Universul, ianuarie 1892 (Anul 10, nr. 1-24)

1892-01-24 / nr. 18

ANIJVX No. 1Ș, 4 CALENDARE Ca premiu și alte obiecte Noul abonament extra­ordinar cu premii, al ziarului "Universul" cu Începere de la *— 1 Februarie 1892 — 1 Pen­tru. 3 1­u.xiî , în capitală...................... „ județe...........................lei 5.50 „ 7.50 HT premii ~&g 1 Calendarul ziaris­mi „­Tni­ versul 114 pe 1892 de 110 pagine,cu 14 ilustrații, materia cea mai variată,. 1 Calendar Jl­iserica» (cu foi zilnice) în 4 culori frumos ilustrat. 1 Calendar «l­ b­uzunar cu co­perta colorată și cu foaie pentru notițe zilnice. 4 1 Calendar «le perete colorat reprezentând toată armata română. O a­­deverată noutate pentru România. Snoavele lsei Uimitele M­ăla­­eescu (o noutate literară apărută da curând). 1 roman de 1 volum. Pentru S lia­xii . In capitală......................lui 11.— „ județe........................... „ 14.50 © ST* PREMII Toate calendarele și cărțile de mai sus. 1 portret al marelui poet „Alexandri“, in 18 colori. 2 volume din romanele noastre ilustrata după alegere. IFezu­ria. dä an: In capitală . . . . . lei 21.50 „ județe.............................. 28­50 PREMII in Toate calendarele de mai sus. 1 portret al lui „Alexandri“ în 18 colori 1 portret al lui „Ion C. Brătianu“ tot în 18 colori. 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă. 5 volume din romanele noastre ilustrata după alegere. In locul celor două portrete putem da un frumos și mare album de pus fotografii. Toți nouii abonați, cari vor plăti, peste costul abo­namentului, lei @ în capi­tală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat poștat la administr. zia­rului UNIVERSUL, str. Brezoianu No. 11 (casa proprie), București. gPip- Cine nu va lua premiul până in­tr’o lună de la dată, de când începe abo­namentul, perde dreptul la acel premiu. CAL­EHDAH PK 1892 ORTODOX Joul, 23 Ianurie.— Păr. Ierom. Climent , si Sf. M. Agat. CATOLIC Jouî, 4 Februarie. — Andreas Cors. Sőréié răsare la 7,17 ; apune la 5,12. 5 Bani în Capitala—10 Bani în Județe București, 23 Ianuarie 1892. Românii de dincolo Am dat cuvînt, — dovadă că de des­­batere nu ne e teamă, — unui autor ungur și unui ziarist francez, în ce privește re­lațiile maghiarilor din Ungaria cu cele­­l­alte naționalități. Se știe că ziaristul parizian­­ propunea o alianță maghiaro-franceză, prin urmare favorabilă Rusiei. Un răspuns mai bun nu putem da acelor păreri de­cât următoarele rînduri, de la sfîrșitul unei broșuri, publicată de astă­­dată de d. Ion Slavici, o broșură asupra cuprinsului căreia vom reveni cu tot dina­dinsul. Cităm : Românii nu se vor părăsi unii pe alții, nu se vor lupta între dânșii, acesta e marele rezultat al lucrării culturale să­vârșite în timpul celor din urmă o sută de ani. N’au Românii din monarh­ia habsbur­­gică pretențiunea de a determina politica externă a imperiului, și ori­ și­care ar fi h­otărîrile cabinetului din Viena, ei țin să fie, cum tot­deauna au fost, cetățeni reali și supuși credincioși ai împăratului. Ei insă se înspăimântă de gândul, că într’un viitor războiu, li s’ar putea cere să se lupte contra fraților lor din România. O vină și sinceră bucurie i-a cuprins dar, când relațiunile de reciprocă încredere s’au sta­bilit între cabinetul din Viena și cel din București. Afi trecut însă ani de zile la mijloc, și tocmai în timpul acestor ani Românii din regatul ungar au­ fost prigoniți cu deose­bită neîndurare. Din zi în zi dar tot mai stăruitor li se pune oamenilor noștri politici întrebarea dacă le este ori nu iertat să se angagieze într’o alianță, pentru care Românii astăzi nu se pot însufleți. De mizerabilă afară din seamăn ar fi situațiunea Românilor, dacă mâine ar iz­bucni războiul, de care atât de mult ne temem cu toții! ? România ar fi pusă în fața alternativei: ori te unești cu dușmanii Austriei și a­­tunci pui la cale o răscoală de a lungul hotarelor orientale ale regatului ungar, ori te unești cu Austria și iar nesuferitul anga­jament de a menține ordinea în Ardeal. Și una, și alta, Românii numai cu inima îndoită ar putea să o facă; și una, și alta i ar destina și ar face să stea ca popor nem­ern­ic in fața unei mari situațiuni. Unindu-se Românii cu dușmanii Austriei, se naște o învederată slăbire pentru Aus­tria, pentru întreita alianță, pentru Ma­ghiari, dar și pentru Români. Unindu-se iasă cu Austria, dacă Ro­mânii din regatul ungar șirlt împăcați, întreaga situațiune se schimbă, puterea Austriei crește, dezbinările dispar și Ro­mânia devin un factor hotărîtor. Tocmai asta e însă ceea ce nu vor Maghiarii. E însă interesul nostru, e în interesul lor, e în interesul popoarelor din Orient, j e un mare interes european, ca noi, ori și ce care am apuca, să fim uniți și tari și i plini de bărbătească însuflețire, j Dacă dar Maghiarii își dau silința de a propaga, în mijlocul nostru, curente, care ne înstrăinează unii de alții și ne dezbină, noi trebue să fim bărbați și să-î alungăm de la noi pe ispititori. Dacă dânșii fac toate opintirile, ca să ne isoleze și să ne denunțe, trebue să fim neobosiți și îndrăzneți întru a-i denunța și izola pe dânșii, să căutăm pretutinde­­nea dușmanii, pe care și i-ați făcut, să le facem dușmani, unde nu au încă, să născocim tot ceea ce mintea omenească poate urzi, ca să-e vedem ajunși în strîm­­torare. Mândri, presumpțioși, insolenți și voi­nici sunt Maghiarii numai atunci, când se cred în largul lor, strîmtorați o dată, ei se fac domoli și cu minte. Nu o dată, la vreme de strîmtorare, ei căutat-aă prie­tenia română, n’au de­cât să mai fie strîmtorați, pentru ca să se bucure din nou­, că acolo, unde stau Românii, nu sunt alți oameni. Cauza Românilor din regatul ungar nu este numai națională română: e cauza tuturor popoarelor din regatul ungar, cauza monarh­iei habsburgice, cauza păcii ge­nerale și liberei dezvoltări a Orientului. N’au Românii de­cât să susție fără de ură și cu bărbătească cumpătare cauza aceasta, pentru ca să câștige simpatiile generale și încrederea acelora, de care Maghiarii ar voi să-i despartă. Asupra acestor idei, vom reveni, cum am zis. -------III............................................................ DIN ANGLIA (Corespondența parte a ziarului „Universul“) -------------­Londra, 10 ianuarie. Împăratul Germaniei viitor rege al Angliei. Moartea tînărului duce de Clarence a stăruit în toate cercurile discuții asupra chestiei moștenire­ vitoare la tronul en­glez. Iată lista pe care mai multe ziare o publică, însoțind-o de tot felul de co­mentarii. In ea sunt înșirați prinții și prințesele urmași ai reginei Victoria. 1. Prințul de Wales, fifl, 50 de ani. 2. Prințul George de Wales, nepot, 26 de ani. 3. Ducesa de Fife, nepota, 25 de ani. 4. Lady Alexandra Duff, strănepoată 1 an. 5. Prințesa Victoria de Wales, nepotă, 23 ani. 6. Prințesa Maud de Wales, nepoată, 22 ani. 7. Ducele de Edimburg, fin, 48 ani. 8. Prințul Alfred de Edimburg, nepot, 17 ani. 9. Prințesa Maria de Edimburg, nepo­tă, 16 ani. 10. Prințesa Victoria de Edimburg ne­pot­ă, 15 ani. 11. Prințesa Alexandra de Edimburg, nep. 13 ani. 12. Prințesa Beatrice de Edimburg nep. 7 ani. 13. Ducele de Connaugt, fiu, 41 ani. 14. Prințul Artur de Connaught, nepot, 9 ani. 15. Prințesa Margareta de Connaught nep. 10 ani. 16. Prințesa Victoria de Connaught, nep. 5 ani. 17. Ducele de Albany nep. 7 ani. 18. Prințesa Alice de Albany nep. 9 ani 19. împărăteasa Frideric a Germaniei, fiică, 51 ani. 20. împăratul Wilhelm al Germaniei nep. 33 ani. Englezii sunt îngroziți că, după cum se vede din această listă, stă acum numai o viață de om, aceea a prințului George de Walles, între tron și un burghez. Moștenitorii, după legile vechi, de la care englezii nu se abat nici­odată, trebue să fie din familia celui mai mare fiu sau celei mai mari fiice a reginei. Murind prințul George, coroana va fi a ducesei de Fife care a devenit burgheză prin faptul că s’a măritat cu un om care n’are în vine sânge regal, sa fi­a unuia din fiii ei. Insă împărăteasa Victoria este cea mai mare fiică a reginei Angliei, și ea are un fiu, pe împăratul actual al Germaniei. Po­sibilitatea ca acesta să reunească, prin vr’o întâmplare oare­care, două coroane pe capul lui nu este de loc exclusă. Un nebun pe stradă Locuitorii orașului Bristol au fost puși ieri într-o emoțiune grozavă. Un agent de schimb, William Trowne, înebunit fără de veste, a eșit în stradă cu o pușcă și două revolvere și a început să strige la trecători: — Stați că dau! Câți­va bărbați și femei o croiră de fugă țipând. Nebunul descarcă pușca, de amândouă focurile, în grămadă. O femee căzu scăl­dată în sânge. Nebunul rînea de se pră­pădea. Sosind polițiștii, voiră să-l înconjure; nebunul se retrase cu spatele la un zid și strigă furios : Vreți și voi de mâncare ? stați că vă dau. Un polițist fu rănit la pept. Cei­l­alți se repeziră asupra lui, îl de* sarmară, îl legară și î l duseră la spital. Trowne se întorsese numai de două luni din America unde stătuse patru ani și câștigase ceva parale. Se duse în Anglia cu nevasta și cu doi copii și venise singur. Un cas ciudat de somn Aci în Londra se află un căruțaș găsit .

Next