Universul, februarie 1886 (Anul 3, nr. 432-455)
1886-02-01 / nr. 432
Universul prin urmare atunci produc neîncetat umezala. Afară de asta lustrul dat scândurilor, ușelor și cercevelelor de la ferestre, lustru în care intră terbentină, este vătemător indivizilor ce -i respiră, producându-le amețeli, dureri de cap, și unora diarei și spasmuri. —•—•—"— -----------...........................*--------Consiliu practic Glicerina trebue să fie incoloră sau puțin cam de culorea chihlibarului sau să aibă culorea untului de migdale dulce. Un volum de glicerina pură trebue să se disolve complect într-un volum de alcool acidulat cu a o suta parte de aed sulfuric, fără să lase nici un deposit, nici după 12 ore. Glicerina e un remediu eficace contra degerăturilor, arsurilor, scorojirilor pe lei, etc. -------—............ ............................ CASTEA VIEȚEI Dragostea ține uneori loc de gândire, ea este o feriinte uitare a tot ce e în lume. ** Cel ce se crede perfect într’un așa grad încât nu mai are trebuință să învețe de la alții, nu va face nimic bun sau mare. Trebue să fim totdeauna gata să primim, și să nu ne rușinăm d’a învăța de la cel ce sunt în stare să ne învețe, știind mai mult decât noi. *** Blamarea tăcută e cea mai neîmpăcată, pentru că e fără ură, dar și fără speranțe. * * Exemplul este învățătura cea mai puternică.* * * In dureri, amintește țî nenorocirile celor-lalți și nu uita că ești om. ------------------------------------------------——---------—1 Spice din Străinătate Exposiția de la Paris din 1889. — Ministrul de comerț al Franciei, Lockroy, stabilit definitiv sistema ce se va supune Camerei pentru organizarea exposiției din 1889. Dupe prosctul ministerului, executarea marei întreprinderi e dată de guvern ajutat de o Societate de garanție. Capitalul trebuincios e prevăzut de 40 milione din care 20 date de Societatea de garanție, 12 de Stat și 8 de orașul Paris. Două comitete se vor institui sub președința ministrului. Unul format din trei membrii va conduce lucrările, în el va fi un delegat pentru construirea clădirilor, unul pentru artele aplicate și unul pentru espertisa aplicată. Al doilea Comitet din care vor face parte de drept cei trei membri ai celui d’întâi, va fi un comitet de executare și de control. 3 Lockroy vrea să ’i compue din 200 membri luați din Senat, din Camera, din Consiliul municipal al Parisului, din marele administrații ale Statului, din Camerele de comerț, din diferitele secțiuni ale Institutului, din marile industrii, dintre artiști, din Camerele sindicale urbere, din presă și în general din tote categoriile de persone competente al căror concurs ar putea fi folositor. Societatea de garanție va avea și ea representanții ei într’acest Comitet. Nu va fi deci nici un comisar general. P oectul pentru clădiri se va pune la concurs. Acesta sistemă e adoptată de Consiliul municipal al Parisului.—Lockroy și-a asigurat deja principalele elemente ale unei Societăți de garanție. Proectul se va presenta pentru ratificare Camerei, deorece portă cu sine o deschidere de credit. —♦— Ucigașul prefectului la vreme.—Ni se scrie din Paris că s’a arestat acum un ore care George Dubois, de 30 ani, representantul unei fabrici de îngrășăminte artificiale. S’a denunțat un agricultor căruia i-ar fi zis într’un birt din Pontoise, cu câteva 70« înaintea crimei : — Prefectul din Euremi a făcut rău mie și familiei mele, ii vom face și ei. Peste câteva zile după crimă, Dubois ar fi zis agricultorului : — De ’I spune ceva, vai de tine ! Semnalmentul arestantului corespunde cu ale individului care în sema faptului fu văzut la Manteseșind repede din gară pe o ușă care nu era cea de eșire. Dubois locuia la Paris împreună cu o cocotă. Peste o săptămână se mută dând falsă noua adresă. Tăgăduesce absolut că ar fi vinovat, cocota tăgăduesce și ea. De altminteri dânsa a fost pusă în libertate. —#— Un lord berar.—Din Londra se scrie că berarul Allsopp a fost rădicat la demnitatea de Pair de Englitera. — ♦— Sinistrele maritime. Biuroul Veritas publică lista sinistrelor maritime pe luna Decembre 1855, privind tote pavilioanele. Vase cu pânză semnalate perdute : 11 germane, 17 americane, 46 engleze, 1 austriac, 1 brasilian, 3 daneze, 1 spaniol 5 franceze, 2 grece, 2 olandeze, 7 italiene, 19 norvegiane, 3 ruse, 6 suedeze; total. 124. In acest număr nu sunt coprinse 5 vase presupuse perdute din cauza lipsei de schi. Vapore semnalate perdute : 1 german, 11 engleze, 1 olandez 1 italian, total. 14. In acest număr nu este coprins 1 vapor presupus perdut din causa lipsei de sciri. ................................0..............—--------- Austrația nostră Dacă de jur împrejurul Armeniei, poporele de alte neamuri au apucat mai mult sau mai puțin pe clina corupțiunii, apoi desigur Armenii țin sus drapelul virtuții și al moralității. Armencele, acolo, nu’șî vinde sînul pentru un capriciu trecător, cum fac celelalte popore conlocuitore. Fetele june d’acolo se bucură de cea mai mare libertate și nimeni, dar absolut nimeni din flăcăi ș’ar permite a le adresa vorbe indecente cu care să se pângărescă aurul. Deși armenii în genere sunt stăpâniți de setea aurului, cu tote acestea fetele lor nu rămân nemăritate; ele intră în căsătorie la vârsta cea mai fragedă, așa încât cu 14 sau 15 ani portă fructul martenitățea în pântecele lor. Flăcăii până la 18—20 ani sunt mai toți căsătoriți. ............................... .3. Economie si discreție Un domn, dupe ce schimbase mulți servitori și nu găsise nici unul dupe plac, se hotărî să ia în serviciu un țeran, căci numai la câmpe rentate și limbuție mai puțină. Dupe ce aduse de la țară un găligan de flăcău ’1 cemnă înainte’i și’i zise : — Ascultă, ’ți recomand două lucruri: economia și tăcerea, și de le vei practica bine o să stai mult timp în casa mea și o să fii mulțumit. Găliganul respinse învârtindu-și căciula: — Am înțeles, cu cóne, lasă, fii pe pace. — Acum du-te la poștă și veZi de au venit scrisori pentru mine.Servitorul ajungând la poștă întrebă — Are boerul meu vr’o scrisore aici ? — Dar cum îl chiamî pe boerul d-tale? întrebă impegatul. Găliganul începe a rînji. — Da bun ești de cap. ’I fi craZend c’o să ’ți spun numele boerului, când el mi-a zis să nu spun nici o dată nimic. Țăranul se întorse fără scrisori. — Nu era nimic pentru mine ? întrebă stăpânul. — Ba era, da n’a vrut să'mi le dea, fiindcă nici eu n’am voit să le spun numele d-tale,''credeau c’or fi vr’un prost. — Prin* da gogoman ești, făcu stăpânul, da trebuea să spui numele meu. ’L trimise din nou la poștă. — Am venit să ve spun numele boerului și să ’mi dați hărtiele, strigă din nou servitorul pe gaura de la poștă. — Bine, Z‘3e funcționarul, dar trebue să plătesci 20 de bani. — Douăzeci de bani! da 10 n’ajunge, întrebă țăranul. Funcționarul începu să rîdă. — Vezi că stăpânul mi-a zis să fiu econom, continuă îi servitorul, și eu vreau să ’l ascult. — Nu sa póte decât 20 de bani. — 15 nu primesc!? 1 (13 Februarief 1386 — Sfîrșesce o dată. Dă banii ori plecă. Zise funcționarul plictisit. — Ei, poftim 20 de bani, dar sa’rai dai două scrisori în loc de una. Impegatul ca să finescá luă o scrisóre din acele înapoite cane flancate și destinate focului și o aruncă țăranului. Acesta o luă mulțumit și d’împreună cu acea a stăpânului se întorse acasă, unde istorisi tocmela cu o o bucurie stupidă. — Ești o vită încălțată, ’I Zise stăpânul, aruncând scrisórea ce nu era a sa. Servitorul o luă de jos și eșind, ’și zise : — E multă vreme de când n’am trimis nici o scrisóre acasă, o s’o trimit pe acésta. țicând astfel se duse și o aruncă în cutia poște». ..................................-----------------------------Ultime ^din Bucuresci, 31 Ianuarie. Se aude că d. I. C. Brătianu are de gând să se retragă din consiliul de administrație al creditului funciar rural. Ne-am procurat portretele tuturor delegaților conferinței de pace ce se ține actualmente în Bucuresci. Vom da pe mâine aceste portrete cititorilor „Universului,“ începând cu cel al delegatului șerb, d. Mijatovici. Pe lângă portrete vom da și biografiile cât se póte de complecte ale acestor personagii. 21C La 15 Februarie va avea loc un bal la Teatrul cel mare din Bârlad, dar din inițiativa d-lui deputat A. V. Ionescu în folosul comercianților scăpătați. Duminecă sora va vorbi la ateneul din capitală d. Barbu Ștefănescu (de la Vrancea) despre limba românească. A sosit în capitală principele Urussof, ambasadorul Rusiei pentru România. D-sa vine din Rusia unde a asistat la înmormântarea unei rude a sale. Ffe Se depeșază din Madrid că provincia spaniolă Cuenca e devastată de locuste. Mizeria e la Culme atât în Madrid cât și în celealte centre industriale din Spania, unde lucrătorii fac demonstrații, cerând de lucru. i Ni se scrie din Constantinopol că sultanul a dat o iradea prin care ordonă înarmarea grabnică a întregei flote turce , se lucreză cu mare activitate în arsenalul de la Topane. Cuirasata Osmania a plecat la Candia. Consiliul de miniștri în ședința ce a ținut alaltăieri a discutat proectul asupra inamovibilităței magistraților de la Curțile de apel. 1 ................................-------------------------- Foița, „Iniversului“ 52 PRINCIPELUI BISMARCK PARTEA ÎN TEI A ID e s m. osteniții y v IX Nirvana — Chiar dacă aș vrea asta, n’aș folosi nimic. După vorbele ce am pronunțat ieri la adunare în contra maiștrilor, nu cred ca să mă mai ia vr’unul la lucru. Apoi întorcându-se spre Berta Diessel continuă: — Ți ar fi părut mai bine, prietenă, dacă nu me amestecam cu greviștii ? Femeea lăsă mai mult capul pe ciorapul ce împletea ca și cum n’ar fi vezut bine firile, și fără a ridica ochii, răspunse: — Da, ar fi fost mult mai bine. Aceste vorbe, oricât erau de încet zise și fără reproș părură a fi avut un efect puternic asupra lucrătorului. Un surîs amar ’i încreți buzele pe care de alt minteri se desinau numai blândețea și sperința. — Așa e, Zse el ca și cum ar fi fost singur, ni se contestă și dreptul de a ne îmbunătăți sorta prin lăsarea lucrului fiindcă este prea prost plătit. Și de la cine altul am fi așteptat ajutor dacă nu de la noi înșine ? De la stat ? De la societate ? O! sunt în acest stat numai doi omeni cari au dovedit că ar putea ; aceștia sunt împăratul și cancelarul ! Văduva tocmai vrea să dea convorbireî o altă direcțiune, deorece nu ’i prea plăcea s’audă vorbinduse bine de principiile Bismarck când auzi deschizânduse ușa coridorului. Elisa venea acasă. Văduva era așa de emoționată încât nu se putu opri de a sări de pe scaun și zice . Vine Elisa ! Chiar Berta Drossel și Steinbrück ridicară capetele. Văduva pricepu că nu trebue să se arate așa de emoționată dacă nu vrea să inspire bănueli. Se așeză iar pe sofa. Ușa se deschise și Elisa intră urmată de cocoșat. Tóte privirile se îndreptară asupră’i. Figura ei exprima o mare disperare, dar nu o disperare d’acele sgomotase care face pe om să strige, să ’și smulga părul, ci d’acele care sapă pe tăcute și cari tocmai din acésta causă sunt mai periculose. Când Elisa I’S8 bună séra, vocea ei atât de male, resunasecă și aspră. Ghebosul, după ce închise ușa dete și el bună sera și se duse cu sfială să se așeze lângă sobă. Steinbrück și femea Drossel se speriasera de fața și de glasul schimbat al fetei. Zidarul se apropiă de densa și o întrebă cu blândețe : — Ce este, copilă ? Auzind glasul părintelui ei, fata ibucni într’un plâns pe care căuta să ’l înăbușe punându’și mâinele pe ochi. Steinbrück ’șî simți sufletul cuprins de o durere adâncă ; acela era unicul lui copil, fata care ’i hrănea d’atâtea luni de când el nu mai lucra, care fără murmure că i s’a rupt ghetele și apa ’i intră la piciore aducea toți banii acasă pentru chirie, pentru pâine. — Ce este copila mea, ce s’a întâmplat repetă bătrânul, văzând că Elisa nu răspunde. — M’ați dat afara de la fabrică, răspunse Elisa, lăsându’și mâinile în jos și arătându’și figura inundată de lacrămi. Toți cei presenți se mișcară ca cuprinși de fiori. Steinbrück rămase împotrit, ca și cum ar fi fost fulgerat. Perduse deci și acea bucată de pâine pe care o mânca, îndoită cu lacrimi! Ce ’i rămânea să facă? D-na Dusselhof scose vr’o două suspine și zise cu o mare durere : — Domne, domne, ce lucru grozav! Apoi vărsând lacrimi de crocodil scose batista și o puse la ochi. Atât zidarul cât și cocoșatul o priviră cu un fel de mirare, uitând un moment pe tînera lucratare. — Ce ai, domnă ? o intrebă femeea Drossel. Iar ea cu un glas plângător răspunse : O, prietinii mei, scumpii mei vecini, ce grea este serta care ve apasă! Nu sciți ce durere ’mi produce suferințele vostre, când scit că nu pot nimic face ca să le alin ! Ce veți deveni ore, unde ve veți întorce ? Și ca și cum ar fi fost ea însăși cuprinsă de o mare disperare sprijini capul pe mână și privi cu durere înainte’. O tăcere adâncă domnea în cameră. Nimeni n’avea cum să întîmpine vorbele văduvei, să esprime o lucire cât de mică a speranței, o îmbunătățire orecare. D-na Dusselhof care vedea cu o bucurie ascunsă aceea disperare generală întrerupse iar tăcerea și Zise : — Este dlar adevărat, dragă Elisa, că ai fost concediată în urma acelei miserabile calomnii de care am mai auzit și am mai vorbit o dată. O cine va fi are acel ticălos care a fost în stare să perda pe o fată într’un mod așa de nerușinat. Picând acesta, văduva trăgea cu coda ochiului spre Elisa. Privirea ciudată cu care se uita la dânsa tînăra fată ’i date siguranța că Elisa nu prea avea încredere într’ânsa. Dintr’o aruncătură de ochi văduva examină privirile celorlalți asistenți și se cuvinse că aceștia nu împărtășeaui neîncrederea Elisei. Toți erau absorbiți de nișce cugetări adânci și dureroase. Varlam Vorst. (Va urina)