Tribuna Sibiului, iunie 1972 (Anul 5, nr. 1328-1353)

1972-06-23 / nr. 1347

Anul V, nr. 1347 In cinstea Conferinţei Naţionale a P. C. R. şi a celei de a 25-a aniversari a republicii Importante realizări in unităţile agricole de stat I.A.S. Dealul Ocnei Ca urmare a unei bune orga­nizări a activităţii, a eforturilor pe care le depun zi de zi har­nicii lucrători din sectorul zooteh­nic al I.A.S. Dealul Ocnei, au fost obţinute realizări superioare indicatorilor planificaţi. Astfel, faţă de indicatorul semestrial pla­nificat LA PRODUCŢIA MARFA DE LAPTE SE ÎNREGISTREAZĂ O DEPĂŞIRE DE 1547 HL. O contribuţie substanţială la­ acest succes au adus lucrătorii fermei zootehnice nr. 8 Noul, condusă de medicul veterinar Dorin Păş­­teanu. Ei au obţinut, de la înce­putul anului şi PÎNĂ LA 20 IU­NIE A.C., O PRODUCŢIE MAR­FA IN PLUS DE PESTE 000 HL LAPTE. I.A.S. Dumbrăveni Consemnăm realizări importan­te în întrecerea socialistă şi la întreprinderea agricolă de stat din Dumbrăveni. Lucrătorii în­­grăşătoriei de porci, condusă de ing. Gheorghe Albu, au reuşit ca printr-o îngrijire şi o furajare corespunzătoare a loturilor afla­te la îngrăşat să înregistreze im­portante sporuri de creştere în greutate. Drept urmare PLANUL SEMESTRIAL DE CARNE DE PORC A FOST DEPĂŞIT CU 10 TONE. Colectivul acestei ferme este hotărît ca pînă la finele se­­mestrului I SA MAI LIVREZE ÎNCĂ 20 TONE DE CARNE PES­TE INDICATORUL PLANIFI­CAT. Succese importante s-au obţi­nut şi pe linia valorificării pro­ducţiei viticole. Astfel, a fost pla­nificat să fie livrate în semestrul 1 25 de vagoane vin şi s-au va­lorificat 59 vagoane, în cea mai mare parte pentru export. In a­­ceastă activitate se evidenţiază colectivele fermelor conduse de ing. Ioan Dănescu şi ing. Con­stantin Ionescu. I.A.S. Şura Mică O acţiune de primă importanţă înscrisă pe agenda lucrărilor a­­gricole de sezon şi căreia lucră­torii din întreprinderile agricole de stat îi acordă o deosebită a­­tenţie o constituie recoltarea şi depozitarea furajelor. La I.A.S. Şura Mică AU FOST RECOLTA­TE PINA IN PREZENT NUTRE­ŢURILE PERENE DE PE 450 HA ŞI S-AU DEPOZITAT 470 TONE FÎNURI. De asemenea, se lucrează cu toate forţele la co­situl fîneţelor naturale, lucrarea fiind executată pe mai bine de 200 ha. Remarcăm totodată o preocupare susţinută pe linia asi­gurării necesarului de suculente, fiind INSILOZATE PÎNA ÎN PREZENT CIRCA 200 TONE FU­RAJE VERZI. Fermele zootehni­ce Ocna Sibiului şi Şura Mică conduse de ing. Siegfried Glöck­ner şi, respectiv, ing. Ioan Biga, au reuşit să strîngă furajele de pe cele mai mari suprafeţe. Intr-un ritm intens se desfă­şoară lucrările de recoltare a nu­treţurilor şi la I.A.S. Mediaş. AICI AU FOST RECOLTATE ŞI DEPO­ZITATE 900 TONE NUTREŢURI CULTIVATE. Totodată AU FOST COSITE FÂNEŢELE NATURALE DE PE 722 HA, DIN CARE PEN­TRU FIN DE PE 410 HA. Bogate dezbateri teoretice şi aplicative In cadrul programului general de pregătire a lucrătorilor din cul­tură, zilele acestea se desfăşoară la Casa armatei din Sibiu, un curs teoretic şi aplicat pentru activiştii culturali din unităţi. Joi, cursanţii i-au avut oaspeţi pe Mircea To­­muş, redactorul şef al revistei „Transilvania“, Mircea Avram, scriitor, Ion Cărămidaru, sculptor şi Nicolae G. Iorga, pictor, care au participat la o masă rotundă pe tema: Oglindirea în literatura şi arta plastică de azi a profilului etic al omului societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Ieri, in cadrul unei mese rotunde despre locul şi rolul muncii cultural-edu­cative şi artistice în educaţia so­cialistă a maselor, şi-au expus opiniile Matei Pamfil, Ion N. Popa, Tom­a Tohati, Simion Dărăban, Mircea Avram, Cornel Lungu şi Mircea Stanciu. Programul de pregătire, pe lingă numeroasele şi după cum se vede, substanţialele dezbateri teoretice mai cuprinde şi o serie de activi­tăţi practice aplicative, constituind, în ansamblu, o bază de instruire solidă şi folositoare. Schimbul trei de la cazane (Urmate din pag. I) — Cum staţi cu sarcinile de plan? — Echipa mea avea în plan patru filtre. Pînă acum sînt gata trei, iar pină la sfîrşitul lunii vom mai da încă trei. — Sîntem în 20 ale lunii!... — Vă înțeleg mirarea. Dar, ve­­diţ! dumneavoastră, la noi prima decadă este ocupată cu pregătirea producţiei şi apoi începem execuţia. — Cîteva nume de fruntaşi din echipa dumneavoastră? — Notaţi: Ioan Coşa, Marian Frîntu, Ioan Ţechei — cazangii, Ni­colae Jia — sudor. Pentru muncă de calitate, randament sporit, disci­plină ... La radiologii calităţii ori două. Intru împreună cu mai­strul Orian într-o încăpere dotată cu aparatură deosebită de ceea ce am văzut în hală. Laboratorul Roentgen. Doi laboranţi: Mihai Schuller şi Simion Masea. Munca lor: controlul sudurii cu raze X, la cazane de presiune. In acest labo­rator s-a „roentgenat" (expresia e consacrată în uzină) toată conducta Lotrului şi, spun cai doi laboranţi,­­aproape toate clişeele au ieşit per­fect“. „Cînd se respectă sever teh­nologia apar foarte rar defecte.. .Suduri bune dau mai ales echipele lui Ioan Moga şi Moise Vasiu". „In medie executăm douăzeci radio­grafii pe schimb". (Aici se lucrea­ză în patru schimburi). „Ne solici­tă multă, foarte multă atenţie. Dacă scapă un defect la un vas de presiu­ne, apoi, acolo unde va fi instalat se pot întâmpla nenorociri. Aici nu se poate lucra decît cu cartitudini". „Le dăm noi de cap" Din nou în hală, In atelierul in­termediar (la „intermediară", spun cazangiu­). Intru In discuţie cu oa­menii. îmi vorbesc despre munca lor, despre întrecere, despre anga­jamente, despre greutăţi. Ilie Solomon — cazangiu! încă a­­par cazuri de defecte în sudură. Chiar acum lucrez la reparat nişte ştuţuri găsite necorespunzătoare la raze. Pe toţi ne preocupă calitatea, dar aceste „subtirane* (tot nişte cazane de presiune) au intrat recent în producţie. Căutăm cauzele şi le vom da noi de cap. Pînă la întîi tre­buie să dăm 150 de bucăţi. Acesta-i angajamentul şi-l vom face. Ioan Albu — controlor de schimb: E nevoie de multă conştiinţă p­entru a face o treabă bună, mai ales în schimburile de noapte. Dar să ştiţi că atunci cînd condiţiile producţiei sînt asigurate treaba merge bine. Liviu Marin — sudori Acum se dă bătălia pentru punerea la punct a sudurii autogene pentru a nu mai consuma timp şi energie cu rame­­dierile. Mai apar necazuri şi dato­rita fluctuaţiilor de curent de pe reţea. Va fi pusă la punct şi treaba asta. Vasile Bica — şef de echipă. In 24 de ani, de cînd lucrez aici, am văzut şi am trăit multe, dar parcă niciodată n-a fost un asemenea en­tuziasm în muncă... Avem tot ce trebuie pentru ca schimbul să lu­creze în plin pînă dimineață. Pînă acum echipa se prezintă bine cu în­deplinirea angajamentului.­­* „S-au luat o serie de măsuri — îmi spune maistrul Orian, în timp ce ne îndreptam spre ieşire — pen­tru ca toate să meargă aşa cum trebuie! s-au creat nişte spaţii în curte pentru a nu fi aglomerată hala; muncitorii cu clase inferioare de calificare au fost repartizaţi pe lingă cei cu clase superioare — vă daţi seama pentru ce; zilnic se fac scurte analize ale muncii... Aţi văzut şi dumneavoastră, toţi sîntem hotărtţi, avem certitudinea că vom reuşi să ne respectăm cuvîntul prin care ne-am angajat în marea între­cere socialistă“.­­* Ora trei. Oraşul doarme ... Numai aparent doarme. In zeci de bale, sute de mii de muncitori se află în toiul muncii. Şi printre aceştia, an­gajaţi cu toată fiinţa lor, cazangiii de la „Independenţa". y A\\\\\V\\WX\N (Urmare din pag. I) Deci, se consumau tananţi şi pentru a­­ceste răzături. Egali­zarea se poate face şi în stare crudă a pieilor dar presupune condiţii foarte grele de muncă. Se punea problema de a rezol­va ambele aspecte. După mai multe luni­­ de studiu, încercări, experimentări, am a­­juns la modificarea procesului tehnologic: egalizarea pieilor pe dimensiuni se face înainte de tăbăcirea lor cu tananţi vege­tali şi sintetici, pre­cedată fiind de o pretăbăcire adecvată. — Ce se obţine prin această inovaţie? — Economii la ta­nanţi vegetali in va­loare de un milion) calitate superioară a pieilor tăbăcite (mai netede, tuşeu mai plă­cut); un randament de suprafaţă cu circa 5 la sută mai mare; se uşurează munca fi­zică. — Cine sunt autorii acestei deosebit de eficiente inovaţii? — Ilie Conţiu, bri­gadier la secţia ce­­nuşar tăbăcit, Ioan Forai, maistrul uni­tăţii I de tăbăcărie vegetală... V\\\V\\\\\\\\\Vi — Și dumneavoas- t tră, cred. —• Da. Şi eu.­­ — Ce altceva mai­­ intenţionaţi pe linia ^ valorificării gîndirii ^ tehnice? — Instalarea unei ^ benzi de vopsire a ^ pieilor pentru înlocui- | rea muncii manuale 4 de vopsit la masă şi f de şpriţuire manuală. ^ Prin aceasta creşte ^ calitatea şi, In acelaşi­­ timp, sporeşte pro­ductivitatea muncii la această operaţie cu circa 50 la sută. Noua metodă va fi aplicată in producţie peste cel mult două luni. A\\\\\\\\\\\\\\\\\\Vt% « f ■ mm MW v­ VîWjâ' fit wS? In ultimii ani, secţiile productive ale fabricii •Libertatea* Sibiu, au fost dotate cu utilaje din cele mai modere. Vă redăm în fotografie, un aspect din secţia preparata ţesătoriei. In cinstea Conferinţei Naţionale a P.C.R. şi a celei de-a 25-a aniversări a republicii, valoarea producţiei marfă va fi suplimentată cu circa 12 000 000 lei Tribuna Sibiului Pagina 3 VALORIFICAREA SUPERIOARA A PAJIŞTILOR -CONDIŢIE FUNDAMENTALĂ A DEZVOLTĂRII ZOOTEHNIEI Necesitatea obiectivă a dezvoltării sociale, satisfacerea tot mai bună a cerinţelor de consum ale populaţiei este condiţionată de creşterea capacităţii agriculturii noastre socialiste de a pune la dispoziţia societăţii cantităţi tot mai mari de produse agroalimen­­tare, într-o gamă cît mai diversificată şi de calitate tot mai bună. Creşterea animalelor — ca ramură de producţie — este chemată să-şi sporească contribuţia în acest sens, date fiind atît cerinţele cît şi condiţiile optime şi baza tehnico-materială existente în aproape toate zonele ţării noastre. In cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la cel de-al II-lea Congres al U.N.C.A.P. din 21—23 februarie a. c. se subliniază cu o mare forţă de sinteză direcţiile în care va trebui să se acţioneze în următorii ani pen­tru ca zootehnia să-şi mărească substanţial contribuţia la realizările economiei naţionale. Judeţul nostru dispune de mari resurse în această direcţie. Ce se întreprinde insă în prezent şi care sunt principalele obiective ale acţiunilor de viitor pentru valorificare­a superioară a pajiştilor naturale? Iată — succint — tema anchetei economice întreprinse de redacţia noastră cu participarea tovarăşilor: — ing. Mihail Tiller, dir. gen. al Direcţiei generale judeţene agricole, — ing. Vasile Muntenaş, dir. gen. adj. al Direcţiei generale judeţene agricole, — ing. Viorel Şandru, dir. Trustului I.A.S., — ing. loan Stoica, dir. întreprinderii judeţene pentru execu­tarea lucrărilor de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor naturale, — ing. Iancu Alexe, dir. I.A.S. Şura Mică, — ing. loan Brote, şeful fermei zootehnice Crinţ a I.A.S. Şura Mică. Sintetizind, ancheta noastră economică şi-a propus să argumen­teze unele orientări actuale în acţiunea de mare complexitate şi importanţă fundamentală privind valorificarea uneia din cele mai mari avuţii naţionale — pajiştea naturală. Am subliniat nu attt neimplinirile cît mai ales perspectivele favorabile dezvoltării sus­ţinute in judeţul nostru a sectorului creşterii animalelor. Toate măsurile tehnico-organizatorice amintite ca fiind aplicate sau aplicabile — defrişări, lucrări curente de întreţinere, fertili­zări, tarlalizări, organizarea păşunatului, a taberelor de vară, reîn­­sămînţări ş.a. — nu sunt scopuri in sine, ci aplicarea lor vizează — şi aduce — sporirea producţiei de masă verde. Îmbunătăţirea compoziţiei floristice, asigurarea condiţiilor de optimă eficienţă economică în realizarea producţiei animaliere. Totodată, fenome­­nele-efect constituie şi bază sigură in aplicarea altor măsuri ştiin­ţifice in dezvoltarea zootehniei, cum sunt organizarea reproducţiei, îmbunătăţirea structurii şeptelului. Considerăm însă că pînă în prezent organele agricole judeţene au acţionat doar sporadic şi cu eficienţă modestă în direcţia valo­rificării superioare a pajiştilor naturale. Etapa angajamentelor la general trebuie să fie depăşită. Coordonarea acţiunii de punere în valoare a uriaşei bogăţii care este pajiştea naturală cere mai multă competenţă şi hotărîre. Oamenii care răspund direct de aceste probleme au datoria să acţioneze cu mai mult spirit de iniţiativă şi cu mai multă responsabilitate pentru ca intr-un viitor cit mai apropiat realizările în acest domeniu să fie la Înălţimea sarcinilor pe care partidul ni le-a Încredinţat. Anchetă economică realizată de: GH. GRĂDINARU­ Condiţiile naturale favorizante nu trebuie să rămână doar simplă premisă... Ing. M. Tiller: Aşa este. Nu s-a acţionat încă destul de hotărât pentru a pune în valoare poten­ţialul productiv al pajiştilor na­turale. Dispunem de condiţii na­turale favorabile, avem un plan judeţean de dezvoltare a zootehniei, avem şi unele reali­zări. Consider însă că eforturile noastre trebuie să fie mai bine orientate spre valorificarea su­perioară a capacităţii de pro­ducţie a pajiştilor naturale. Aceasta este o problemă mult mai complexă decît pare la prima, vedere. Rezultatele obţinute în această direcţie pînă acum demonstrează că numai aplicarea in complex a tuturor măsurilor tehnico-organizatorice — bine fundamentate economic, ştiinţific — are efectul scontat, adică spo­rirea substanţială a producţiei de masă verde, bază a obţinerii unor producţii animaliere cit mai bune, cît mai rentabile. Noi dispunem de rezerve uriaşe în acest sens, cca. 56 la sută din fondul funciar al judeţului nostru reprezintă pajişti naturale. Pe cel puţin 75 000 hec­tare păşuni şi fineţe producţia poate şi trebuie să fie dublată. Un succint calcul economic de­monstrează că aceasta înseamnă anual cca 600 000 tone masă verde in plus, adică 120 000 000 U.N, echivalentul a cca 300 000 000 li­tri lapte de vacă sau 13 300 tone carne bovine, producţii ce se pot obţine anual în plus. Sunt cifre impresionante, dar care reflectă, în fond, unde trebuie să ajungem cu producţia pajiştilor în urmă­torii 2—3 ani. Ing. Ioan Stoica: Judeţul nostru dispune de aproape 200 000 hec­tare pajişti naturale. Numai pă­şuni avem peste 100 000 hectare. Apreciez că din acestea doar 15— 20 la sută sânt exploatate raţio­nal, la nivel mediu. Dar noi ne lovim de o serie de greutăţi în materializarea ideilor valoroase privind exploatarea raţională a acestor terenuri. In primul rînd, lipsa noastră de experienţă şi — de ce să nu recunoaştem — lip­sa de iniţiativă şi curaj de acţio­nare în unele momente. Apoi, lipsa din dotaţie a unor utilaje şi maşini cum sunt freze, maşini de curăţat păşunea, cositori rota­tive ş.a., ceea ce duce la întâr­zieri nepermise In efectuarea unor lucrări. Ing. V. Muntenaş: Trebuie să arătăm că nici In unităţi nu există Încă un climat favorabil în direcţia interesului pentru valori­ficarea superioară a pajiştilor na­turale. Mulţi ingineri şi preşedinţi de cooperative agricole se mul­ţumesc doar cu ceea ce dă pă­­mîntul fără o investiţie de efort creator din partea oamenilor. O­­rientarea actuală în dezvoltarea zootehniei — folosirea ştiinţifică a furajelor de mare volum în ali­mentaţia animalelor, reducerea la minimum a consumului de con­centrate — corespunde condiţiilor naturale existente în zona noastră. Iarba este cel mai economic furaj. Acest lucru este evident. Trebuie doar demonstrată capacitatea noas­tră de a valorifica această mare avere. Ing. V. Şandrui In agricultura de stat este cu atît mai evidentă necesitatea modificării unor op­tici practiciste, cu cit în prim­­planul activităţilor noastre — şi nu numai ale noastre — stă me­reu eficienţa economică. Cu con­centrate din abundenţă şi apă la discreţie orice crescător de ani­male poate obţine sporuri de greutate în ş­aptei sau producţii superioare cantitativ. Cu iarbă şi fin natural însă numai o alimen­taţie ştiinţific fundamentată poate face faţă cerinţelor. . Rezultatele de astăzi — Imbold pentru ample acţiuni In viito­rul apropiat Ing. loan Stoica. In sectorul cooperatist al agriculturii avem,­­la zi® cca 3 000 hectare păşune tarlalizată, unde se realizează producţii anuale de cca 15 tone masă verde la hectar. Suprafeţe mai mari amenajate deţin C.A.P. Avrig, Roşia, Şelimbăr, Cornăţel, Cîrţa, Agnita, Hoghilag, Vărd, Nocrich ş.a., care dispun astfel de condiţii mai bune de realizare a producţiei animaliere. Trebuie însă menţionat un as­pect. Aceste păşuni sunt date în primire consiliilor populare comu­­nale, care au datoria să le între­ţină şi să le exploateze în condiţii bune. Dar nu toate consiliile populare îşi fac datoria din acest punct de vedere. Nereguli au fost constatate la Ro­şia, Avrig, Cîrţa ş.a., unde au şi fost luate măsuri de sancţionare a celor vinovaţi. O tarlalizare cu gard de sîrmă negalvanizată du­rează cca 10 ani. Or, dacă lucră­rile de întreţinere curentă nu sunt executate, dacă nu se urmăreşte sistematic modul cum îşi fac da­toria îngrijitorii de anima­le, du­rata tarlan­zării poate fi redusă considerabil, ceea ce prejudiciază valorificarea pajiştii naturale. Ing. V. Muntenaş: In 1975 va trebui să ajungem la o producţie medie de 12 tone masă verde la fiecare hectar de păşune. Acum realizăm doar 4 tone. Pentru în­deplinirea sarcinilor stabilite va trebui să privim păşunea, în spe­cial, şi pajiştea naturală, în ge­neral, ca pe orice cultură agri­colă, mai mult sau mai puţin in­tensivă. Ing. V. Şandru: Aş dori să a­­mintesc doar una din realizările noastre. In zona montană a Crin­­ţului organizăm acum o păşuna model, pe 1217 hectare. Este o acţiune de mare amploare, într-o primă etapă ne-am propus să a­­menajăm exploatarea raţională a pajiştii naturale pe 582 hectare. Lucrările au început din 1971 şi continuă. Aplicarea în complex a măsurilor stabilite şi-a dovedit cu prisosinţă şi pînă acum eficienţa. Ing. Ioan Brote: In Crinţ lucrez de mulţi ani. Ştiu că aici se poate face zootehnie model. Şi o vom face. In 1971 am aplicat cîte 600 kg superfosfat la hectar pe 360 hectare şi 280 kg îngrăşăminte azotoase la hectar pe 800 hectare, încă din acest an se observă o îmbunătăţire a compoziţiei flo­ristice. Muşchiul este pe cale de dispariţie, au „apărut“ — în fond, s-au îndesit — trifolienele, ghiz­­deiul. Lucrăm intens la tarlalizări. Pînă acum avem 23 parcele — fiecare de 8—12 hectare — îm­prejmuite cu gard de sârmă. Unele parcele au fost lăsate pentru fî­­nuri. Cred că vom obţine cca 3 000 kg fin la hectar. Altele sânt păşuna­te. Ing. V. Şandru: Am avut de luptat şi cu concepţia unor oa­meni, chiar specialişti, care sus­ţineau că taurinele nu vor su­porta climatul din Crinţ, că vom înregistra mortalităţi cu duiumul. Am luat insă acţiunea pa cont propriu şi acum, la o lună de la popularea taberelor de vară din Crinţ, rezultatele sânt edificatoare, această pajişte naturală va de­veni „izvor“ de carne de taurine pentru judeţul nostru. Ing. Iancu Alexe: Măsurile apli­cate In acest an confirmă juste­ţea orientării în privinţa investi­ţiei preconizate. Ara mai aplicat aici 285 tone îngrăşăminte chimice pe 826 hectare precum şi tirlirea cu oile e 50 hectare. Subliniez eficienţa deosebită a nitrocalca­­rului care, desigur, contribuie şi la îmbunătăţirea pH solului şi, prin aceasta, la modificarea com­poziţiei floristice în sensul dorit de noi. In încheierea primei etape de amenajări va trebui să avem la Crinţ 61 parcele cu adăpători, adăposturi ş.a., unde vom putea efectua o zootehnie de înaltă ţi­nută ştiinţifică. întreagă această investiţie va fi de 1,5 milioane, în etapa a H-a vom continua amenajările pe celelalte sute de hectare. Când acţiunea va fi În­cheiată ne vom prezenta cu un* din cele mai frumoase şi impor­tante realizări zootehnice din ju­deţul nostru — şt, poate, nu­ nu­mai de aici. Ing. Ioan Brote: Aş dori să prezint succint eficienţa econo­mică a acţiunii. înainte in Crinţ aveam 3 500 oi, de la care reali­zam cca 10 tone telemea, 5,2 tone lină şi cca 12 tone carne ovine. In acest an aici vom furaja şi în­­treţine 4 000 ovine şi 900 taurine la îngrăşat. Vom realiza 16 tone telemea, 6 tone lină, 25 tone car­ne ovine şi un spor în greutate la bovina de 70 tone. Deci o producţie suplimentară de 6 tone telemea, o tonă lină, 13 tone car­ne ovine şi 70 tone carne bovine. Adică aproximativ peste 900 000 lei producţie globală suplimentară. Desigur, calculul nostru poate să nu fie tocmai exact, dar, oricum, este evidentă calea spre valorifi­carea inepuizabilului filon de bo­găţie naţională care este pajiştea naturală. Ing. Iancu Alexe: Subliniez că prin proiect se estimează realiza­rea anuală a unui beneficiu de 215 059 lei, investiţia fiind calcu­lată la o rentabilitate de 124 la sută. Consider însă că aceste pre­vederi pot fi mult depăşite de realizări. Orientări, perspective şi — mai ales — acţiuni pentru dezvol­tarea zootehniei Ing. M. Tiller: In cadrul planului judeţean privind dez­voltarea zootehniei se prevede ca producţia pajiştilor naturale să se dubleze în 1975 faţă de 1972. Aceasta înseamnă investirea unui mare volum de efort tehnic şi material, concretizat într-un plan­­grafic de îmbunătăţiri şi care să cuprindă obligator­iu Întreaga a­­gricultură a judeţului nostru, toa­te unităţile agricole. Ing. loan Stoica: In aplicarea măsurilor preconizate trebuie să se acţioneze diferenţiat, cu dis­­cernămînt ştiinţific. Păşunea „da jos“, aflată în majoritate în folo­sinţa C.A.P., produce acum cca 7 tone masă verde la hectar. Es­te mult prea puţin faţă de posi­bilităţi şi cerinţe. Această păşu­ne are o bună compoziţie floris­tică: Festuci, Poa, Agrostis, Dac­­tylis, Lolium, iar dintre legumi­noase — Trifolium rupens şi Lo­tus corniculatus. Deci — o bună bază de pornire dri sporirea pro­ducţiei. Aceste păşuni sunt îm­pădurite cam 10 la sută. Aici se recomandă defrişări, curăţat de arboret dăunător, fertilizări in­tense. în cadrul fertilizărilor tre­buie acordată o atenţie deosebi­tă acidităţii golului. In cazul ex­cesului de aplicare a îngrăşămin­telor chimice există pericol de dispariţie a trifolienelor. Ing. M. Tiller: Sunt suprafeţe însemnate de pajişti degradate, cu producţii scăzute. O mare par­te din aceste terenuri sunt aşe­zate pe lunci sau în pante care permit mecanizarea lucrărilor a­­gricole. Am recomandat consilii­lor de conducere, specialiştilor ca aceste terenuri să fie acum­urate, cultivate cu porumb furajer sau pentru siloz urmînd ca în toamnă să fie însămânţate cu orz, iar în primăvară cu trifoliene. Astfel aceste pajişti degradate a căror transformare în pajişti cultivate costă cca. 1 400 lei la hectar, pro­duc 5—6 tone de masă verde la hectar încă în primul an de ex­ploatare, ceea ce echivalează cu 1 200 U.N., adică 2 700 litri de lapte sau 133 kg carne bovine. Iată deci că investiţia se recupe­rează încă din primul an de ex­ploatare. Ing. V. Muntenaş: Este limpede că fertilizarea pajiştilor naturale cu o doză sub 500—600 kg la hectar este nerentabilă. O ferti­lizare raţională aduce o sporire a producţiei da 3—4 ori. Un ki­logram îngrăşămînt chimic — substanţă activă — produce un spor de 60—70 kg masă verde, echivalent cu 11,2 U.N., ceea ca valoric înseamnă 6 lei. Compa­rativ, aceste sporiri ce se reali­zează pe pajiştile naturale prin fertilizări sunt superioare celor ce se obţin prin acelaşi mijloc la cultura grîului, de exemplu. Iată deci care este importanţa fertilizării pajiştilor naturale. Ing. Ioan Stoica: Dar nu numai fertilizările contează în ceea ce priveşte sporirea potenţialului productiv al pajiştilor natural©. Pe pajiştile de munte — unde predomină ierburile de scăzută, valoare nutritivă — Nardus, Fes­­tuca ovina — se recomandă apli­carea unor măsuri energice pri­vind modificarea compoziţiei flo­ristice. Acum pe aceste terenuri abia se realizează 4 000 kg m.v. la hectar, adică o încărcătură da numai 0,5 U.V.M. la hectar. E­­xemplul dat de colegii din I.A.S. — amenajarea păşunatului da la Crinţ — este elocvent. In viitor însă trebuie să „pe­dalăm“ mai mult pe regenerarea pajiştilor naturale. Acum avem în judeţ 200 hectare loturi se­­mincare de ierburi perene. Pa­jiștea semănată este viitorul in valorificarea superioară a acestor terenuri. Aceasta nu înseamnă nimic altceva decît cultură inten­sivă de ierburi perene. Avem la C.A.P. Şelimbăr un lot de 20 hec­tar­e cu amestec format din Lo­­lium, Dictylis, Phleum şi Festuca — 70 la sută şi Trifolium şi Lo­tus — 30 la sută. Aici am reali­zat la 1971 cca 25 tone m.v. la hectar. La C.A.P. Roşia — briga­da din Daia v- avem un alt lot, de 40 hectare, cu acelaşi amestec». In primii doi ani aceste pajişti sa folosesc fie pentru obţinerea de masă verde cosită, fie pentru fî­­nuri, fie numai pentru produce­rea seminţelor. Numai după o puternică inerbare acest teren­­poate fi dat în folosinţă ca pă­­şune. O altă etapă în valorificarea pajiştilor naturale este organiza­rea conveierului verde. S-a observat că d­if­ori­tele specii de graminea ajung la înspicare în perioade di­ferite. Bazîndu-ne pe aceasta, am organizat la Daia un asemenea conveier verde. Se ştie că Dacty­­lis ajunge la înspicare la 5 mai, Lolium — la 15 mai, Festuca e­­la 20 mai, Phleum — la 1 iunie. Fiecare din aceste specii se sea­mănă pe parcele separate şi sa obţine masă verde pe toată a­­ceastă perioadă, eşalonîndu-se astfel consumul. Dacă precocita­tea la înspicare în cadrul specii­lor este de plus-minus 30 zile — ceea ce oferă o bază destul de largă pentru organizarea conve­­derului verde — trebuie să nu uităm că şi în cadrul aceleiaşi specii precocitatea diferă de la sol la sol. De examplu, sunt soiuri de Lolium a căror precocitate diferă cu plus-minus 10 zile. Iată o altă bază de organizare a con­veierului verde. Acest aspect al problemei este mai puţin cunos­cut, dar are o importanţă deose­bită în organizarea ştiinţifică a exploatării pajiştilor naturale. Aş dori să mai subliniez un aspect, privind fertilizările. Am văzut unde duce „monofertiliza­­rea", cea numai cu îngrăşăminte chimice. Fertilizarea mixtă — deci şi cu îngrăşăminte naturale ■— contribuie la îmbunătăţirea compoziţiei floristice, deci este soluţia „optimum­ optimorum". Dar nici consecinţele „monofer­­tilizării“ nu sunt catastrofale. E drept, dispar sau se reduc legu­minoasele din pajişti şi — prin aceasta — cantitatea de A.D. la heetrai­. Dar sporul de producţie realizat numai cu graminee con­ţine o cantitate suficientă de A.D. care să asigure dezvoltarea ar­monioasă a organismului animal, realizarea unor producţii zooteh­nice rentabile. Ing. M. Tiller: Câştigul cel mai mare în cazul folosirii ştiinţifice a pajiştilor naturale este desi­gur îmbunătăţirea stării fiziolo­gice a şeptelului, posibilitatea or­ganizării superioare a reproduc­ţiei, pentru ca, prin aceasta dez­voltarea creşterii anim­alelor să fie­­asigurată la nivelul exigenţe­lor actuale. De aici necesitatea ca atlt M.A.I.A.A.I Consiliul popular judeţean să acorde atenţie deo­sebită dezvoltării bazei tehnico­­materiale pentru realizarea acess­tor obiective.

Next