Tribuna Sibiului, octombrie 1968 (Anul 1, nr. 192-218)
1968-10-09 / nr. 199
Adunările trimestriale ale grupelor sindicale ca UU Mnctllllfl O CI nnmnnnimi uuiSuISllliu u iiiuiaicoiuiG a ucmuuaiaci Ne găsim în plină desfăşurare a adunărilor trimestriale ale grupelor sindicale în toate întreprinderile, instituţiile şi comunele. Aceste adunări reprezintă o expresie a democraţiei muncitoreşti, prin atragerea tuturor salariaţilor la organizarea şi conducerea producţiei, la găsirea celor mai optime soluţii de muncă şi de viaţă în fiecare unitate şi loc de muncă. Actualele adunări trimestriale se desfăşoară in condiţiile în care colectivele de muncă din aceste unităţi depun eforturi susţinute pentru a asigura îndeplinirea şi depăşrea tuturor sarcinilor ce le revin în producţie, la catedră, la căpătîiul bolnavului, pentru servirea exemplară a cumpărătorilor. Experienţa dobîndită în adunările care au avut loc în luna iulie a.c. şi care s-au manifestat pregnant ca o tribună de propagare a Atitudinii înaintate în muncă, a iniţiativei şi inteligenţei colective, a orientării activităţii membrilor de sindicat spre rezolvarea celor mai stringente probleme ale muncii şi vieţii lor, a dus la eradicarea acelor trecute tendinţe de a se transforma în consfătuiri de producţie, în acest sens evidenţiem majoritatea birourilor grupelor sindicale de la uzinele „Balanţa", „Elastic", „Flamura roşie", „Independenţa", „Panificaţie", „7 Noiembrie", Spitalul de adulţi, Sindicatul învăţămînt, Muzeul Brukenthal şi altele care au reuşit să introducă în practica lor un interes deosebit în pregătirea adunărilor trimestriale, încrederea salariaţilor în rezolvarea propunerilor făcute. Experiența de pîrnă acum a dove-11 rîit că adunările trimestriale, trebuie să fie cu multă atenţie pregătite muncitoreşti pentru ca ele să devină un prilej de adîncire a democraţiei muncitoreşti. Din lipsurile semnalate găsim necesar să mai facem unele precizări: Din timp, comitetul sindicatului împreună cu comitetul de direcţie să stabilească graficul cu eşalonarea fiecărei adunări, cu data şi locul unde are loc cit şi nominal cine participă din comitetul sindicatului şi comitetul de direcţie în scopul de a nu aglomera adunările în 2-3 zile, în care situaţia lipseşte sprijinul şi participarea factorilor competenţi la ridicarea calitativă a adunărilor la guipe. Stabilirea ordinei de zi să fie un atribut al biroului grupei sindicate respective, care cunoaşte cel mai bine starea reală de lucruri din colectivul respectiv,, a problemelor economice, sociale, cultural-sportive şi educative care se ridică pentru fiecare loc de muncă. Pentru acessta nu trebuie lăsaţi , să se descurce singuri. Scoatem în evidenţă practica comitetelor sindicatelor de la uzinele „Independenţa". Mecanică, „Steaua roşie", „Balanţa", „Flamura roşie", „Elastic" care organizează trimestrial o largă informare a activului sindical orientînd birourile grupelor sindicale asupra problemelor ce trebuie să le discute, in funcţie de cele mai esentiale probleme, fără a le şablona. La fel de evidentă s-a dovedit motoria folosită "îe birourile' grupelor sindicale atelier mecanic de la Electromontaj, (organizator de grupă Keutsch Richard), de la Sibiana sectorul II brînzeturi topite (organizator Stanca Maria), de la „7 Noiembrie" atelier circulare (organizator Viorica Macovei), de la „Balanța" ateliere cîntare speciale( organizator Alexandru Cobiijoiu), care se consultă îndeaproape cu maiştrii, şefii de secţii şi alţi membri de sindicat. Pentru ca adunarea grupei să nu se transforme într-o şedinţă în care se va discuta despre toate şi nimic concret, este necesar să fie abordate 1 2 probleme ale activităţii sindicale sau economicosociale, majore şi care vizează, nemijlocit, munca şi viaţa colectivului respectiv. Trebuie evidenţiată tema aleasă de biroul grupei sindicale, turnătorie mare, organizator Vasile Barb, de la uzina „Independentă" care tratind problema folosirii fondului de timp şi comportarea membrilor de sindicat în producţie a reuşit să înlăture complet absenţele nemotivate şi să determine o folosire bună a tiuitului de lucru. Desigur că nivelul dezbaterilor, spiritul combativ, de opinii şi de lucru depind mult de conţinutul referatului. Acest document trebuie să fie rodul aportului colectiv al biroului grupei, conducătorul procesului de producţie respectiv şi delegatul comitetului sindicatului şi de direcţie, rodul consultării unui numir rit mai mare de salariaţi muncitori, maiştri, ingineri, economişti. Un referat concret şi analitic, care va reflecta cauzele lipsurilor şi va preconiza soluţii pentru îndreptarea unor stări de lucruri, va stimula spiritul critic şi autocritic al celor “,vor lua cuvântl. De la căz la caz adunarea grupei sindicale poate analiza aspecte ce derivă din cerinţele activităţii interne de organizaţie ca: felul cum a muncit biroul grupei, preocuparea membrilor de sindicat pentru întărirea disciplinei şi utilizării capacităţilor de producţie şi a fondului de timp, conţinutul şi eficacitatea muncii cultural-educative de masă, respectarea legislaţiei şi a normelor de tehnica secu- 5 rităţii muncii, probleme de asigurări sociale, sport etc. Este foarte important ca propu- nerile şi doleanţele legitime ale salariaţilor să fie bine analizate, să se ia toate măsurile ca cele bune să prindă viaţă. Pentru aceasta multe constituie obiectul includerii în planul M.T.O., contract colectiv, analiza comitetului de direcţie sau pot fi rezolvate la nivelul unităţii de lucru respective. Totodată adunarea grupei sindicale trebuie să tragă la răspundere pe toţi cei care nesocotesc drepturile salariaţilor, să propună sancţionarea lor exemplară. (Continuare în pag. a II-a) DUMITRU EUGEN TOMA preşedintele Consiliului municipal al sindicatelor Sibiu w.TimsTOVpers Uvvârov: Ultimele modele de genţi din P.V.C., realizate la secţia marochinărie cooperativei „Gheata" din Sibiu ME03 MBBUIESSBBB Cenaclul literar „Orizonturi noi” Aşadar, cenaclul literar „Orizonturi noi“ a împlinit 20 de ani de existenţă, în cuprinsul cărora a avut o activitate despre care se poate vorbi. In viaţa culturală a fiecărui oraş o asemenea instituţie de ordin public se justifică prin necesitatea de a se avea un organ care să se ocupe de formarea şi verificarea talentului tinerilor scriitori, de informare şi discuţii în legătură cu ceea ce se creează în acest domeniu, să alimenteze coloanele presei locale în partea care interesează literatura. O şcoală în care profesorii îşi titularizează funcţia prin reuşita examenelor pe care le-au dat în această carieră şi sprijină cu generozitate zborul învăţăceilor către idealul care-i însufleţeşte. Şi în care nu se pun condiţii de admitere şi nu se fac eliminări. In cei 20 de ani de funcţiune s-a putut face constatarea că au fost destui care şi-au încetat participarea la şedinţele cenaclului, sfătuiţi de propria lor conştiinţă că nu sunt indicaţi pentru o astfel de carieră şi că trebuie să renunţe la ea. Mult mai mulţi însă au fost cei ce aci şi-au dezvoltat talentul, sub o îndrumare care le-a înlesnit să primească botezul tiparului şi se găsesc astăzi înscrişi în evidenţele scrisului românesc. .Printre aceştia, Radu Teodoru, autor al mai multor romane a căror valoare va arcui peste timp, poetul Adrian Munţiu şi Victor Nistea, poeţi şi prozatori mai tineri de al căror talent redacţiile revistelor şi editurilor au luat act, promovîndu-le scrisul ca: Mira Preda, Nicolae Stoe, Natalia Pătărău, Ion Vidrighin, Aurelia Munteanu, Aurica Popa, Ion Itu, Traian Suciu, Ilie Roman şi alţi mulţi, care fie că sunt rămaşi în Sibiu, fie că se găsesc împrăştiaţi prin ţară, păstrează legătura sufletească cu locul în care au lăstărit. Plecînd de la ideia că,oricit ai ştii de mult întotdeauna mai ai de învăţat ceva, cei mai virstnici atunci cînd au făcut lectura vreunei lucrări personale, nu s-au simţit niciodată scoborîţi din treaptă şi nu au ignorat observaţiile critice ale neofiţilor, socotindu-le, după cuviinţă, ca o indicaţie îmbucurătoare că munca lor de pregătire nu a fost zadarnică şi, nu arareori, că le-a slujit drept sprijin. In cadrul acestei comunităţi literare, dominată de înţelegere şi dragoste de muncă, s-au putut înfăptui lucruri pe care în acest scurt popas aniversar se cuvine să le rememorăm. în afara lucrărilor individuale membrii cenaclului s-au găsit prezenţi în paginile literare ale ziarelor locale, au colaborat la cele mai multe din revistele existente în ţară. Au organizat şezători literare în Sibiu, în taberele de vară şi în multe din comunele din judeţ, expoziţii de cărţi, au răspuns la toate solicitările şcolilor care, la dorinţa elevilor au ţinut să aibă întîlniri cu unul sau mai mulţi scriitori sibieni, încă în primii ani de la înfiinţare a editat, cu mijloace materiale proprii, cărţile de poezii ale lui Liviu Periş, I. O. Suceveanu şi Mircea Avram. Cu ocazia împlinirii a zece ani de existenţă a publicat o culegere de versuri şi proză în care a cuprins lucrări de-ale membrilor săi. O activitate apreciabilă dar, spre a nu ne fi lauda deşartă, trebuie să recunoaştem că nu a reprezentat un maximum posibil. O scurtă analiză a cauzelor, se impune. Deşi un organism viu, cu o activitate evidentă, am fost lăsaţi la propriile noastre puteri, socotindu-ne greşit ca o instituţie de ordin particular. Dacă în cursul anilor am fost strămutaţi cu sediul în nu ştiu câte locuri, astăzi nu mai avem nici unul în care să ne putem aduna şi ţine şedinţele obişnuite, unde să ne desfăşurăm sărbătorirea celor 20 de ani de existenţă. Comitetul municipal de cultură n-a avut de unde să ştie acest lucru, întrucît nu ne-a cercetat niciodată, şi nu ne-a dat vreun semn din care să înţelegem că stăm, sub , oblăduirea sa, şi ne putem învrednici de o asistenţă morală şi materială cuvenită. Să nu se înţeleagă prin aceasta că activitatea noastră de aci înainte va deveni şovăitoare, şi nici că se va întrerupe. Se va găsi o instituţie de esenţă culturală care înţelegîndu-ne utilitatea să ne adăpostească şi anii existenţei cenaclului nostru literar nu se vor opri aci. . Membrii acestui cenaclu dovedesc o activitate creatoare fecundă şi-şi manifestă explicabila nemulţumire că pagina literară a „Tribunei Sibiului“ nu-i poate satisface ca spaţiu. în lipsa unei reviste pe care noi, condeierii de toate felurile, o dorim atît de mult, propunerea noastră este ca cel puţin pentru moment ziarul, substituindu-se revistei, să-şi dubleze această pagină săptămînală. Sau, ceea ce ar fi ideal, să apară cu un supliment literar săptămînal care ar da în egală măsură satisfacţie atît colaboratorilor cit şi cititorilor. In ceea ce ne priveşte, subliniem că păşim în cel de-al 21-lea an de activitate cu acelaşi elan constructiv, neclătinat de asperităţile întîlnite în mers, încredinţaţi fiind că se vor găsi mijloace ■ care să le netezească. Cu întreaga sladă de tineri care aşteaptă nerăbdători să vadă felul în care se profilează acest început de activitate anuală, salut măsurile de bun sprijin care nu mă îndoiesc că-şi vor arăta puterea şi eficacitatea. PAUL CONSTANT EVIDENŢE CULTURALE BIBLIOTLCA.IASTftA'/'| SIBIU Absenţe nemotivate in campania de toamnă Acum dealurile sunt inundate de veselia culesului viilor. Rîsete zglobii, strigăte de bucurie străbat de la un capăt la altul podgoriile. Şeica Mică. Localitate în care tradiţia culturii viţei de vie se pierde în negura veacurilor. Cooperatorii de aici au de strîns strugurii de pe o suprafaţă de 64 hectare. Duminică, 6 octombrie a.c. Ziua recoltei este sărbătorită, în primul rînd, prin muncă. In dimneaţa senină de octombrie, pe tarlalele de vie, „în dealul cloacei" şi în „Ştempea", peste 90 de cooperatori, cu coşuri şi căldări în mîini, culeg roadele muncii lor din anul acesta. Brigadierii Mihai Branch şi Ion Bernard — la datorie, în mijlocul oamenilor, organizîndu-le munca. Glumele şi vorbele de duh — în care localnicii sînt mari meşteri — încălzesc atmosfera acestei dimineţi răcoroase. Preşedintele cooperativei agricole, Peter Hermann , este, de asemenea, prezent în mijlocul coo-TN *-*»■ ~! 1 ~~ C - 1..-------t — A..~ fzvi uiuiuui. u-a tuuai pnnt ill JU rul orelor 13,00 cînd oamenii s-au retras în sat, să ciocnească un pahar, două de ţuică bună sau de vin în cinstea „Zilei recoltei". Pentru că a doua zi munca trebuie luată de la cap. Acum, toamna, sînt atîtea de făcut!! Şi Peter Hermann ne mărturisea că dacă la culesul viilor unitatea merge bine (A şi fost strînsă recolta de pe 11 hectare, s-a obţinut o producţie medie de 5 200 kg struguri la hectar, adică mai mult cu 1 tonă la fiecare hectar faţă de planificare, s-au predat deja, la punctul de colectare de la bază — 60 tone struguri), la insămînţări, din cauza timpului capricios din ultima vreme, situaţia nu e tocmai strălucită. E drept, secara pentru masă verde (16 hectare) şi orzul (15 hectare) au fost semănate. La grîu însă, din 340 hectare sunt pregătite doar 80 hectare şi semănate abia 10. Poate că la această situaţie nesatisfăcătoare o „contribuţie" şi-a adus şi secţia I.M.A. Blaj care deserveşte unitatea şi care nu a reuşit să pună în funcţiune decit 7 tractoare din cele 9 existente. E drept, lipsa mecanizatorilor se face simţită, e o realitate care nu poate fi transformată cu „autocritică". Era însă nevoie de mai mult sprijin din partea conducerii I.M.A. Blaj (director ing. Aurel Pătrui) pentru secţia de la Şeica Mică. Dacă acest ajutor ar fi venit la timp, poate că cele două tractoare ar fi lucrat din plin de la începutul campaniei şi alta ar fi fost, cu siguranţă, situaţia însămînţărilor in această cooperativă agricolă. Preşedintele Utiităţii led lildburisit că a fost strînsă recolta de cartofi de pe 40 hectare, din totalul de 90 hectare suprafaţă aflată sub cultură anul acesta. Deja au fost transportate la punctele de recepţie ale I.J.L.F. — 60 tone tuberculi, în contul muncilor I.M.A. şi al contractului. Cooperatorii din Şeica Mică se străduiesc să strîngă recoltele de pe cîmp, să însămînţeze la timp şi în bune condiţiuni culturile cerealiere păioase de toamnă. Pentru ca rezultatele eforturilor lor să fie şi mai bune, trebuie ca ei să fie sprijiniţi mai activ de mecanizatori. PROLETARI DIN TOATE TARILE, MIJI-VA ! ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN SIBIU AL P. C. R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN PROVIZORIU Anul I, nr. 199 Miercuri, 9 octombrie 1968 4 pagini, 30 bani Festivitate Cu două zile în urmă, în sala clubului „I. E. Caragiale“ din Mediaş a avut loc sărbătorirea „Zilei petrolistului“. In faţa unui numeros public, salariaţi ai întreprinderilor de gaz metan din localitate, a vorbit despre însemnătatea acestei zile tovarăşul Ladislau Kiss, director general adjunct de la Direcţia generală a gazului metan din Mediaş. Cu această ocazie au fost decernate ordine şi medalii ale R.S.R. unui număr de 42 salariaţi aparţinînd întreprinderilor gazului metan. La festivitate a participat tovarăşul Dumitru Tolciu, prim-secretar al Comitetului municipal de partid, preşedintele Comitetului executiv al Consiliului popular municipal care a felicitat pe cei decoraţi. După festivitate, s-a prezentat un bogat program artistic de către formaţii ale clubului „I. L. Caragiale“. E. S. Dotări cu utilaje La uzinele „Emailul roşu“ din Mediaş lucrările de modernizare şi reutilare se desfăşoară intens. De curînd, gama maşinilor şi utilajelor a fost lărgită cu încă patru strunguri pentru fasonarea automată a ceainicelor şi cănilor pentru lapte. Noile maşini sunt în curs de montare la secţia mecanică iar o dată cu intrarea lor în procesul, de producţie el’or■■■uil («aia, va-si» -ntv’i -tUiirat, 'oslitatea produselor ,crescînd simțitor. e „răspunde“ . C. S. Alimentara Sibiu Ne-a fost rareori dat să auzim pe cineva din contemporanii noştri lăudîndu-se că a descoperit America. A făcut-o cu adresa nr. 18215 din 2 octombrie a.c. I.C.S. Alimentara Sibiu. Poartă ştampilă în regulă şi este redactată sub oblăduirea serviciului comercial I (șef serviciu loan Artimon). In stînga, îi întărește autencitatea semnătura tovarășului Simion Cisteianu, directorul comercial al întreprinderii. Răspunsul primit se referă la articolul „Duminica nu se consumă pîine?" apărut în ziarul nostru nr. 186 din 24 septembrie. Ni se arată, din capul locului, că problema a fost studiată de urgenţă la Direcţia comercială judeţeană de unde a reieşit (reproducem foarte fidel): „... calitatea pâinii este necorespunzătoare în momentul de faţă pentru că făina primită din grâul rezultat din recolta anului curent, fără conţinut de gluten, fapt care face ca pîinea livrată să fie cleioasă, arsă etc. etc." Va înţelege şi un copil din clasa I că, plecînd de la un astfel de „motiv", înseamnă foarte exact că în fiecare an vom avea o astfel de pîine, că respectiva întreprindere (C.I.M.P.) va continua la infinit să fie în centrul criticii şi nemulţumirilor cetăţenilor. Aflăm, tot din adresă, că, de fapt, mai există o „hibă": o linie de coacere la sectorul producţie este de-efectă, ceea ce face ca întreprinderea să nu poată asigura cum s-ar cuveni necesarul de pîine. (Asupra acestui amănunt aşteptăm lămuriri din partea C.I.M.P.). Aşa cum arătam şi noi în precedentul articol, nota de răspuns a I.C.S. Alimentara întăreşte constatarea că sîmbăta şi duminica se ivesc goluri în aprovizionare. Nu mai era nevoie să ne spună tovarăşii de la Alimentara ceea ce, de fapt, am constatat şi noi, dar, mă rog, e bine cel puţin că se admite faptul. Ne aşteptam să ni se comunice motivele. Expeditorii au şi făcut-o prin rîndurile care urmează: „Lipsa de orientare a gestionarilor, influenţa excursioniştilor şi turiştilor, timpul favorabil sau nefavorabil, influenţa unor sărbători, calitatea şi prospeţimea pîinii livrate, exigenţa consumatorilor care ar dori să cumpere numai pîine proaspătă şi dacă se poate chiar fierbinte cit şi din alte motive întemeiate sau mai puţin întemeiate". Ar fi fost, desigur, mult mai interesant să aflăm acele „alte motive întemeiate sau neîntemeiate", dar se pare că răbdarea celor care au redactat răspunsul a fost serios afectată din moment ce s-au ferit să le mai enumere. Să pornim în discuția noastră de la ceea ce avem, adică răspunsul primit. Le vom lua pe rînd, în ordinea ... importanţei. Nu insistăm asupra primului („din vina gestionarilor"), deoarece l-am menţionat şi noi şi pentru că, la urma urmei, este directa obligaţie a întreprinderii să-i tragă la răspundere. Al doilea, însă, ne interesează foarte mult. Cu alte cuvinte, pîinea este de slabă calitate datorită „turiştilor şi excursioniştilor“!? Suntem de obicei foarte bine informaţi, dar n-am avut cunoştinţă că la începutul lui octombrie e vîrf de sezon turistic şi nici nu reuşim, să ne imaginăm cu ce-ar fi vinovaţi bieţii excursionişti de lipsa, calităţii acestui produs. Aşteptăm încă lămuririle detailate ale „corespondentului" nostru de la I.C.S. Alimentara. Eram apoi informaţi că deficienţele semnalate mai sunt în funcţie şi de faptul dacă afară e timp frumos ori ba! N-am crezut vreodată că semenii noştri care ne alimentează cu pîinea zilnică (e şi ăsta un fel de-a vorbi...) se conduc după robinetele sfîntului Ilie, dar uite că o văzurăm!... Ceea ce pune capac la toate este această ... delicioasă propoziţie care ne explică, de-a dreptul cu reproş, că o mare vină o au cumpărătorii „care ar dori să cumpere numai pîine proaspătă". Ia te uită, domnule! Ce pretenţii năstruşnice... Trecînd la latura sobră a lucrurilor, ne exprimăm regretul că I.C.S. Alimentara dă dovadă (în scris!) de atita lipsă de seriozitate în ceea ce priveşte răspunsul pe care e obligată să-l dea unui organ de presă al partidului. S-au înşelat tovarăşii Simion Cisteianu şi Ioan Artimon, cînd şi-au închipuit că redacţia se poate declara mulţumită cu enunţarea unor justificări aproape copilăreşti. Problema aprovizionării populaţiei este o problemă majoră a societăţii noastre şi, tocmai de aceea, conducerea de partid şi de stat ii acordă o atit de mare însemnătate. Nu se pot acorda licenţe sau derogări de la această obligaţie tocmai unei întreprinderi avînd profil unic, alimentar. „Deoarece comenzile pe sortimente se depun cu 24 ore anticipat furnizorului — glăsuiește pomenitul „răspuns" — nu se poate cunoaşte dacă acesta va livra pîinea arsa sau necoaptă .." Nu mai continuăm citatul, cititorii își vor fi dat desigur, seama cit de serios se privesc lucrurile la conducerea „Alimentarei". (Continuare în pag. a II-a) MARIUS VINTILA Cf-A&m.*. Cirul zic floare, mă gindesc la frumos. Cind zic frumos, mă duce mintea la una din numeroasele posibilităţi de îmbunătăţire a condiţiei umane. Şi nu la una din cele mai puţin avantajoase. Cu frăgezimea constituţiei lor, cu vasta lor gamă de culori şi de nuanţe, florile ne şlefuiesc deseori m ■ - am opinit eventualele asperităţi ale vieţii zilnice. Cind suntem încruntaţi, ne descreţesc frunţile, cînd avem colţurile gurii trase, ne fac să zâmbim, cînd avem sufletele încrîncenate, ne luminează. Deşi prezenţa lor în casa noastră, pe biroul nostru, pe bancul nostru de lucru nu are un aspect utilitar în sensul cel mai exact al cuvîntului, atunci cînd nu le avem, le simţim lipsa ca pe aceea a unui prieten bun, a unei iubite, a unui __.i t- Lu.-t'r--..------ i... puritate. Cind în camera mea vazele sînt goale, mă simt stingherit în primul rînd faţă de mine însumi, glasul soţiei îmi pare parcă dur, razele de soare — care, destul de puţine, pătrund în încăpere, — pierd o bună parte din strălucirea lor, mediul ambiant este trist. Şi atunci, aproape reflex, pornesc să cumpăr flori, aşa cum cumpăr pîine, lapte, struguri. Flori, după anotimp: pri(Continuare in pag. a II-a) Prof. LADMISS ANDREESCU Pînă la sfîrşitul anului, Uzina „Balanţa" din Sibiu va livra beneficiarilor din industria textilă 14 maşini de canetat cu 90 casete avînd între 6 000—12 000 turaţii pe minut, utilaje realizate în întregime în cadrul uzinei. In clişeu una din aceste maşini, gata montată la care Vasile Seleanu, montor şi Ion Pralea, controlor C.T.C. efectuează o ultimă verificare a modului de funcţionare Sporesc mijloacele de muncă La întreprinderea de construcţii-montaje Gaz-metan din Mediaş, a intrat recent, în funcţiune un dispozitiv de astupat şanţurile pentru conducte. Noul dispozitiv, cuplat pe un tractor, poate astupa şanţurile de pe o singură parte chiar dacă pămîntul este aruncat pe ambele părţi. Folosirea acestui dispozitiv duce la creşterea productivităţii muncii şi la reducerea fîşiei de teren deteriorat. Dispozitivul a fost proiectat de maistrul Vasile Bucur şi executat în cadrul întreprinderii. A. ZOMBORY coresp. La clasa de pictură a Şcolii portare de artă din Sibiu, elevii ai lui I şi-au început activitatea Foto: FR. NU