Universul, noiembrie 1888 (Anul 5, nr. 274-298)
1888-11-25 / nr. 294
T > Universul No. 294. APJLRS Iff TOATE ZILELE LA 7 OH E LlffilffEATA ÎÎRDA CÎȚÎA ȘI ADMINISTRAȚIA: BUCUREȘTI STRADA BREZOIANUU II BUCUREȘTI Calendar Zilnic 1888 Joi, 24 Noembrie. Sf. par. Clement al Romei. Spre se răsare la 7 ore 23 m., apune la 4 ore 22 minute. Efemeride 24 Noembrie 1877. Soleiman-pașa înainteză spre Târnova și bate din nou pe ruși la Morena. 5 Bani în Capitala. 10 Bani în Județe. Vineri, 25 Noembre (7 Decembre) 1888 IN CAPITALA Pe an an. . . 20 Pe 6 luni . . . Pe 3 luni . in .rmtefE Pe 1 an . . 24 Lei 61anî . . . 12 „ luni . . 6 „ ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE ADMINISTRAȚIA ZIARULUI BUCUREȘTI STRADA BREZOIANU 19, BUCURE SĂ se ia mesuri grabnice, pe de o parte ca se se facă doburile, dar pe de alta, imediat se se reacorde avantagiile de porto-franc, fără de care comerțul țării e dezarmat față cu concurența străină. Un număr considerabil de deputați din camera actuală au înțeles nevoia și au prezintat un proect în acest scop care se va discuta cât de curând. Ne pare bine și îl felicităm. Nu ne îndoim că guvernul va îmbrățișa această cauză, de un interes vital pentru comerțul țerii. SE PRIMESC NUMAI LA O călătorie nocturnă într’un balon fără nacelă.—(Vezi pag. 3) BUCĂ îndată ce guvernul Ion Brătianu a venit cu propunerea pentru desființarea porturilor france, „Universul“ s’a rădicat cu energie în contra propunerii acesteia. Cititorii noștri își amintesc cât de limpede am arătat pagubile grozave pe cari le va aduce țeriî acea nesăbuită măsură, și comerțul român a simțit cu prisos efectele ei. Intr’adevăr, desființarea porto-francului s’a făcut d’odată, așa ca din senin, fără ca nimene n’o reclame, decât, pe cât se zicea, pre care țări vecine, ca Austro Ungaria și Germania, comerțului cărora avantagiile portofrancului nu le erau spre folos.—Se înțelege de ce aceasta , pentru că din alte părți tot transportul se face pe uscat și lor porturile libere pe Dunăre, ajutând transportul pe apă, le faceau mare concurență. * Or fi fost ore, în acele vremuri, momente politice atât de grele pentru țară, încât se fi fost silit guvernul la un atât de mare sacrificiu, pentru sprijinul îndoelnic al puterilor interesate în vreo împrejurare grea?—Nu știm. Dar ceea ce știm e că legea desființătore a avantajelor date principalelor porturi ale țerii a fost o lovitură de morte pentru dânsele și din partea guvernului o greșală mare—care mult a contribuit la ultimele crize financiare. Incontestabile pentru noi, intr’adever, ca criza monetară violentă din anul trecut, că greutățile prin cari a trecut întreg comerțul țerii, nu sunt străine de desființarea porturilor france. Tot atât de netăgăduit este că aceste măsuri au adus decăderea unor porturi mari și infloritare până atunci. * Nu ne luăm sarcina de a apăra absolut sistema cu porturile libere.—Vedem că și alte țeri le-au avut și le-au desființat; — vedem că sunt alte țeri, cari nu le-au avut, și le-au înființat. Cuvinte seriose au fost desigur, și la unele și la altele, ca se sa facă așa ori altfel. Ceea ce e de însemnat, e faptul că orice stat, când vrea se desființeze o instituție, trebue se vadă dacă ea póte fi înlocuită printr’alta mai bună. Nu dăndu-se foc morilor pline de grâne se rezolve chestia curățirelor de șoareci. A și înțeles acesta, până la orecare punct, guvernul liberal național. El, știind de câtă nevoie sunt porturile france , în același proiect de lege în care a propus suprimarea lor, a dispus că este de neapărată trebuință se se înființeze cât de în grabă magazine de intrepozite. Dar, cât de reu a înțeles acest lucru !* Rațional ar fi fost, atunci când, ca un guvern sprijinitor al desvoltării comercialul tereî, cum te pretinzi, și știi de câta nevoie sunt înlesnirile de depozit ce trebuie se se dea la puntele de export și import mărfurilor, mai întăi se fi înființat magazinele de întrepozit și apoi se deființeză porturile france. Dar cât de drept e că lucrurile cele mai simple se înțeleg mai greu, împuținarea enormă a transacțiilor comerciale în principalele porturi ale țerei a făcut ca totă țara să simtă durerea lipsei de intrepozite, ca orașele lipsite de port-franc —in așa condiții —să decadă. Reclamat au gălățenii cu toții,—au reclamat brăilenii și s-au retras din parlament reprezintanții acestor orașe, chiar cei guvernamentali, dar, în orbirea puterii, majoritățile de atunci n’au voit nici s’audă, nici să vadă. * * * Astfel, răul a devenit din ce în ce mai violent. Astăzi starea acesta e nesuferită. Putin să mai treca, și lovitura dată în trecut va fi mortală pentru porturile nóstre mari. DIN FRANCIA (Coresp. particulară a „Universului“) Paris, 20 Noemvre. Manifestația pentru Baudin Azi dimineță, s’a lipit pe ziduri un manifest al comitetului balangist care declară că se abține de la orice manifestație în onorea lui Baudin, a cărui amintire cu tote astea o slăvește, și invită pe cetățeni să se păzască de orice provocare la adresa guvernului dar iarăși să se împotrivescă la orice provocare din partea acestuia, căci se pare că conducătorii de azi vor să decembriseze Parisul. Deși guvernul a declarat manifestația de oficială, au luat parte la ea numai deputații extremei stângi. Fostul ministru Brisson a apărut și el înaintea statuei lui Baudin. 87 municipalități ale Franciei, 600 de societăți de muncitori erau representate în cortegiu. S’au purtat pe stradă numai corane de frunze și flori dar nici un steag. Afară de cortegiu o mulțime imensă de lume stătea grămădită de o parte și de alta a stradelor. Defilarea cortegiului a ținut â1^ ore de la 1y2 până la 5. Trecerea pe dinaintea statuei încununate a lui Baudin a fost ilustrată cu câteva incidente. Studenți au început să cânte marsilieza și să strige : „Jos Boulanger“. Unele grupe de lucrători au strigat: „Trăescă revoluția!“ In fața cimitirului este o casă ai cărei locuitorii spânzuraseră afară un transparent pe care erau scrise aceste cuvinte în caractere forte mari: „Traăscă Boulanger.“ Lucrătorii erau gata să se repădă să facă casa praf și cenușe însă au intervenit polițiștii mai inainte, de s’a luat transparentul. îmi fuse și mie dat în timpurile din urmă să vad o manifestație de muncitori la care polițiștii nu s’au luat de păr cu manifestanții. Nu numai atât, dar poliția încuraja țipetele, urletele și gălăgia cea mai nepomenită și se silia să rădice din calea manifestanților orice pedici și neplăceri. Carlot, președintele municipalității, a ținut în fața mormântului o cuvântare în care a zis : „Glasul lui Baudin vă strigă din fundul acestui mormânt : „Păziți republica de cesarism!“ „Noi n’am venit aici numai ca să onorăm amintirea acestui mare om dar ca să luăm și un exemplu de la dânsul.