Universul, noiembrie 1888 (Anul 5, nr. 274-298)

1888-11-26 / nr. 295

Anul V.—No. 295 La Saint-Amand, unde familiile Le­­sage și Jacquart sunt stimate, emoțiu­­nea este mare. Mor­ți reînviați Nu de mult se anunțase un naufra­giu întîmplat pe casta Engliterei, la Siderstrand, bastimentului No. 185 din Osten­da. Până acum nu se mai primiseră știri despre o­menii bastimentului și publi­cul din Ostenda îi credea pieriți, morți. Deja se celebraseră serviciile funebre, când vineri o telegramă a sosit dând de știre că omenii fuseseră primiți pe bordul unei nave și debarcați într-un mic port din Norvegia. Ve închipuiți bucuria rudelor celor crezuți morți; tot cuartierul maritim e transportat de entusiasm. Detaliile, în­dată ce se voi afla, vi le voiu comu­nica într’o scrisore specială. Roșcani, luând cu căruța pe o ebreică spre a o duce în satul Probota, a uci­­s’o, a prădat’o și a lepădat’o sub un podeț de pe goseua județiană Iași-Bo­­toșani, pe teritorul comunei Cârniceni, județul Iași. Acest individ s’a prins și cașul s’a comunicat parchetului.­ ­ Mort din bănie George Stegariu, din comuna Căbești, județul Tutova, aflându­se la arat, îm­preună cu femeea Zoița Stefan Aur, a venit la ei individul George Popa, tot din acea comună, și, după o mică certa între ei, George Popa, luând un topor, a lovit în cap cu ascuțișul pe George Stegariu, care a rămas mort pe foc , iar George Popa s’a făcut nevăzut în­tr’o pădure din apropiere. Cazul i’a comunicat parchetului, împușcat Copilul Nazim, al lui Idris Osman, din comuna Feshivî, județul Constanța, care se afla la șezătorea ce era la Coliu Stoian, fu împușcat la eșire chiar în curtea casei. Rănile sunt umare și numitul se află în cura medicală. Autorul faptului este încă necunoscut și instrucțiunea urmeză. Agitațiuni republicane in favorea Franciei Ceea ce dă mișcărei actuale a lu­crătorilor din Belgia indică un caracter deosebit și nou este faptul că condu­cătorii mișcărei dau acum într’un mod fățiș lozinca : „Unirea cu republica franceză !“ Deja într’o adunare de lucrători ți­nută la 18 Noembrie s. n. în importantul orășel industrial La Louviere, adunarea, compusă din cel puțin 2000 de omeni, a strigat : „Trăiască Republica ! tră­iască Franța !“ In ultima întrunire ținută la 25 Noembre stil nou în centrul industrial Morlanne îz aceste strigăte s’au repetat. Tote sărbătorile naționale franceze sunt celebrate și de lucrătorii din sudul Belgiei, cum s’a întâmplat și ezi, 2 Decembrie, la Cha­­telet, unde a fost o demonstrație re­publicană cu ocazia manifestațier i­­scenate la Paris în anei i, întâmplări d­e Omor miste. S’a găsit, de către gus :­tunurilor, între pichete 3 din comuna Hai­anchioî, stanța, un cadavru de o Din constatările făcut­­e țigan turc, omorît prin e ciomag în cap și împi­e locuri cu revolverul ; i nu este cunoscută; trei i încălțat cu opinci cond 1 Durasaia, din principatul ^uig«t,iel. © Nenorocire Gheorghe Prosan, lucrător la linia ferată Constanța-Cernavodă, voind a se urca pe un vagon, a alunecat și, că­zând, ratele mașine­­i au apucat pi­ciorul drept, care a fost sdrobit de la genuchiu în jos. Pacientul s’a transpor­tat îndată la infirmeria gărei. © Crimă ingrozitóre Individul Gh. Moise, din comuna Foița. „U­za Tai­* 130 ' I Tâlhărie la drum Se scrie din Brăila că birjarul lo­sef’ sin Iancu, pe când se întorcea ieri nopte cu trăsura din­spre Gropeni, în­tre Chiscan și Brăila, în dreptul gră­­dinăriilor, a fost oprit de către opt in­divizi cari l’au bătut crunt și jefuit de banii ce avea asupra’gi. Cașul de­­nunțându-ne autorităților, s’a și luat e­­nergice măsuri pentru prinderea hoților. NUMIRI * D. M. A. Sturza, sub-prefectul vlă­șel Tazlăul­ de jos-Trotuș, din județul Ba­­cau, este numit în funcțiunea de pre­fect al acelui județ, în locul d-lui D. Rosetti-Tescanu, demisionat. * D. N. Al. Donici, actual sub-pre­­fect al plășei Siretul din județul Su­ceava, este numit în funcțiunea de pre­fect al acelui jud­ț, în locul d-lui A. Millo, demisionat. * D. Grigorie G. Suțu, senator, este numit în funcțiunea de prefect al ju­dețului Tutova, în locul d lui I. G. Diamandi, demisionat. *D. Vasile Toniga, este numit sub­prefect la plasa Neajlovu Glavacioc din județul Vlașca, în locul d-lui Ștefan Paplica, care se transferă la plasa Câl­­niștea, în locul d-lui G. Coșoiu, care rămâne în disponibilitate. * D. Mircea Ionescu s’a numit defi­nitiv în postul ce ocupa provizoriu, de șef de ateliere în direcțiunea „Moni­torului oficial“ și imprimeriei Sta­tului. * D. Emanoil Florescu, s’a numit co­misar inspector cl. II, în locul aflat va­cant prin demisionarea d-lui N. Mano­­lescu. * D. Teodor Stoicescu s’a confirmat ajutor al primarului comunei urbane Turnu-Măgurele. * D. medic veterinar N. Focga este numit veterinar al județului Covur­lui­, în locul d-lui medic veterinar M. Condrus, trecut în altă funcțiune. * D. I. Peruianu, s’a numit advo­cat al Statului clasa III la județul Me­hedinți, în locul d-lui Gr. Constantinescu, demisionat. — 2 — *Sunt înaintați și numiți pe lângă prefectura poliției Capitalei; D. C. Crestorian, actual comisar ins­pector clasa II, în funcțiunea de co­misar inspector clasa I, în locul va­cant; D. G. Crețu, actual comisar cl. I, în funcțiunea de comisar inspector clasa II, în locul d­lui C. Crestorian, înaintat. Curier judiciar O intemplare nemai pomenită Un cas nou, nou de tot în analele justiției omenești­­ înaintea curții cu jurați a departa­mentului Sena (la Paris), s’a întâmplat un fapt extraordinar. Un cerșetor era acuzat că asasinase pe o femee după ce o violase și jefuise. Erau­ tote elementele trebuinciese pentru a trimite pe vino­vat la eșafod. Dar acuzatul tăgăduia energic. Pro­bele lipsind­. Și juriul era, prin urmare, pe punctul de a se vedea nevoit să pronunțe achitarea. Insă era scris de fatalitate că drep­tate va trebui să se facă. Ceea în ce nu isbândi judecătorul de instrucție, pro­curorul republicei, ministeriul public, reuși s’o facă... advocatul, apărătorul’ Acesta, în cursul strălucitei sale cu­­vîntări, cu o mișcare oratorică reuși să smulgă protejatului său... mărturi­sirea crimei. Și ast­fel asasinul putu să fie con­damnat la marte. Iată că și un advocat a făcut odată un servicii mare societăței. Rămâne a se ști numai câți clienți vor voi de acum Înainte să profite de serviciile unui advocat așa de... elo­­­ cuent! __________________ șrmx para poșta Lângă Herschberg (Silesia) s’a des­coperit un fluviu, subteran care se co­bora în vale pe o adâncime ca de doi metri. In unele locuri acest fluviu a­­tinge o lărgime de 150 metri. Corespondentul nostru din Peters­burg ne scrie că, din ordinul guver­­natorului general al Wilnei, au fost ex­­pulzați din acest din urmă oraș toți misionarii, engleji cari lucreză pentru convertirea evreilor și catolicilor la protestantism.­ Ministrul de interne al Spaniei a de­pus pe biuroul Camerei proectul de lege asupra sufragiului (dreptul de vot) universal. $ # * Prefectul departamentului Gard a suspendat pe sgomotosul deputat fran­cez Numa Gilly din funcția de pri­mar al orașului Nîmes. D-na Gilly a răspuns, dându-și de­misia de deputat. * Prin cercurile înalte din Turin (Ita­lia) se vorbește despre niște neînțele­geri ivite între regele și regina Portu­galiei. Regina, care deja de mult nu prea se are bine cu regele, vrea să plece cu ori­ce preț din țară și să se retragă la Moncalieri lângă Turin, la sora­ sa prințesa Napoleon. Regele se împotrivește la acest proect și a cerut mijlocirea regelui Humbert. La aceste desbinări se referă sgomotele răspândite de curând cum că regele Portugaliei vrea să abdice în favorea prințului moștenitor.* ___________* ______________ * * * * * Sâmbătă, 26 Noembre (8 Decembre) 1888 Se desmninte în mod hotărît știrea publicată de „Standard“ din Londra cum că guvernul francez ar fi trimis o propunere secretă papei Leon XII pentru a -l decide să părăsescă Italia și să vie a se stabili în Franța, promi­țendu-i în ori­ce caz ajutor. * % # D nu Dragan Zancoff a sosit la Pe­tersburg, unde a avut o întrevedere cu Bendereff, Gruieff și generalul Igna­­tieff.* s * Ni se scrie din Metz că vre­o câți­va Francezi stabiliți, printre cari se află și generalul Mera, au fost expul­­sați de către autoritățile germane. Omul care dorme Ni se scrie din Londra, cu data de luni 3 Decembre . Francezul Chauffat, care fusese trans­portat la Alexandra­palace, spitalul din Londra, într’o stare de somn epileptic, s’a deșteptat miercuri în ziua a nouă­­spre­zecea din amorțala sa. Câte­va mi­nute după ce a deschis ochii, a înce­put a vorbi, constatând mai întâiul că se simte mai tare decât în urma pre­cedentului acces, ale cărui efecte ținu­seră numai trei­spre­zece zile. După aceea s’a sculat și a mâncat pâine cu lapte. Doctorul Speed, care l’a căutat în tot cursul sângerelei sale fizice, a de­clarat că bolnavul este într’o stare sa­­tisfacétare, în tóte privințele. CRONICA CAPITALEI Bălae Niță Ioban și Ioban Țiglea s’au a­­pucat, ieri, în hala Ghica, la ceartă, pentru concurență; um Ioban spunea că el are marfa cea mai bună și prospata, alt Ioban striga că nu. Se pricepe cum, de la o vorbă la alta, începură a se amenința «și apoi a ’și trage palme și ghionți. La încadrară așa,­ast­el se rostogo­liră pe jos, în­cât nu se putea ști care e un Iohan și care e altul. De abia poliția îi putu deosebi, luân­­du-i pe sus și ducându-i la arest. Slab de cap A fost dus la spitalul Mavrogheni un anume Ene Boldovici care, mergând pe trotuar, pe calea Victoriei, s’a împedi­­cat și a căzut jos, cu capu înainte. Tóte ar fi fost bune, daca capul lui Ene ar fi fost mai tara decât pietrele de pe trotuar. In loc de a fi cu capul spart, Ena ar fi spart pietre cu capul, lucru nu tocmai ordinar.­ ­ „Foarfeca“ mari gazete sunt rare și trebue, de l o adevărată abnegați un ziar. Cu tote aceste, „F geloși. . ■ ■ m Ei se numesc Haim Fritz și Han Moritz,­­dacă ne place! Ei au furat o mulțime de „Forfeci“ de la frații Fantini. E numai o mică deosebire între cei cu „Foarfecă“ și aceștia cu „Forfeci.“ „Foarfeca“ tac minciuni. „Forfecile“ pot să fae mult mai multe lucruri.­­ Esplozie Fă­­cndu-se distrugerea unui cartuș de résboiü la pyroteh­nia armatei a fă­cut esplozie, rănind grav 2 lucrători. Pacienții au fost imediat transportați la spitalul Colțea. Erupția din Vulcano Erupția din Vulcano continuă me­reu cu niște tunete puternice cari se­­mănă tocmai cu niște bubuituri de tun. Din vulcan sunt aruncate în aer pietre aprinse și nisip. Noptea erupția înfă­­țișază o priveliște uimitore. Pământul și casele au un strat de nisip. Locuitorii n’au fugit din insulă. Ei sunt în număr ca de o sută și start în căruțele lor, situate pe muchia mun­telui, și se găsesc pre­cum la adăpos­tul efectelor actualei erupțiuni, care n’a dat naștere la nici un cutremur. Tote sgomotele de crăpături de pă­mânt, de alarme și nelinișuiri există numai în fantasia celor ce le răspân­­desc, în bună-credința celor ce le primesc. Adevăratul păgubaș a fost acel domn englez care constituise ș’ar putea zice o colonie la Vulcano. Pământurile cul­tivate de el au fost mai de tot nimi­cite, de óra ce se află tóte în partea locului unde se scurge lava. iTo­u,to­ți Hazlii Păcală zicea că vizitele sunt tot­dea­­una plăcute, dacă nu atunci când so­sesc, cel puțin când pleacă. * * * Tot Păcală e de părere că balul nu e decât o venătore de soți, ai cărei ogari sunt mamele. Dramatică sinucidere a doi jandarmi In cazarma mare a jandarmilor din Roma s’a întîmplat mai de­ună zi o tragedie ingrozitore. Un soldat din excadronul al 8-lea de jandarmi călări, din causa sănătăței sale sdruncinate, era mereu mustrat de superiorii săi că nu -și făcea serviciul în mod regle­mentar. Săptămâna trecută, joi, nenorocitul, fiind singur în odaie, luă o carabină lu­ se pe bancă, își puse țâva cu piciorul slobozi cocoșul, ângerat, rănit de mórte, ul descărcăturii, tovarășii și alergară la fața locului și, iubindul se transporta la spi­tal, ofițerii dojeniră rea pe caporalul secției din care făcea parte soldatul, căci nu -l supraveghiase, din momen­tul ce acesta manifestase odaia sinu­ciderii. Caporalul se impresiona atâta de a­­cesta dojana, încât se hotărî să se ucidă, și el. In adevăr, retrăgendu-se în odaie își descărca revolverul în urechiă. Proiectilul, traversându-i capul, ieși prin urechea stângă. Omul căzu mort pe loc. Ș­TIRI Vinuri. Zgomotul răspândit despre revenirea oamerilor asupra legii „ Domeniului Coronel“ începe a se confirma. Soluțiunea ce s’ar da acestei cestiuni ar fi ca magiele de câmp să se vîndă Tainele Poliției PARTEA A DOUA Afară de acesta pot să le cer or ce sumă au voi, ca răsplata de ceea ce ei zic că’mi datoreză. Și asta nu e tot; mi-au propus să me ia care’m’ va ca îngrijitor al Salimensului, cu léfa plăcea... M’aș fi dus să locuesc cu fiica­­mea, în casa pădurarului în care am lo­cuit atâta timp. Dar n’am voit să pri­mesc. M’am bucurat destul de o avere streină, acum vreau să’mi strâng una care să fie cu totul a mea. — Și ce ai de gând să faci ? — Mă fac colportor. D. d’Escarval crezu că nu auzise bine. — Colportor ?.... repetă el. — Da, domnule. Iată ’mi gi cogu de pus marfă, colo în colț.... — Dar asta e nebunie curata ! strigă D. d’Escarral, ómeni cari se țin de meșteșugul ăsta abia cășu­gă cu ce să trăiască. — Vă îngerați, d-le baron. Mi-am făcut socotelile și câștig trei­zeci la sută. Și găasește-te că vom fi trei cari să vindem fiind­că voi da un coș fiului meu, unul lui Chantourneau, cari vor merge fie­care prin alte părți. — Ce­­.... Chantouineau ? — N­ fac tovarăș. — Și­­ Cine va îngriji de pământul lui? — Va plăti cui­va pentru asta. Apoi, lăsând pe d. d’Escorval să în­țelegă că șezuse destul, începu să a­­șeze pachețelele cu care era să-și um­ple coșul lui de neguțător ambulant. Dar baronul nu putea să plece aga, mai cu semn acum când bănuelile lui se schimbau în siguranță. — Trebue să’ți vorbesc !... zise el cu iuțelă. D. Lacheneur se intorne. — Acum sunt forte ocupat, răspunse el, cu ore­care îndoială. — Nu-ți cer decât cinci minute. Insă daca n’ai vreme asta­zi, mă voia ! întarea mâine poi mâine... în tote zi­lele până când te voi putea găsi sin­­gur. D. Lacheneur înțelesese că nu putea­­ scăpa de acea întrevorbire, făcu un­­ gest că se învoește și adresându-ne fiu­lui seü­ei lui Chantouineau : — Treceți puțin dincolo, zise el. El eșiră și cum se închise ușa : — Știu d­­e baron, începu el forte repede, care sunt motivele ce ve a­­duc la mine.... Vii să’mi ceri încă o­­dată pe Marie-Ana.... Știu­ că retușul meu era să omore pe Maurice , cre­­deți-me că asta m’a făcut să sufăr forte mult... Dar pentru asta nu’m­i voi schim­ba hotărîrea. Nu se află pe lume nici o putere care să mă facă să iau vor­ba îndărăt. Nu mă întreba care ’mi sunt cuvintele purtărei mele fiind­că nu ți le voi spune, credeți însă că sunt forte grave.... — Nu mai sunt dar prietenul d-tale ! — D-vostră!... domnule, strigă La cheneur, cu accentul celei mai vii a­fecțiuni, d-vóstra !.. Ah ! știți forte bine că sunteți cel mai bun, singurul prieten ce mai am aci în lume !.. Aș fi cel din urmă și cel mai miserabil dintre óme­ni, dacă n’aș păstra până la ultima ’mi suflare, amintirea bunătăților d vós­­tră. Da, sunteți prietenul mei, da­că sunt cu totul devotat... și tocmai pen­tru asta ne răspund : nu, nu, nici o dată !... Nu mai încăpea în duilă. D. d’Es­corval luă mâinele d-lui Lachenour și strângându-le să i le sfărâme. — Nenorocitul«!.. zise el cu o voce năbușită, ce vrei să faci ? ce resbu­­nare ingrozitore pregătești ? — Vă jur... — Oh! nu jura... Nu se înșeală ast­fel un om de versta și cu experiența mea, ghicesc proiectele d-tale... urăști mai mult ca tot­dea­una pe ducele de Salemeuse și pe fiul său. — Ei?... — Da, d-ta... gi daca te faci că uiți e ca să uite gi ei... Acești om es te au insultat prea crud ca să nu se tema de d-ta, înțelegi asta forte bine, și cauți să le risipești bănuelile. Te pleci înaintea lor, pentru ce ? Pentru că ești sigur că vor fi ai d-tale când le vei adormi temerile, gi-i vei putea lovi cu mai multă siguranță. Se opri, aga de comunicație se des­chise și Maria-Anna se arătă : — Tată zise ea, iată d. marchis de Sairmeuse. Acest nume pe care Marie-Anna îl arunca cu o voce liniștită, în mijlocul unei explicații înflăcărate, acest nume de Sairmeuse dedea ft împrejurărilor un așa înțeles încât d. d’Escorval rămase împietrit. — Indrăsnește să vie aci, se gân­dea ei. Cum nu-i e frică să nu se surpe zidurile pe dânsul!... D. Lacheneur fulgeră cu privirea pe fiica sa. Bănuia­la, era­­ o viclenie care sâ’l silesca să se dea pa față.In­tr’o secundă, cele mai­­ furióse pasiuni strîmbara trăsurile sale. Dar se liniști printr’o minunată pu­tere a voinței. Alergă la ușe, respinse pe Marie-Anna, și rezimîndu-se de cer­­cerea se plecă în odaia cea­l’altă, zi­când : — Bine voiți a me erta, d-le mar­­chi­, dacă ’mi iau libertatea să ne rog să așteptați puțin am de sfârșit o afa­cere și sunt al d-tale numai de căt... In accentul lui nu se simțea nici tul­­burare, nici mânie, ci o supunere res­­pectisă și un simțiment adânc de mul­țumire. După ce zise aceste vorbe, închise uga și se întorse către d. d’Escorial. Baronul, în piciore, cu brațele încru­cișate, fu de față la acesta scenă cu aerul unui om care se îndrește de măr­turia simțurilor sale ; cu tote astea în­țelese bine unde voia Lacheneur să a­­jungă. (Va urma). I

Next