Tribuna Sporturilor, 1990 (Anul 1, nr. 1-43)
1990-02-26 / nr. 1
SUPLIMENT SAPTAMÂNAL DE INFORIMUIC SPORTIVA AI COTIDIANULUI INDEPENDENT TRIBUNA Gînduri de început Sunt citeva domenii şi nu puţine in care Sibiul deţine „capul de afiş“ sau, măcar, locuri de frunte. Intre acestea, ne încumetăm să spunem că se află şi opinia publică sportivă sibiană. Mari iubitori ai spectacolului sportiv, locuitorii judeţului s-au remarcat prin cunoştinţele solide in diverse ramuri, prin maturitatea judecăţilor de valoare, prin pasiuni profunde, puternice, dar exprimate, întotdeauna, intr-un evident şi cuceritor spirit de civilizaţie europeană. Da, sibienii reprezintă un mare „consumator de sport“. Pornind de la această evidentă realitate, precum şi de la considerentele succint expuse mai înainte, ne-am hotărit să oferim locuitorilor municipiului de pe Cibin, precum şi celor din judeţ, un supliment al ziarului Tribuna, o publicaţie sportivă săptămînală, cu dată de apariţie lunea, care, sperăm, să se dovedească a fi, în primul rind, un eficient şi la zi mijloc de informare iar, în al doilea rind, o tribună a dezbaterii sincere, competente a problemelor de fond ale mişcării sportive sibiene. Acum, primul nostru număr se află în faţa dumneavoastră. Şi oricit de tentaţi am fi să vă cerem a-l judeca pe „un nou născut“, nu o vom face, rugîndu-vă să ne transmiteţi la redacţie — prin scrisori, vizite sau la telefon 125 06 — criticile, sugestiile şi dorinţele dumneavoastră. Colectivul de redacţie — Mircea BIŢU, N.I. DOBRA, Ion PLEŞCA şi Octavian RUSU — vă doresc o lectură plăcută şi vă invită la o sperăm, dorită şi utilă revedere în fiecare luni. Cale liberă „TRIBUNEI SPORTURILOR“! Coppa del Mondo Și a fost ziua-ntîi... în cea de-a doua parte a deceniului 20 s-au ridicat o serie de probleme privind fotbalul profesionist și amator. S-a cerut radierea fotbalului din programul Olimpiade. Ca urmare, la Congresul F.I.F.A. din 1928 de la Amsterdam, delegații au aprobat instituirea campionatului mondial de fotbal, deci a unei competiţii la care să poată lua parte deopotrivă profesionişti şi amatori. Dar, nu s-a găsit nici o ţară din Europa care să accepte organizarea primului campionat mondial. Comitetul de pregătire era pe punctul de a anunţa eşecul realizării acestui proiect, cînd, în aprilie 1929, Uruguay-ul a cerut dreptul de a organiza campionatul mondial. După o lungă dezbatere, F.I.F.A. a aprobat cererea, motivînd că în 1930 Uruguayul îşi aniversează centenarul independenţei, că fotbaliştii săi au cucerit de două ori titlul olimpic şi — argument decisiv — ea a fost singura candidată la organizare, însă, spre marea dezamăgire a organizatorilor, din Europa nu s-au dus in Uruguay decit patru ţări: Belgia, Franţa, Iugoslavia şi... România, celelalte nouă participante fiind (Continuare în pag. a IV-a) TOT DINAMO FACE LEGEA? (în pag. 2—3) Anul I, nr. 1 Luni, 26 februarie 1990, 4 pagini, 2 lei Un fotbalist uitat, inexplicabil, de selecţioneri: Mihai MAJEARU — Am dorit să repar ,cu arma scrisului, o îndelungată nedreptate şi te invit, aiţi Majearu, să fii primul oaspete al primei pagini a primului săptămînal sibian numit „Tribuna sporturilor”. Alegerea, mărturisesc deschis, îmi aparţine, dar sînt convins că mă susţin toţi iubitorii fotbalului sibian ... — Bine, bine, dar care e nedreptatea? — Ajungem noi şi la ea. Pînă atunci acceptă, te rog, cîteva întrebări „de încălzire". Ce face Andrada Mihaela, fetiţa ta? — Creşte, gîngureşte, e sănătoasă. N-o să-i mai duc dorul pentru că am hotărit s-o aduc la Sibiu, împreună cu mama ei. — Amîndouă veștile ne bucură! Aceasta înseamnă că Sibiul și F.C. Inter te-au adoptat și că acomodarea e fapt împlinit. — Nici nu se putea altfel. Am întîlnit la F.C. Inter jucători cunoscuți, sudarea petrecîndu-se repede. — Unii susţin că, pînă prin toamnă, mai aveai nostalgia Stelei... — Anii jucaţi la Steaua au fost cei maii fructuoşi din cariera mea şi presăraţi cu rezultate de excepţie, între care, se ştie, cucerirea Cupei Campionilor Europeni şi a Supercupei. Orice fotbalist îşi doreşte aşa ceva, se vrea copărtaş la asemenea performanţe. Sigur că nu te desparţi cu inima uşoară de o echipă care a ajuns între cele mai redutabile din Europa, mai ales cînd ai contribuit şi tu, după puterile tale, la urcuşul spre piscurile amintite. Dar în viaţă lucrurile se petrec uneori ca şi pe teren: nu întotdeauna cîştigă cel mai bun! N-aş mai adăuga decît că nu mai am de mult nostalgia Stelei care înmărmurea 80 000 de barcelonezi veniţi la Sevilla pentru a aclama toreadorul şi care au sfîrşit prin a-l aplauda pe ... DUckadam! — In ce a constat, de fapt, tăria Stelei? — în conştiinţa de învingător sădită fiecărui jucător, în refuzul ideii înfrângerii. Noi n-am făcut o pregătire de tip spartan, dar aceasta nu înseamnă că mimam efortul. Echipa, însă era formată din mari valori, în toate compartimentele, aceasta fiind prima condiţie pentru obţinerea performanţei. Şi la Steaua, se ştie, unii erau responsabili cu... alergatul, iar alţii ştiau cu mingea şi aveau ştiinţa jocului. Din acest punct de vedere, fotbalul sibian mai are multe de învăţat... — Nu te contrazic, Miţi. Dar apropo de învăţat, ce ar trebui să reţină întîi şi iuţii tinerii fotbalişti? — Că jocul se învaţă jucînd, că tainele lui se fură de la meseriaşi, modelele mele fiind dintotdeauna jucătorii tehnici gen Dobrin, Liţa Dumitru, Marcel Răducanu. Să nu uite că fără seriozitate, fără o pregătire deosebită, fără autoperfecţionare nu poţi spera la... fotbalul mare .Şi încă ceva foarte important: să nu uite că fotbalul (citeşte tinereţea) nu ţine o veşnicie! (continuare în pag. a Ill-a) Discuţie realizată de Mircea BIŢU în paginile 2—3 Programul returului campionatului naţional de fotbal, Div. A şi Divizia B, seria a ll-a Fime-out Un nou moment în care antrenorii Flaviu Stoica şi Mircea Vulc işi reînnoiesc tentativa de a duce echipa la victorie. Şi au reuşit. Cititi in pag. 2 3 cronica unei superbe victorii a baschetului sibian Foto: Horst BUCHFELNER Schiul alpin de la iniţiere spre marea performanţă Clubul Sportiv Şcolar „Şoimii“ reprezintă — in domeniul sportului de performanţă — schiul alpin sibian. Afirmindu-se în ultimii ani ca una dintre cele mai puternice secţii din ţară, catedra de schi alpin a C.S.Ş. „Şoimii“ Sibiu a dat sportului românesc indiscutabile valori. S-o amintim doar pe Mihaela Fera, participantă la Campionatele Mondiale de juniori, la Jocurile Olimpice de iarnă — Calgary, ediţia 1988, una dintre foarte puţinele schioare românce cu Specialiştii starturi în con- “—■'““, cursurile Cupei Mondiale. Şi ea, ca şi celelalte elemente de valoare produse de aceeaşi „firmă“ (Doris Bonfert, Anda Curuţă, etc.) a început de mică practicare a acestui sport. Activitatea de selecţie debutează în jurul vîrstei de patru ani. Copiii sunt supuşi unor teste de motricitate generală, apoi, pînă la căderea zăpezii, lucrează pentru pregătirea fizică, urmărindu-se perfecţionarea cu precădere a acelor calităţi psihomotrice specifice schiului alpin (îndemînare, viteză, echilibru etc.). Odată cu venirea iernii, se trece la iniţierea propriu-zisă. „Cimpul de luptă“ este baza didactică din Păltiniş, a clubului. Aici, cu destulă sudoare şi multă pasiune şi entuziasm, s-a construit un poligon de iniţiere şi instruire a viitorilor performeri, adevărat „orăşel al copiilor“, vegheat de figurine din placaj vopsit, neprezentînd personaje din poveşti. Dotată cu două schilift-uri (unul dintre ele cu cordelină — unic in ţară) pîrtia este amenajată In diferite profile: movile alternative şi succesive, tobogane, trambuline. Acestea sint menite să pună pe micii schiori In faţa unor situaţii con- . . . crete şi pro- 811 CUVÎn fiiiblematice, a unor dificultăţi de echilibru în regim de alunecare, să le impună găsirea răspunsului motric cel mai adecvat solicitării respective. Ciclurile de iniţiere se desfăşoară pe durata unei săptămîni, pentru însuşirea A.B.C.-ului schiului alpin fiind necesare minimum patru astfel de etape. După încheierea primelor stagii, copiii iau startul în concursuri. La început concursuri „de casă“ cu cinci pînă la zece porţi dotate cu „prestigiosul“ trofeu „Cupa Veveriţa“. Apoi „Cupa speranţelor sibiene“ desfăşurată pe durata a mai multe etape, unde participanţii trebuie să ia(continuare în pag. a IV-a) Prof. Mihai RAILEANU