Tribuna, octombrie-decembrie 1892 (Anul 9, nr. 219-292)
1892-11-26 / nr. 264
Pag. 1054 în tîrgul dela Szentes întocmai ca purceii, urmează: Al treilea tîrg de carne şi suflete omenesc s’a făcut la 1888, când însă lucrurile nu au mers aşa de uşor, deoarece părinţii păţiţi odată, ’şi-au ascuns copiii în peşteri, pivniţi, pe sub albii în paturi şi prin păduri. Crucii şarlatani însă tot nu s’au lăsat, ci luând ajutorul gendarmilor au pornit haită în regulă, scormonind pănă și ascuncțătorile pădurilor. Prin sat gendarmii umblau ca vânătorii prin pădure. Mamele plângeau desperate, se rugau de milă, blăstămau. Nu a folosit însă nimic. Copiii prinşi, între ei fetela 13—14 şi 15 ani, au fost adunaţi în cete voluaţi ca vitele, la stricăciune, perdere sufletească şi fisică, la moarte chiar în broşură se citează apoi o mulţime de nume: ale copiilor răpiţi, ale părinţilor desperaţi şi ale Ungurilor călăi, după care urmează. Copiii aceştia ni-au povestit lucruri îngrozitoare, am ascultat înspăimântaţi supliciul amar la care au fost supuşi nenorociţii. Deja pe drum au fost bătuţi cu bastoanele ca să nu plângă de frig şi foame, ca astfel să nu irite pe oamenii caritabili. Câţi din ei nu au fugit de la călăii lor, câţi nu au murit în dureri şi amare suferinţe, câţi nu au ajuns în robie străină, — asta oară numai D-ţreu scie, D-t jeul bunătăţii şi al iubirii, dar’ şi al r ă s b u n ă r ii. în capitolul al III-lea li se spune Slovacilor că durerile lor au trecut peste hotar, se nu se descuragieze deci, în cap. IV. se arată ce vor Ungurii cu copiii slovaci. Două scopuri urmăresc Ungurii: 1) se slăbească pe Slovaci și a 2) se altoească sângele stricat unguresc cu cel slovac sănătos ... în Sodoma șiGomora numai se poate întâmpla asemenea lucru — ai crede —car’ nu într’o lume ca asta şi în mijlocul unor popoare civilisate, se scrie în broşură. In cap. V. se arată, citându-se date, nume şi persoane — cât sânt de nenorocite autorităţile, care nu numai au tolerat răpirea copiilor, dar’ au ajutat chiar pe şarlatani în miserabila lor acţiune. Tot aici se face apel cătră întreaga naţie slovacă să nu rabde să fie batjocorită, ci să gonească pe samsarii perverşi, care — ajutaţi de autorităţi — consideră şi tratează cu Slovacii nu ca cu o naţiune, ci ca cu un material. „Să nu lase, ca copiilor să li se răpească o limbă omenească şi să înveţe o limbă — cea ungurească — în care nu se vorbesce, ci se latră ca cânii și se groholesce ca 'porcii. Aceasta este — dice 'L,ro'șura — o infamie atât de mare în contra Slovacilor, atât ca oameni cât și ca națiune, încât pentru răsbunarea acestei infamii ar merita ca fiecare Slovac să-'și jertfească vieaţa. Broşura, tipărită în tipografia dlui Eduard Gregr din Praga, a fost răspândită printre toţi Slovacii. Maghiarii au arangiat acum o adevărată goană în contra celor ce au primit-o şi caută pe capete să o confisce unde o găsesce. Un admirabil preludiu la procesul dlui Horban, care se va desbate în Poon la 17 ca dis Kronawetter, şi în primul rînd tinerimea este chemată să ridice steagul libertăţii (aiurea aşa se şi întâmplă; tinerimea maghiară însă este mai intolerantă decât chiar cei mai nămoliţi şovinişti. Aceasta, se înţelege, democratul (?) vienez nu vrea s’o înțeleagă). Pe prisontul politic — a mai (1*8 Kronawetter — se arată nori negri, care pot să aducă ușor o furtună, și dacă preoții și magnații maghiari vor ține cu reacția dușmană, 4eu nu se scie ce are să fie. Va se 4a că nobila (?) tinerime maghiara va fi în curând chemată să apere libertăţile ! Par’că ar fi libertăţi aici, şi chiar dacă ar fi, ele ameninţate fiind, ar pute fi apărate tocmai din partea tinerimii maghiare. Kronawetter ori e naiv, ori bătrân fiind, a dat în mintea copilărească. ADRESE DE ADERENŢĂ pentru dr. Ia UCACIU. Ziarului „Tribuna“ pentru Martir martir naţional Dr. VASILE LUCACIU, preotul Şişescilor. Veza, 5 Decemvrie 1892. Iubite luptător! Vestea tristă despre condamnarea sa la temniţa ungurească, adusă prin verdictul juriului din Dobriţin, a străbătut ca fulgerul pănă şi în cea mai modestă colibă românească , acest fapt complinit, dar, nedrept din cale afară, a atins foarte neplăcut, şi a consternat în mod revoltător simţământul fiecărui Român care consimte cu luptătorii sei naţionali, locuească acela în orice colţ al rotundului pământ. Şi cum nu, când Tu, eroule mare, ai apărat şi aperi o causă atât de sfântă şi lupţi energic, cu fruntea Ţi senină, pentru un popor, care îşi are sorgintele în glorioşii noştri străbuni Romani, care odinioară au pus în uimire întreaga omenime prin eroismul lor, şi care din generaţiune în generaţiune ni-au rămas ca nişte exemple vii, cum să ne apărăm drepturile noastre naţionale. O! eroul nostru iubit, cum a şi cutezat acel juriu a Te condamna şi a-Ţi da o lovitură aşa groasnică, pe când Tu te-ai justificat atât de splendid înaintea pigmeilor din Dobriţin, încât cu toţii au amorţit au fiind dulcea şi sonora noastră limbă românească, rostită de Tine cu dibăcia unică în felul seu, şi noi cu lacrimi de adevărată bucurie, cetind numai în scumpa noastră „Tribuna“, părea că ne avem în mijlocul nostru. Grea şi de nesuferit este temniţa ungurească pentru un om condamnat pe nedrept, grele au fost şi suferinţele Mântuitorului Christos, dar’ au triumfat. Te asigur, martirule mare, că causa noastră în fruntea cărei Te avem de conducător, va triumfa. Ai numai credinţă în Dumnezeu şi inimă vitează ! Te-am admirat de ţinuta’Ţi românească. Toma Simu, înveţător.* Din Câmpulung (România) s’a trimis următoarea adresă: Salutăm cu entusiasm şi veneraţiune pe cei doi valoroşi martiri ai românismului transcarpatin Raţiu şi Lucaciu ale căror merite, lupte, suferinţe şi eroism au arătat lumii civilisate strămoşeasca virtute română, înainte cu Dumnezeu, şi viitorul neamului nostru va fi asigurat. P. Părâianu, N. Gr. Iorgulescu, Pretore, C. Trifonescu, căpitan Corbuleanu, I. Grădişteanu, F. Niculescu, Ap. Niculescu, Stancu Ghioculescu, G. I. Georgescu, G. A. Patrulea, A. Th. Dimache, Grigore Nicole, Tache Chirănescu, G. Ulieru, S. D. Gioglovan, V. Popescu, I. A. Ghica, loan P. Roşianu, Zarafirescu, Dr. V. Popescu, D. Christescu, I. Palade, Al. Christescu, căpitan Ştefănescu, Niţă Georgescu, Vasile Budeanu, Ilie Lucescu, Iosif Ronert, Vasile Lacea, N. Răşcan, G. Degeanu, N. Luca.* Secţiunea Ligei Drăgăşani salută pe martirii naţiunii: Lucaciu şi Raţiu, Marinescu, Barcan, Nicolescu, Costescu. # „Societatea Gheorge Lazar“ din Bucuresci a trimis la adresa „Tribunei“ următoarea depeşă care a fost inhibată de autorităţile maghiare. „Societatea Gheorge Lazar“ salută cu entusiasm, în Vasile Lucaciu, pe apărătorul libertăţii transilvănene, C. Marinescu din Bucuresci, V. N. Cucu, Demian, Th. Grecescu, Stecucum, Dumitrescu Ghiocel, Niţulescu, Elvir, Nic. Crăciunescu, M. Abramovici, Alex, Castriş, Herbst, Nic, Mariescu, Flischer, Bisdorffler, Teodorescu, Lapian, etc. \\\\\\ Spicuiri din foile maghiare. Sacul ’şi-a găsit petecul: studenţii maghiari de la universitatea din Viena au trimis ieri o deputăţie de 5 membri la deputatul Kronawetter pentru a-ş i mulţumi, în numele întregei tinerimi maghiare liberale (tinerime care şt arge ferestrile şi capetele nemaghiarilor ce nu sânt de o părere cu dînsa, va să zică foarte „liberală“) pentru că s’a ridicat în apărarea Ungurilor calomniaţi în parlandatul austriac. este mai nostim, că ei au adus şi o presă acoperită cu iscălituri şi un portret reuşit —\«crÎ6 „Ellenzék“ —(nu cumva ’la fotografa! fără scirea lui cu aparatul â la mimit?) al marelui (?) democrat şi — ar trebui să adauge foile unguresci — apărător al Jidanilor şi păcătoşiilor Unguresci. Kronawetter a mulţumit emoţionat adânc (cum nu, când vede înaintea sa tinerimea cultă (?) a unui popor liberal (?) manifestându-se cu atâta putere, — erau 5 studenţi şi un album). A spus tinerimii maghiare, că în curând ea va fi chemată a sta în faţa unor vremuri grele (desigur, întorcându-se în ţeară, totuşi o să trebue să muncească ceva, ocupând funcţii). Cu toate intrigile negre ale reacţiunii, dorul libertăţii nu poate fi înăbuşit. TRIBUNA Scandal în biserica din Şoimuş. Şoimuş, 4 Decemvrie n. Duminecă în 4 Decemvrie a. c. după finirea sfrei liturgii preotul nostru a cetit o scrisoare a episcopului Gherlei referitoare la trecerea poporului din Şoimuş la religiunea gr.ort. Episcopul îşi exprimă părerea de rău, că poporul consideră un lucru atât de mic din trecerea la altă religiune, şi să nu se lase a fi seduşi şi folosiţi de unealtă pentru scopuri private, căci prin aceasta îşi perd mântuirea sufletească, care numai în biserica catolică se dă, în sfîrşit sfătuesce poporul să asculte da episcop şi consistorul gherlan, căci aceştia totdeauna numai binele poporuluil-au voit, şi şi în viitor numai pentru binele poporului ostenesc. După cetirea scrisorii episcopului, preotul începe a vorbi poporenilor despre credinţa ce trebue s’o aibă poporul cătră sfta religiune gr.-cat., singura mântuitoare, şi cătră capii bisericii care numai binele le doresc. La auzul acestor cuvinte poporul aflător în biserică într’atâta s’a iritat, încât a uitat că se află în biserică, întrerupând pe preot dela predică. Unii strigau: „Da, seim ce bine ne doresc, că nu au arătat când au luat patrafirul lui Lucaciu“. Alţii strigau: „Seim binele lor, că luptă pe voea duşmanilor noştri!“ Preotul cearcă a-’i linişti cu cuvintele : „Iubiţilor! fiţi înţelept! Sânteţi în casa lui Dumnezeu, nu cârţiţi ia contra bunului nostru episcop ca... Poporul răspundea : „Nu avem episcop! Cine nu-i părinte adevărat la poporul românesc — nu ne trebue să-’l cinstim! Jot cu episcopul! Meargă la Dobriţin!“ Preotul cerca din nou a-’i linişti, dar’ cuvintele lui au fost acoperite de strigăte: „Nu te ascultăm! Dacă aperi pe episcopul, una sânteţi! Ne vom găsi noi popă! Haideţi oameni că s’a sfîrşit ruga! Vorbe de acestea nu vrem să mai ascultăm! căci numai cădem în păcate!“ Deodată părăsiră cu toţii biserica, car’ preotul cu predica dînsului se retrăsese mâhnit în altar. Pe stradă apoi în sus şi în jos dela biserică, erau tot grupuri de oameni, care întâlnindu-se cu de cei ce n’au fost la biserică (căci e de însemnat, că o parte din poporeni de când cu suspendarea lui Dr. Lucaciu, nici nu mai voeau a intra în biserică, unda se pomenesce numele episcopului din Gherla), discutau iritaţi şi blăstămau procederea episcopului renegat. Corespondentul, interpelaţiunea, nici că era în congregaţiune ci în restauraţiunea „Concordiei“, în societatea unui mare Român, dar’ moderat!!! prin ururmare nu putea ave cunoscinţă despre corectitatea, sau incorectitatea vorbirii mele!!! Trecându-mi prima furie, recetind de nou cu sânge rece pasagiul referitor la persoana mea, deloc am aflat motivul principal, adecă : că scopul perciunatului n’a fost analisarea vorbirii mele, ci a-’şi bate joc de mine, presentându-mă ca prototipul Valahilor (turbaţi) sălbatici!!! bine înţeles, în mod batjocoritor ! Da, die perciunat! Ai dreptate, într’o direcţiune, asemănându-mă cu prototipul luptătorilor naţionali; căci într'adevăr acela sânt din anii cei mai fragezi ai vieţii mele, căci acest credeu ’ am ereditat şi învăţat încă în şcoală, dela nemuritorul meu fost profesor de limba română, de piă memorie Iustin Popoiu!!! şi te asigur, că acela voiu rămâne în decursul vieţii mele!!! şi ca să scii, ce poate pănă acum nu ai sciut, te asigur, că nu aparţin categoriei acelor Români, care de dragul stomacului sau din alte consideraţiuni mai înalte, dar’ refăcute, azi se numesc Români moderaţi, — dar’ nu cum 410‘ sălbatici — care luptă din răsputeri, pentru prosperarea şi înflorirea naţiunii sale proprii!!! De altă parte te asigur, că nu aparţin acelor legioane spurcate, care se leagănă ca trestia de curentul vântului, nici acelei secte viclene care întocmai ca Ţiganul îşi aroagă naţionalitatea şi religiunea, dela acel sat, în a cărui apropiere domiciliază, acestei categorii aparţini tu, şi consaţii tăi din viţa lui Israil, care &4' încâ!cindu-vă la soarele maghiar, strigaţi în gura mare, că sânteţi mai mari Maghiari ca Árpád sau Tuhutum!!! Mâne veţi striga că sânteţi Romîni, Germani, Ruşi, poimâne că sânteţi chiar Turci!!! Cu un cuvânt, după împregiurări. Bine, dacă natura faţă cu voi a făcut un atare fiasco, fiţi cum vreţi şicum vă taie capul, căci eu nici chemare n’am, nici putere se vă regulez, căci posedând calităţile de mai sus, te asigur, die perciunat, că v’aş regula într’acea direcţiune, ca fiecare om, să fie acela care s’a născut! adecă : Românul Român, Maghiarul Maghiar, dar’ şi Ovreiul Ovreiu să rămână, dar’ nu „târtan“. După cele precise ca nu cumva proverbul latin: „Tacendo videtur sentiru, să rămână în cârca mea, dar’ nici tu, perciunatule, să nu te încrezi, că cu drept cuvânt m’ai batjocorit, cu atât mai puţin veneratul public să nu fie sedus pe căi rătăcite, spre adjudecarea imparţială, iată vorbirea mea din 13 Octomvrie, ţinută în congregaţiunea comitateusă, în toată golătatea sa ! La ordinea 4 lui venind pe tapet autenticarea listei viriliştilor comitatensi, am adresat următoarea interpelaţiune: Ara cunoscinţă dl vice-comite despre acea împregiurare, că estan lista viriliştilor, afară de gremiu, deloc n’a fost publicată, recte comunicată, nici cu pretura, cu atât mai puţin cu comuna Orşovei? vorbind special despre Orşova. Ba mai târziu m’am convins, că nici cu o pretură sau comună de sub jurisdicţiunea d-sale nu s’a comunicat ? De are, de ce n’a urmat conform legii! de n’are, cu ce poate sâ-’şi motiveze această negligenţa ?! şi că are de gând, ca de altă dată atare controversă să nu mai obvină ? La ce primind răspuns categoric, că nici pănă aci, nici de aci înainte, de dragul meu, afară de gremiu, lista nu va comunica-o nici cu pretorul, nici cu comunele! am făcut deducţiunea, bine cunoscută nouă Românilor, că domnii situaţiunii de »45, acolo, şi atunci, unde e vorbă, ca cu un Român să devină mai mulţi ca membri congregaţionali, nu din graţia domnilor stăpânitori ori a publicului alegător, ci pe bpsa legii, de comun se folosesc de atari apucături, prin ce, bineînţeles, îşi ajung scopul lor dorit!! ! Recunosc, că cu acea ocasiune m’am exprimat, că din parte-’mi bucuros aş abţine de acel favor legal, de cumva contribuţiunea mea de altmintrelea foarte exagerată faţă cu puterile mele materiale, s’ar reduce la acel minimum, încât n’aş ave drept a fi sufevat în lista viriliştilor, cu atât mai vîrtos, încât toată instituţiunea nu este alta, decât un joc constituţional. Ce vor domnii se întâmplă, ori cu noi, ori fără noi, câţîva Români! Dar, fiindcă am drept, cu drept cuvânt pot să şi pretind dreptul meu! Nu e drept, domnule perciunat, că cu această ocasiune s’ar fi făcut alusiune la poporul apăsat, căci nu era la loc şi materie de a vorbi despre o materie, de care ai pută vorbi trezit din somn, cine însă ar ave dorinţa a sei încriminările, nu numai ale noastre, dar’ şi ale celoralalte naţionalităţi din patrie, îl persuadz să ’şi procure Memorandul Românilor din Transilvania şi Ungaria, şi acolo le va afla, dela Alfa pănă la Omega, toate. Aşadar’ ai minţit! dar’ ce-’ţi pasă ţie, că tu eşti de acea convingere sinistră, că şi minciuna-i vorbă!!! dar’ mai vîrtos, din acel incident, căci tu şi ai tăi, prin minciuni seci şi hazlii vă câştigaţi merite de a fi supranumiţi de patrioţi!!!... buni!!! ferească ne D-4'îu, nu numai pe noi, dar’ şi pe inimicii noştri de atari patrioţi! care ţintesc, pe ruinele altora a-’şi clădi palaturi grandioase şi a-’şi câştiga merite nemuritoare!!! Că lista nu s’a publicat, te îndrum să cerci atestatul oficios, extrădat de comuna Orşova, adnexat la petiţiunea mea! De unde apoi foarte uşor te vei pute convinge despre validitatea aserţiunilor mele, între atari împregiurări întreb pe ori ce pai drept şi fără patimi, ba chiar și pe obraznicul de corespondent, că în vorbirea mea de mai sus, poate cineva afla un motiv oareșicare, pe a cărui basă s’ar pută declina dreptul de a mă ofensa publice!? Unica consolare ce o am este, că, respectivul corespondent e îndestul cunoscut publicului cetitor, ca de un individ lipsit de seriositatea cuvenită unuiarist public, ce de altmintrelea nu e nici mirare, sciut fiind, că familia din care îşi trage originea, din nenorocire, are înclinare spre darul nebuniei !!! Pe basa sus înşiratelor, debutul 4iarului „Südungarischa Reform“ referitor la persoana mea, îl declar de o infamie josnică, răsărită din creerii unui lipsit de minte. „ Quid erat demonstrandum, demonstratum estu. Dintre noi doi, cine are drept, judece onor, public cetitor! Petru Călciunariu, advocat şi membru congregaţional. Un respuns- Dl P. Călciunariu, advocat în Orşova, ne roagă a publica următorul răspuns, pe care foile jidano-maghiare nu voesc a-l primi: Respuns la articolul de fond apărut în 14 Octomvrie în nr. 246 al ziarului „Südungarische Reform“. Domnule Redactor! Culminaţiunea unui di ar zace în descrierea adevărată şi obiectivă a evenimentelor zilnice, fie acela de orice categorie, prin urmare condus de ideile principale mai sus desfăşurate. Recunosc, Die Redactor, chemarea sublimă a piesei, recunosc menirea şi meritul fiecăruia‘ar dar’ numai în acel cas, când respectivul, cum zisesem mai sus de obiectiv şi drept interpretator al întâmplatelor, la cas contrar, atare ,dar îşi perde toată valoarea, degradându se pe sine însuşi la valoarea unui pamflet, să nu fic la rolul unei colăniţe de legumi de pe forurile publice ale oraşelor mai mari. Ce e drept, în toată vieaţa mea n’am fost încântat de pledoarele stimatului d-voastre ,iar pe care’l redactaţi, prin urmare pănă acum n’am avut nici un motiv a mă ocupa cu el obiectiv, cu atât mai puţin subiectiv ! Bine înţeles, pe calea publicităţii! Având însă în vedere, că perciunatul d-voastre corespondent, pe care din nefericire personalmente îl cunosc, într’altele în nr. 246 se ocupă și cu modesta mea persoană, într’un mod atât de infam, încât la prima intradă am stat încremenit locului, sciind cu positivitate, că interpelarea mea adresată vicecomitelui comitatens, în congregaţiunea ţinută în Lugoj, în 13 Octomvrie a. c., a fost obiectivă şi la loc, ce de altmintrelea, însuşi vicecomitele, toate aserţiunile mele le-a recunoscut ca drepte şi carăspurătoare scopului, pe lângă toate acestea dînsul face ca dela usul de mai nainte nu se poate abate de dragul nimărui! !! întreb dar’ pe dl perciunat: Cum şi cu ce drept vine a mă presenta publicului cetitor ca pe un „Băbâu“ al congregaţiunii! ? Până când dînsul, pe timpul când făcusem CRONICĂ Scire militară. Foile din Budapesta aduc scirea, că colonelul Alexandru Urmanszky, comandantul regimentului de infanterie nr. 6, staționat în Budapesta, al cărui proprietar e regele Carol al României, a fost transferat la honve4i și numit comandant al brigadei de honve4i nr. 84 cu sediul în Agram.* Nou secretar de stat: „Pesti Birlapu e informată că contele Iuliu Andrássy e numit secretar de stat în ministerul de interne. Numirea contelui Andrássy în acest post se va publica în unul din proximii numeri ai foii oficiale. * Activarea oficerilor în reserva. La 1 Aprilie se va deschide un nou curs de 6 luni pentru ofițerii în reservă care voesc a se activa. Cererile pentru admiterea la acest curs sudi au adresat ministrului comun de răsboiu în calea comandei cercului de întregire competent. După terminarea cursului de probă urmează examenul de întregire, care se ţine de două ori pe an şi anume dela 1 —10 Aprilie şi dela 1—10 Octomvrie la şcoala de cădeţi cea mai apropiată. * Invitare. P. I. membri din comitetul central al „Reuniunii române de agricultură din comitatul Sibiiului“ sunt poftiţi la şedinţa comitetului, ce se va ţine Vineri în 9 Decemvrie n. 1892 la 6 oare seara în localul „Asociaţiunii transilvane“. * Din cansa furtunei ce a bântuit la Budapesta şi giur, din Budapesta şi dela Viena n’am primit a fi cu posta nimic. Nu vom pute deci da relaţiuni despre întâmplările mai noue decât cu întârziere de o 4.* Furtuna din Budapesta. Despre furtuna ce a bântuit la Budapesta foii din Cluj publică următoarea telegramă cu data de 6 Decemvrie: De ieri o furtună îngrozitoare şi continuă domnesce asupra oraşului. Toate stradele au fost umplute de mari troiene, din causa nămeţilor orice comunicare a trăsurilor şi tramvaiurilor a fost sistată. Vântul bâtea cu atâta putere, încât ridica toată zăpada acoperind cu desăvârşire pe trecători. Tăblile cu inscripţii şi o mulţime de firme au fost smulse ca nişte fulgi uşori. Budapesta are înfăţişarea unui oraş siberian, cu toate că numai ieri a căzut zăpada pentru ântâia dată. Trenurile au sosit târdiu, maşinile de curăţire sânt insuficiente pentru a curăţi zăpada de pe linii. De pretutindeni se anunţă întârzieri ale trenurilor. Pe strada Vaţului s’au găsit sub zăpadă doi oameni îngheţaţi. * Uitaţi în închisoare. La tribunalul din Budapesta treburile merg aşa de bine încât doi proveniţi, arestaţi mai acum câteva săptămâni, au fost uitaţi în închisoare, fără a li se face judecata sau a le da drumul. Bieţii deţinuţi ar fi şi astăzi în temniţă dacă procuratura nu ar fi descoperit din întâmplare eroarea. Tabla regeasca a ordonat cercetare disciplinară în contra judelui „conscienţios“, care a comis această greşeală. Caşul acesta ne revoacă în memorie un alt cas analog, întâmplat mai ceşti ani tot în Ungaria, când un biet cerşitor a fost uitat în închsoare, unde a murit de foame. * Moştenitorul presumptiv al tronului României. Foile din Bucuresci scriu următoarele: A. S. Regală principele nostru moştenitor a plecat ieri cu acceleratul de 5.50 la Londra. A. S. R. este însoţit în călătoria sa de dl locat.-colonel Coandă. M. S. regele a însoţit la gară pe augustul său nepot. De asemenea au mers la gară toţi domnii miniştri. Principele Ferdinand va merge la Londra direct pe la Pasul de Calais, şi la Nr. 264