Universul, decembrie 1885 (Anul 2, nr. 385-405)

1885-12-01 / nr. 385

UNIVERSULU­I(1 DECEMBRE 1885)3 rumeliote. Răniții întorși de pe câmpul de răsboiu povestesc minuni despre vi­tejiile prințului. Un voluntar rumeliot, din clasele mai bune ale societății, care a luat parte la bătălia de la Slivnița și la reluarea cu a­­salt a defileului Dragoman povestesce ur­­mătorele amănunte asupra modului de traiu al prințului pe câmpul de răsboiu: „Prințul nostru Alexandru este un a­devărat exemplu de virtuți militare. El se scolă cel d’enteiü la 4 ore și jum., și se culcă cel din urmă la 11 ore noptea. Dó­me între soldați pe rogojini, unde găsesce un loc liber , mănâncă cu tru­pele la un loc din aceleași bucate și din aceeași căldare. De­și în luptă portă u­­niforma de colonel a regimentului său, știe să fie cont și de costumul național, căci în timpul întregei campanii, în loc de cisme purta opinci ordinare ca volun­tarii. In ori­ce bătălie, în ori­ce luptă îl vedeai în primele rînduri, fără frică și tot­deauna bine dispus. Prin cuvinte în­­­suflețitore el incurajeza pe soldați șireen­­du-le : „Dîrzite-se, sunați!“ (Țineți vă vi­tejilor !) sau : „Nupreci, sunați! Ne bos­­tese ! Bog­e s’nas !“ (înainte ! nu ve te­meți ! Dumnezeu e cu noi!) Se știe, că devisa sa este: “Deus nobiscum!“ In bătălia de la Slivnitza mergea călare de la un șanț la altul și încuraja pe sol­dați. La recucerirea defileului Dragoman prințul a luat în mână pușca cu baioneta pusă, năvălind înainte în fruntea colonei. Aceste exemple de vitejie au produs cel mai mare entusiasm între soldați și suc­cesul se datoreza în prima linie vitejiei co­mandantului suprem. Trupele mergeau în­­nainte ca niște lei, năvălind orbește în glonțele ce cădeau cu grindina. In unele locuri prea periculose comandanții vreau să opresca pe omeni până ce va mai slăbi focul dușmanului, dar nu prea izbuteau ba au fost cozuri în cari ofițerii cu re­volverul în mână au trebuit să oprescă pe soldați și să -i silesca a se supune comandei. Sofia. 28 Noembre. Prințul Alexandru a răspuns la depeșa Marelui Vizir, care anunță sosirea lui Madjid­ Pașa la Sofia, fiind însărcinat să se înțelegă cu guvernul bulgar asupra condițiunilor păcii ce trebue încheiată cu Serbia. Prințul zice în răspunsul său, că con­­dițiunele ce are de gând să propună Ser­biei nefiind de natură a vătăma disposi­­țiunele articolelor 2 și 36 ale tratatului de la Berlin . Numirea delegatului special al Porței cade de sine, cu atât mai mult, cu cât Serbia a declarat răsboiu direct prințului, și că Porța n’a crezut de cu­viință să ia parte, nici activă, nici pa­sivă la acest conflict. St. Petersburg, 28 Noembre. Bulgaria și Serbia au promis de a nu lua ofensiva. Este vorba de o visită ce o dă prințul Alexandru în curând la Petersburg. E probabil că cestiunea se va rezolva prin unirea personală a celor 2 pro­vincii. Viena, 28 Noembre. „Corespondența politică“ anunță că Sultanul voește să se rapolega direct cu prințul Alexandru. Madjid­ Pașa care a fost trimis la Sofia cu scopul de a inter­veni pentru încheierea păcii între Serbia și Bulgaria, mai are ca misiune a con­vorbi cu prințul pentru a se înțelege cu dânsul în privința Rumeliei. Consiliu practic Pentru arsuri.—Bagă partea arsă, dacă e mâna, repede și fara perdere de vreme în lapte rece, și ține o acolo până ce va trece durerea, și nu se va inflama nici­de cum. Dacă te ai ars la față ori la gât, atunci pune repede pe arsuri cârpe înmuiate în lapte și schimbate de». de la cavitatea peptului până la șoldul de sus al piciorelor. Și-a băgat apoi a­­mândouă mânele în pântece și trăgându­­și mațele afară le-a pus pe o masă. In urmă s’a pus în pat învelindu-se bine cu plapuma și a murit. In chipul acesta se sinucid și japonesii. Spice din Străinătate Bătae în parlamentul Croat.—De­sigur Dieta Croată din Zagabrna devine o cușcă de nebuni. Dăm­ași, în momentul când banul in­tra în sală, deputații din partida guver­namentală se sculară de pe scaune aplau­dând și strigând: „Trădscă banul!“ Baronul Rukavina din oposiție se co­borî în emislu și adresându se majoritatei strigă la rîndul seu: — Vedeți să nu ne provocați! Majoritatea răspunse cu șuerăturî și urlete. Starcevicienii săriră atunci pe băncile majori­ăței și luară la ghionturi pe depu­tații guvernamentali. Se cere intervenirea jandarmeriei spre a restabili ordinea. După ce se sfîrși tumultul, banul se sculă să vorbescă despre ordinea ț­ilei , dar starcevicienii se apucară sa facă din nou gălăgie și să strige : — Destul ! Nu vrem să te aud­im !... Eșci vîndut... Afară trădătorii Croați­ei !... ed­. Președintele trebui să ridice ședința . A doua zi­ se petrecu un nou­ scandal. Baronul Bukavina insultând pe oratorul Popovicî președintele ’l învita să se porte ca gentilom , atunci baronul îi strigă: — D-ta esc! capul unei majorități do­­bitice ! De aceea fu suspendat pentru șase zeci de ședințe. Ednd el scuipă contra majoritatei. Se născu atunci un tumult nespus în sală și în galerii. — o — O sinucidere originală.—Negustorul de vinuri din Par­s, numit Vega­s,”urân­­du i-se de viață s’a sinucis precum ur­mez­ă . Mai întâi și a spintecat burta cu un cuțit tăios și cu o mare bagate dine seină, ANECDOTE . Doi soți se cârtă. Ajungând la un punct, bărbatul ex­clamă : — Am să ’ți dovedesc că sunt bărbat! — Făgăduință acesta ’mi place, numai să te ții de ea, Z’8, fem­eea înroșindu-se puțin. Un chior având 200 lei ’s ascunse într’ un loc din grădina sa. Un vecin care’l văzuse seduse noptea și’î fură. Chiorul de­și chior, nu întârzie a con­stata furtul și presupunând pe hoț, se duse la el și’I Z'se . — Am 400 lei. Pe cei 200 i-am ascuns într’un loc în grădina mea, unde n’o să’î afle nimeni. Nu sciu dacă trebue s’ascund și restul tot acolo. — Negreșit, răspunse hoțul. Apoi ca să aibă de luat d’o dată 400 lei, se duse de­puse la loc cei 200 de lei furați. Ast­fel chiorul î și redobândi banii. Corpurile Legiuitore CAMERA Ședința de la 29 Noembre Președința d lui vice­președinte I. A­­garici. Presanți 97 d­in deputați. Se comunică că ministerul de finance a înaintat declarațiunea înaltei curți de complo­t asupra cestiunei tesaurului pe anul 1883-1884. D. C. Nacu, ministru și ad interim la finanțe, depune mai multe proecte de legi între care acela pentru organisarea per­sonalului ministerului de finanțe. Camera reia discuția din ședința trecută. Se dă cuvântul d-lui Paladi care com­bate guvernul. D. ministru A. Stolojan protestă con­tra cuvintelor d-lui Paladi. După aceea răspunde la discursul de ieri al d lui P. P. Carp. D. Emil Costinescu analijază discursu­rile d-lor Maiorescu și Carp, și răspunde la atacurile d lui Carp. Ultime Bucuresci 30 Noembri Alaltăieri a nins în orașul Galați, dar timpul e móre, de ieri ninge în capitală. . —o— Aflăm că d. Alexandrescu, prefectul de Buzău, în urma mai multor consulturi medicale, va pleca peste câte­va zile în Italia. — o— Rusia până azi a cumpărat tunuri din străinătate, ca și noi. Văzând însă că pe fie­care an se duceau mulțime de bani afară din țară, s’a hotărît să le turne în țară și o fabrică a și început să funcțio­neze la Nicolaev aprope de Odesa. — o— Anunțăm cu o deosebită plăcere căsă­toria d­lui Anton Ionescu-Zane, impiegat de reservă în serviciul direcțiunei căilor ferate române, cu d șoi­a Eufrosina Eliescu, telegrafistă în oficiul central din capi­tală. Cununia religiosa va avea loc Dumi­nică 1 Decembre la 9 ore sara la Bise­­rica­ Albă din calea Victoriei. Urăm viață fericită tinerilor soți. — o— Din Zorele spaniole aflăm că artista nostră Theodorini, care jocă la Barcelona, repurteza succese neîntrerupte. — o— D. Eugenie Stătescu a trimis „Voinței Naționale“ o scrisare prin care relevă a­­cuzațiile nedemne ce i s’au adus de d. Maiorescu. — o— Un vestit hoț de cai anume Nae Voicu a fost prins în comuna Suhat plasa Ne­­goești jud. Ilfov. Adus la primărie spre a fi interogat, hoțul a tras un cuțit din sîn și a junghiat pe notar. Nae Voicu a fo­t pus sub pază bună. D. prefect Fro­­nescu a plecat la fața locului. — Or— Mâine încep concursurile pentru es­­ternii spitalelor din Bucuresci. Se zice că d. dr. Hepites va fi numit medic secundar la spitalul Maternitatea. — o— Se zice că Senatul va ține ședința pu­blică și Duminecă, dacă nu se va isprăvi a fi discuțiunea asupr­a respunsului la me­sagiu. —6— SENATUL Ședința de la 29 Noembre 1885. Președința principelui D. Ghica. Presenți 86 d-nn senatori. D. președinte anunțând ordinea de 7* care cuprinde răspunsul la Mesagiul Co­roanei, rogă a se amâna discuția d-ni­ miniștri fiind ocupați la Cameră cu ace­eași discuție. Senatul trece în secțiuni la 2 1/2 ore. Direcțiunea teatrului din Bucuresci a intentat proces d neî Aristița Manolescu pentru că și-a părăsit angajamentul du­­cându-se la Iași. Acest proces se va ju­deca la 14 Decembre. —o— Citim în „Românul.“ Se vorbesce prin unele cercuri, că d. Ion C. Brateanu, im­presionat de discursurile d lor Maiorescu și Carp din Cameră, ar fi dispus să ce­deze puterea, c­el puțin pentru un timp mărginit, d-lui Dim. Gr. Ghica, care să formeze noul cabinet. Director și redactor: Nicolae Procopu­l Foița, „U­XLi'vers­u­l'U.14 TESTAMENTUL Mortea lui Brühl 28 PRINCIPELUI BISMARCK PARTEA ÎNTEIA XI — Scumpa mea femee, scumpa mea fi­ică, dacă m’ați putea ierta de răul ce v’am făcut! Voi nu scrți încă. Glasul lui era slab și mișcător. — Iert ți p’un murind ce se căiesce, p’un soț, p’un tată nevrednic și când nu voia mai fi să nu me blestemați, căci am crezut să fie spre binele vostru, ceea ce am făcut, să v’asigur un viitor, o feri­cire și vai tocmai acum recunosc că am comis o grea faptă care o să re aducă nenorocire. In zadar căutară să ’l liniștescă, în za­dar Eugenia ’I rugă să nu se mai gân­descá la ast­fel de lucruri, bolnavul nu putea să se liniștescă. — Nu pot să mor! Nu pot să mor! O tu Dumnezeule drept, a cărui putere și existență prea tarziu am recunoscut’o, strigă nefericitul cu un glas sfâșietor. Eugenia se ridică atunci și cu o ba­tistă mirositore udată deja de la crimele ei, șterse sudarea de pe fruntea bolna­vului ; acesta păru că ’1 liniștesce. Câte­va momente fu tăcere , nu s’auzia de­cât suspinele înnecate ale tinerei contese Sil­­via, care ’și ținea fața ascunsă în cover­tura patului, și plânsul bătrânei soții a lui Brühl, a cărei cap se rezima d’o pernă lângă capul bolnavului. Mai departe, în umbra camerei stă­­teau în piciore cei doi amuni Seldi și contele, și seriositatea situațiunei, acea a morțeî care ’și bäteau aripele în jurul bolnavului imprimase și pe figura lor si­giliul mâhnirei. Câte­va momente Brühl­stete nemișcat, s’ar fi crezut că flacăra vieței s’a stins în el. Dar fără de veste se ridică cu o­chii turburi, cu respirația întreruptă de horcăituri, își adună puterea și zise '■ — Ferdinand ! Contele Schw­arzfeld se numia Ferdinand. El se apropia de pat. — Jură’mi, Z‘se bolnavul horcăind, ju­­râ’mî în fața morței, că vei îngriji ca voințele mele scrise în testament să se îndeplinască întocmai, că nu vei căuta să păgubesc­ întru nimic pe fiica și pe fe­­meea mea. Ferdinand de Schwarzfeld ridică mâna și cu o voce fermă 718e . — Jur­­ Soldi, care rămăsese în urmă și care -și făcuse póte socotela că sfârșitul lui va fi mai puțin greu ca a lui Brühl, ghici numai de­cât că bolnavul lăsa con­telui ,î sarcina d’a ’i apăra femeea, fiica și nepota contra lui. Drept aceea ’și stă­pâni slăbiciunea ce ’1 cuprinsese și se a­propia de pat ca să 'și pledeze inte­resul. — Și eu jur, Zise el către bolnav, să veghiez cu credință la îndeplinirea voin­țelor tale înscrise în testament, să fiu sprijin și sfătuitor al femeei, fiicei și ne­­potei tale. ’Ți jur­aci, în acest moment solemn, și poți fi sigur, scumpul meu prieten, că ’mi voi­ ține jurământul. Brühl ascultă mirat cuvintele lui Seldi. Speranța pe care fie­ cine o perde numai cu ultima suflare, reînsufleți încă peptul bolnavului. — Va fi fost mișcat. Cugetă el, ’și va fi schimbat ideile, va cruța de tiranie pe ființele iubite ce las în lume, îndreptă spre Soldi o privire întrebă­­to­r, ochii lui stinși deveniră uma Zî, încercă să ’i întindă mâna, să ’i mulțu­mesc, dar nu putu. Buzele lui murmu­rară aceste cuvinte: — Intunerecul se întinde în jurul meu ! Urmă o horcăire înădușită ; capul ’l căzu pe perină de astă dată definitiv, espirase. Cele trei femei sbucniră într’un plâns disperat. Contele se apropiă de pat, a­­pucă mâna lui Brühl, ’i închise, ochii și zise serios. — A murit ! Numai Seldi ’și păstra firea. Pe față el avea o mâhnire dar un ob­servator ar fi cunoscut degrabă că e o prefacere. Se încercă să mângâie pe vă­duva, pe fiică pe nepota. In urmă vru să le depărteze din cameră. — Veniți, le Zise, finis­iți-ve, fie cine more și pentru acesta trăim. Isbuti să scotă pe Silvia și pe bătrână de ore­ce densele erau ca abătute și ori­­ce voință le perise. Dar contesa Eugenia rămase lângă mort. — Sărmane om! Z*se ea apucând mâna încă caldă a lui Bruhl și apucându-se spre figura lui, cât de grea ți-a fost sfâr­șitul și numai din causa nostră! Ca în totă viața, tot ast­fel și în agonie gândul taü nu fu de­cât la noi. Apoi fiind­că e obiceiul să se zi °ă o rugăciune la morți dânsa în ghenadhie și zise încet tatăl nostru, Când isprăvise și voia să mai privescă o dată figura mortului, o mână i-se puse ,pe umăr. Era Seldi care venea s’o invite în salon și s’o consoleze d’impreună cu contele. — Trebue să te stapănescă pentru fiica și pentru mama d-tale, de te vor vedea atât de disperată ce vor deveni ele, care au trebuință de curagiu mai mult ca d-ta. Vino. (Va urma) Varlam Forst Ko de 1 Decembre la tipo­ Ou Lab­­d grafia „Universul“ 2 ro­tari care a mai fost în acest serviciu cu salariu de 60 lei pe lună._____ Doctorul Ionescu Kiriac studiind la Paris balele chirurgicale și siphilitice dă consultațiuni de la 4—6 strada sfinți Voevozi No. 38.

Next