Universul, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 3-22)

1889-01-28 / nr. 20

Universul No. 20 din care trebuia sa le ia să le ducă în Egipt. Unele dintre fete sunt fórte tinere. Densele au fost lăsate în ace­eași casă până la sosirea omului pe care autoritățile turcești s’au hotărît în sfârșit să pue străinrî ca să’l prindă. Levant. Acte oficiale D. Nicolas D. Mihail s’a numit co­misar al guvernului pe lângă casa de credit agricol din județul Putna, în lo­cul d­lui Miltiadi Cariadi. * Cucernicul Econom Ilarian Barbu se numește în postul de protoereu al județului Vaslui­, în locul cuviosului Econom Nicolae Vereanu, lăsat în dis­ponibilitate. * D. T. Ștefănescu, actual sub-comisar clasa I pe lângă prefectura poliției ca­pitalei, este înaintat în funcțiunea de comisar clasa II, în locul d lui P. Geor­gian, și d. N. Georgescu este numit în funcțiunea de sub­comisar clasa I în locul d-lui T. Ștefănescu. * D. I. Slămnescu este numit în func­țiunea de comisar clasa 11 pe lângă prefectura poliției capitalei, în locul d-lui AL Străjescu, care se lasă în dis­ponibilitate pentru causă de bală. * D. Constantin Vasiliu, în funcțiu­nea de comisar polițienesc în orașul Peatra. * D-nii Constantin Zaremba și Alec­­sandru Alberty, s’a numit de sub­comisari polițienesci în orașul Bârlad. * D. Chiriac Vrânceanu s’a confir­mat în funcțiunea de sub­comisar po­lițienesc în orașul Tecuciu. * D. Ilie N. Petculescu s’a confir­mat în funcțiunea de sub­comisar pe lângă poliția orașului Corabia, întâmplări din țară Tâlhari de lemme Un număr de 13 țigani și două ți­­gance, din comuna Petriș, comuna Dol­­hești, județul Falciu, furând lemne din pădurea Statului Bănești, au fost sur­prinși în flagrant delict de către gar­dianul pădure­, numit Petrache Pavel, care, somându-i să înceteze cu tăiarea copacilor, a fost gonit de țigani și ame­nințat cu toporele. In acest timp guar­­dianul a dat drumul la o țeava de la pușcă, ce avea cu el, mai mult spre a intimida pe țigani, dar întâmplarea a făcut să rănească pe un țigan și pe a­­cele două femei și toți țiganii au fugit. Cașul se ancheteză.­ ­ Calcat de tren In ziua de 19 Ianuarie curent, lucră­torul secțiunei de întreținere a căilor ferate Paraschiv Stan Barb­a din co­muna Hotărâni județul Romanați, s’a găsit mort pe linie, călcat de tren. Des­pre cașul acesta s’a încunoștiințat par­chetul, întâmplarea unui bețiv Pe când manevra trenul în gara Te­­cuciu, individul Jimm­a Eremia, din co­muna Burcioiu (Bucovina), care lucra ca ferar la acea gară, fiind turmentat de băutură și voind a traversa liniile pe sub vagonele din fața gării, a fost prins de ratele unui vagon ; ratele’i au tăiat mâna drept­ă de pe la cot și i-au sdrobit podul palmei stângi și 4 degete. In asemenea stare a fost trans­portat la spital. D’ale justiției Sunt numiți și permutați în j­ustiție: D. C. I. Dogeanu, actual judecător al ocolului Șerbănești, județul Olt, după a sa cerere, in aceiași calitate la ocolul Olt, acel județ, în locul d-lui N. G. Măcescu, destituit; d. V. Petrescu, fost judecător de ocol, judecător al ocolului Șerbănești, județul Olt; d. V. Baragea, fost grefier și ajutor de judecător de ocol, ajutor la ocolul Focșani; d. Theo­dor Athanasiu, actual ajutor de grefă la tribunalul Romanați, ajutor la ocolul Bechet, județul Dolj; d. G. Popescu, actual ajutor al ocolului Târgoviște, în aceeași calitate la ocolul Găești; d. I. Carabela, ajutor de grefă la tribu­nalul Dâmbovița; d. G. Popescu, actual cap de portărel la tribunalul Dâmbovița, ajutor de grefă la același tribunal; d. G. Pârjolescu, actual por­tărel la tribunalul Dâmbovița, cap de portărel la acel tribunal; d. Petre Po­pescu, portărel la tribunalul Dâmbo­vița ; d. Andrei Georgescu, portărel la tribunalul Dâmbovița ; d. V. Theodo­­rescu, actual ajutor la judecătoria oco­lului Meletin, județul Botoșani, este re­vocat din postul ce ocupă. Hoție ne­mai pomenită O hoție ne­mai pomenită s’a făptuit la Augsburg în Bavaria. Acum doue septă mâni se dădea în teatrul din acel oraș o primă represen­­tație la care asista într’o lojă femeea unui bancher, având la amândouă mâi­nele două brațelete de aur, împresu­rate de diamante. O femee tînără, care era în loja de alăturea, se uită de câte­va ori cu mare dragoste la acele bijuterii, ceea ce vă­zând un individ din sală se hotărî să se folosească de acastă împrej­urare. Se duse în loja femeei bancherului și zise aceștia : — Principesa de Lauensburg care este în loja de alăturea vă râgă să’i dați pentru doue minute una din bra­­țeletele d V3 ca s’o admire mai de a­­própe. Femeea își scose brațeleta și i o dete, însă după un ceas tot nu i se înapoiase Atunci trimise în loja de alăturea pe servită­rea sa. — Ce brațele tă­u răspunse femeea cea tîneră, eu n’am trimis pe nimeni, n’am primit nimic, nu știu ce vrei să zici. Femeea bancherului înțelese că a fost prădată și drede de veste la poliție, pă­­zindu-se de a spune ceva bărbatului ei. După câte­va zile se prezintă un po­lițist în uniformă și’i zise : — Șeful meu a desfășurat mare ac­tivitate și a găsit o brațeletă care se pare că e a dvs. M’a trimis să dați și pe cea­l’altă ca sa le compareze. Femeea îî dete cu grăbire și bucurie brațeleta a doua și, peste vr’o două coșuri, când ava timp, se duse și ea la poliție. Insă aci i se spuse că brațeleta ei nu s’a găsit și că nici un comisar n’a fost trimis să’l ceră pe a doua. Atunci femeea înțelese că i se fura­seră amândouă sculele cu mare meș­teșug. Poliția urmărește hoțul cu mare ac­tivitate. 2­ rat, scăpă paharul din mână și rămase țapăn pe scaun, cu ochii deschiși. Murise. La autopsie s-a constatat că i se rup­sese o vână a inimei. Hot milionar Deunăzi, pe la două ore după amiazi, un om, îmbrăcat forte bine, părând a fi din lumea cea mai bună, în vârstă de vre-o 70 de ani, stătea de câte­va momente înaintea unei băcănii din str. Halelor, la Paris. De o dată, cine­va care era în prăvălie văzu pe negustor punând mâna într-un coș plin cu stridii și băgând un pumn mare în buzunar. Apoi, o luă răpede la picior. Negustorul, fiind înștiințat, alergă după hoț, pe care o prinse și-l duse la poliție. Rar, se constată că hoțul e un om de o familie forte bună și că are avere de peste un milion. El declară că nu voise să fure, ci numai „se guste“ stri­diile. Hoțul a fost lăsat în libertate pro­vizorie, dar pus sub priveghiarea po­liției, divină de la universitatea din Iași. D. Toma Stelian, profesor de drept și procedura comercială la facultatea de drept de la universitatea din Iași. D. N. Răuțu, profesor de Limba și literatura română, cursul superior, la liceul „Laurian“ din Botoșani. D. Ercole Carini, profesor la catedra de contrabas la conservatorul de mu­sică din București, D. P. Niculau, institutor cl. II de la școala primară de băeți No. 6 din Bârlad. Glumă prostă Un om din Pitmouth în Anglia, d. Klean, mare negustor de cărbuni, care se plângea mereu de o bălă închipuită, fiind invitat deunăzi la un prânz, cei­­l’alți invitați se înțeleseră să-i păcălescă. Cum intră în casă, îi zise mai în­tâi o femee : — Ca ai, d-ie Klean, de ce ești așa galben ? Mai departe un om îi zise: — Ești așa galben pare că a i ești din grăpă. Se puseră la masă. La deșert, toți mesenii îi ziseră, în­­tr’un glas : — D-le Klean, dar ești de tot galben. Atunci omul se îngălbeni cu adevă­ NUMIRI Sunt numiți: * In administrația județului Bacău : D. L Ionescu, poli­ara al orașului Bacău, în locul d-lui Constantin Ma­neliu, transferat. D. Constantin Manoliu, actual polu­­ara al orașului Bacău, în aceeași cali­tate la orașul Târgu-Ocna, în locul d-lui Grigore Stefaniu, care rămâne în dis­ponibilitate. * In administrația județului Vlașca : D. Mihail Dancovici, fost sub-prefect și magistrat, în funcțiunea de sub­pre­fect la plaiul Loviștea, în locul vacant. * In administrația județului Vlașca: D. Nicolae Minculescu, ajutor la sub­sub-prefect­ura plasei Câlniștea, în lo­cul d­lui Niță Frumușanu, transferat. D. Niță Frumușanu, actual ajutor la sub-prefectura plasei Câlniștea, în ace­iași calitate la plasa Neajlovu Glava­­cioc. * In administrația județului Argeș : D. Constantin Bărbulescu, actual a­jutor al sub-prefecturei plaiului Lovi­ștea, în funcțiunea de șef de biuron in cancelaria prefecturei. D. Constantin Olănescu, actual aju­tor la sub prefectura plasei Argeș, în aceeași calitate la plaiul Loviștea. D. Dimitrie Ionescu, actual copist cl. I în cancelaria prefecturei, în func­țiunea de aju­riff la sub­prefectura plă­­șei Argeș. * In administrația județului Putna : D. Vasile Crăciunescu, în funcțiunea ajutor la sub-prefectura plășei Vrancea. * S’au numit definitiv în funcțiunile de medici veterinari la județe : D. medic-veterinar Dimitrie Alexan­­­drescu, la județul Covurlui, în locul d­­lui N. Focșa. D. medic-veterinar Gabriel Deme­­trescu, la județul Dorohoiu. D. medic-veterinar Vasile Timuș, la județul Muscel. D. medic veterinar Constantin Ser­­giescu, la județul Mehedinți. D. medic-veterinar Dimitrie Luncenn, la județul Tulcea. D. medic-veterinar Marin Căpită­­nescu, la județul Vâlcea. D. medic-veterinar Petre Bouleanu, la județul R­­ Sărat. D. medic veterinar Iulius Cotescu, la județul Gorj. * Sunt numiți definitivi la catedrele lor : D. dr. A. Demostene, profesor de me­dicină operatore și anatomia patologică la facultatea de medicină de la univer­sitatea din București. D. dr. C. Botez, profesor de patolo­gia chirurgicală de la facultatea de pe­ Sâmbătă, 28 Ianuare (9 Februare) 1889 * * * * ** * Ni se scrie că mari inundații s’au produs în Silesia (Germania). Sunt orașe și sate înecate; mulți oa­meni au murit.* * * Vine veste din Paris că d-l Leon Halfon, unul din frații Halfon, bancheri cunoscuți în Capitală, s’a împușcat in pădurea Bois de Boulogne. Acesta sinucidere se datorește marilor pierderi suferite prin căderea societăței de Panama, la care avea angajate mari capitaluri.* * * In diminața zilei în care s’a înmor­mântat Rudolf, când cadavrul a trebuit să mai stea vr’o două ceasuri expus, împăratul a ordonat pentru a treia ora ca să se dea la o parte părul mortului, încât amb­ii să potă vedea bine rana. Asemenea ordine n’ar avea nici un rost dacă ar fi la mijloc o sinucidere pe când ele ar avea cel mai mare înțeles dacă prințul a fost ucis din vr’o res­­burare.* * * Ni să scrie că portul Olesa, care fusese închis din cauza ghiețurilor, a putut să fie făcut accesibil vapoarelor. * * * In mai multe orașe și sate din Au­stria nu s’a făcut serviciu funebru pen­tru Rudolf fiind-că popii au refuzat să slujească. — In Insbruck s’a confiscat o foie clericală care vorbea roa de casa im­perială. In tote orașele și orășelele Austriei de sus și de jos precum și în unele ale Ungariei, la ceasul înmormântărei lui Rudolf prăvăliile au fost închise, feli­narele aprinse și s’au tras clopotele tu­turor bisericilor.* * •fi Marți la amiazi prințul Bismarck a fost primit în audiență de împăratul Germaniei și a stat cu el de vorbă 3 coșuri. Se crede că au vorbit despre situația din Austria creată prin mortea lui Rudolf. Un port amenințat. Portul orașului Bordeaux ar fi ame­nințat într’un mod serios de îngrămă­direa cea mare de pământ adusă de Gironda. S’a adresat guvernului o pe­tiție ca să ia măsurile necesare, pentru a face să înceteze o stare de lucruri, ale cărei consecințe vor face imposibilă navigațiunea. * * * Un fapt curios s’a petrecut la Bo­­lonia (Italia). Fusese chemat la recrutare un anume Castellani, un om grozav de puternic și înalt de 2 metri 15, de­și nu era decât 22 de ani. Propus pentru cavalerie, nu s’a pu­tut găsi un cal destul de puternic ca să-l ducă. De la infanterie a fost respins, pen­tru că, dacă ar fi fost în rînduri, ar fi împedicat vederea soldaților din ur­ma lui. Atunci, i-se dădu lui Castellani un certificat prin care el era declarat „im­propriu serviciului militar, ca prea pu­ternic“. Isprava unui nebun In casa de nebuni din Praga s’a pe­trecut mai deunăzi un pas înfiorător. Nebunul proprietar Franz Swoboda a apucat o oră de fer din care mâncase și a iubit cu ea în cap de vre două­zeci de ori pe un alt nebun Ferdinand Müler, crăpându’i capul în cinci părți și versându i creerii. După alți nebuni cari erau de față, au apucat pe Swoboda, l’au trântit cu capul de ziduri și l’au pisăgit cu pi­­ciorele, așa că l’au lăsat mort. Când au alergat ómenii spitalului, au găsit done cadavre în mijlocul casei. Acești patru nebuni, cari se arătaseră mai liniștiți, fuseseră puși într-o odavă deosebită și nu se exercita asupra lor o privighere prea mare. CONSILIU PRACTIC Când îți intră o insectă în vre-o ure­che, sau în nas, tornă înăuntru unt­de­lemn. El va astupa porii respiratori ai animalului și-l va ucide, înăbușindu-1. Atentat cu arde! Soția croitorului Bernhard Grossman din Pesta, pe când trecea printr’un gang a fost atacată de soția unui ajutor de croitor, cu un pumn de ardere pisat pe care i l’a isbit drept în ochi. Femeea ajutorului de croitor a început să țipe, pe când cea­l­ altă a croit o de fuga, însă a fost prinsă de trecători și dată pe mâna gardiștilor. Cea­l­altă femee, care nu putea să mai vadă și stătea în loc țipând, a fost transportată la spital*cu ochii umflați și forte roșii. Actul de acuzație în contra ministerului Ion Bratianu Am dat ieri știrea despre propunerea de dare în judecată a guvernului Bră­­tianu, precum și numele deputaților cari au semnat acea propunere. Iată vinele ce se aduc fostului gu­vern: 1) . Că prin violență și fraudă a în­cercat și a împedicat în fapt exercițiul dreptului electoral al cetățenilor. 2) . Că prin meșteșugiri polițienești, prin amenințări și brutalități materiale, făcând chiar întrebuințare de forță pu­blica, a încercat să împedice, a terori­zat și tulburat întrunirile publice ga­rantate cetățenilor prin articolul 26 din Constituțiune, dovadă Bessel și Orfeu, dovadă șarjele diriginte în contra stu­denților și dragonadele la care a fost expusă în zilele de 14 și 15 populațiu­­nea dezarmată a Capitalei. 3) . Că în zilele de 14 și 15 Martie a încercat nu numai să măcelărască po­porul, dar încă să suprime pe adevă­rații representanți ai națiunei la porte și în chiar curtea localului ședinței a­­dunărei. 4) . Că în ziua de 15 Martie sanctuarul representațiunei naționale a fost usur­­pat și violat, din ordinul guvernului, de puterea judecătorescă, care a trans­format localul ședințelor în cabinet de instrucțiune, substituind procurorii și judecătorii de instrucțiune poliției in­terne și externe a Adunărei, vizitând puDÎtrele, ba până și buzunarele man­datarilor națiune! că în tot timpul a­­cesta de anarhie suveranitatea națio­nală a fost, ca să zic așa, detronată și suspensă. Că tot cu acea ocasiune s’a ridicat și arestat arbitrar și fără autorizațiune prealabilă a Camerei, sub protest de crimă vădită, ceea­ ce nu era, dovadă ordonanța de neurmărire intervenită în urmă și care emană de la judecătorul de instrucțiune al regimului căzut, a regimului chiar ce urzise și ordonase acele arestări. 5) Că a exercitat printr’un sistem de 3Porți, „U­nivere­urual“ 171 Coroana de Spini PARTEA A TREIA IV Buchetele Flora se întorsese acasă la 11 ore și numai decât se culcase ; insă capul îi era plin de cugete, de amintiri; se gândea forte mult și nu putuse să adorma de­cât târziu. Se deșteptă la ora 9, chemă pe came­ristă,’acesta apăru având într’o mănă un buchet pe care tocmai ’l adusese un servitor în livrea iar în cea­l’altă o carte de visită. — Ia să văd cartea aceea, zise dănțui­­torea. O luă și citi: „Contele Maxim de Vardraine.“ — A­­ bine, zise dânsa. D’asupra numelui era o coroană de conte. Flora aruncă carta pe măsuța ei de nopte, luă în urmă buchetul și îl exa­­mină cu mare băgare de somn ca și cum ar fi admirat raritatea și frumuse­țea florilor cari îl compuneau. — Augustino, cum ți se pare buche­tul acesta ? — Fórte frumos, d-ră, răspunse ca­merista. — Da, tate florile aste sunt foarte frumose și rari , cât crezi să fi costat buchetul acesta? — Nu ași putea spune exact, d-ră, dar eu cred că ar costa vre­o 100 de franci. — Se pate , însă asta e o sumă ne­însemnată pentru d. conte de Verdraine care e forte bogat. Un zîmbet ciudat trecu pe buzele dântuitorei. Pe urmă având mereu och­ii ațintiți asupra buchetului pe care îl pu­sese pe pat, rămase câte­va momente pe gânduri. — Nu, murmură dânsa, nu trebue să am nici un scrupul, își trecu mâna pe frunte, suspină și reluă tare . — Augustino, câte buchete mai sunt în salon ? — Vr’o douăspre­zece. — Desară, tote vor fi aruncate în stradă, vei spune lui Ajax.ț — Și pe acesta domnișară ? — Nu, pe acesta îl vei pune în cel mai frumos vas al meu, de Sevres, a­­cela care -l am de ministru. — Bine, d-sară. — Nu vreau să mai am în salonul și în sala mea de mâncare de­cât bu­chete care ’mi vor fi trimise de d. conte de Verdraine.J Camerista privi pe stâpâna­ sa cu ui­mire. — Ei, ce te miri, continuă Flora, nu mai tratez acum pe admiratorii mei... — Vrei să zici pe adoratorii d-tale, d-soră... — Bine, pe adoratorii mei nu ’i mai tratez înt’un chip egal. Până acum am fost cu totul nepăsătoare pentru toți și adesea mi s’a imputat că nu am preferință pentru vr’unul. Azi mi-am luat de sema și preferința asta o acor­d noului venit contelui de Verdraine care mi-a fost presentat ieri la teatru. Mi-a plă­cut forte mult acest conte și se nu­mește Maxim, un nume care’mi place iarăși forte mult. — In sfârșit, d șora s’a hotărît să iubescă. — O prea te grăbești, Augustino; sim­țirea asta e departe încă de mine. M’am hotărît numai să primesc curtea unui om distins, spiritual, amabil, frumos la figură și tîner încă, căci nu cred să aibă mai mult de 35 de ani. Insă între asta și a iubi este o mare deosebire. — Da, însă de ce nu te-ai hotărî și d-ta care ai o inima așa bună să iubești o dată ? — Pare că voi­ iubi într’o zi , nu sunt mai nesimțitore de­cât ori­care altă femee și simt că dacă aș întâlni un om... însă amorul este o simțire care nu se poroneește. — E adevărat , în sfârșit d-șora vrea să facă o încercare. — Da, respinse Flora cu o lucire în ochi. — La urma urmei, d-șora e liberă, n’are de dat nimănui socotela și are dreptul să facă tot ce vrește. — Așa crezi ? — Negreșit. — Ei bine, atunci am să fac ceea ce vreau să fac. Flora se sculă, își făcu toaleta și nu­mai de­cât se îmbrăcă căci îmbrăcă­mintea îi era forte simplă. Ea se com­punea dintr’un capot alb sau roz vara și negru iarna, capoturi admirabil tăiate de o mână de maestră. Pe urmă se duse de trase cutia unei mese, răscoli o mulțime de hârtii p­ăcase o carte de vizită a cărei hârtie era îngălbenită de vreme. Pe acesta carte erau aceste cuvinte : Contele Maxim de Verdraine. Și d’asupra lor era o corona de conte ca și pe aceea pe care o primise cu câte­va momente înainte. Dănțuitorea puse amândouă cărțile alăturea, le examină cu băgare da samă și putu să se convingă că dacă nu erau trase pe aceeași placă de aramă sau de oțel, o nouă placă fusese copiată pe cea veche cu o exactitate perfectă. (Va urma)

Next