Universul, ianuarie 1892 (Anul 10, nr. 1-24)

1892-01-28 / nr. 21

­NUL X No. 21,S Bani în Capitală—10 Bani în Județe Sunt idei bune dar și greșeli, pe le vom discuta. cam­ 4 CALENDARE Ca premiu și alte obiecte Noul abonament extra­ordinar cu premii, al ziar­ului „Universul" cu începere de la — 1 Februarie 1892 — 3 Pen­­trix 3 l­u.ni . în capitală,..........................lei 5.50 „ județe........................................7.50 PREMII “98 1 Calendar al si­iru ii­ vei’i-ma!** pe 1892 de 110 pagine, cu 14 ilustrații, materia cea mai variată. 1 Calendar­u le biiKmaai* cu co­perte colorată și cu foaie pentru notițe zilnice. LaMtavele Ieși Dimitrie Știri­­cescu (o noutate literară apărută de curând). 1 roman de 2 volum. IPezvtri. © 1­ a.xxi. in capitală ...... lei 11,— „ județ © .i.iii. ., IC,50 , in t PREMii “pg Toate calendarele și snovele de mai sus. 1 portret al marelui poet „Alexandri“, în 18 colori. 3 volume din romanele noastre ilustrate dupe alegere. 1Pentr­u­ un an­ : „­ in capitală.....................lei 21.50 „ județe.................................. 28­50 premii Toate calendarele și snovele de mai sus. 1 portret al lui „Alexandri“ în 18 colori *«i 1 portret al lui „Ion C. Brătianu“ tot în 18 culori. 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă. 6 volume din romanele noastre ilustrate după alegere. In locul celor doue portrete putem da un frumos și mare album de pus fotografii. g^T Toți nouii abonați, cari vor plăti, peste costul abo­namentului, lei 6 în capi­tală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minu­tar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat poștat la administr. zia­rului UNIVERSUL, str. Brezoianu Mo. II (casa proprie), București. Cine nu va lua premiul până în­tr-o lună de la data de când începe abo­namentul, perde dreptul la acel premiu. Calendar pe 1899 Ortodox Luni 27 Ianuarie. ■—­­ Aducerea relic­velor lui Sf. loan gură de aur. Catolic Luni 8 Februarie. — loan Mil. Soarele răsare la 7.12; apune la 5.18. ■ ......mm _. ... ) Moartea trădătorilor­... (Vezi pag. 3) fflS2E-2S3âBBBS»BSaSa8atSfâ®5 SSSSffiSiääSS BBSSK București, 27 Ianuarie 1892. Câte­va observații O mulțumire adâncă avem, când vedem că sunt cititori de ai noștri cari știu dis­cuta lucruri serioase și a ne opune chiar argumente cari să ne lămurească asupra chestiilor tratate de noi. Un asemenea cititor și-a dat osteneala,­­ pentru care îi mulțumim, fiind în in­teresul public, — de a discuta seria nós­­tră de articole întitulată „chestii sociale.“ Ni se cere ospitalitate,—deschidem ușa, ca tot romanul, — cu atât mai mult cu cât „Universul“ vrea numai decât să fie nu organul propriu al redactorilor săi, ci glasul opiniei publice. Iată scrisoarea pe care o primim, în chestie, de la un militar, cititor al nostru. O dăm pe de-a ’ntregul, cu dreptul sfint pe care-l avem de a riposta, recunoscând ceea ce ni se pare bine și dovedind cari sunt părerile cele greșite : „Cetind cu mare atențiune articolul pu­blicat în ziarul d-voastră sub titlul Chestii sociale semnat cu inițialele L. Gh. N., îmi iau permisiunea a ve face cunoscute micele mele observațiuni în această ches­tiune. 1). Circulara d-lui ministru către sub­­prefecțî și primari în privința mijloacelor combateri concubinajului, nu numai că nu ’și va ajunge scopul, dar nu are să aibă nici un ecou, din cauză că d-nii sub­prefect­ nu cunosc în d’ajuns populația rurală și d-ni­ primari, cei mai mulți, nu ’și pot explica ce vra să zică cuvântul concubinaj. 2) . Atribuiți acest flagel (cum am zice) ne­pătrunderii simțului de ținere de cu­vânt. Acest rest, ne-ținere, de cuvânt, nu vine din obișnuința Românului, ci din exemplele de toate zilele ce capătă de la cei mai mari și mai luminați. Căci este știut că Românul din firea lui este cel mai loial popor, însă prin desele nevoi ce întâmpină de sus în jos, are unele purtări în contra caracterului său propriu. Atâta despre întâiul articol, din No. 10. In ceea ce privește articolele din No. 11 și 12, nu am nimic de obiectat, de­oare­ce ori­ce comentarii ar fi de prisos, chestia fiind foarte la locul lui pusă. 3) . In privința articolului din No. 13, am de­zis următoarele: Cum că timpul îndelungat al armatei este un mit­nu-i de tăgăduit , însă să analizăm de unde vine acest zeu. Dacă în Germania, unde starea culturală este mai înaintată, se menține serviciul de trei ani și abia acum au în­ceput a-1 introduce numai prin unele cor­puri pe cel de 2 ani, apoi la noi asupra a­­cestui subiect nu avem de zis nimic, căci abia 18% de tineri avem cu știință de carte. Faceți obligatorie legea din 24 iulie 1874 relativ la introducerea instrucției militare prin școli, ast­fel ca recrutul, când va veni la corp, să aibă oare­care cunoș­tințe și în timpul serviciului nu va trebui de­cât să se perfecționeze în această ra­mură eliberându-se din armată cu gradul de sub­ofițer. Și, atunci, fiți siguri că nu numai că vom veni în ajutorul societăței ne­distrând ca azi atâția oameni de la datoriile lor, dar vom avea și buni ostași. Căci este știut că ori­ce aplicații că­pătate ca copil, tot­dea­una sunt cele mai solide. Afară de aceasta, în acest scop ar trebui ca să se răspândească cât mai multe reglemente militărești în țară, în mod gratuit, pe la toți locuitorii în stare de a purta arma, și numai atuncea se va putea reduce termenul de serviciu. In alt caz, nici sub un cuvânt nu se va putea face această reformă. Ce poate să ne dea școala în profitul armatei ? Se zice că are să ne dea băeți cu cunoștințe de gramatică, aritmetică, etc., însă foarte slabi în ale milităriei. De aceea dar zic: 1) faceți obligatorie ca curs legea de mai sus și atuncea se va ajunge scopul și al 2) instituții prin comunele rurale funcția de șefi de garni­zoane, așa ca să fie la înălțimea obli­gației de a fi instructori la școli. Nu ca azi, șefi de garnizoană cu o sumă de o­­bligațiuni și îndatoriri și cu un salariu de 3 lei pe lună. Chiar legile țereî vin și încurajează concubinajul; de o pildă legea de recru­tare, art. 62, care oprește pe toți soldații, adică locuitorii de la sate de a se căsă­tori; dacă legiuitorul a avut această gre­­șală, însă ministrul de resboiri, la 1883, pre ia ordinul circular No. 3972 din 21 Mar­tie vine și spune „veți acorda căsătoriele și la dorobanțul ce nu are 2 ani vechime cu îndatorire de a se conforma regulamen­tului căsătoriilor militare. Unele corpuri (și mai toate) sau că nu au cunoștință de această circulară, sau că se uită la te­stul legei și nu aprobă asemenea căsătorii sau de se aprobă intervin prin divizie.“ Marți, 28 Ianuarie (9 Februarie) 1892 DIN RUSIA {Corespondență parte a ziarului „ Universul“) Petersburg, 21 Ianuarie. O înștiințare spiritistă Ve comunic un fapt auzit de mine de la câți­va oameni de bună credință și pu­blicat de cele mai serioase gazete de aci. Faptul s’a petrecut într’o familie d’aci care e bine cunoscută cu deosebire de di­rector ziarului “Grajdania.“ Stăpâna casei se deșteptă d’o dată noaptea fără nici o cauză dupe un somn adânc, lipsit de vise. Dânsa aude orologiul din clădirea alătu­rată betond trei ore. îndată după a treia bătae i se păru că ceva greu cade în o­­daia alăturată de a sa. Sare în sus din pat și ascultă. Și atunci aude lămurit un f­âșii­ de rochie de mătase și un zgomot de pași. Așteptă ca cine­va să intre în camera de culcare, însă ușa nu se deschi­de, își ia inima în dinți, se dă jos din pat, aprinde o luminare și se duce în o­­daea alăturată. Cr­edea că umblă servitó­­rea ei pe acolo. — Ce-am scăpat acolo așa greu ? întrebă cipsa. Nici un răspuns. Atunci cocana se duse drept la camera servitoarei și o găsi dormind adânc. Afară de dinsa și de servitoare nu mai era nimeni în casa bine încuiată. După trei zile cocoana primi veste din provincie că în acea noapte și la acel ceas când auzise zgomotul, bătrâna sa mamă își dăduse sufletul având pe buze numele fiicei sale. O naștere în mormânt O femeie a murit la Varșovia și a fost înmormântată. De­oare­ce trăise rea cu bărbatul sau acesta e bănuit c’a omorît’o. Zgomotul ajungând la cunoștința autori­ta­ței, s’a procedat îndată la dezgroparea ca­davrului. Care fu spaima și uimirea asis­tenților găsind la picioarele cadavrului fe­­meei un copil mort, născut de curând. Acest copil ajunsese la deplina sa des­­voltare și venise pe lume în mormânt, unde trăise câte­va ceasuri. Ast­fel mormântul mamei fusese in ace­lași timp leagănul și mormântul copilului. Cât despre mamă, s-a constatat că fu­sese îngropată de vie fiind numai leșinată și că deșteptându-se, născuse acel copil în mijlocul unor suferinți neînchipuite. Aceste suferinți au fost date pe față de sângele închegat de pe buzele nenorocitei femei, de limba ei mușcată cu dinții, de degetele ei rupte, sucite, îngropate în car­nea trupului său. Ceva despre schimbarea ministeria­lă.—Intr­igile de palat Schimbarea ministrului de comunicație Hubbennet se zice că s’a făcut în urma u­­nor intrigi ale colonelului Wendrich care stă în apropierea țarului. Acest colonel a arătat suveranului insuficiența materia­lului rulant pe toate căile ferate din care causă atâtea mii de oameni au murit de foame căci nu li s’a putut trimite grâul și făina cari au putrezit prin magaziile gă­rilor Hu­bbener însă, chiar nefiind ministru, tot este foarte influent în cercurile înalte, atât de înalte în­cât colonelul pîrîtor a auzit deja amenințări de la șefii săi că va fi degradat și trimis în Siberia. Colonelul s-a dus la țar și î­n zid. — Majestate, din cauză că ți-am des­chis och­ii în privința grozăviilor ce bân­­tie pe flămânzi, mi-am făcut dușmani pa toți șefii mei. Ce trebue să fac? —■ Tu, răspunse țarul, să ai ochii în­dreptați numai spre mine, să întorci dușmanilor spatele. Hubbenet așa a făcut și azi se clatină­rea de tot; țarul nu’i mai vorbește ca mai înainte; se arată supărat; colonelul nu știa de ce; densul n’ar fi presupus odată cu ca­pul că acea camarilă servilă este mai pu­ternică de­cât împăratul. Sa consideră că

Next