiecare membru al seu de-a lucra pentru concordia frăţească dintre cele două popoare înrudite. C ON VO CARE A REICHS - RAI HUE UI. „Corespondent* bureau“ din Viena anunţă, că parlamentul austriac va fi convocat în curând în sesiune ordinară. Mandatul dela Reghinul * săsesc ’l-a peţit candidatul partidului liberal Dr. Nándor Urmánczy, şi s’a şi prezentat înaintea alegătorilor ţineadu-’şi ieri in Reghin vorbirea de program. Liberalul candidat s’a declarat de aderent al teritorului vamal independent. In chestiunea naţionalităţilor s’a declarat de propovăduitor al păcii fiind aprobat de Saşi. Alegerea se face astăzi. Intre candidaţi va fi o luptă strajatofi, ştirea. E foarte îndreptăţită îndoeala — continuă B. J. — că se va pută încheia în timp mai apropiat un astfel de pact între Poloni şi Ruteni Contrastele sunt prea mari. Nu credem a greşi, dacă presupunem că »conducătorii ruteni vor să câştige în felul acesta numai clubul influent polon din Viena, ca acesta să sprijinească aspiraţiunile lor în Bucovina la guvernul central. 9 Modificarea legii de naţionalitate. Representanţa comitatului Pojon pentru modificarea legii de naţionalitate a fost primită şi în congregaţia comitatului Lipto. Contrapropunerea lui Rakovszky şi Rujjak a fost respinsă »Patriotism« pretutindenea. Din statul naţional maghiar unitar, »Deutsche Zeitung« din Viena publică la loc de frunte următorul articol despre situaţia naţionalităţilor din Ungaria: »In ţeara noastră vecină, cu care ne străduim de present »a ne înţelege«, se inmulţesc in mod îngrijitor actele de brutalizare ale maghiarizării, cari s’au săvîrşit de altminteri deja de demult, deşi oam in linişte. Şi Ungaria sufere de multe feluri de naţionalităţi, ceea-ce formează basa unor permanente lupte naţionale in Cislaitania ca şi în Translaitania, deşi în aceasta din urmă n’au ajuns incă la importanţa, pe care o au în Austria. Din cele 19,254 459 top. ai Ungariei aparţin nu chiar 43°/«, adecă 75 miliome, seminţiei domnitoare a Maghiarilor, aşa că totalitatea celorlalte naţionalităţi prevalează în Ungaria. A doua parte constitutivă cu vre-o 15% o formează Românii, aşezaţi mai ales în Transilvania, îndată după aceştia urmează Germanii, cari formează cu 12,2% după mult de al treilea moment constitutiv al poporaţiunii din Ungaria. Urmează Slovacii cu 11%, Serbii cu 9%, Croaţii cu peste 6%, Rutenii cu 2.2%, Ţiganii cu 0.6%, Slovenii cu 05% Italienii cu 01% şi în fine incă peste 10000 locuitori, caii aparţin la o mulţime de alte naţionalităţi, ce se află în porţiuni minime. »Pactul întheiat în anul 1867 între cele două jumătăţi ale imperiului a dat Garmanilor în Austria, Maghiarilor în Ungaria posiţia predominatoare; pa când însă cei dintâiu îşi vedeau ţinta lor principală in promovarea culturală a ţării şi prin acsasta a tuturor naţionalităţilor, car’ nepriceperea politică a unor ornducători liberali a împedecat întărirea dominaţiunii lor. Maghiarii au înţeles in decursul celor 3% decenii trecuta dela pactul de atunci să se manţină, deşi in modul cel mai teroristic, în posiţia, ce li s’a dat şi să propage ideea statului unitar, a supremaţiei maghiare peste toate celelalte popoare fără nici o considerare la alegerea mijloacelor. »Ţinta aceasta n’au perdut-o Maghiarii nici-când din vedere şi toţi îşi reamintesc încă de sigur luptele înflăcărate, cari au decurs mai ales în Transilvania între Maghiari pe deoparte şi între Români şi Saşi de altă parte. In timpul mai nou se esecută această lucrare de maghiarisare evident cu stăruinţă şi cu desconsiderare mai mare ba am pute zice fără teamă cu brutalitate mărită. Deja asprimea, cu care a fost Introdusă noua lege pentru maghiarizarea numelor de localităţi, arată spre ce ţinteşte cel mai nou curs in Ungaria, care, precum am spus deunăzi, are cutezanţa a trage chiar şi limba armatei în sfera sa de subjugare. Că teatrele germane sunt un spin In ochii despoţilor de dincolo de Laita, o dovedec şicanările neîntrerupte, la cari suat espuse direcţiunile teatrelor germane in Presburg, Oedenburg, Sibiiu, Braşov, etc. Acum aduce la cunoştiinţă ministerul ung. de interne, că dela 1 Ianuarie 1904 încolo nu se vor mai da deloc concesiuni pentru repreientaţiuni germane. Dar’ mai eras a eşit la iveală această politică brachială In procesele de presă, cari s’au făcut, după-cum este cunoscut, în ultimele săptămâni editorilor şi redactorilor mai multor ziare germane, şi cari nu au mai documentat caracterul unei purcederi legale, ci pe al unui act de volnicie. Cu drept cuvânt putem fi curioşi până când va mai pută fi incercată pacienţa acelor naţionalităţi, cari totuşi formează majoritatea poporrăfiunii! »De la hapul cu zăhar până la sbiciu — aceasta e caracteristica campaniei de cinci săptămâni, pe care panma-ghiarismul plin de elemente evreeşti o a purtat împotriva poporaţiunii germane din Bănat şi Ungaria de sud numai in lunile August şi Septemvrie. »Presa maghiară, care se află, cu foarte puţine escepţii, In mânile Evreilor, indiferent in ce limbă, maghiară ori germană, a făcut nepresat de multe falsificări şi intortochieri ale stărilor adevârate, dar’ resultatul final a fost o Înstrăinare totală a Germanilor, cari şi pe viitor vor a- şi păstra limba lor maternă şi naţionalitatea. Nimic nu ne orientează aşa de bine asupra simţemintelor majorităţii poporului maghiar şi posiţia sa faţă de naţionalităţi, cu deosebire faţă de Germanii din Ungaria, ca articolii foilor redicale de felul lui »Magyar Szó«, »Magyarország« ş. a. Aceeaşi foaie are obrazul, vorbind despre espulsarea lui Cramer, în nr. 251 pag. 3, să declare: »Espulsarea aceasta este o pedeapsă de libertate, prin urmare nu-i liberală, tocmai aşa de puţin ca orice disposiţiune, care restrlnge libertatea personală« şi apoi In primul seu articol In nr 257, unde apoteosează pe Kossuth să scrie: »Idealul lui Kossuth a fost puterea naţiunii maghiare şi împlinirea ideilor din secolul al 19, care recunosc fiecărui cetăţean drepturi egale*. Ce-i drept, alâi ei se ajută cu pretexte şi neadevăruri. »O reprivire fugitivă asupra diferitelor aşa zise momente festive ne dă icoana adevărată a acelei revoluţiuni chibzuite şi a liniştii impunătoare, cu care poporaţiunea germană din Ungaria sudică respinse atacurile panmaghiare când cu ţinerea primului congres de emigrare al acestor , ţinut la 10 August în Tăişoara şi rămas fără nici un resultat. Aproape imedat urmă acestui nefericit congres sărbătorea în memoria lui Lenau ținută în Ciatad. Centenarul poetului Lenaui născut din întâmplare rrt