Universul, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 606-623)

1886-09-15 / nr. 615

ANUL III.—No. 615. 5 Bani în Capitală,—10 Bani în Provincie Dreptate pentru toți ABONAMENTE pentru totă țara Pe un an...................l­* 18 Pe gége luni .... »9 Pe trei luni .... » 4.60 Pe 1 lună................... » 150 Apare în tote zilele de lucru la 7 ore dimineța. j FOAIE POLITICĂ ILUSTRATĂ Luni și Marți, 15, 16 (27, 28) Septembre 1886. Toți pentru dreptate Inserții și reclame 1 left linia Anunciuri pe pag. 4­ a 40 bani linia Scrisori nefrancate se refusi. Articolele nepublicate nu se­mnna­.A. 6*“'-------------­MSDU.O­ ț­lA­V ADMINISTRAȚIA I Ște. Brezoianu No. 19, Bucuresc București, 11 Septembre Față cu h­olera care ne amenință nu se pot lua destule măsuri igienice. Primăria capitalei se îngrijește din vreme de acesta, și forte bine face. E vorba că și primăriile celorlalte o­­rașe din țară trebue să ia asemenea măsuri. Murdăria orașelor și satelor din țara nos­­tră e forte mare. Și capitala, cea mai în­grijită sub acest ra­port, e încă de o des­­gustatare necurățenie. Trebuesc luate pre­tutindeni cele mai mari măsuri de dezinfectare, căci trebuie să se știe că nu e un dușman mai mare al tutor bu­­lelor epidemice, ca cu­rățenia. Ușurința cu care ho­lera se întinde în Un­garia , intensitatea ei în capitala acelei țări, ne arată cât de mult am suferi noi, așa cum ne neglijem, dacă fla­gelul ar veni. Pesta e un oraș for­te curat, cu un servici­l medical forte bine or­ganizat și cu tote a­­cestea progresia mor­ților și a bolnavilor merge atât de repede crescând... In afară de grija ce o ara statul pentru a îm­pedica intrarea ho­lerei , în afară de gri­ja municipalităților pen­tru curățirea tutor lo­calităților, fie­care din noi trebuie să se în­­grijescá de sine și de ai săi, să păstreze cea mai strictă curățe­nie prin case și să fie, mai ales, cumpătați. Cu curățenie și cum­pătare, nimeni să nu se târnă de nimic. Noi publicăm și vom publica tóte instrucți­­ile sanitare ce se vor da pentru prevenirea epidemiei. Cititorii ca­ră a se folosi de ele, pentru ca dușmanul— când va veni — să ne găsescă înarmați. Publicăm mai la vale instrucțiile consiliului superior sanitar pentru prevenirea primejdiei care ne amenință. Spice din țară O curiosa dispa­ritiane. — O fată de 12 ani, Maria fiica lui Ion Stoica și a Anichi soția sa, din suburbia st. Spiridon, în Ploești, aflată în serviciul Pa­­raschivei Croitoresa din sud. Sf. Treime, acelaș oraș fiind trimisă de aceata într’una din zile, pe la începutul lunei August trecut, la o ve­cină a sa, ca să cera un degetar, de atunci nu s’a mai întors și nu s’a mai putut afla de dânsa, cu tóte cer­cetările ce se vor fi făcut după suplica ce au dat părinții poliției locale.• Sfințire de bise­rică. —Ieri, Sâmbătă, I­. S. S.­­­,­tropolitul Moldovei era să ple­ce din Iași în orașul Petra, unde avea a se face sfințirea bisericei de la Măreței din acel oraș. Numita biserică este construită cu con­tribuția cetățenilor din Piatra. I. P. S. S. tre­buia a fi însoțit de Păr. Protoereu al orașului Iași. La gara de Piatra I. P. S. S. era a fi pri­mit de cler și de au­toritățile locale, și se pregătise locuinta la domiciliul d-lui $oric. • Exposiția din Cra­iova.—Citim în „Olte­­nii“ din Craiova. Ina­­ugurarea espozitei s’a Foița. „U­nivera­ ql­u­l** 214 S Miliónele Domnului Jeramie PARTEA A DOUA XXXII Două scrisori. „’I-s’a spus, ca și mie, existența Vir­­giniei­ Ursula și acum, pungașul o caută ; numai de nu s’ar fi gândit că fata, ne­­știind numele mă­ sii n’avea nimic de te­mut din partea aceea. „Scrisorea nu mai e, îmi zise amploia­tul, și ’mi pare rett, căci ați fi găsit porc­are­care arătări prețioise. „— Era mai de mult de­cât încunoș­tiințările ce 'mi dăduși d­ta acum ? „— Ba mai dincoa cu câți­va ani. „— Și nu ’ți aduci aminte ce zicea ? „— Nu tocmai. Numai atât știu, că Virginia Ursula cerea un estract din actul­sea de naștere, spre a se mărita.­­ „— Atunci d-ta crezi că s’a măritat ? „— Așa crez. „— De unde era scrisorea? „— Mi se pare că de la Nevers. »— Atunci la Nevers locuia pe vre­mea acea, și dacă s’a măritat apoi e în acel oraș. — Se pate , dar nu pot spune... îmi amintesc așa că actul de naștere n’a fost trimis la Nevers. Dar unde ? de­geaba mi-am întrebat memoria, nu ’mi aduc a­­minte și pace. „Acestea sunt d-le conte, înștiințările ce mi s’au dat și pe care mă grăbesc să vi le fac cunoscut; de­sigur, le-aș fi vrut mai depline, dar a trebuit să vă mulțumesc și cu atât. „E mult să știu că fata Clarei Guerin nu a murit peste un an după ce s’a năs­cut, cum s’a spus mumii sale. „E mult să știu, unde a fost crescută și ce a făcut până la vârsta de 20 de ani. „Acum avem drept să credem, că tră­iește, că e măritată și că póte are și copil. „A dispărut­ la Poitiers, nu se știe ce s’a făcut, dar nădăjduiesc să aflu la Vé­zelay. E peste putință să nu ’i dau de urmă, cătând-o mereu. „Mai mult ca ori­când, d-le conte, me încrez în provedința care a fost în­tot­­deauna cu d-ta. „Vom­ petrece noptea la Poitiers spre a mă odihni și mâine plec la Vézelay, de care sunt aprope. Acolo trebue să în­cepá cercetările ce vroiu să fac, dacă cum nădăjduesc, puterile nu mi-or trăda cu­ragiul. „Peste trei zile, veți primi altă scri­­sore : să dea D zeu să vă potă spune că ați găsit pe moștenitorea d-lui Jeramie. „Servitorul d-v prea supus, „ Ambrosie Mourillon.” Contele citise scrisorea bătrînului său prieten cu o mare emoțiune. Nu se aș­tepta la o noutate așa de fericită, căci nu împărtășise cu totul speranța cu care plecase Mourillon la Poitiers. Fața sa se înseninase, și un zîmbet de mulțumire, de fericire, se zugrăvise pe buzele sale. — D zeu să fie lăudat! zise dânsul. In sfîrșit avem drept să sperăm ! Acum nu mă mai îndoiesc; fata Clarei Guerin și a lui Paul Jeramie trăește, și o vom găsi; trebue să se întîmple așa pentru ca drep­tatea Creatorului să fie glorificată! Fetei Clarei trebue să­­ se respletesca lungile suferințe ale mumii sale. Mai citi o dată încet și cu atenție scri­­sórea lui Mourillon, apoi cu capul în mâini, se gândi. — Să așteptăm, zise dânsul, îndoi scrisórea, o puse în plic și o băgă într’o cutie cu secret de­ la biuroul său, unde erau închise manuscrisul d-lui Jeramie și alte hârtii privitore la moște­nirea financiarului. A doua scrisare anunțată de Mouril­lon, sosi. Densul scria : „Nu sunt mulțumit: „N’am aflat nimic la Vézelay. „Lucota, care a fost doica fetii Clarei Guerin a murit de mult. „După ce a plecat din Vezelay, Vir­ginia-Ursula nu s’a mai întors, dar a trimes ades știri doicii sale. „Mai multe persone de aci m’au încre­dințat că Virginia-Ursula s’a măritat de vr’o 18 or 19 ani. „Din nenorocire nimeni nu mi-a putut spune numele și meseria bărbatului său și locul unde s’au cununat. Mi s’a spus că Virginia­ Ursula a fost în serviciu la Nevers. S’o fi măritat acolo, or într’altă parte? Unii asigura că, când s’a măritat nu mai era la Nevers de mult. Dar unde sta ? Ar fi important să știm. „De­sigur c’a auzit de mortea doicii sale, pe care o iubea mult căci de când a murit Lucota nu s’a mai auzit vorbin­­du­se de densa la Vezelay. „Toți m l-au lăudat pe Virginia­ Ursula, s’a purtat bine, a făcut astfel că toți o stimau. (Va urma)

Next