Tribuna Sporturilor, 1990 (Anul 1, nr. 1-43)

1990-02-26 / nr. 1

SUPLIMENT SAPTAMÂNAL DE INFORIMUIC SPORTIVA AI COTIDIANULUI INDEPENDENT TRIBUNA Gînduri de început Sunt citeva domenii şi nu puţine in care Sibiul deţine „capul de afiş“ sau, măcar, locuri de frunte. Intre aces­­tea, ne încumetăm să spunem că se află şi opinia publică sportivă sibiană. Mari iubitori ai spectacolului sportiv, locuitorii judeţului s-au remarcat prin cunoştinţele so­lide in diverse ramuri, prin maturitatea judecăţilor de valoare, prin pasiuni profunde, puternice, dar exprimate, întotdeauna, intr-un evident şi cuceritor spirit de civi­lizaţie europeană. Da, sibienii reprezintă un mare „consumator de sport“. Pornind de la această evidentă realitate, precum şi de la considerentele succint expuse mai înainte, ne-am ho­­tărit să oferim locuitorilor municipiului de pe Cibin, pre­cum şi celor din judeţ, un supliment al ziarului Tribu­na, o publicaţie sportivă săptămînală, cu dată de apari­ţie lunea, care, sperăm, să se dovedească a fi, în primul rind, un eficient şi la zi mijloc de informare iar, în al doilea rind, o tribună a dezbaterii sincere, competente a problemelor de fond ale mişcării sportive sibiene. Acum, primul nostru număr se află în faţa dumnea­voastră. Şi oricit de tentaţi am fi să vă cerem a-l judeca pe „un nou născut“, nu o vom face, rugîndu-vă să ne transmiteţi la redacţie — prin scrisori, vizite sau la te­lefon 125 06 — criticile, sugestiile şi dorinţele dumnea­voastră. Colectivul de redacţie — Mircea BIŢU, N.I. DOBRA, Ion PLEŞCA şi Octavian RUSU — vă doresc o lectură plăcută şi vă invită la o sperăm, dorită şi utilă revedere în fiecare luni. Cale liberă „TRIBUNEI SPORTURILOR“! Coppa del Mondo Și a fost ziua-ntîi... în cea de-a doua parte a de­ceniului 20 s-au ridicat o se­rie de probleme privind fotba­lul profesionist și amator. S-a cerut radierea fotbalului din programul Olimpiade. Ca ur­mare, la Congresul F.I.F.A. din 1928 de la Amsterdam, dele­gații au aprobat instituirea campionatului mondial de fot­bal, deci a unei competiţii la care să poată lua parte deo­potrivă profesionişti şi ama­tori. Dar, nu s-a găsit nici o ţa­ră din Europa care să accepte organizarea primului campio­nat mondial. Comitetul de pre­gătire era pe punctul de a a­­nunţa eşecul realizării acestui proiect, cînd, în aprilie 1929, Uruguay-ul a cerut dreptul de a organiza campionatul mon­dial. După o lungă dezbatere, F.I.F.A. a aprobat cererea, mo­­tivînd că în 1930 Uruguayul îşi aniversează centenarul in­dependenţei, că fotbaliştii săi au cucerit de două ori titlul olimpic şi — argument decisiv — ea a fost singura candidată la organizare, însă, spre marea dezamăgire a organizatorilor, din Europa nu s-au dus in Uruguay decit patru ţări: Belgia, Franţa, Iu­goslavia şi... România, cele­lalte nouă participante fiind (Continuare în pag. a IV-a) TOT DINAMO FACE LEGEA? (în pag. 2—3) Anul I, nr. 1 Luni, 26 februarie 1990, 4 pagini, 2 lei Un fotbalist uitat, inexplicabil, de selecţioneri: Mihai MAJEARU — Am dorit să repar ,cu arma scrisului, o îndelungată nedreptate şi te invit, aiţi Ma­­jearu, să fii primul oaspete al primei pagini a primului săptămînal sibian numit „Tribuna sporturilor”. Alegerea, mărturisesc deschis, îmi aparţine, dar sînt convins că mă susţin toţi iubitorii fotbalului sibian ... — Bine, bine, dar care e nedreptatea? — Ajungem noi şi la ea. Pînă atunci accep­tă, te rog, cîteva întrebări „de încălzire". Ce face Andrada Mihaela, fetiţa ta? — Creşte, gîngureşte, e sănătoasă. N-o să-i mai duc dorul pentru că am hotărit s-o aduc la Sibiu, împreună cu mama ei. — Amîndouă veștile ne bucură! Aceasta în­seamnă că Sibiul și F.C. Inter te-au adoptat și că acomodarea e fapt împlinit. — Nici nu se putea altfel. Am întîlnit la F.C. Inter jucători cunoscuți, sudarea petre­­cîndu-se repede. — Unii susţin că, pînă prin toamnă, mai a­­veai nostalgia Stelei... — Anii jucaţi la Steaua au fost cei maii fructuoşi din cariera mea şi presăraţi cu re­zultate de excepţie, între care, se ştie, cuce­rirea Cupei Campionilor Europeni şi a Super­­cupei. Orice fotbalist îşi doreşte aşa ceva, se vrea copărtaş la asemenea performanţe. Sigur că nu te desparţi cu inima uşoară de o echipă care a ajuns între cele mai redutabile din Europa, mai ales cînd ai contribuit şi tu, după puterile tale, la urcuşul spre piscurile amin­tite. Dar în viaţă lucrurile se petrec uneori ca şi pe teren: nu întotdeauna cîştigă cel mai bun! N-aş mai adăuga decît că nu mai am de mult nostalgia Stelei care înmărmurea 80 000 de barcelonezi veniţi la Sevilla pentru a acla­ma toreadorul şi care au sfîrşit prin a-l aplau­da pe ... DUckadam! — In ce a constat, de fapt, tăria Stelei? — în conştiinţa de învingător sădită fiecărui jucător, în refuzul ideii înfrângerii. Noi n-am făcut o pregătire de tip spartan, dar aceasta nu înseamnă că mimam efortul. Echipa, însă era formată din mari valori, în toate compar­timentele, aceasta fiind prima condiţie pentru obţinerea performanţei. Şi la Steaua, se ştie, unii erau responsabili cu... alergatul, iar alţii ştiau cu mingea şi aveau ştiinţa jocului. Din acest punct de vedere, fotbalul sibian mai are multe de învăţat... — Nu te contrazic, Miţi. Dar apropo de în­văţat, ce ar trebui să reţină întîi şi iuţii tinerii fotbalişti? — Că jocul se învaţă jucînd, că tainele lui se fură de la meseriaşi, modelele mele fiind dintotdeauna jucătorii tehnici gen Dobrin, Liţa Dumitru, Marcel Răducanu. Să nu uite că fără seriozitate, fără o pregătire deosebită, fără autoperfecţionare nu poţi spera la... fotbalul mare .Şi încă ceva foarte important: să nu uite că fotbalul (citeşte tinereţea) nu ţine o veşni­cie! (continuare în pag. a Ill-a) Discuţie realizată de Mircea BIŢU în paginile 2—3 Programul returului campionatului naţional de fotbal, Div. A şi Divizia B, seria a ll-a Fime-out Un nou moment în care antrenorii Flaviu Stoica şi Mircea Vulc işi reînnoiesc tentativa de a duce echipa la victorie. Şi au reuşit. Cititi in pag. 2­ 3 cronica unei superbe victorii a basche­tului sibian Foto: Horst BUCHFELNER Schiul alpin­ de la iniţiere spre marea performanţă Clubul Sportiv Şcolar „Şoi­mii“ reprezintă — in dome­niul sportului de performan­ţă — schiul alpin sibian. A­­firmindu-se în ultimii ani ca una dintre cele mai puterni­ce secţii din ţară, catedra de schi alpin a C.S.Ş. „Şoimii“ Sibiu a dat sportului româ­nesc indiscutabile valori. S-o amintim doar pe Mihaela Fe­­ra, participantă la Campiona­tele Mondiale de juniori, la Jocurile Olimpice de iarnă — Calgary, ediţia 1988, una din­tre foarte pu­ţinele schioare românce cu Specialiştii starturi în con- “—■'““, cursurile Cupei Mondiale. Şi ea, ca şi celelalte elemente de valoare produse de aceeaşi „firmă“ (Doris Bonfert, Anda Curuţă, etc.) a început de mi­că practicare a acestui sport. Activitatea de selecţie debu­tează în jurul vîrstei de patru ani. Copiii sunt supuşi unor teste de motricitate generală, apoi, pînă la căderea zăpe­zii, lucrează pentru pregătirea fizică, urmărindu-se perfecţio­narea cu precădere a acelor calităţi psihomotrice specifi­ce schiului alpin (îndemînare, viteză, echilibru etc.). Odată cu venirea iernii, se trece la iniţierea propriu-zisă. „Cimpul de luptă“ este baza didactică din Păltiniş, a clu­bului. Aici, cu destulă sudoare şi multă pasiune şi entuziasm, s-a construit un poligon de iniţiere şi instruire a viitori­lor performeri, adevărat „oră­şel al copiilor“, vegheat de fi­gurine din placaj vopsit, ne­­prezentînd personaje din po­veşti. Dotată cu două schi­­lift-uri (unul dintre ele cu cordelină — unic in ţară) pîr­­tia este amenajată In diferite profile: movile alternative şi succesive, tobogane, trambuli­ne. Acestea sint menite să pu­nă pe micii schiori In faţa u­­nor situaţii con- . . . crete şi pro- 811 CUVÎn fiii­blematice, a u­­nor dificultăţi de echilibru în regim de alu­necare, să le impună găsirea răspunsului motric cel mai a­­decvat solicitării respective. Ciclurile de iniţiere se des­făşoară pe durata unei săp­­tămîn­i, pentru însuşirea A.B.C.-ului schiului alpin fiind necesare minimum patru ast­fel de etape. După încheierea primelor stagii, copiii iau star­tul în concursuri. La început concursuri „de casă“ cu cinci pînă la zece porţi dotate cu „prestigiosul“ trofeu „Cupa Veveriţa“. Apoi „Cupa speran­ţelor sibiene“ desfăşurată pe durata a mai multe etape, un­de participanţii trebuie să ia­(continuare în pag. a IV-a) Prof. Mihai RAILEANU

Next