Universul, ianuarie 1892 (Anul 10, nr. 1-24)
1892-01-28 / nr. 21
NUL X No. 21,S Bani în Capitală—10 Bani în Județe Sunt idei bune dar și greșeli, pe le vom discuta. cam 4 CALENDARE Ca premiu și alte obiecte Noul abonament extraordinar cu premii, al ziarului „Universul" cu începere de la — 1 Februarie 1892 — 3 Pentrix 3 lu.ni . în capitală,..........................lei 5.50 „ județe........................................7.50 PREMII “98 1 Calendar al siiru ii vei’i-ma!** pe 1892 de 110 pagine, cu 14 ilustrații, materia cea mai variată. 1 Calendaru le biiKmaai* cu coperte colorată și cu foaie pentru notițe zilnice. LaMtavele Ieși Dimitrie Știricescu (o noutate literară apărută de curând). 1 roman de 2 volum. IPezvtri. © 1 a.xxi. in capitală ...... lei 11,— „ județ © .i.iii. ., IC,50 , in t PREMii “pg Toate calendarele și snovele de mai sus. 1 portret al marelui poet „Alexandri“, în 18 colori. 3 volume din romanele noastre ilustrate dupe alegere. 1Pentru un an : „ in capitală.....................lei 21.50 „ județe.................................. 2850 premii Toate calendarele și snovele de mai sus. 1 portret al lui „Alexandri“ în 18 colori *«i 1 portret al lui „Ion C. Brătianu“ tot în 18 culori. 1 notes elegant broșat, aurit, cu oglindă. 6 volume din romanele noastre ilustrate după alegere. In locul celor doue portrete putem da un frumos și mare album de pus fotografii. g^T Toți nouii abonați, cari vor plăti, peste costul abonamentului, lei 6 în capitală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minutar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat poștat la administr. ziarului UNIVERSUL, str. Brezoianu Mo. II (casa proprie), București. Cine nu va lua premiul până într-o lună de la data de când începe abonamentul, perde dreptul la acel premiu. Calendar pe 1899 Ortodox Luni 27 Ianuarie. ■— Aducerea relicvelor lui Sf. loan gură de aur. Catolic Luni 8 Februarie. — loan Mil. Soarele răsare la 7.12; apune la 5.18. ■ ......mm _. ... ) Moartea trădătorilor... (Vezi pag. 3) fflS2E-2S3âBBBS»BSaSa8atSfâ®5 SSSSffiSiääSS BBSSK București, 27 Ianuarie 1892. Câteva observații O mulțumire adâncă avem, când vedem că sunt cititori de ai noștri cari știu discuta lucruri serioase și a ne opune chiar argumente cari să ne lămurească asupra chestiilor tratate de noi. Un asemenea cititor și-a dat osteneala, pentru care îi mulțumim, fiind în interesul public, — de a discuta seria nóstră de articole întitulată „chestii sociale.“ Ni se cere ospitalitate,—deschidem ușa, ca tot romanul, — cu atât mai mult cu cât „Universul“ vrea numai decât să fie nu organul propriu al redactorilor săi, ci glasul opiniei publice. Iată scrisoarea pe care o primim, în chestie, de la un militar, cititor al nostru. O dăm pe de-a ’ntregul, cu dreptul sfint pe care-l avem de a riposta, recunoscând ceea ce ni se pare bine și dovedind cari sunt părerile cele greșite : „Cetind cu mare atențiune articolul publicat în ziarul d-voastră sub titlul Chestii sociale semnat cu inițialele L. Gh. N., îmi iau permisiunea a ve face cunoscute micele mele observațiuni în această chestiune. 1). Circulara d-lui ministru către subprefecțî și primari în privința mijloacelor combateri concubinajului, nu numai că nu ’și va ajunge scopul, dar nu are să aibă nici un ecou, din cauză că d-nii subprefect nu cunosc în d’ajuns populația rurală și d-ni primari, cei mai mulți, nu ’și pot explica ce vra să zică cuvântul concubinaj. 2) . Atribuiți acest flagel (cum am zice) nepătrunderii simțului de ținere de cuvânt. Acest rest, ne-ținere, de cuvânt, nu vine din obișnuința Românului, ci din exemplele de toate zilele ce capătă de la cei mai mari și mai luminați. Căci este știut că Românul din firea lui este cel mai loial popor, însă prin desele nevoi ce întâmpină de sus în jos, are unele purtări în contra caracterului său propriu. Atâta despre întâiul articol, din No. 10. In ceea ce privește articolele din No. 11 și 12, nu am nimic de obiectat, deoarece orice comentarii ar fi de prisos, chestia fiind foarte la locul lui pusă. 3) . In privința articolului din No. 13, am dezis următoarele: Cum că timpul îndelungat al armatei este un mitnu-i de tăgăduit , însă să analizăm de unde vine acest zeu. Dacă în Germania, unde starea culturală este mai înaintată, se menține serviciul de trei ani și abia acum au început a-1 introduce numai prin unele corpuri pe cel de 2 ani, apoi la noi asupra acestui subiect nu avem de zis nimic, căci abia 18% de tineri avem cu știință de carte. Faceți obligatorie legea din 24 iulie 1874 relativ la introducerea instrucției militare prin școli, astfel ca recrutul, când va veni la corp, să aibă oarecare cunoștințe și în timpul serviciului nu va trebui decât să se perfecționeze în această ramură eliberându-se din armată cu gradul de subofițer. Și, atunci, fiți siguri că nu numai că vom veni în ajutorul societăței nedistrând ca azi atâția oameni de la datoriile lor, dar vom avea și buni ostași. Căci este știut că orice aplicații căpătate ca copil, totdeauna sunt cele mai solide. Afară de aceasta, în acest scop ar trebui ca să se răspândească cât mai multe reglemente militărești în țară, în mod gratuit, pe la toți locuitorii în stare de a purta arma, și numai atuncea se va putea reduce termenul de serviciu. In alt caz, nici sub un cuvânt nu se va putea face această reformă. Ce poate să ne dea școala în profitul armatei ? Se zice că are să ne dea băeți cu cunoștințe de gramatică, aritmetică, etc., însă foarte slabi în ale milităriei. De aceea dar zic: 1) faceți obligatorie ca curs legea de mai sus și atuncea se va ajunge scopul și al 2) instituții prin comunele rurale funcția de șefi de garnizoane, așa ca să fie la înălțimea obligației de a fi instructori la școli. Nu ca azi, șefi de garnizoană cu o sumă de obligațiuni și îndatoriri și cu un salariu de 3 lei pe lună. Chiar legile țereî vin și încurajează concubinajul; de o pildă legea de recrutare, art. 62, care oprește pe toți soldații, adică locuitorii de la sate de a se căsători; dacă legiuitorul a avut această greșală, însă ministrul de resboiri, la 1883, pre ia ordinul circular No. 3972 din 21 Martie vine și spune „veți acorda căsătoriele și la dorobanțul ce nu are 2 ani vechime cu îndatorire de a se conforma regulamentului căsătoriilor militare. Unele corpuri (și mai toate) sau că nu au cunoștință de această circulară, sau că se uită la testul legei și nu aprobă asemenea căsătorii sau de se aprobă intervin prin divizie.“ Marți, 28 Ianuarie (9 Februarie) 1892 DIN RUSIA {Corespondență parte a ziarului „ Universul“) Petersburg, 21 Ianuarie. O înștiințare spiritistă Ve comunic un fapt auzit de mine de la câțiva oameni de bună credință și publicat de cele mai serioase gazete de aci. Faptul s’a petrecut într’o familie d’aci care e bine cunoscută cu deosebire de director ziarului “Grajdania.“ Stăpâna casei se deșteptă d’o dată noaptea fără nici o cauză dupe un somn adânc, lipsit de vise. Dânsa aude orologiul din clădirea alăturată betond trei ore. îndată după a treia bătae i se păru că ceva greu cade în odaia alăturată de a sa. Sare în sus din pat și ascultă. Și atunci aude lămurit un fâșii de rochie de mătase și un zgomot de pași. Așteptă ca cineva să intre în camera de culcare, însă ușa nu se deschide, își ia inima în dinți, se dă jos din pat, aprinde o luminare și se duce în odaea alăturată. Credea că umblă servitórea ei pe acolo. — Ce-am scăpat acolo așa greu ? întrebă cipsa. Nici un răspuns. Atunci cocana se duse drept la camera servitoarei și o găsi dormind adânc. Afară de dinsa și de servitoare nu mai era nimeni în casa bine încuiată. După trei zile cocoana primi veste din provincie că în acea noapte și la acel ceas când auzise zgomotul, bătrâna sa mamă își dăduse sufletul având pe buze numele fiicei sale. O naștere în mormânt O femeie a murit la Varșovia și a fost înmormântată. Deoarece trăise rea cu bărbatul sau acesta e bănuit c’a omorît’o. Zgomotul ajungând la cunoștința autoritaței, s’a procedat îndată la dezgroparea cadavrului. Care fu spaima și uimirea asistenților găsind la picioarele cadavrului femeei un copil mort, născut de curând. Acest copil ajunsese la deplina sa desvoltare și venise pe lume în mormânt, unde trăise câteva ceasuri. Astfel mormântul mamei fusese in același timp leagănul și mormântul copilului. Cât despre mamă, s-a constatat că fusese îngropată de vie fiind numai leșinată și că deșteptându-se, născuse acel copil în mijlocul unor suferinți neînchipuite. Aceste suferinți au fost date pe față de sângele închegat de pe buzele nenorocitei femei, de limba ei mușcată cu dinții, de degetele ei rupte, sucite, îngropate în carnea trupului său. Ceva despre schimbarea ministerială.—Intrigile de palat Schimbarea ministrului de comunicație Hubbennet se zice că s’a făcut în urma unor intrigi ale colonelului Wendrich care stă în apropierea țarului. Acest colonel a arătat suveranului insuficiența materialului rulant pe toate căile ferate din care causă atâtea mii de oameni au murit de foame căci nu li s’a putut trimite grâul și făina cari au putrezit prin magaziile gărilor Hubbener însă, chiar nefiind ministru, tot este foarte influent în cercurile înalte, atât de înalte încât colonelul pîrîtor a auzit deja amenințări de la șefii săi că va fi degradat și trimis în Siberia. Colonelul s-a dus la țar și în zid. — Majestate, din cauză că ți-am deschis ochii în privința grozăviilor ce bântie pe flămânzi, mi-am făcut dușmani pa toți șefii mei. Ce trebue să fac? —■ Tu, răspunse țarul, să ai ochii îndreptați numai spre mine, să întorci dușmanilor spatele. Hubbenet așa a făcut și azi se clatinărea de tot; țarul nu’i mai vorbește ca mai înainte; se arată supărat; colonelul nu știa de ce; densul n’ar fi presupus odată cu capul că acea camarilă servilă este mai puternică decât împăratul. Sa consideră că