Universul, iunie 1892 (Anul 10, nr. 127-151)

1892-06-02 / nr. 127

Universal No. 127, comotiva a fost distrusă, și două vagoane au intrat unul într’altul, sfărîmându-se. 3 Din fericire nici o persoană n’a fost greu rănită. Șeful trenului a fost rănit ușor la o mână; un fochist a fost rănit la obraz. Pasagerii au­ scăpat teferi, dar s’au­ a­­les cu o frică strașnică. Cauza ciocnirei se spune că e un cantonier, care fiind somnoros a greșit manevra, lăsând ca am­bele trenuri să meargă pe aceeași linie. Luptă între civili și jandarmi Se scrie din Consandolo, că în una din nopțile trecute a avut loc o încăerare în­tre jandarmi și câți­va tineri, ca și după ce chefuiseră bine, se apucaseră să facă scandal pe stradă. Jandarmii voiau să pue mâna pe unul Trentini, care cânta și făcea gălăgie mare în­jurând pe jandarmi. Ceilalți tovarăși ai lor nu-l lăsară și începură să atace pe jan­­darmi. Caporalul acestora întâi le spuse cu vorbe bune să se liniștească. Bețivii se înfuriară și mai rău­. Iu sfirșit caporalul după ce a întrebu­ințat toate mijloacele pașnice ca să-i li­niștească și a văzut, că e în zadar, a scos revolverul și a tras asupra lor, o­­morând pe unul dintre ei și anume pe ?imo Sangiorgi. Din curiozitățile sinuciderilor Un negustor din Milan, cu numele A­­raldi, în vârstă de 52 de ani, săturându­­se, se vede, de viață, s’a hotărît să se si­nucidă. Și-a ales cimitirul ca cel mai po­trivit loc pentru acest act trist. Dar adu­­cându-șî aminte, că cel mai frumos cimitir al Italiei e cimitirul din Genova, s-a dus acolo și și-a tras în templa dreaptă trei focuri de revolver. Araldi a fost trans­portat în stare de agonie, la spital. Antigon. DALE ȘCOALELOR Se numesc definitiv la catedrele lor: D. I. R. Nisipeanu, profesor de limba elină la liceul S-t. Petru și Pavel din Ploești ; d-șoara E­­lena Varlam, profesoară de caligrafie și desemn de la școala profesională de fete din Iași ; d-șor­t Smaranda Cardaș, institutoară la clasa III de la școala primară de fete No. 2 din Fălticeni; d. T. Iliescu, institutor la clasa II de la școala primară de băeți No. 23 din Capitală; d-na Ecaterina Pîrvu Malcoci, institutoare la clasa I—II de la școala primară de fete din Buhuși; d-șoara Elena Dră­­gușescu, institutoară la clasa II de la școala pri­mară de fete No. 3 din Ploești ; d-șoara Elena I. Kurcusy, institutoară la clasa II de la școala pri­mară de fete Româneanu din Craiova și d. Zaha­­ria Ionescu, maestru de scrimă și gimnastică la școala normală din Galați. — Trăznetul a mai căzut asupra unui grajd al d-lui M. Lecachi, din comuna Șulutea, județul Fulciu, unde se aflau 4 cai, dintre cari 2 au fost uciși de trăznet. — La comunele Gura-Boului, Isvoru, Vața,­ Cornățelu, Poboru și Constanti­ne­ști, județul Olt, a căzut ploae torențială cu grindină în mărime ca nuca, cauzând mari stricăciuni. Recolta pe alocarea a fost distrusă, iar comunicația întreruptă prin revărsarea apelor. Viață lungă Multe știa să mai povestească despre isprăvile turcilor, ale tătarilor și altor lis­te străine cari bagau groază în norod, be­tonul Stan Andrei, din comuna Gherganî județul Ialomița. S’adunau satele de prin prejur de ascul­tau cum văzuse el cu ochii pe bașbuzuci cu copiii în sulițe, spintecând femeile și scoțându-le rodul din pântece. Stan Andrei s-a născut în veacul trecut, la 1787 ; era prin urmare de 105 ani când a murit deunăzi. A­cte oficial © D. C. Apostolescu-Văleanu, se numește advocat al Statului clasa II pe lângă instanțele judecăto­rești din județul Prahova. * S’a acordat pensiune următoarelor persoane : D-nei Maria Gavril Theodorescu, văduvă fără copii minori a decedatului locot.-colonel Theodo­rescu Gavril, lei 196 bani 97 pe lună, adjunctu­lui clasa I Petrovici Nicolae, reformat pentru in­firmități incurabile lei 30, bani 66 pe lună, mi­­noarei Virginia, fiică legitimă a decedatului ad­junct clasa I Popescu boan, lei 98, bani 47 pe lună. * D. Alexandru D. Popescu, actual șef de de­pozit și d. Chiru Dervescu, actual revizor de ju­dețe în serviciul regiei monopolurilor Statului, sunt numiți și transferați, unul în locul celui­alt și anume : primul în postul de revizor de județe clasa III și secundul în postul de șef de depozit clasa III. * Sunt confirmați: D-niî Ștefan Teram, arh­ivar în cancelaria pre­fecturei Botoșani , și Nicolai Gh. Huluță copist în cancelaria prefecturei Botoșani. * S’a aprobat admiterea d-lui Găgălice Gheorgh­e în serviciul poștal ca conductor gradul III. * D. I. C. Miclescu este numit copist la servi­ciul central al apelor și minelor din acel minister. I­KT ÁHP­LA­ ÄI di­n TAIt Ä Marea nenorocire din Neamțu Elena Costache Boboc, di­n comuna Bu­­inișî, județul Neamțu, era cunoscută pen­tru onestitatea ei și pentru dragostea pe care o avea pentru copiii ei,­­ de aceea era iubită de toată lumea. Sărmana femeie, în toate zilele ducea de mâncare unei fiice a sa, care lucra la fabrica de postav a d-lui Alcaz. Pentru ca să ajungă acolo, trebuia să treacă podul peste Bistrița. Dar podul se repară: iubitoarea mamă cu curaj vru să treacă prin vadul rîului, dar apele nemiloase, pe când se întorcea de la fabrică, o înghițiră. Săriră în ajutor plutașii, dar cu toată graba cu care-i săriră în ajutor, a fost scoasă moartă. Trăznetul ucigaș.—Fortune mari In zilele acestea au­ fost ploi torențiale și furtuni mai în toată țara. In comuna Chiriam, județul Ialomița, un băiat anume Marin Ion Gâscă, de 20 dle ani, fu prins de vijelie, pe când venea în sat călare cu alți trei cai de la câmp. El grăbia mersul cailor, căci era ud de tot, când de o dată o lumină mare iz­bucni și într’un zgomot mare, tenorul­­ și caii căzură jos, omorîțî de strașnica scîn­­teie cerească. O sinucidere misterioasa Din Chieti (Italia) ni se scriu urmă­toarele : orașul întreg este adânc emoționat în urma unei întâmplări foarte triste. Femeia baronului Salignani aparținând înaltei aristocrații a orașului și înrudită cu foarte multe familii nobile italiene, într’una din serile trecute, în vremea când bărbatul său era la teatru, dete ordin celor două fete din casă să culce băieții, după aceasta, fără să poată fi observată de ceilalți servitori, se sui pe coperișul palatului seu și de acolo se aruncă în curtea vecină. Pe la orele 11 și jum­ătate noaptea, baronul venind de la teatru gă­sește pe stradă pe servitorii sei, cari, foarte alarmați, căutau pe stăpâna lor, începură să caute cu toții și după o jumătate de ceas găsiră în curtea vecină cadavrul zdrobit al nenorocitei baronese. Ea lasă după dânsa patru băieți. Nu se știe motivul acestei sinucideri de­oare­ce soții erau foarte bogați și trăiau bine între dânșii. Populația orașului regretă adânc moartea baronesei, care a făcut multe acte de bine­facere. Un proverb pe zi Ce’i în mână nu’i minciună. (Românesc). Pariați fără inimă In etajul al treilea al unei case din Am­sterdam (Olanda) locuia un oare­care Hak­­steeg cu femeia și cu patru băieți ai lor. Vecinii și ceilalți chiriași observară, că de la Paști încoace băiatul cel mai mare cu numele Gerrit nu se mai vede nici prin curte nici în casă cu toate că el nu murise. Bănuind o crimă, 5 femei din vecinătate, pe când familia Halsteeg nu era acasă, intrară în odăile acestora și cântară în toate părțile dar pe Gerrit nu -l găsiră nicăieri. Când să iasă afară din bucătărie auziră un plânset ușor într’o lădiță mică peste care era așezată o piatră mare. Femeile speriate deferă piatra jos și scoaseră de acolo pe micul Gerrit, ale cărui picioare și spinare erau­ încovoiate în­cât nu mai putea să stea în sus. De la paști el trăia acolo ziua și noaptea. Aerul îi venea printr’o gaură mică. Părinții nu-i dă­­deaul voie să iasă de acolo de­cât seara un ceas, când îi dădeau câte­ ceva de mân­care. Băiatul din sănătos și voinic ce era a ajuns diform cu picioarele îndoite și gârbov. E mirare că a putut trăi până acum. El a fost transportat în azilul băieților fără căpătâiu și orfani. Părinții, până la ziua judecății, sunt păziți de poliție căci indignarea vecinilor e așa de mare, încât i-ar omori îndată ce i-ar vedea fără pază polițienească. Și cu toată paza aceasta ei au căpătat în câte-va rîndurî bătăi straș­nice de la unii oameni. O cugetare pe zi Știința fericire­ este de a iubi datoria sa și a căuta în ea o plăcere. l­­pu­se CU iBOXSlI Intr’una din serile trecute a avut loc la Londra în clubul „National Sporting“, una din acele lu­pte sângeroase și groaz­nice cari nu se ved pe la noi. Combatanții erau: un australian și un negru colosal cu numele Peter Jakson ve­nit dinadins din America. Representația era presidată de lordul Lonsdale. Luptătorii s’au pus întîi la o distanță de 8 pași, apoi s’au repezit unul asupra altuia. La a opta lovitură australianul Slaviu rănit și plin de sânge, primește încă o lo­vitură, care îi scoate cu ochii. El a început să se lupte mai departe, dar după un sfert de oră de încăerare „championul australian“ a căzut la pământ pe jumătate mort. Negrul Jakson, care n’avea de­cât o u­­reche și o buză rupte, a triumfat și a primit premiul de 50,000 franci. Arestată și... răpită ln serviciul unui mare lăptar din Wäh­ring aproape de Viena, se afla de câtă­va vreme o fată tânără cam de vre-o 14—16 ani. Ea era foarte frumoasă și cuminte. Intr’o zi vine la lăptar un bărbat cam de vre-o 40 de ani, bine îmbrăcat și spune, că el e „detectiv“ și din ordinul poliției vine să aresteze pe Maria Baurogarten— așa se chema fata.—Aceasta, neștiindu-se vinovată de nimic începu să plângă cu hohot și se aruncă la­ picioarele necunos­cutului rugându-l să o lase în pace. „De­tectivul“ însă începu să zîmbească și să spună că el e silit să o ducă la poliție, dar negreșit, că va fi lăsată în libertate, dacă e nevinovată. Fata sa urcă în trăsură și amândoi por­nesc în oraș. A doua zi lăptarul vezend, că nu mai vine, se duce la comisariatul poliției și întrebă ce s’a făcut cu fata și de ce au arestat-o. Comisarul îi spune că nu s’a dat nici un ordin de arestare. Lăp­tarul înștiințează pe mama fetei. Aceasta aleargă la serviciul central al poliției, dar nimeni nu’i putu da nici o deslușire, de­cât numai atât că un ast­fel de „detectiv“ nu există și prin urmare fata a fost ră­pită de cine­va și ascunsă sau omorâtă. Agenții poliției cercetează în toate păr­țile, dar până acum n’a putut descoperi nimic. RAVACHUL SAU­ ­ IU­A­MI T­Â­R­ZIU DIN PARIS ROMAN DE MARE SENS­AȚIE Vestea faptului se răspândi ca fulgerul in tot Parisul, dând loc la tot felul de comentarii nesfirșite. Prefectul de poliție Lozé și judecătorul de instrucție Antpietil începură îndată an­cheta, convinși de la început că era vorba de un ateu­tat al anarhiștilor în­potriva consilierului de la Curtea de Apel, Benoit, care locuia în etajul al patrulea al acelei case. Acest consilier fusese sufletul proceselor intentate anarhiștilor din Saint-Denis și din Sat-Oijen. B­mba părea să fi fost pusă din greșală în săbia de la etajul al treilea, în loc să fie pusa la etajul al patrulea. Benoit, care lipsia de a­casă, se întoarse numan de­cât­ întrebat de judecătorul de instrucție arătă că părerea lui era că atentatul fu­sese făptuit de anarhiști. Spuse că în timpul din urmă el primise mai multe scrisori amenințătoare și atribui emoțiunea cauzată de aceste amenințări regulate, moartea prematură a unui nepo­țel pe care el îl adora și care trăia la densul. A doua zi dimineață, toate ziarele erau pline de informații asupra exploziei. E probabil, zicea o gazetă, că autorul atentatului se folosise de eșirea portăresei spre a -și pune bomba în sălița de pe scară. Portarul nu vezuse pe nimeni intrând sau eșind, fiind-că se afla, cum am spus, în momentul atentatului, în odăița sa ocupat să mănânce. Se porunciră perechiziții numeroase care, durară mai multe zile. Se făcură perechiziții la mai mulți anar­hiști acasă și în localurile mai multor clu­buri și ziare anarhiste, între altele la ziarul „En Dehors“. Judecătorul de instrucție, comisarul de poliție, și șeful laboratorului comunal ur­mară mergând la fața locului, ancheta în privința atentatului cu dinamită făptuit în­potriva casei de pe Bulevardul Saint-Ger­­main. . Din examinarea fragmentelor bombei re­zultă că explozia fusese produ­s de o cu­tie cilindrică în care s’au găsit patru kilo­grame de dinamită și de mitralie. Opinia funcționarilor era că dinamita provenia dintr’un depozit de lângă Paris, de unde cu cât­va timp mai nainte, se furaseră multe cartușe de dinamită. N­ Știri prin poștă Franța.— In marea cursă pedestră de 42 și de kilometri, d­. Duval, profesor de matematici la Paris, a sosit cei d’minui la Châlons-sur-Marne. D. Duval a ajuns la 8 și 22, pe când cei’alțî concurenți Începură a veni d’abia la 9 și jumătate. — La serbările de la Nancy, s’a obser­vat foarte mult discursul președintelui de­legației luxemburgeze, care a zis: „La Luxemburg, se simt durerile Franței și se împărtășesc speranțele ei.“ — Amiralitatea a fost anunțată, că es­cadra franceză va veni la Alger la 4 sau­ 6 a lunei luni?. Cu această ocazie consu­latul rusesc, a anunțat, că trei cuirasate ruse vor sosi la Alger pentru a saluta marina franceză. Atunci vor avea loc ma­nifestații entusiaste. Italia. — O tempestă violentă s’a co­­borît alaltăieri noaptea peste districtul Ra­­vena distrugând întreaga recoltă din o mulțime de sate. Pagubele sunt enorme.­­ Papa Leon XIII a trimis împăratu­lui Franz-Iosef, la Pesta o scrisoare au­tografă în care îl felicită pentru jubileul proclamării sale ca rege al Ungariei, fe­­licitându-i pentru pacea și bună­starea pe care a răspândit-o asupra popoarelor re­gatului.­­ Guvernul italian a decis să trimită reprezintanți la congresul economic inter­național care se va ține la Anvers de la 8 până la 12 August anul acesta. Programa congresului cuprinde chestiile următoare: legislația vamală, tratatele de comerț, regulamentarea muncii și în spe­cial limitarea orelor de lucru și minimul de salarii. * * * Germania.— Prezența marelui duce Constantin la Nancy a produs la Bursa din Berlin o scădere, pe care n’a putut’o acoperi întrevederea împăraților la Kiel. — Locotenentul de Lalisch din Koblenț, care a înjunghiat pe negustorul Weiman, a fost condamnat la un an de arest în fortăreață. Locotenentul Lemcke, care bă­tuse crunt pe o mulțime de soldați, a fost condamnat la 4 săptămâni închisoare.­­ Ziarul „B.­Tageblatt“ spune, că s’a făcut o apropiere însemnată între Rusia și Austria și că în curând va avea loc o întrevedere între Țar și împăratul Francisc Iosif al Austro-Ungariei. * & # Austro-Ungaria.— La congresul soci­alist din Viena, iau parte 200 de delegați; ședințele sunt secrete. Poliția a luat mari măsuri de apărare a liniștei. — La congresul socialist din Viena d. Adler s-a pronuunțat pentru acordarea de drepturi egale femeilor cu ale bărbaților. El a combătut violent pe anarh­iști. — Rîul Fraun a debordat. Toate fabri­­cele din regiunea Linzului au încetat lu­crul. Cheiurile au fost­ stricate și drumu­rile de fier ruinate. Apa scade acum, dar foarte încet.* * * * *5 * * Anglia.­ Se scrie din Londra că su­prafața întreagă a rîului Alleghany e o masă de flăcări. Se semnalează explodarea a patru rafinării de petrol­ă. Orașul New­ York întreg pare a fi în flăcări. S’au găsit până acum 122 de cadavre ; 200 de inși încă lipsesc. — Ziarul „Daily News“ anunță că pa­triamul Armenilor a demisionat. Episcopul din Zeitum a fost arestat, pentru că a zis că Armenii asupriți au dreptul să se revolte. — Corabia „Sterling“ venind din Java încărcată cu cafea, s’a cufundat lângă por­tul Elisabeta. Jumătate din echipaj s’a înecat.* * * Rusia.— Unele ziare spun că marele principe Constantin s’a dus la Nancy, în urma unei dorințe exprese a Țarului. — Intre cele 2000 de persoane arestate la Moscova, Varșovia, Kiev și Petersburg sunt și 250 de femei, parte studente parte ib92 ■ ..■ ¤**— ' neveste ale funcționarilor. Unele din ele­­ vor fi deportate în Siberia, altele inter­­­nisate pe mai multă vreme în institutele de­­­ corecțiune și în diverse pușcării ale statului.' — Guvernul chinez a trimes trupe nu­­­meroase în Pamir ca să apere, chiar și cu­­ armele, drepturile Chinei asupra acestui­­ ținut. Se spune că guvernul rusesc va lua de­ a­­semenea măsuri și în cazul acesta nu a departe izbucnirea unui resboiu mare în­tre Rusia și China. — Ziarul oficios „J. de Saint-Peters­­bourg“ vorbește foarte favorabilor despre întrevederea împăraților spunând, că ea e o nouă garanție despre stabilitatea păcii europene, care e dorită de toate țările iubitoare de liniște și progres. H Jl. 7 Un domn se prezintă la o agenție de pompe funebre, ca să târguească pentru­­ înmormîntarea soacră-seî. — Costă 500 de franci, zice impiegatul. — Fă-mi o reducere de 50 de lei!.. — Ei, fie! zice impiegatul. Dar când veți mai avea nevoe să nu mă uitați! Lucruri din tată lumea Sergentul și birjarul.— Intr’una din nopțile trecute, pe la orele 12, s’a pe­trecut lângă o berărie din Berlin o luptă sângeroasă între un birjar și un sergent de stradă. Acesta aude un sunet de flașnetă. Alergând într’acolo vede pe un flașnetar șezând în mijlocul drumului și cântând strașnic din instrument, iar lângă el un bir­jar și un alt individ, cari jucau de răsuna strada. Sergentul le porunci să înceteze cu Cântecul și cu focul și să se ducă acasă , apoi se depărta. Sudată după aceea apăru un jandarm călare, și văzu pe cei trei oameni stând în trăsură și cântând și făcând gălăgie mare. El le spuse să tacă. Birjarul îi răs­punse că în birja lui el e stăpân și nu altul. Luându-se la ceartă, Jandarmul se cobori de pe cal și birjarul din trăsură. Se apucară de par și de gât. Jandarmul scoase repede sabia și lovi așa de puternic pe birjar în­cit acesta căzu la pământ. Sângele începu să-i curgă pe nas, pe u­­reche și pe gură. Dus la spital el a mu­rit a doua­ zi. O ' O pisică moștenitore.­Casei sculelor din arondism­entul al 3-lea din Paris i-a rămas o moștenire ciudată. O d-nă Du­­braî îi lasă o sumă de 9500 i­. cu con­diție să puie flori și să le îngrijască pe mormântul ei și să-i hrănească pe pisica ei anume Biff. Ea a spus în testament că pisica trebue să mănânce de trei ori pe zi, și că va trebui, apoi să fie încredințată unei per­soane în vârstă care va lua venitul tre­buincios venit, a cărui cifră e scrisă. Totul va fi bine supraveghiat. Din venitul celor 9500 fr. abia va ră­mâne 200 pentru casa școalelor. Acest testament a fost transmis primarului a­­rondismentului al treilea și regatul a fost primit. ___________ STIHI _ Luni. S’au disolvat consiliile comunelor rurale Solonțu, din județul Bacău , Răstoaca, din județul Putna și Dudești, din județul Ilfov.­­ D. Inman (James), căpitan în retrageri din armata engleză, este numit consul ge­neral honorar al României la Londra, în locul d-lui Curbil Walter. O S’a acordat execuatorul d-lui Rudolf de Wodianer, consul al Austro Ungariei la Turnu-Severin, cu jurisdicțiune asupra ju­dețelor Mehedinți și Gorj. O Alt atentat cu dinamită Pe când poliția se ostenia căutând pe autorii exploziei criminale de pe bulevar­dul Saint-Germain, dinamitârzii își urmau neturburați opera, dovedind chiar și celor mai orbiți că ei urmau cu plan dinainte întocmit și se supuneau unei porunci. In noaptea de 14 Martie, pe la ceasu­rile unu și jumătate făcu explozie o altă cutie de dinamită sub zidurile cazărmii Lobau unde se aflau încazarmațî opt sute de gardiști municipali. Explozia a fost teribilă și s’a auzit în­tr’un cerc de mai multe kilometre. Toate geamurile cazărmei și ale caselor vecine se făcură bucăți­­ și fereastra de jos unde fusese pusă cutia cu dinamită fn dărîmată împreună cu o parte din zid. . Din norocire nici din rîndul ăsta nu fură nenorociri de persoane. Cazarma Lobau este o clădire vastă cu patru fațade, complect izolată : mașina in­fernală fu pusă lângă fereastra sufragerie de jos care dă pe piața Saint-Gervais, o piață care chiar și peste zi este aproape pustie. Sub fereastra cu gratii de fier unde fu­sese așezat teribilul explozibil se află o vespaziană ; această circumstanță a­­ ajutat de­sigur comiterea crimei. Gardiștii municipali deșteptați din somn de explozie, fură imediat în picioare; pre­fectul de poliție d-nul Lose, alergă la fața locului cu agenți numeroși, dar toți fură nevoiți să se mărginească a constata stri­căciunile și a căuta iei și colo fragmentele cutiei de aramă și proectilele care cauza­seră dărâmături. Afară de geamuri și de zid se făcură bucăți și toate farfuriile așezate pe nume­roasele mese din imensa sufragerie pentru dejunul de a doua zi. Lozo începu o anchetă. Santinela de pază la cazarmă nu văzuse nimic. Auzind explozie ea dăduse alarma și a­­lergase pe piață, dar piața era absolut pustie. Se afirma totuși că un trecător pe când mergea pe podul de Arcole, cu puțin timp înaintea exploziei, vezuse fugind, pe doi indivizi care veneau din­spre cazarmă. Acel trecător fu găsit și el de pe semnal­mentele celor doi pe care-i vezuse. Poliția începu să-i caute cu multă sâr­­guință. Gazetele asigurau că va căuta cu acti­vitate pe anarhistul italian Pini, fugit cu puțin timp mai nainte din Noua Caledonia și bănuit ca autor al celor din urmă at­tentate cu dinamită, pe temeiul cărui fapt Pini fusese osândit în 1888 de către Be­noit, magistratul care locuia pe bulevardul­­ Saint-Germain, No. 176, și care fusese ținta penultimului atentat. (Va urma).

Next