Universul, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 3-22)
1889-01-28 / nr. 20
Universul No. 20 din care trebuia sa le ia să le ducă în Egipt. Unele dintre fete sunt fórte tinere. Densele au fost lăsate în aceeași casă până la sosirea omului pe care autoritățile turcești s’au hotărît în sfârșit să pue străinrî ca să’l prindă. Levant. Acte oficiale D. Nicolas D. Mihail s’a numit comisar al guvernului pe lângă casa de credit agricol din județul Putna, în locul dlui Miltiadi Cariadi. * Cucernicul Econom Ilarian Barbu se numește în postul de protoereu al județului Vaslui, în locul cuviosului Econom Nicolae Vereanu, lăsat în disponibilitate. * D. T. Ștefănescu, actual sub-comisar clasa I pe lângă prefectura poliției capitalei, este înaintat în funcțiunea de comisar clasa II, în locul d lui P. Georgian, și d. N. Georgescu este numit în funcțiunea de subcomisar clasa I în locul d-lui T. Ștefănescu. * D. I. Slămnescu este numit în funcțiunea de comisar clasa 11 pe lângă prefectura poliției capitalei, în locul d-lui AL Străjescu, care se lasă în disponibilitate pentru causă de bală. * D. Constantin Vasiliu, în funcțiunea de comisar polițienesc în orașul Peatra. * D-nii Constantin Zaremba și Alecsandru Alberty, s’a numit de subcomisari polițienesci în orașul Bârlad. * D. Chiriac Vrânceanu s’a confirmat în funcțiunea de subcomisar polițienesc în orașul Tecuciu. * D. Ilie N. Petculescu s’a confirmat în funcțiunea de subcomisar pe lângă poliția orașului Corabia, întâmplări din țară Tâlhari de lemme Un număr de 13 țigani și două țigance, din comuna Petriș, comuna Dolhești, județul Falciu, furând lemne din pădurea Statului Bănești, au fost surprinși în flagrant delict de către gardianul pădure, numit Petrache Pavel, care, somându-i să înceteze cu tăiarea copacilor, a fost gonit de țigani și amenințat cu toporele. In acest timp guardianul a dat drumul la o țeava de la pușcă, ce avea cu el, mai mult spre a intimida pe țigani, dar întâmplarea a făcut să rănească pe un țigan și pe acele două femei și toți țiganii au fugit. Cașul se ancheteză. Calcat de tren In ziua de 19 Ianuarie curent, lucrătorul secțiunei de întreținere a căilor ferate Paraschiv Stan Barba din comuna Hotărâni județul Romanați, s’a găsit mort pe linie, călcat de tren. Despre cașul acesta s’a încunoștiințat parchetul, întâmplarea unui bețiv Pe când manevra trenul în gara Tecuciu, individul Jimma Eremia, din comuna Burcioiu (Bucovina), care lucra ca ferar la acea gară, fiind turmentat de băutură și voind a traversa liniile pe sub vagonele din fața gării, a fost prins de ratele unui vagon ; ratele’i au tăiat mâna dreptă de pe la cot și i-au sdrobit podul palmei stângi și 4 degete. In asemenea stare a fost transportat la spital. D’ale justiției Sunt numiți și permutați în justiție: D. C. I. Dogeanu, actual judecător al ocolului Șerbănești, județul Olt, după a sa cerere, in aceiași calitate la ocolul Olt, acel județ, în locul d-lui N. G. Măcescu, destituit; d. V. Petrescu, fost judecător de ocol, judecător al ocolului Șerbănești, județul Olt; d. V. Baragea, fost grefier și ajutor de judecător de ocol, ajutor la ocolul Focșani; d. Theodor Athanasiu, actual ajutor de grefă la tribunalul Romanați, ajutor la ocolul Bechet, județul Dolj; d. G. Popescu, actual ajutor al ocolului Târgoviște, în aceeași calitate la ocolul Găești; d. I. Carabela, ajutor de grefă la tribunalul Dâmbovița; d. G. Popescu, actual cap de portărel la tribunalul Dâmbovița, ajutor de grefă la același tribunal; d. G. Pârjolescu, actual portărel la tribunalul Dâmbovița, cap de portărel la acel tribunal; d. Petre Popescu, portărel la tribunalul Dâmbovița ; d. Andrei Georgescu, portărel la tribunalul Dâmbovița ; d. V. Theodorescu, actual ajutor la judecătoria ocolului Meletin, județul Botoșani, este revocat din postul ce ocupă. Hoție nemai pomenită O hoție nemai pomenită s’a făptuit la Augsburg în Bavaria. Acum doue septă mâni se dădea în teatrul din acel oraș o primă representație la care asista într’o lojă femeea unui bancher, având la amândouă mâinele două brațelete de aur, împresurate de diamante. O femee tînără, care era în loja de alăturea, se uită de câteva ori cu mare dragoste la acele bijuterii, ceea ce văzând un individ din sală se hotărî să se folosească de acastă împrejurare. Se duse în loja femeei bancherului și zise aceștia : — Principesa de Lauensburg care este în loja de alăturea vă râgă să’i dați pentru doue minute una din brațeletele d V3 ca s’o admire mai de aprópe. Femeea își scose brațeleta și i o dete, însă după un ceas tot nu i se înapoiase Atunci trimise în loja de alăturea pe servitărea sa. — Ce brațele tău răspunse femeea cea tîneră, eu n’am trimis pe nimeni, n’am primit nimic, nu știu ce vrei să zici. Femeea bancherului înțelese că a fost prădată și drede de veste la poliție, păzindu-se de a spune ceva bărbatului ei. După câteva zile se prezintă un polițist în uniformă și’i zise : — Șeful meu a desfășurat mare activitate și a găsit o brațeletă care se pare că e a dvs. M’a trimis să dați și pe ceal’altă ca sa le compareze. Femeea îî dete cu grăbire și bucurie brațeleta a doua și, peste vr’o două coșuri, când ava timp, se duse și ea la poliție. Insă aci i se spuse că brațeleta ei nu s’a găsit și că nici un comisar n’a fost trimis să’l ceră pe a doua. Atunci femeea înțelese că i se furaseră amândouă sculele cu mare meșteșug. Poliția urmărește hoțul cu mare activitate. 2 rat, scăpă paharul din mână și rămase țapăn pe scaun, cu ochii deschiși. Murise. La autopsie s-a constatat că i se rupsese o vână a inimei. Hot milionar Deunăzi, pe la două ore după amiazi, un om, îmbrăcat forte bine, părând a fi din lumea cea mai bună, în vârstă de vre-o 70 de ani, stătea de câteva momente înaintea unei băcănii din str. Halelor, la Paris. De o dată, cineva care era în prăvălie văzu pe negustor punând mâna într-un coș plin cu stridii și băgând un pumn mare în buzunar. Apoi, o luă răpede la picior. Negustorul, fiind înștiințat, alergă după hoț, pe care o prinse și-l duse la poliție. Rar, se constată că hoțul e un om de o familie forte bună și că are avere de peste un milion. El declară că nu voise să fure, ci numai „se guste“ stridiile. Hoțul a fost lăsat în libertate provizorie, dar pus sub priveghiarea poliției, divină de la universitatea din Iași. D. Toma Stelian, profesor de drept și procedura comercială la facultatea de drept de la universitatea din Iași. D. N. Răuțu, profesor de Limba și literatura română, cursul superior, la liceul „Laurian“ din Botoșani. D. Ercole Carini, profesor la catedra de contrabas la conservatorul de musică din București, D. P. Niculau, institutor cl. II de la școala primară de băeți No. 6 din Bârlad. Glumă prostă Un om din Pitmouth în Anglia, d. Klean, mare negustor de cărbuni, care se plângea mereu de o bălă închipuită, fiind invitat deunăzi la un prânz, ceil’alți invitați se înțeleseră să-i păcălescă. Cum intră în casă, îi zise mai întâi o femee : — Ca ai, d-ie Klean, de ce ești așa galben ? Mai departe un om îi zise: — Ești așa galben pare că a i ești din grăpă. Se puseră la masă. La deșert, toți mesenii îi ziseră, într’un glas : — D-le Klean, dar ești de tot galben. Atunci omul se îngălbeni cu adevă NUMIRI Sunt numiți: * In administrația județului Bacău : D. L Ionescu, poliara al orașului Bacău, în locul d-lui Constantin Maneliu, transferat. D. Constantin Manoliu, actual poluara al orașului Bacău, în aceeași calitate la orașul Târgu-Ocna, în locul d-lui Grigore Stefaniu, care rămâne în disponibilitate. * In administrația județului Vlașca : D. Mihail Dancovici, fost sub-prefect și magistrat, în funcțiunea de subprefect la plaiul Loviștea, în locul vacant. * In administrația județului Vlașca: D. Nicolae Minculescu, ajutor la subsub-prefectura plasei Câlniștea, în locul dlui Niță Frumușanu, transferat. D. Niță Frumușanu, actual ajutor la sub-prefectura plasei Câlniștea, în aceiași calitate la plasa Neajlovu Glavacioc. * In administrația județului Argeș : D. Constantin Bărbulescu, actual ajutor al sub-prefecturei plaiului Loviștea, în funcțiunea de șef de biuron in cancelaria prefecturei. D. Constantin Olănescu, actual ajutor la sub prefectura plasei Argeș, în aceeași calitate la plaiul Loviștea. D. Dimitrie Ionescu, actual copist cl. I în cancelaria prefecturei, în funcțiunea de ajuriff la subprefectura plășei Argeș. * In administrația județului Putna : D. Vasile Crăciunescu, în funcțiunea ajutor la sub-prefectura plășei Vrancea. * S’au numit definitiv în funcțiunile de medici veterinari la județe : D. medic-veterinar Dimitrie Alexandrescu, la județul Covurlui, în locul dlui N. Focșa. D. medic-veterinar Gabriel Demetrescu, la județul Dorohoiu. D. medic-veterinar Vasile Timuș, la județul Muscel. D. medic veterinar Constantin Sergiescu, la județul Mehedinți. D. medic-veterinar Dimitrie Luncenn, la județul Tulcea. D. medic-veterinar Marin Căpitănescu, la județul Vâlcea. D. medic-veterinar Petre Bouleanu, la județul R Sărat. D. medic veterinar Iulius Cotescu, la județul Gorj. * Sunt numiți definitivi la catedrele lor : D. dr. A. Demostene, profesor de medicină operatore și anatomia patologică la facultatea de medicină de la universitatea din București. D. dr. C. Botez, profesor de patologia chirurgicală de la facultatea de pe Sâmbătă, 28 Ianuare (9 Februare) 1889 * * * * ** * Ni se scrie că mari inundații s’au produs în Silesia (Germania). Sunt orașe și sate înecate; mulți oameni au murit.* * * Vine veste din Paris că d-l Leon Halfon, unul din frații Halfon, bancheri cunoscuți în Capitală, s’a împușcat in pădurea Bois de Boulogne. Acesta sinucidere se datorește marilor pierderi suferite prin căderea societăței de Panama, la care avea angajate mari capitaluri.* * * In diminața zilei în care s’a înmormântat Rudolf, când cadavrul a trebuit să mai stea vr’o două ceasuri expus, împăratul a ordonat pentru a treia ora ca să se dea la o parte părul mortului, încât ambii să potă vedea bine rana. Asemenea ordine n’ar avea nici un rost dacă ar fi la mijloc o sinucidere pe când ele ar avea cel mai mare înțeles dacă prințul a fost ucis din vr’o resburare.* * * Ni să scrie că portul Olesa, care fusese închis din cauza ghiețurilor, a putut să fie făcut accesibil vapoarelor. * * * In mai multe orașe și sate din Austria nu s’a făcut serviciu funebru pentru Rudolf fiind-că popii au refuzat să slujească. — In Insbruck s’a confiscat o foie clericală care vorbea roa de casa imperială. In tote orașele și orășelele Austriei de sus și de jos precum și în unele ale Ungariei, la ceasul înmormântărei lui Rudolf prăvăliile au fost închise, felinarele aprinse și s’au tras clopotele tuturor bisericilor.* * •fi Marți la amiazi prințul Bismarck a fost primit în audiență de împăratul Germaniei și a stat cu el de vorbă 3 coșuri. Se crede că au vorbit despre situația din Austria creată prin mortea lui Rudolf. Un port amenințat. Portul orașului Bordeaux ar fi amenințat într’un mod serios de îngrămădirea cea mare de pământ adusă de Gironda. S’a adresat guvernului o petiție ca să ia măsurile necesare, pentru a face să înceteze o stare de lucruri, ale cărei consecințe vor face imposibilă navigațiunea. * * * Un fapt curios s’a petrecut la Bolonia (Italia). Fusese chemat la recrutare un anume Castellani, un om grozav de puternic și înalt de 2 metri 15, deși nu era decât 22 de ani. Propus pentru cavalerie, nu s’a putut găsi un cal destul de puternic ca să-l ducă. De la infanterie a fost respins, pentru că, dacă ar fi fost în rînduri, ar fi împedicat vederea soldaților din urma lui. Atunci, i-se dădu lui Castellani un certificat prin care el era declarat „impropriu serviciului militar, ca prea puternic“. Isprava unui nebun In casa de nebuni din Praga s’a petrecut mai deunăzi un pas înfiorător. Nebunul proprietar Franz Swoboda a apucat o oră de fer din care mâncase și a iubit cu ea în cap de vre douăzeci de ori pe un alt nebun Ferdinand Müler, crăpându’i capul în cinci părți și versându i creerii. După alți nebuni cari erau de față, au apucat pe Swoboda, l’au trântit cu capul de ziduri și l’au pisăgit cu piciorele, așa că l’au lăsat mort. Când au alergat ómenii spitalului, au găsit done cadavre în mijlocul casei. Acești patru nebuni, cari se arătaseră mai liniștiți, fuseseră puși într-o odavă deosebită și nu se exercita asupra lor o privighere prea mare. CONSILIU PRACTIC Când îți intră o insectă în vre-o ureche, sau în nas, tornă înăuntru untdelemn. El va astupa porii respiratori ai animalului și-l va ucide, înăbușindu-1. Atentat cu arde! Soția croitorului Bernhard Grossman din Pesta, pe când trecea printr’un gang a fost atacată de soția unui ajutor de croitor, cu un pumn de ardere pisat pe care i l’a isbit drept în ochi. Femeea ajutorului de croitor a început să țipe, pe când ceal altă a croit o de fuga, însă a fost prinsă de trecători și dată pe mâna gardiștilor. Cealaltă femee, care nu putea să mai vadă și stătea în loc țipând, a fost transportată la spital*cu ochii umflați și forte roșii. Actul de acuzație în contra ministerului Ion Bratianu Am dat ieri știrea despre propunerea de dare în judecată a guvernului Brătianu, precum și numele deputaților cari au semnat acea propunere. Iată vinele ce se aduc fostului guvern: 1) . Că prin violență și fraudă a încercat și a împedicat în fapt exercițiul dreptului electoral al cetățenilor. 2) . Că prin meșteșugiri polițienești, prin amenințări și brutalități materiale, făcând chiar întrebuințare de forță publica, a încercat să împedice, a terorizat și tulburat întrunirile publice garantate cetățenilor prin articolul 26 din Constituțiune, dovadă Bessel și Orfeu, dovadă șarjele diriginte în contra studenților și dragonadele la care a fost expusă în zilele de 14 și 15 populațiunea dezarmată a Capitalei. 3) . Că în zilele de 14 și 15 Martie a încercat nu numai să măcelărască poporul, dar încă să suprime pe adevărații representanți ai națiunei la porte și în chiar curtea localului ședinței adunărei. 4) . Că în ziua de 15 Martie sanctuarul representațiunei naționale a fost usurpat și violat, din ordinul guvernului, de puterea judecătorescă, care a transformat localul ședințelor în cabinet de instrucțiune, substituind procurorii și judecătorii de instrucțiune poliției interne și externe a Adunărei, vizitând puDÎtrele, ba până și buzunarele mandatarilor națiune! că în tot timpul acesta de anarhie suveranitatea națională a fost, ca să zic așa, detronată și suspensă. Că tot cu acea ocasiune s’a ridicat și arestat arbitrar și fără autorizațiune prealabilă a Camerei, sub protest de crimă vădită, ceea ce nu era, dovadă ordonanța de neurmărire intervenită în urmă și care emană de la judecătorul de instrucțiune al regimului căzut, a regimului chiar ce urzise și ordonase acele arestări. 5) Că a exercitat printr’un sistem de 3Porți, „Univereurual“ 171 Coroana de Spini PARTEA A TREIA IV Buchetele Flora se întorsese acasă la 11 ore și numai decât se culcase ; insă capul îi era plin de cugete, de amintiri; se gândea forte mult și nu putuse să adorma decât târziu. Se deșteptă la ora 9, chemă pe cameristă,’acesta apăru având într’o mănă un buchet pe care tocmai ’l adusese un servitor în livrea iar în ceal’altă o carte de visită. — Ia să văd cartea aceea, zise dănțuitorea. O luă și citi: „Contele Maxim de Vardraine.“ — A bine, zise dânsa. D’asupra numelui era o coroană de conte. Flora aruncă carta pe măsuța ei de nopte, luă în urmă buchetul și îl examină cu mare băgare de somn ca și cum ar fi admirat raritatea și frumusețea florilor cari îl compuneau. — Augustino, cum ți se pare buchetul acesta ? — Fórte frumos, d-ră, răspunse camerista. — Da, tate florile aste sunt foarte frumose și rari , cât crezi să fi costat buchetul acesta? — Nu ași putea spune exact, d-ră, dar eu cred că ar costa vreo 100 de franci. — Se pate , însă asta e o sumă neînsemnată pentru d. conte de Verdraine care e forte bogat. Un zîmbet ciudat trecu pe buzele dântuitorei. Pe urmă având mereu ochii ațintiți asupra buchetului pe care îl pusese pe pat, rămase câteva momente pe gânduri. — Nu, murmură dânsa, nu trebue să am nici un scrupul, își trecu mâna pe frunte, suspină și reluă tare . — Augustino, câte buchete mai sunt în salon ? — Vr’o douăsprezece. — Desară, tote vor fi aruncate în stradă, vei spune lui Ajax.ț — Și pe acesta domnișară ? — Nu, pe acesta îl vei pune în cel mai frumos vas al meu, de Sevres, acela care -l am de ministru. — Bine, d-sară. — Nu vreau să mai am în salonul și în sala mea de mâncare decât buchete care ’mi vor fi trimise de d. conte de Verdraine.J Camerista privi pe stâpâna sa cu uimire. — Ei, ce te miri, continuă Flora, nu mai tratez acum pe admiratorii mei... — Vrei să zici pe adoratorii d-tale, d-soră... — Bine, pe adoratorii mei nu ’i mai tratez înt’un chip egal. Până acum am fost cu totul nepăsătoare pentru toți și adesea mi s’a imputat că nu am preferință pentru vr’unul. Azi mi-am luat de sema și preferința asta o acord noului venit contelui de Verdraine care mi-a fost presentat ieri la teatru. Mi-a plăcut forte mult acest conte și se numește Maxim, un nume care’mi place iarăși forte mult. — In sfârșit, d șora s’a hotărît să iubescă. — O prea te grăbești, Augustino; simțirea asta e departe încă de mine. M’am hotărît numai să primesc curtea unui om distins, spiritual, amabil, frumos la figură și tîner încă, căci nu cred să aibă mai mult de 35 de ani. Insă între asta și a iubi este o mare deosebire. — Da, însă de ce nu te-ai hotărî și d-ta care ai o inima așa bună să iubești o dată ? — Pare că voi iubi într’o zi , nu sunt mai nesimțitore decât oricare altă femee și simt că dacă aș întâlni un om... însă amorul este o simțire care nu se poroneește. — E adevărat , în sfârșit d-șora vrea să facă o încercare. — Da, respinse Flora cu o lucire în ochi. — La urma urmei, d-șora e liberă, n’are de dat nimănui socotela și are dreptul să facă tot ce vrește. — Așa crezi ? — Negreșit. — Ei bine, atunci am să fac ceea ce vreau să fac. Flora se sculă, își făcu toaleta și numai decât se îmbrăcă căci îmbrăcămintea îi era forte simplă. Ea se compunea dintr’un capot alb sau roz vara și negru iarna, capoturi admirabil tăiate de o mână de maestră. Pe urmă se duse de trase cutia unei mese, răscoli o mulțime de hârtii păcase o carte de vizită a cărei hârtie era îngălbenită de vreme. Pe acesta carte erau aceste cuvinte : Contele Maxim de Verdraine. Și d’asupra lor era o corona de conte ca și pe aceea pe care o primise cu câteva momente înainte. Dănțuitorea puse amândouă cărțile alăturea, le examină cu băgare da samă și putu să se convingă că dacă nu erau trase pe aceeași placă de aramă sau de oțel, o nouă placă fusese copiată pe cea veche cu o exactitate perfectă. (Va urma)