Universul, octombrie 1893 (Anul 11, nr. 232-258)

1893-10-01 / nr. 232

Universul No. 232. ■aggggggg^ — Bine dragă, dar sä vii mai re­­­­pede, ea mi-e frică singură... — Witi, n’ai grijă! , Cârciumarul pleacă. Bucuria nevestei­­ era la culme. Nu trece multă vreme și vine a­­mantul. — Bine ai venit drăguță! — Bine te-am găsit!­­— Unde ți-i bărbatul? — S’a dus dracului la un prieten! Amanții se sărută cu dragoste, dar lângă ușe pândea bărbatul. El auzind, ce se petrece înfuriat peste măsură se repede în casă înarmat cu o pușcă. Fără să zică o vorbă măcar pune pușca la ochi și trage asupra lui Dăs­­călescu. Acesta lovit drept în pept a căzut jos, scăldat în sânge. Peste câte­va ore a murit. Asasinul a fost arestat. IVTilFLilI­SIN CAPITALA Jaful de pe cheiul Dâm­boviței Intr’o căruță, doi indivizi treceau pe cheiul Dâmboviței. De­odată se apucă la ceartă și la bătaie. Căruța se opri și mai mulți trecători se opriră să vadă ce e. Iată și sergentul. El îi apucă de guler și-i duse—cu căruță cu tot—la secție, ca să se explice. Acolo, se dovedi că unul dintre dînșii, Petre Ion, din calea Văcărești «percepuse» din greșea­lă de la tovarășul sett Filip Grigoriu, fără de știre 40 de lei. Perceptorul a rămas la secție, iar păgubașul reintră în posesiunea celor 40 de lei și în pri­vilegiul libertății. Tată mușcat de nas La secția 36 s’a prezintat un domn Aron Nedler, din strada Eliad. El povestește că fiul sed Strul, un stricat și jumătate, voi să ia din cufărul lui Aron o sumă de 400 de lei. Firește, tatăl se opuse. Atunci băiatul începuse să-l ia la bătaie și voia să-l trântească la pământ. Luând banii, fiul voia să scape mai repede și mușcă de nas pe tata­ söu. Folosindu-se de durerea părintelui său, el dispăru cu banii. E căutat de poliție. Discuție în Camera Ungară ’despre Români­ a Prin fir telegrafic — Budapesta, 28 Septembre. In cursul discuți­unei în privința răs­punsurilor de la Borossebes, d. Ștefan Tisza a declarat că agitatorii naționa­liști trebue să fie pedepsiți, însă trebue în același timp să ne silim a apropia pe cei cari nu fad parte la aceste agi­tațiuni. La Oradea-Mare mai mulți cetă­țeni români al căror patriotism nu poate fi pus la îndoială, au fost insultați, tre­bue a da satisfacție acestor cetățeni, pentru a dovedi că nu sunt confundați cu elementele ostile Statului. — După un discurs foarte aclamat al­­ lui Wekerle, Camera a hotărât să de­­pute ad­acta petițiunea în privința răs­punsurilor împăratului la Borossebes. Mâine: discuțiunea petițiunii relativă la răspunsurile împăratului la Guens.­ ­• 11 I 189 Ast­fel a scăpat Dumitru, de la o moarte sigură. Se crede că el se va lăsa de gândul sinistru al sinuciderei.­­ Un incendiu a isbucnit sâmbătă seara pe la orele 11 de noapte în strada Bălții no. 17 la casa lui Neculai Spînu zis și Cătana. Dându se alarma, mai mulți vecini de inimă alergară în grabă să dea ajutor și după o jumătate de ceas au și reușit să localizeze focul. ISPRĂVILE UNUI ESCROC In luna Iunie trecui, niște afișe mari vesteau publicului parizian că în ziua de 25 Iulie, o să se dea o reprezentație extraordinară în beneficiul «Orfelina­tului învățământului primar» în saloa­nele Edenului, str. Bretagne, «cu con­cursul artiștilor de la Operă, Comedia franceză, Odeon și de la principalele teatre și concerte din Paris». Prețul bi­letului, cu­ dreptul la un număr de­­ tombolă, 1 frapp. Organizatorul acestei serbări de bine­faceri, e un­ secretar de advocat de vr’o 15 ani, tânărul Fleury, care căpătase concursul a 12 artiști. A închiriat sala Edenului și a tipărit pe credit afișele­­ și biletele. In ajunul reprezentației, Fleury a asistat la repetiția artiștilor angajați de el și care trebuia să fie plătiți în ziua de spectacol; cea­l­altă vreme o întrebuința cu vînzarea biletelor al că­rui preț îl puse în buzunarul lui. Sosind dumineca, junele nostru dis­păru. Artiștii și spectatorii găsiră ușile­­ Edenului închise. Și ei, ca și cafegia și tipograful, fuseseră victima unui escroc. Fleury se dusese să mănânce banii încasați, plus 100 de franci pe care i-a furat de la patronul său, d. Garcia, ad­vocat, într’o mahala, cu două surori ale lui pe care le luase d’acasă. Tribunalul corecțional a trimis astă­zi pe tânărul escroc într’o casă de corec­­țiune unde are să stea până la majo­ritate. O încercare de sinucidere la Iași im nvcifitsmu­ lui Ioan Dumitru din Iași îi murise nu de mult un copil. Intîmplarea a­­ceasta nenorocită l’a supărat forte mult. Sărmanul om devenise din zi în zi, tot mai trist până într’o bună dimineață și­ a pus de gând să se sinucidă. El a luat un revolver și s’a dus pe peronul gării din Iași. Acolo s’a pus pe o bancă. Un agent de poliție îl ob­servă și bănui că omul are gânduri fatale. De aceea agentul se ținea tot pe lângă el supraveghindul. Intr’un moment dat Ioan Dumitru, iși scoate revolverul din buzunar și și’l pune în tâmplă. Când să tragă însă de piedică agen­tul sare la el, îl apucă revolverul, și Va smulge din mână. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ După cum se știe principele Bismark fostul cancelar al imperiului german a fost în vara aceasta la băile din Kis­­singen. El suferă de reumatism. S’a vorbit foarte mult în presa europeană, că Bismark se va împăca cu împăratul Wilhelm II. Știrea nu e sigură. El­ a plecat deună­zi la Friederichsruhe. Cât a­ stat la Kissingen, Bismarck lo­cuia într’o vilă mică afară din oraș. Vila ei splendid mobilată și când te uiți pe fereștrile ei, o priveliște măreață se în­tinde înaintea ochilor. Ilustrația noastă de azi î reprezintă o plimbare a principelui Bismarck, însoțit de doctorul seu Schweninger. Mare serbare la expoziția din Chicago 2 morți și 150 răniți .Prin fir telegraficJ Chicago, 28 Septernivre. Mare ser­bare ieri la expoziție. Numă­rul vizitatorilor era evaluat la 750.000. Circulațiunea se făcea anevoie. Trei per­soane au fost ucise de un tramvai, 150 au fost confusionate. DESCOPERIREA ZILEI O descoperire științifică.—D. Jules Ni­­­­cole a descoperit la biblioteca din Ge­­­­neva un papyrus foarte interesant atât pentru lumea­­ științifică cât și pentru cea literară. In acest papyrus învățatul descope­ritor a găsit niște frumoase fragmente din cele două epopee ale lui TIomer. In aceste fragmente se cuprinde cântul al­­ XI și al XII din «Iliada» și ceea ce e­­ste curios este că aceste părți din Ili­ada sunt cu totul diferite de edițiile, cari se găsesc azi și se predau­ prin școli. Afară de aceasta în acel papyrus s’a mai găsit niște elegii didactice asupra­­ influenței astrelor, hymnus sau­ idila­is­­t­torisind întâlnirea lui Jupiter cu Leda­s și diferite scrieri științifice și istorice­­ vechi. Apoi tot în acest papyrus s’au mai găsit pagini întregi din Biblie cu co­mentarii și verseturi leturgice." Intre altele s’a găsit și o scrisoare a­­dresată de către un episcop unui stareț de mânăstire în care­­ i se recomandă ca să îngrijească de trei tineri baeți care voiajează. Conținutul este foarte scurt și original. «Vei bine voi a da cal ace­stor tineri oameni, căci ei sunt ortodoxi.» CRIMA DIN CiflîOIA (JOC. BACAD) Locuitorii din comuna Cetățuia au fost foarte emoționați din cauza unei crime misterioase, întâmplate acolo. Locuitorul Dumitru Manta a fost gă­sit împușcat lângă coliba sa, unde stătea ca să păzească via, care era a Iul. Pe capul victimei s’au mai observat și niște lovituri de cuțit și din cercetă­rile făcute s’a aflat că un singur om e asasinul. Manta era un flăcău ca de 23 de ani, foarte frumos și bogat. Se bănuește că mobilul crimei ar­e gelozia. Criminalul nu a fost prins până acum. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Contrabandiști ingenioși.—Iacă câ­te­va exemple de fraude ingenioase imaginate de contrabandiști pe frontiera din Nordul Franței: — De 6 luni, do­u­ă lucrători belgieni treceau în Franța, în toate diminețile, în același punct al frontierei, fie­care din el aveai­ câte o pâine la subțioară și nici­odată nimănui nu i-a trecut prin cap să supue aceste pâini la o cercetare amă­nunțită. Intr’una din diminețile trecute, însă, înaintea postului vamal una din pâini căzu, se sparse și în loc de miez se ză­riră..... niște țigări regale. Din acea zi lucrătorii belgiani fură nevoiți să înceteze comerțul lor. — Alta: de două ori pe săptămână, o vânzătoare de unt dintr’un sat­ bel­gian venia la târgul din Franța cu o că­rucioară plină cu turte de unt. De mai mulți ani, ea trecea la o e­­pocă fixă fără ca să’i treacă cui­va prin gând că ea ar fi având contrabandă. A trebuit ca într’o bună dimineața să fie un nou vameș, care însuflețit de zelul sât­, să aibă ideea de a vîra son­da în una din turtele de unt. Simțind rezistență fără turta de unt și descoperi o cutie de fer plină cu tutun. Cinstita femee introducea în Franța, în fie­care săptămână, 50 de kilograme de tutun de lux și aceasta de vre-o trei ani.­­ Dar un fapt și mai extraordinar s’a petrecut de curând.­ Pe o noapte fără lună, un om trecea frontiera, înghesuit într’un colț al ca­brioletei, în galopul unui cal, care se părea foarte voinic. Vameșii îl văzură, T somară să se oprească și traseră cu pușca; glonțul lovi animalul, care nu se sinchisi de loc. S’a telegrafiat imediat posturilor următoare. La primul post, un al douilea foc de revolver, o lovitură de baionetă fu chiar dată cu o mare iuțeală, dar ba­ioneta se sparse. Speriat, omul sări din cabrioletă și fugi într’o pădure, pe când calul invul­nerabil ’și urma cursa sa fantastică. Abia la al douilea post calul se opri și aceasta numai în urma primirei unei lovituri de baionetă la gât. Calul avea un fel de îmbrăcăminte de oțel. In stratul dintre îmbrăcăminte și piele erau kilometre întregi de dan­telă de mare valoare. — Iacă și o altă istorie și mai re­centă, căci ea s’a întâmplat pe la înce­putul săptămânei trecute . Un cofetar trecea în toate zilele cu cinci sau­ șease care cu bere , se son­dau cele d’ântâi și câte­va butoaie, apoi cum se obicinuiseră cu el, căci trecuse în decurs de mai mulți ani, îl dedeau­ bilet în regulă. Dar urciorul s’a spart într’o bună dimineață, căci niște bu­toaie s’au găsit că în loc să fie pline cu bere ele aveau­ tutun. Plopul Măriei Antoaneta.­In gră­dina Trianon, din Paris, era un plop secular, plantat de regina Maria An­­toaneta, care, după cum­ se știe, a fost decapitată. Acest plop atrage atenția tuturor turiștilor prin mărimea lui. Acel arbor gigantic fusese de mai multe ori mutilat de fulger. El sta însă mereu în picioare și înfrunta toate in­temperiile naturei. Insă Mercurea trecută la un uragan care s-a culcat la pământ. Acest plop mai avea 12 zile de viață ca să trăiască tocmai cu un secol mai mult de­cât nefericita regină, care '1 plantase, întocmai ca și Maria Antoaneta și plopul a perit în urma unui uragan și nu lasă pe pământ de­cât o grămadă de ramuri și frunze uscate. Banditismul în Dobrogea Un ziar din Constanța ne aduce ur­mătoarea știre: Administrația este pe urmele unei ban­de de tâlhari turci. S’a prins unul din­­tr’ânșii în comuna Parighiol din plasa Mangalia. Sub­prefectul respectiv, d-l Miclescu a pornit în urma tovarășilor acestuia. Se speră că cel mai mult în 2—3 zile banda va fi adusă în Constanța. H A ^ La un birt. Mușteriul.—Cum se poate un oui fiert să coste 80 de bani. Chelnerul.—Foarte bine, 20 bani costă oui și 60 bani puiul care era într’ânsul. Vineri, 1 (13) Octomnie 1893 83 Austro Ungaria. — 17 tineri din Praga au fost arestați. Cea mai mare parte sunt studenți. Sunt și 3 fete între ei. Ei au fost închiși din pricină că vo­ia­u să împartă niște manifeste revolu­ționare. * Pe linia ferată de­ lângă Brașov, un cantonier a găsit lângă șine, o bombă cu dinamită. El a înștiințat autoritățile. Poliția a arestat pe 3 tineri din comu­na Biașov, bănuiți că sunt autorii a­tentatului.­­ Anglia.­Irlandezii au făcut o mare procesiune la mormântul lui Parnell, luptătorul lor național. S-au depus pe mormânt numeroase coroane. Primarul orașului Dublin și cel din Cork au ținut discursuri frumoase politice. Toți oratorii au cerut autonomia administrativă și legislativă a Irlandei. * In parcul Victoria din Londra s’a ținut deună­zi o mare întrunire, la ca­re au­ luat parte peste 12.000 de lucrători Ei au votat o mare resoluție prin care aprobă purtarea minerilor greviști și-o îndeamnă la resistență in contra auto­rităților. Rusia.­ Față cu importanța pe care o iau din ce în ce provinciile rusești din Asia centrală, e vorba ca toate po­sesiile din Azia centrală să fie reunite într-un guvernământ, sub administrația unei rude a Țarului. Țările din Azia­ centrală vor fi rusificate treptat.­­ Turcia.­Poliția din Constantinopoli a prins pe 3 agitatori din Creta. Ei­­ sunt greci și oameni bogați. Asu­pra lor s’au găsit manifeste revolu­ționare. ȘTIRI PRIN POSTA Franța.Congresul național socialist din Paris condamnă intervenirea arma­tei față cu lucrătorii mineri. Zice că e periculos pentru popoare ca să se pue în luptă frații în contra fraților. Soldații și poporul luptându-se, țara va pierde și clasa burgheză nu va câștiga nimic. * D-na Juliette Ad­am, directoarea «Re­vistei noul» a plecat la Toulon ca să remită amiralului Avelan, comandantul escadrei rusești, giuvaerurile oferite de doamnele franceze. 2138 de brățări de aur, broși de aur, cruciulițe de aur, cele d’ântâiut pentru nevestele ofițerilor, iar cruciulițele pentru copii lor. Se va face și o manifestație a doamelor franceze, în cap cu d-na Juliette Adam, la Paris.­­ Italia. — Catolicii cari, cu ocazia jubileului lui Leon XIII au fost deco­rați cu crucea «Pro Ecclesia et Ponti­fice», vor prezinta papei o cruce scumpă, analogă, de aur masiv și presărată cu diamante. O deputăție internațională de catolici va prezintă personal crucea. Suveranului pontefice. * Ideia bucătăriilor comunale, la Nea­­pole, e deja aproape realizată. Primăria va incasa o taxă, proporțională cu pu­terea fie­cărui cetățean servind la hră­­nirea economică a tuturor muritorilor de foame din marele oraș.—Primăria a decis să construiască și mari dormitoare pentru săraci.­­ Germania.—Joaia trecută la Unna în Westphalia, câți­va copii se jucau de:a... spânzuratele. Un băiat de 15 ani fiind legat cu un cearceaf de o grindă râmase mort; copiii săriră în ajutor, însă în zadar.­­ Un lucrător de la Elberfeld câști­gase la loterie 25 de mii de franci. — Crezându-se scăpat de toate nevoile el se lasă de muncă. Peste 2—3 luni își isprăvi paralele; desperat luă un revolver și ’și sbură creerii. Nenorocitul abia în vârstă de 25 de ani era însurat și tată a 2 copii. MOARTE CU VOINȚĂ De câtă­va vreme, tânârul Jules Gau­tier, în vârstă de cinci­spre­zece ani,, funcționar într’un magazin de model din Paris era în ceartă cu părinții lud cari stati în strada Saint-Deux, 122. Tatăl, care e giuvaergiu­ și mama mo­­­distă, fuseseră nevoiți să facă câte­va­ observațiuni fiului lor, și acesta ser mâhni foarte mult. Luni, Jules Gauthier nu se duse a­­­casă să se culce și scrise părinților sali o scrisoare de explicațiuni. Eri, în sfîrșit, pe la 5 ceasuri și luni, seara, urcă repede scara de la casa pă­­­rinților sâi până la catul al 5-lea, des­­­chise fereastra și se aruncă în gol. Ne­norocitul copil și-a spart capul de pa­­vagiul din curte. Ridicat, îndată de portarul casei, Ju­l­­es Gautier a fost transportat la un­ spițer, pe urmă la spitalul Lariboisière, într’o stare desnădăjduită. Durerea părinților e îngrozitoare; cu­­ lacrimi călduroase citiră cea din urmă­ scrisoare scrisă de copilul lor și pe care o găsiră la el. UN PROVERB PE ZI Vițiul e un lucru la care omul se reîntoarce mereu. (Persian). O SINUCIDERE GROZAVĂ Duminecă seara, niște lucrători bă­­gară de seamă că un om, în vârstă, încălicase peste parapetul podului Co­­urbevoie, din Paris și își pusese vesta pe vîrful unui stîlp de la pod. Apoi legă zdravăn o fringhie de stâlp și își puse celTalt căpătâi de gât, înfruntând primejdia, mai multe per­soane se repeziră pe pod ca să zmulgă pe desnădăjduitul acesta de la moarte , dar acesta din urmă se înarmă cu un pumnal, respinse pe cel cari vreau­ să­­ scape, și după ce își dete o lovitură în­ piept se aruncă în gol. Pescarii alergară cu bărcile, dar nu scoaseră de­cât un cadavru. O notă găsită la răposat avea adresa aceasta: August Alfred Voitum­er, năs­cut la 1851, la Amiens. Cadavru a fost dus la morgă. ONOAREA RAPITA Mare roman de senzație PARTEA A DOUA ZX O zi de scadență — Știți eu... Vă datorez o sută opt­zeci și două de mii cinci sute de franci... Arthur se înclină, cam emoționat și el, de această cifră. — D. Thévenin mi-a scris, continuă d-na Ortega, că i-ar fi plăcut să-I achit această sumă din cauză că se apropie pentru dânsul o zi de scadență. Am scris atunci bărbatului meu și într’ade­­văr, cu întoarcerea curierului, am pri­mit un cec de două sute de mii de franci asupra casei Rothschild.. «Din nenorocire, în loc de a vi’l a­­duce de alaltă­ieri, am amânat vizita. Acum vine păcatul pentru care am tre­buință de a fi ertată. Arthur zîmbia pricepând ce voia să zică tânăra femee. — Ieri, giuvaergiul meu mi-a adus niște giuvaericale miraculoase, niște pe­tre scumpe enorme, de o limpeziciune nemai­pomenită, fără nici o pată, fără nici o greșală. Nici d-na Mackay, nici d-na Stephenson nu cred să aibă ast­fel de giuvaeruri! Am stat mult timp la îndoială , mi se cerea o sută opt­zeci de mii de franci. Giuvaergiul avea nevoe de bani și numai de aceea îmi lăsa lu­crurile așa de eftin. Cu un cuvânt, nu am putut resista ispitei. V’am sacrificat pentru moment și am dat cecul! Fără de voe, Arthur îngălbeni puțin, dar aproape imediat își regăsi zîmbetul obicinuit. D-na Ortega continuă: „ Dacă aveți într’adevăr mare ne­voe de acești bani, n’am de­cât să te­legrafiez bărbatului meu care îmi va trimite fără întârziere un alt cec. Va fi o întârziere de cel mult o lună. Artur poate era să răspunză că va consulta pe d. Thévenin, dar d-na Or­­téga adăugă: — Iată de ce insistam să văd pe d. Thévenin în persoană, căci mă gân­deam că numai d lui poate lua o hotă­­rîre într’o afacere așa de importantă. La acest răspuns al frumoasei străine, vanitatea lui Norbert fu numai de­cât ațâțată, și pentru a dovedi d-nei Orr­­téga de câtă putere dispune el în casă, răspunse cu un aer liniștit: — Oh! Ar fi de prisos doamnă să telegrafiezi d-lui Ortega pentru o baga­telă de felul acesta. «Fii, te rog, pe pace... Vom aștepta până ce vei fi primit un alt cec. — Iți mulțumesc, din toată inima, scumpul meu Duverney... Nebunia ce am comis cumpărând aceste giuvaeri­cale îmi apasă acum mai puțin greu­ pe conștiință... Și însoțită de Arthur care se arăta mereu foarte amabil, ea trecu în salo­nul de încercare unde o aștepta o nouă toaletă. După ce-î adresă câte­va complimente, Arthur se întoarse în cabinetul său­. In absența patronului, el iscăli cu­rierul ce-i fu adus de un amploiat. — D-l Philibert e aci ? întrebă el pe când citia scrisorile. — Da, domnule, e la casă. — Foarte bine... El dădu amploiatului curierul iscălit, își luă apoi pălăria și mănușile și se pregăti să plece. Dar înainte de a coborî scările, el se întoarse la stânga și intră în biroul de contabilitate. O placă de aramă purtând inscripția: «Casă», era fixată de ușă. Arthur trecu pragul și se apropie de un ghișeu­ în care bătu cu degetul. Imediat, geamul se deschise și indă­­rătul lui apăru un cap gras, fără nici un fir de barbă, cu buzele groase, și cu ochii de un albastru stins care se ațintiră asupra lui Arthur. Aproape în­tot­dea­una când venea a­­colo cine­va pentru întâia și dată im­presia ce făcea acest obraz rece, era neplăcut. Dar dacă o observai câte­va minute, vedeai în fizionomia această aspră un caracter onest, o inimă bună. Tata Philibert (așa îl chemau amplo­iații în mod familiar) era într’adevĕr a­­dorat de tot personalul casei. De multe ori «avansurile» ce le dedea amploiați­lor erau­ din propria sa pungă. Amploiat al casei Thévenin din cea mai fragedă copilărie, casier deja de pe timpul tatălui lui Carol Thévenin. Philibert câștigase o mare autoritate Când Arthur intră în biuroul său, el întinse brațul făcându-i semn să tacă până ce termină adunarea unui lung șir de cifre. Apoi ridică capul întorcându-se: — Ce poftești domnule Duverney, întrebă el. — Oh! aproape nimic, domnule Phi­­­libert, răspunse Arthur... Am vrut nu­mai să te previzi în caz de te vei mira că nu primești un cec, de la doamna Ortega că această damă, și-a amânat plata pe luna viitoare. — Drace! exclamă tata Philibert, tresărind. — Da, i s’a trimis contul și ea ce­ruse un cec de la bărbatul ei pentru a plăti. Cecul i-a fost trimis dar ea, l’a­ cheltuit în altă parte. — E foarte neplăcut lucrul ăsta­ re­­luă Philibert. — Cred, continuă Arthur, că această­ întârziere nu poate jena casa. (Va urma)

Next