Universul, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 228-255)
1891-09-26 / nr. 252
ANUL VIII No. 252. Premul Redus la noul abonament cu premii extraordinare al ziarului "Universul" cu începerea de la — 1 Octombrie 1891— Fenatuia 3 1-w.ani , în capitală......................lei 5.50 „județe..................................7.— sv* premii , 4 volume din romanele noastre ilustrate dupe alegere și 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă. a?en.trvL © 1 u.m.i , în capitală......................lei 11.— „ județe................................. 14 — PREMII : 1 portret al marelui poet „Alexandri“, în 18 culori, 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă și 6 volume din romanele noastre ilustrate după alegere. „Penttru. -cu a. sul 7 in capitală . . . .... .lei 21.50 „ județe . . ... . „ 2750 premii -mi 1 portret a lui „Ion C. Brătianu“ în 18 " colori. 1 portret a lui „Alexandri“ în 18 colori. 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă, 1 toaletă de buzunar, conținând o oglindă, un peptene și un cârlig de încheiat mănușile și 8 volume din romanele noastre ilustrate dupe alegere. In locul celor două portrete putem da un frumos și mare album de pus fotografii. _ . Toți nouii abonați cari vor plăti peste costul abonamentului, lei 6 în capitală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minutar și opritor. ______________ Banii se vor trimite direct prin mandat poștat la administra ziarului UNIVERSUL, str. Brezoianu No. II (casa proprie), București. CALENDAR PE 1891 Ortodox Miercuri 25 Septembre. — Cuv. Maica Eufrosina. Catolic Miercuri 7 Octombre. — Marcu P. Răsăritul soarelui la 6.6. apusul la 5.29 5 Bani în Capitală—10 Bani în Județe Mica actriță HORA ÎLAMBSEKTINI.—(Vezi pag. 3) Jouî, 26 Septembre (8 Octombre) 1891 75*" va fura, iar pentru cel onest aceste precauții sunt nefolositoare pentru stat și foarte păgubitoare slujbașului. Sta mai zis: Sunt unii funcționari mulțămiți ca să fie permutați, căci li se urăște stând în aceiași localitate, câte o dată izolată. Bine, dar aci e altceva. Cine vrea să se permute, dacă prin aceasta serviciul nu sufere, se găsească pe un altul care de asemene dorește să voiajeze și, învoindu-se între ei, să li se autorizeze cererea. E altceva când omul se plimbă de bună voie și alta când îl iei pe goană. Apoi sunt mulți vameși cari se așazâ cu nevasta,cu copiii, își cumpără o căsuță, își fac un mic interior al lor, își dau copiii la școală în localitate și de o dată se pomenesc că trebue, din ordin, să lase tot pe nimic și să se ducă poate, la Predeal, la Vârciorova, la Neam, unde nu sunt școala, în modul acesta și copiii lor își pierd viitorul. Gândească-se la aceasta guvernul și să puie capăt stării nomade a funcționarilor vamali. București, 25 Septembre, Funcționarii nomazi In general vorbind, cu greu s’ar putea, credem, afla o țară în care funcționarul să aibă a suferi atâta de un flagel, anume, permutările și răspermutările. In interes administrativ câte o dată, în alte interese de cele mai multe ori, slujbașii sunt mutați de colo până colo, ca țiganii cu șatra. , Am zis „câteodată“ numai, în interesul serviciului, pentru că de cele mai multe ori mutările aceste se fac cu scop politic. Și iată cum : In județul X..., postul de subprefect, de ajutor de subprefect, de slujbaș la casierie, la prefectură, etc., este ocupat de un om neplăcut guvernului, — prin influența pe care ar avea-o la alegerile apropiate. — Ei, acelui slujbaș e greu să-î găsești chichițe ca să-l dai afară și pe de altă parte ai oarecare interes politic, dar mai mic, de al lui. Atunci el nu e îndepărtat din slujbă, ci din localitate. Te pomenești într’o bună dimineață că e mutat de la Dorohoi la Severin. Acel om are familie în localitate, e poate și el însurat, are copii... Câtă pagubă e pentru dînsul să-și lase casa, rudele, prietenii, și se plece în altă estremitate a țării! Unde pui cheltuiala, greutățile, drumului, turburarea întregii liniști rezistenții lui?* * îî Dar este o categorie de funcționari ai statului, pentru care acest vagabondaj e o adevărată epidemie violentă. Ne-am mas făcut ecoul cererilor lor drepte, dar n’am fost ascultați. De atuncea, însă, s’au schimbat guvernele și stăruim din nou, cu speranța că vom avea mai multă ascultare. Voim să vorbim de funcționarii vamali. Aceștia sistematic sunt prigoniți cu permutările. Un slujbaș de la vamă e silit se se permute o dată în fiecare an, de la postul seu. J * * * Pentru acest vecinic vagabondaj s’au găsit și motive. S’a zis și se zice: Nu trebue ca vameșul să contracteze relații prea strânse în localitate, căci din această cauză ar putea fi îndemnat să facă abuzuri și favori. Bine, de logic e logic motivul. Dar întrebăm : Oare mai puțin stricătoare pot deveni relațiile cu oamenii din localitate ale judecătorilor, de exemplu ? Oare aceștia n’au în mână putința de a face abuzuri ? Atunci să permutăm vecinie pe toți slujbașii din țara românească, pe unul in locul altuia, dând spectacolul unui fel de danț colosal. Funcționarii să nu fie vecinie decât în tren sau în căruță... Administrația căilor ferate ar câștiga desigur și căruțașii s’ar îmbogăți.—Dar e oare aceasta în interesul unei bune administrații, a unei bune justiții ? Nici nu e nevoe de răspuns. Nu e just argumentul. Judecătorul neonest, slujbașul abuziv, oriunde-1 vei duce Din Franța Corespondența parte a ziarului n Universula Paris, 23 Septembre. Testamentul politic al lui Boulanger Generalul Boulanger, murind, mai are speranță că partida, al cărei șef a fost, o să supraviețuiască după decesul lui. De aceea, cum ați aflat de sigur, el a lăsat un testament politic. Cred interesant să vă dau conținutul acestui document. Pe plic: „Acesta e testamentul meu. „Doresc ca el să fie publicat după ce voi muri.” în scrisoare: „Mă voi ucide mâine, nu pentru că desperez de viitorul partidei căreia i-am dat numele meu, ci pentru că nu pot suferi grozava nenorocire care m’a izbit acum două luni și jumătate. De două luni și jumătate, m’am luptat, m’am încercat să înving. N’am isbutit. Sunt convins că partizanii mei, atât de devotați, atât de numeroși, nu mă vor urî pentru că dispar din cauza unei dureri atât de mari încât orice muncă mi-e cu neputință. De altfel, tino avidio non deficit alter. Să urmeze, deci, lupta contra acelora cari, desprețuind orice legalitate, mă fac să mor departe de patria mea. „Mâne voi fi mort. Astăzi zic cu tărie: N’am avut niciodată de ce să mi reproșez ceva. In toată viața, mi-am făcut datoria, nimic decât datoria. Istoria nu va fi severă pentru mine, ci va fi severă pentru surghiunitorii mei, pentru aceia cari s’afi încercat să mânjască pe un soldat real printr’o judecată politică monstruoasă. —Reamintesc de altfel aci că de mai multe ori m’am oferit să mă constituesc prizonier, dacă s’ar fi luat hotârîrea de a mi se da judecători de drept comun și că tot cei cari dețineau puterea au refuzat, știind bine că achitarea mea era sigură. „Trecând din viață, n’am decât o singură părere de rău, că n’am murit pe un câmp de război, ca soldat, pentru țară. Această țară va permite, cel puțin, unuia dintre fiii săi, în momentul de a intra în neant, să profereze aceste două strigăte de unire a tuturor celor ce iubesc scumpa noastră patrie: „Să trăiască Franța! „Să trăiască Republica ! „Făcut și scris în întreg cu mâna mea, la Bruxelles, 79, strada Montoyer, la 29 Septembre 1891, ajunul morții mele. „General Boulanger”. * * * O crimă Săptămâna trecută, Mercuri, sosi în Courbevoie regimentul 89 de linie. Acest regiment, care era de doi ani în garnizonă la Montargis, a luat parte la marele manevre operate acum în Franța.