Universul, mai 1892 (Anul 10, nr. 100-126)

1892-05-01 / nr. 100

Universul No. 106. APORTANT La administrația ziarului „Universul,“ strada Brezoianu No. 11, București, se află spre vânzare următoarele articole, tote de prima calitate și cu un preț de 10, 15, 20 și chiar 30 la sută mai eftin de­cât ori­unde: Unt-de-semn franțuzesc Unt-de-semn franțuzesc, calitate superioară (Vierge), litru . . Lei 2.75. Aceeași calitate, în tinichea de 1 kilo și 150 grame....................... 2.85. Unt­ de-h­mn calitatea II-a, curat de măsline................................2.20. Aceași călțiă în tinichele de 900 gr. „ 1.80. Cafea, Zahăr și Ceain Cafea Ceylan, calitatea I, lei 4.20 kilo. —Martinică, călit. I, lei 3.70 kilo. — S. Salvador, călit. I, lei 3.50.—Rio, călit. I, lei 3.20.—Rio, călit. II, lei 2.80. Zahăr cubic lei 1.15 kilo. Ceaîn­, calitate superioară, cutia mare le! 2 și cutia mică lei 1.10. Cafea Regală (Ci­oria) Pachetul de 200 grame 35 bani, pa­chete de 175 grame bani 30 și pachetul de 85 grame bani 20. Conserve franceze și Sardele calitate extra. Mazăre, lei 1.40 cutia. — Ciuperci, lei 1.50 cutia.—Fasole, lei 1.50 cutia.— Sar­dele foarte fine, cutia cu cheie cu 8 sar­dele mari, bani 80. Luminări de stearină Calitate superioară, 5 și 6 luminări la un pachet, lei 1.50. — Calitate extra, lei 1.25.—Calitate prima lei 1.15 și lei 1.05 pachetu. — Calitate prima pentru birjari (8 la un pachet) lei 1.05. N. B.—Pe lângă articolele de mai sus, la adm. ziarului „Universul“, se află un mare depozit de parfumerie și săpunărie din cele mai mari case franceze, engleze și italiane, ca : extracte pentru batiste, pu­­­ Le parfumate, glicerina parfumată, ape și oțeluri de toaletă, pomadă, cosmetice, săpunuri parfumate, etc., care se vând cu un preț mai­eftin ca ori­unde. Întâmplări din­­ ara Un lup în sat, un om împușcat din greșală Intr’una din nopțile trecute, a intrat un lup în curtea preotului loan Iorgulescu din Lapoș (Buzĕu) ; la urletul câinilor, au sărit de prin case, popa și niște vecini, și s'au luat la luptă cu fiara , fu­ge întune­­rec o învălmășală grozavă; un locuitor a­­nume Ipu Andrei, fu mușcat de lup la gât; de o dată sosi și fratele mușcatului, Grigore Andrei, și descarcă un foc asupra lupului; un geamăt de om făcură pe toți să se cutremure ; nenorocitul împușcase pe fratele său în coastă. Lupul a fost ucis în urmă cu parii; rănitul e pe moarte. O crimă Marinache Gheorghe din Slobozia (Ialo­mița) ducendu-se cu căruța cu doi cai să aducă pește de­­ vânzare de la comuna Ograda, a doua­ zi niște oameni l-afi găsit lungit în căruță, d’asupra peștelui, d’abia m­ișcându­se, neputând să vorbească; în mai multe părți ale corpului era înțepat g­­rav cu cuțitul. Criminalii cari l’au adus n această stare nu sunt cunoscuți încă. Un morar înnecat Franz Svaboda, morar la antreprenorul Ivan Bratievici din comuna Mărunțișu jud. Dâmbovița, și-a găsit sfârșitul din cauza neprevederei, vrând să dreagă zăgazul mó­ 23 reî s’a dezbrăcat și s’a aruncat în iaz fără sâ’î fi încercat adâncimea Neștiind să în­­noate nenorocitul s’a înecat. D ALE ADMINISTRAȚIEI Sunt confirmați: D-niî Gheorghe Hermeziu, loan State, Dim­i­trie I. Ionescu și George D. Pavlov sub-comisare po­lițienești în orașul Bârlad ; d. Nicolae Timoftescu registrator-arh­ivar la sub-prefectura plășei Pruta- Mijlocu, din jud. Fălciu ; d. Gheorghe Bârzu re­­gistrator-archivar la sub-prefectura plășei Fundu, din județul Roman; d. loan Rânceanu, arh­ivar în cancelaria prefecturei județului Tutova; d. Theo­dor Gh. Ghica copist în cancelaria prefecturei ju­dețului Botoșani ; d. Gheorghe Șoiculescu copist în cancelaria prefecturei județului Mușcel; d-nu Gheorghe Gh. Dimitriu copist în cancelaria pre­fecturei județului Tutova; d. Ion Mastacan copist în cancelaria prefecturei județului Tutova; d-nu Thoma Apostolescu copist în cancelaria sub-pre­­fecturei plaiului Teleajenul, din jud. Prahova ; d. Dimitrie Ionescu copist în cancelaria sub-prefec­­turei plășei Jiu-de-Jos, din jud. Dolj. Ispășire de păcate la Indieni Ziarele din India raportează un fapt care s’a petrecut în împrejurimile Tyra­­badulu­i și care e foarte caracteristic din punct de vedere al puterea exercitată a­­supra populațiunilor de preoții religiunei lui Brahma. Un om din casta Ahir se ducea la tîrg, purtând în spate o vițea. La un moment dat, animalul îl alunecă de pe umeri și, căzând jos, muri pe loc. Brahmanii, aflând despre acest accident, declarară că omul s’a făcut vinovat de un păcat înspăimântător, pentru că el a con­tribuit la omorul unei vaci, animal sfint la brahmani. Omul fu, prin urmare, excomunicat, și o pocăință, riguroasă fu declarată necesară. Vinovatul a trebuit, în timp de șase luni, să ducă viața unui cerșător și să facă pe­­lerinaje la un mare număr de locuri sfinte indiene ; în acest timp era obligat să porte necontenit o funie legată de gât și pe u­­merii sei o parte din coada vitelei. Nici unul din membrii familiei nu póte sa ’i primească la dînsul, nici să ’i dea ajutor, sub pedeapsa de a fi el însuși exco­municat. De curînd Akirul a putut în fine să se întoarcă în satul seu. Dar acolo un mare immer de ceremonii, din cari unele de un caracter destul de penibil, trebuia încă să îndeplinească, până ce, în fine,într’o zi, să’i fie permis nenorocitului păcătos de a intra, peste tot mânjit cu baligă de vacă, se se spele în rîul Sarju. După ce se va fi afundat în apa acestui rin, el va putea să se considere ca curățit de păcat și va fi admis în casta sa, după ce însă, va da o masă pentru 50 brahman­ și 100 de ahiri. ­ote oficial. Sunt numiți și confirmați în serviciul ministe­rului de interne: D. Matheil I. Petrescu este confirmat director al serviciului administrațiunei generale a perso­nalului și poliției de siguranță din administrațiu­­nea centrală; d. N. D. Nedelcu este confirmat di­rector al serviciului administrațiunei județene și comunale; d. I. Ciucă este numit cap de biurol clasa I în direcțiunea administrațiunei generale a personalului și poliției de siguranță ; d. Al. Cim­bru este numit cap de biuroi clasa I în direcțiu­nea administrațiunei județene și comunale; d. N. Negruți este numit cap de biuroli clasa I in di­recțiunea administrațiunei județene și comunale; d. I. Curtius este confirmat cap de biuroli clasa II în serviciul comptabilităței centrale ; d. Gavril Mihăilescu este numit țiitor de registre în servi­ciul comptabilităței centrale; d. Al. Luchidi este numit verificator în serviciul comptabilităței cen­trale ; d. V. I. Moțățeanu este numit archivar­ al direcțiunei administrațiuneî generale; d. Șt. Gri­­gorescu este numit archival­ al direcțiunei admi­­nistrațiunei județene și comunale; d. Mihail Strâm­­beanu este numit archival­ al serviciului compta­bilităței centrale. * Sunt numiți în serviciul ministerului de fi­nanțe : D-niu P. Dacian și D. Alexandrescu controlori fiscali clasa II: d-nii Păun Tetoianu, G. Suslă­­nescu, D. T. Ștefănescu, C. P. Izvoranu, G. V. Po­pescu și Nicolae Albinescu, controlori fiscali cla­sa III.’ * D. C. Economii este numit comisar cl. II pe lângă prefectura poliției Capitalei. * D. Vasile Rudeanu este numit ajutor la sub­­prefectura plășei Podgoria, din jud. Muscel. * D. Rădulescu T. Anghel este numit sub-șef de servicii la serviciul comptabilității generale, din administrația căilor ferate. * D. Mihail Amza Jianu se numește copist în serviciul casieriilor generale de județe. Din Hârlău (Corespondența part. a ziarului „Universul“) Hârlău 1892, Aprilie 26. O crimă oribilă O crimă oribilă s’a petrecut la marginea târgului Hârlău, județul Botoșani. împrejurările în cari s’a petrecut a­­ceastă crimă, ai­ fost atât de misterioase în­cât părea aproape imposibil a se afla, nu numai autorii faptului dar chiar cine este victima, de­oare­ce nu se putea sta­bili identitatea cadavrului mutilat și in­trat în stare de putreziciune. Cu toate acestea abilul și inteligentul politan­t al urbei Hârlău, Gheorghe Teodo­­rescu, care n’a lăsat nici o dată ca a­­tari fapte să rămână la umbră, în timp de trei zile necontenit a pus tot zelul și e­­nergia de care e capabil, până în fine a putut pune mâna pe criminalii cari au comis acest omor înspăimântător. Iată, pe scurt, natura faptului: Ion Sârghi, așa se numia mortul, fost agricultor in comuna Șipotile jud. Iași, a avut de femeie pe Antița cu care a trăit mai mult timp. Acest Ion Sârghi fu întem­nițat la penitenciarul județului Botoșani pentru mai multe furturi și spargeri, în vremea ce dânsul își făcea pedeapsa An­tița se amoreză de Gheorghe Budeanu zis și Pipa și cu care trăește până în ziua de astă­zi. Amanții veniră împreună la Hârlău și Gheorghe Budeanu să instalează ca câmumar la cârciuma lui Gherasim Cârlanu­ din Hârlău, cu Ant­ța. După vre-o două zile vine și Ion Sârghi­ești din tem­niță și recunoscându-și femeia a cerut să vie cu el să trăiască din nou împreună, lucru la care Antița nu s’a învoit. Ion Sârghi, alungat din cârciumă de Budeanu se întoarce a doua zi vineri 27 Martie, și luându-se la ceartă cu Budeanu acesta se repezi asupra lui și apucându-1 cu amândoue mâinile îl strânge de gât și -l trântește la pământ lăsându-l mort. După ast.1 Budeanu spre a’și acoperi crima co­misă, cu știința concubinei sale Antița, a pus cadavrul într’un sac și l-a dus pe ma­lul Bahluiului, unde săpând o groapă a­­tlencă, l’a îngropat acolo. Insă mai pe urmă, din cauza săpăturei, malul s’a surpat, cadavrul a eșit la iveală, câinii dând de cadavru, i-au ros capul și i-au mâncat carnea ne mai remânând de­cât scheletul și picioarele. Prin faptul că Ioan Sârghi, ne­fiind din Hârlău, ne­având nici un loc stabil, așa că dispariția să fie simțită, omorul acesta comis în condițiuni atât de sălbatice, a putut să rămână ne­descoperit, mai ales că nu se cunoștea identitatea cadavrului. D-nn polițai­a Gheorghe Teodorescu a desfășurat o activitate fără seamă timp de trei zile necontenit, zi și noapte, a forțat coarda polițienească, până în fine a putut pune mâna pe asasini și grație e­­nergiei acestui destins politan­t, societatea va fi răzbunată. Afacerea instruinduse, criminalii au măr­turisit faptul și au­ fost trimeși par­chetului. U­n proverb pe zi Pacea e mai bună de­cât războiul, pen­tru că victoria e nesigură. (Latinesc). INTRIMPLĂIil din CAPITALĂ O împărțeală O dovadă de nemărginită iubire a dat nei că Florea Tudor bunei sale prietene Mitana Radu (str. Locotentului No. 15) ușurându-i buzunarul de o pungă cu 24 de lei. Mitana a protestat (ce vrea să zică necunoștința !) Pe când se certau de la împărțeala pe care Florea nu o admitea, s’a ames­tecat comisarul secției 38 care a făcut împărțeala ast­fel: Mitanei i-a înapoiat punga, iar vrednicului Florea î-a dat găzduire pentru cât­va timp. Unul cu crucea ’n sin Tudor Constantin, de origină rus, e un pravo­slavnic de cei îndrăciți , deosebit de rugăciunile de dimineață, de­ seară, de masă, n’o bea un pahar de apă, de rachiu, de vin, fără să ’și facă cruce, și tot­deauna are pe buze numele lui D-zeu; preoții de la biserica sf. Elefterie îl aveai în mare dra­goste pentru evlavia lui. Deunăzi smeritul fu prins făcân­d o treabă frumoasă: spărgea cutiile de ti­nichea din biserică și le curăța de ce era înăun­tru gologani, bani de argint.’ Mai șterpelise și o salbă de la icoana Maicei Domnului. S’a dat prea­­sfințitului gazdă la secția 38. Un sfat pe zi Cel mai bun mijloc de a se conserva lemnele, și ori­ce fel de pânzeturi, contra putregaiului, să se înmâne bine în țiței și. Această substanță, din care se estrage gazul, este bună și pentru înlăturarea mi­rosului. Vineri, 1 (13) Maiu 1393 Știri prin poștă Franța.— După suprimarea lefurilor mai multor episcopi de către statul fran­cez, Papa ar fi decis ca să ceară el însuși despărțirea Bisericei de Stat. E curioasă foarte această potrivire între cererile Bisericei și ale extremilor radicali. — Se depeșează din Madrid gazetelor din Paris că Franța era aproape să râ­máe făr’die de pretendent la tron. Un tren în care se afla Filip d’Orléans, conte de Paris, a deraiat, zdrobind pe mai mulți pasageri, dar lăsând în bună stare pe prinț. —■ O depeșă din Kotorni, sosită la Paris, anunță că regele Behanzin a amenințat pe Franța cu­ războiul, dacă nu va fi lăsat se pute m­âna pe teritoriul Yemehi.—Dacă va fi atacat, zice că va mobiliza 40,000 de soldați, înarmați bine­ înc­uți Italia.—Ambasadorii din Berlin și Vi­­ena și-au dat demisiile, în urma demisio­­nărei cabinetului. — O doamnă care a murit la Roma a dăruit redactorului ziarului său favorit, su­ma de 50000 lei. Această sumă a fost primită și împăr­țită imediat la instituții de bine­facere. — S’au de­coperit mari mâncătorii în administrația averei regale ; doi funcționari au fost arestați. — Profesorul Spania, unul din cei mai vestiți juriști, de la universitatea din Turin, s’a sinucis, împușcându-se ; nu se cunosc motivele acestei hotărîri. — O tempestă spăimântătoare care a bătut peste totă Mediterana, a distrus cu deseverșire clădirile expoziției Columbians de la Genova. S’au luat măsuri pentru ridicarea unor edificii mai solide în onorea marelui descoperitor. * * Germania. — Prințul Bismarck a tri­mis fiului său Herbert și contesei Marga­reta Hoyos, o telegramă, felicitându-i căl­duros pentru logodna lor. Ex-cancelarul zice că această unire e o întărire a prie­teniei dintre Germania și Austro-Ungaria. — S’a hotărît ca în 1893 să se țină la Stuttgart o expoziție a industriei de cea­sornice. Din Elveția și Anglia s’a anunțat expunerea a mari minuni; expoziția se va deschide la Main, și va ține 10 septămânî. — Deputații centrului publică în ziarul clerical „Germania“ o proclamație în care se invită lumea să facă un pelerinagiu la mormîntul sf. Bonifaciu la Fulda în onoa­rea Papei. Proclamația conține cele mai grave ofense la adresa guvernului italian care­ zice că ține pe Papa prizonier la Vatican. * * * Austro-Ungaria. — Se așteaptă la Fiu­me sosirea prințului de Bismarck ca să a­­siste la căsătoria fiului său Herbert cu con­tesa Hoyos. — Arhiducesa Stefan­a a sosit din că­­lătorie; ea își va da la lumină memoriile în două frumoase volume. — Din Lemberg se vestește că senti­­nelele de la graniță au tras focuri asupra unui balon rus ce trecuse granița, și că, din balon s’au tras focuri asupra sentine­lelor, fără să fie cine­va rănit. * Anglia. — Marele restaurant Scott, din­ Londra a ars în vreme de noapte; casierul] și trei chelneri au­­ pierit. — Primul ministru Salisbury a ținut un­ discurs de tot violent în contra irlande­zilor și a „home­rulerului“ ; a răscolit­u­­rile seculare ; a chemat la arme pe pro­testanți în contre partizanilor „home­rule­­ru­lui“ ; a zis că autonomia Irlandei va fi începutul unui räsboiu civil și religios. * * * Rusia.— Un fapt curios raportează cu­rierii ce vin din Siberia. Marele fluviu Lena scade vezând cu ochii, mergând tot așa o să dispară de tot în curînd ; se crede că apa a găsit un loc pe sub pământ. — După ce va ședea în toată luna vi­itoare la Petersburg, emirul Bukarei va vizita Moscova, Varșovia, Kievul și Odesa. — Ziarul oficial din Varșovia publică o notă prin care se vestește că un număr­ mare de proclamații revoluționare s’au îm­­­părțit în ajunul zilei de 1 Maiü. 30.000 de lucrători au încetat lucrul. — Colonelul Wendrich a fost numit unn­spector suprem al tuturor liniilor ferate, ruse. Lucruri din tota lumea Fagăduel­ primejdioase. — Un pro­ces interesant pentru meținerea făgaduelei de căsătorie, se va desfășura în curând la New­ York. De astă­ dată e însă vorba de un bărbat trădat și nu de o fem­ee. Un anume Bernard Goldemberg, ne­gustor, a chiemat în judecată pe d­șoara Tillia Rosemberg, acuzând o că nu s’a ținut de făgăduiala ce’î făcuse d'a'l lua de bărbat și cerându’i o despăgubire de 25 mii dolari, adică 125 mii franci. Densul zice că cruda Tillia i-a arătat­ într’o zi ușa, după ce a primit cadouri peste cadouri și un inel de logodnă, împo­dobit cu briliante. Frumoasa domnișoară are, drept singură scuză, faptul că Bernard a înșelat-o în privința vîrstei lui, a spus că e de 25 de­ ani și densa a aflat mai pe urmă că e de­­ 32 de ani. O O minune falsă. — Mare emoțiune a fost deunăzi în satul Tuorofunaro, lângă Marzano Appio (Italia). Paraclisierul, in­trând seara în biserică, vezu cu uimire că două statui, un Christ și un sfânt libera­tor,i se­întorseseră pe piedestalele lor. Faptul a produs senzație enormă. Mulțimea s’a repezit spre biserică, urlând de turbare în contra păcătoșilor cari atrăseseră asupra comunei o așa urgie dumnezeească. A tre­buit să intervie gendamii pentru a îm­­pedica mari dezordine. Preotul a trebuit să țină un discurs în puterea nopței, ținând o făclie în mână, pentru ca să liniștească gloata. Dânsul a constatat a doua zi că minunea era falsă și că fusese făcută de fiul paraclisierului care voia să se strîngă mai mulți bani in discurile râmase goale. In adevăr, zilele următoare toate femeile au adus daruri și bani la biserică ca să roage pe D-zeu să nu se potrivească pă­cătoșilor. CURIER JUDICIAR (TRIBUNALELE STREINE) 160 de români înaintea tribunalului „Gazeta Transilvaniei“ din Brașov a­­duce știrea următoare : Astăzi rezurăm prin piața orașului nos­tru un spectacol neobieinuit, mulțime de țerani români îmbrăcați cu sarici, umblând în pași înceți și plini de griji. Ce caută acești țerani aici la noi, tocmai azi când nu e zi de târg ? Ei vin din țara Oltului, din comuna Arpașului de sus, și sunt toți ■ --------- t Jefuitorul de cadavre ROMAN de ADOLF ZD’SirasrEIR­ X* (Urmare) PARTEA I vin — Ducele mi-a rămas prieten, cu toate să sunt cum mie vezi. Spune’­ că am avut m­oarea să te primesc, îi va face plăcere... Acum ți-am spus numele meu, spune’mi și d-ta pe al d tale. — Eu sunt negustor din Nantes și-mi zice : Le Bihan , dar sunt cu totul cu d­­voastra, regalist. — încântat. — Și eu asemeni, dar îmi pare reu că te-am lăsat să-mi duci bagajele... nu știam­. — Ai fi făcut reu de nu m’ar fi lăsat. Contele trăește din câștigul hamalului... Asta ’mi-e capitalul până va izbuti regele Să restoarne starea de lucruri de acum. Și’și arată brațele puternice. — Ne vom mai vedea, nu e așa ? — Unde ? — Aici, diseară. — Bine. Falsul hamal se depărta, cugetând: — Un trimis la duce... e ceva nou... După sfatul cârciumăresc­, Bilian se duse de luă o birjă de la colțul stradei. — E francez și el, spune’­ că eu, te-am trimis la el, sfîrși cârciumăreasa, îl chiamă Wiliam. Wiliam fu încântat că ara mușteriu un francez. — Unde mergem ? întrebă el. — La ducele de Montbazon. — Bine. Ajunseră. — Să aștepți aici, îî zise Bilian, de­oare­ce, cu toate că poate să stau mult dar nu cunosc orașul. — Am înțeles. Când vru să intre, un alt om eșea. Acest om văzând pe birjar îi zise : — Ce faci, viconte ? — Bine, baroane. — Merge treaba ? — Așa și așa. Biban pricepu in ce stare erau nobili! se­ compatrioți la Londra. Primirea ce’! făcu ducele fu întâi rece. Dar el îî spuse : — Am o însărcinare către d-ta, d-te duce. — însărcinare? — Da. — Ce însărcinare? — Sunt Le Biban, numele meu nu-l cunoști, ci-le duce, dar e numele unei fa­milii vechi, bretone, devotate regelui. Tata era unul dintre cei mai mari ne­gustori de grâne din Nantes. A murit la 1793, de mâhnire, în urma cruzimilor în­grozitoare ale ticălosului de Carrier, a cărui victimă era să fie. Am pus ei­ mâna pe afaceri după moartea lui și mulțumită faptului că vindeam grâne armatei Republicei, am putut înlătura ori­ce denunțări și am putut ast­fel sluji pe sub mână pe regaliști. Tot mulțumită acestui fapt, am fost în­sărcinat să vin să vorbesc cu d-ta, ci le duce. Trebuia un om care să poată eși din Franța fără să deștepte bănuele. Eu puteam. Am sosit azi și am venit îndată la d-ta ca să -ți spun ce am de spus. Ducele îi întinse mâna. — Spune, te rog — Viu din partea d-lui de Charette. — Charette ! cel ce era să ne facă atât roa, dezbinându-se de no!! — Nu e adevârat. — Cum ? — Nu s’a dezbinat. — Ba da. — Așa se pare, dar în adevăr, nu e așa. — Atunci tractatul de la Jaunoye?... — NI rupe și reia armele, dacă... — Dacă ? — Dacă va fi ajutat de un corp și de o escadră engleză. M’a însărcinat să vin să negociez cu capii emigrării, cu d-ta mai cu seamă, care ești prieten cu contele d’Artois... — Asta e o ideie bună. Sunt fericit că Charette nu s’a lăsat de luptă. Mă voia sili să fac ce cere. Te întorci curând în Franța ? — Cât mai curând vom­ putea. Cum vom­ avea un răspuns. — Azi mă duc la contele d’Artois. Sper să facem ceva. — Ar fi și vremea. Văd că nobilii fran­cezi nu prea stai­ bine. Am avut până a­­cum un hamal și un birjar dintre ei. — Sunt alții și în mai rea stare. — Bieții oameni! — Unde ai tras ? — La mistress Davis. — O cunosc. — Da? — Venea pe la noi când era barouă dej St.-Preux. Ai nemerit bine. Tocmai atunci bătură două­spre­zece. — Stai de mănâncă cu noi, d-nule Leia Bihan. Vei face cunoștiință cu fiul meu. — Mulțumesc d-le duce... sunt cu birja,­ — Ii voi­ trimite vicontelui un bacșiș­r nu se supără el. Gaston era în sala de mâncare când­ intră ducele și Biban. Ducele spuse marchizului cu ce însărci­­nare venise noul sosit. Biban văzu întristarea marchizului, figura­ lui galbenă. Fu izbit, de asemenea, de nepăsarea’­ pen­tru convorbirea ce se urmă despre Franța­ și politică. El, bietul marchiz, abia gusta din bu­­cate și din vin. Ce’i păsa lui de Charette, și de gându­­rile contelui d’Artois și de unirea puter­i­lor regaliste? (Va urma), ■­ j*

Next