Tribuna Sporturilor, 1998 (Anul 8, nr. 400-449)

1998-01-12 / nr. 400

Gino Iorgulescu s-a răzgândit Ceea ce părea să fie transferul anului nu s-a dovedit, în final, decât un fâs. După ce­ au tratat, cu tam­­tam-ul de rigoare, trecerea lui Radu Niculescu în Giuleşti, conducerile cluburilor F.C. Naţional şi Rapid n­­au mai bătut palma. Vina, s-o spunem pe cea dreaptă, nu este nicidecum a jucătorului, ci a conducătorilor giuleşteni, care i-au promis lui Radu marea cu sarea, dar când să facă ce-au promis, au început să negocieze şi s-o dea pe după cireş. Gino Iorgulescu n-a acceptat ţigănia şi a anunţat că Radu Niculescu rămâne la F.C. Naţional. Lucrul mi l- a confirmat, sâmbătă, însuşi Radu, adăugând - parcă aşa, cu subînţeles - că „decizia de a continua la echipa lui Florin Marin este valabilă momentan...“ Mircea B. Ordonanţa din post Chiar în ultima zi din postul Crăciunului, Guvernul, ro­mân a mai adus pe lume o mică Ordonanţă, cea cu numărul 85, care se referă la impozitarea veniturilor persoanelor fizice, venituri obţinute din activităţi ar­tistice, distractive sau sportive, precum şi din organizarea unor aseme­nea activităţi. Este vorba doar de veniturile care depăşesc suma de 5 milioane de lei. Explicaţia noului act normativ este cunoscutul slogan în care se regăsesc o mulţime de măsuri dintr-o mulţim­e de s­uh domenii: alinierea la standardele europene. Zăhărelul cu standardele europene n-a mai fost înghiţit pe nerăsuflate, după dati­na postrevoluţionară, ba a provocat chiar greţuri şi reflexe de respingere la unele feţe subţiri din lumea sportului, intercalate în politică, însuşi ministrul de ultimă oră, Crin Antonescu, a calificat ordonanţa din post drept o „năpastă“ pe capul sportivilor şi s-a jurat că la trecerea acesteia prin Parlament o să-i pună piedică. Fosta glorie a sportului românesc, Emeric Jenei, la ceasul acesta secretar de stat, a spus-o răspicat: „nu accept nedreptăţirea sportivilor, nu vreau să particip la distrugerea sportului româ­nesc“! Domnia sa a promis că va face tot ce-i stă în puteri ca Ordonanţa din post să nu devină lege, iar dacă diligenţele sale vor eşua îşi va înainta demisia. Lăuda­bilă grija fostului sportiv de soarta sportivilor de azi. O întrebare se poate pune totuşi: odată demisionat, va­­ mai putea sluji cu aceeaşi­­ putere sportul românesc la ■ care ţine (şi îl credem că I ţine) atât de mult? ! Poate că lucrurile ar putea fi judecate şi altfel, dacă dăm crezare ştirilor care ne spun că nişte sportivi coreeni şi-au donat me­daliile de aur pentru redre­sarea situaţiei economice a ţării lor. Fel de fel...­­_______Mihai BRATUL­ A II - Continuăm, domnule Gavrilă? Rămăsesem la mijlocaşii interişti. - Da, la acest capitol am rămas descoperiţi. Deşi nu mi-e deloc uşor să dau note,o să încerc să fiu „profesorul“ cât se poate de obiectiv. - Să începem cu Cornel Szeghedi. - Cornel a intrat pe parcurs şi am fost nevoit să-l forţez­e încercarea de titularizare. Operaţia de menise l-a ţinut pe loc multă vreme. Conştiincios fiind, el a recuperat din mers şi a avut, în ansamblu, o evoluţie satisfăcătoare. La 23 de ani, Cornel trebuie să se scuture de trac şi să d­ea întreaga măsură a talentului său. II aştept. Coleg de linie cu el a fost Mihail. L-am reprofilat în mijlocaş la închidere şi, după o perioada de...aclimatizare, s-a achitat bine de sarcini. E serios, îi place fotbalul şi sunt sigur că în retur va face­ saltul aşteptat. în ce-l priveşte pe Medeleanu, vreau să spun că, deşi venit la Sibiu în plin campionat, s-a integrat destul de bine. Jucător tehnic, dotat cu forţă şi experienţă, are - la 22 de ani - şansa de a se titulariza. Mircea BIŢU continuare în pag. 4 Mariem Mărgărit ia sunamt laurul de coame folositoare. Cred că a sosit vremea să-mi port singur de grijă. Niciodată n-am fugit de muncă şi n-am driblat responsabilităţile. Mă simt suficient de matur, la 32 de ani, inclusiv profesional, să arăt ce ştiu". Dl. Mărgărit nu le poartă pică celor de la Şoimii COMPA, unde nu i-ar fi displăcut să lucreze. Cum telefonul promis n-a venit, insistenţa celor de la Viromet v­ictoria a avut succes. „Luni, 12 ianuarie, îmi voi cunoaşte echipa - mi-a spus, ieri, dl. Mărgărit. Mi s-a cerut de către conducerea combinatului să dau gir jucătorilor localnici, să promovez 2-3 tineri, să imprim echipei un stil mai ofensiv şi mai curajos şi, fireşte, să urcăm în clasament. Sper, împreună cu secundul jtrol Bebe Manciu, cu care am fost coechipier la FCM Braşov, să împlinim aceste deziderate. Conducerea combinatului mi­­a dat mână liberă şi, pentru că sunt oameni decişi şi realişti, nădăjduiesc să facem treabă bună împreună“. Preţuindu-l pe antrenorul şi omul Marian Mărgărit, sunt sigur că cei de la Viromet Victoria au făcut cea mai bună alegere! Mircea BIŢU „Divorţat“, fără voia sa, de Foresta Fălticeni, unde a făcut, în tandem cu Jan Gavrilă şi apoi cu Marin Barbu, o treabă foarte bună. Marian Mărgărit s-a hotărât să ia de unul singur taurul de coarne. „Am plecat de la Fălticeni din motive familiale. Mi-au crescut copiii şi simţeam nevoia să lucrez undeva mai aproape de casă. Am categoria a lll-a, am jucat 14 ani, am strâns 40 de selecţii la naţionala de juniori şi 10 la cea de tineret, am lucrat cu antrenori reputaţi, dacă ar fi să-i amintesc aici doar pe Ştefan Coidum, Titi Ardeleanu, Viorel Hizo, Florin Halagian, Jan Gavrilă, Marin Barbu şi am învăţat, de la fiecare, multe lucruri | Anul VIII, nr. 4001 12.01 - 18.01.1998 | 4 pagini, 500 lei A­rbitrul Loti Sajtos privește înapoi cu #b­E5.fcb ULTIMA M Rt. Drumuri europene ale baschetului sibian Prezenţă de elită în peisajul baschetului românesc, cu precădere după 1990, C.S.U. Forest Sibiu a reprezentat baschetul sibian şi românesc în toate cele trei categorii de cupe europene inter-cluburi: Liga Campionilor, Cupa Cupelor şi Cupa Koraci. în acest timp, ca o continuare a unor mai vechi preocupări ale conducerii Clubului, sportivii sibieni au avut ocazia participării la stagii de pregătire şi turnee în străinătate, începute în anul 1984, în Polonia, acestea au continuat şi după 1990, în afara participării la un puternic turneu în Cipru, s-a conturat o relaţie permanentă cu Germania, concretizată în participări la un turneu tradiţional de Anul Nou, gândit, proiectat şi pus în operă cu profesionalism şi generozitate de către preşedintele de onoare al C.S.U. Forest Sibiu, celebrul baschetbalist Mihai Albu, sibianul care trăind în Germania simte româneşte, uneori mai mult decât unii dintre noi, aflaţi „la bază“. între 30 decembrie 1997 - 6 ianuarie 1998 echipa Universităţii „Lucian Blaga“ din Sibiu şi a Forestsib a participat la o nouă ediţie a turneului de la Wolfenbüttel, beneficiind de un transport civilizat şi confortabil, asigurat de compania Trans-Europa, de doi conducători auto Ioan Cristian şi Petre Gânje, profesionişti de marcă, deferenţi, plini de solicitudine, dar şi oameni cu simţul umorului şi dragoste de sport. Ajunşi la destinaţie, graţie eforturilor lui Mihai Albu şi ale preşedintelui MTV Saladhalum, domnul Hoppe, au petrecut ajunul Revelionului şi trecerea în Noul An într-o ambianţă plăcută şi civilizată. După efectuarea unor necesare antrenamente, echipa sibiană a atacat, în ziua de 2 ianuarie 1998, competiția având de apărat cupa câştigată la ediția precedentă. Octavian RUSU __________ cronicile meciurilor în pag. 4 La F.C. Inter Seriozitate şi ambiţii renăscute * astăzi sosesc Sabou, Mihart, Medeleanu şi Stoian * De joi, 8 ianuarie, interiştii rele se vor efectua în şi-au reluat pregătirile. Cu excepţia lui Sabău, Mihart, Medeleanu şi Stoian, domiciliaţi în alte localităţi şi învoiţi până astăzi, toţi băieţii au răspuns prezent la apelul făcut de antrenorii Jan Gavrilă, Adrian Văsâi şi Petre Purima. De mâine, antrenamen­­ t.B. paralel cu vizita medicală. Ca primă impresie, dl. Gavrilă s-a arătat mulţu­mit de receptivitatea şi seriozitatea băieţilor care, după aspectul fizic, nu par afectaţi de excesul de sarmale şi cârnaţi la care i-au supus sărbătorile abia încheiate. Dorin Zotinca mai cugetă... “ După trei luni petrecute în Germania, unde a şi jucat, sporadic, într-o echipă de liga a lll-a, fără pretenţii deosebite, Dorin Zotincă şi-a petrecut vacanţa şi sărbătorile de iarnă acasă, la Sibiu. Revederea foştilor coechipieri şi­rieteni de la FC Inter, între care Radu Iculescu, a fost una, ca de obicei, plăcută, programul fiind pigmentat, tot ca de obicei, cu alergări, „reprize“ de bazin şi minte în sală. „încă n-am hotărât nimic în plan fotbalistic - mi-a spus, recent, Dorin. Am obţinut prea greu statutul de jucător liber pentru a nu sufla şi-n iaurt înainte de a lua o decizie. Am două-trei oferte de la echipe din ţară, inclusiv de la „U“ Cluj, unde am lăsat loc de...întors, dar mai cuget“. M.B.

Next