Universul, iunie 1894 (Anul 12, nr. 126-151)

1894-06-01 / nr. 126

Universul No. 126, fări reușiră a lua din mâna banditului o pușcă leroșe de care însă nu putură uza, căci pușca se deschisese și ei în învălmășeala în car­e se aflau­, nu știau­ cum să o închidă. Cei­l’alți bandiți se uitat! și așteptat! momentul favorabil ca să comită un nou omor, căci le era imposibil a trage de frică să nu-și omoare tovarășul. Pe când Olteanu și Ciorascu reușise a în­genunchi­a pe bandit și a’î lua puș­ca din mână, un alt bandit se repede și trage cu patul puștii o lovitură la cap lui Olteanu, care amețit de durere dă drumul banditului. Bandiții văzându-se liberi au început a da din nou­ focuri de revolver și fie­care din ei începu a lua la fugă și a se ascunde în tufișurile viilor din apro­piere. Marin Olteanu și Ciorascu s’au dus de au făcut cunoscut poliției dând în a­­celași timp și pușca lefoșe pe care reu­șise a o lua de la bandiți. Atât de prefect cât și d. șef al poli­ției și întregul parchet au pornit la fața locului. Inmormentarea victimei După terminarea anchetei făcută de către d. prim-procuror Ștefan S. Ru­­sănescu, corpul defunctului ajutor de primar Petru Olteanu, care a fost omo­­rît de către banda lui Mărunțelu, a fost transportat cu dricul la comuna Pielești unde s’a efectuat înmormântarea. D. prefect M. Gârleșteanu a dat vă­duvei defunctului Petru Olteanu suma de 300 fr. cu care să’și întîmpine chel­tuielile necesare și a făgăduit că va lua cele mai grabnice măsuri pentru a i se face o pensie. Toate boalele secrete LA BĂRBAȚI ȘI FEMEI — v­ind­ecare isa câte­va — Un medicament declarat de toți marii medici din lume ca cel mai bun în vindecarea a ori­ce fel de boale secrete la bărbați și femei, și care nu­­ produce greață, nu strică pofta de mâncare și nu are nici un guist áréit, este Extractul tip Copai vină și Parigiina al d-ralul Thorn, din Lon­dra, aprobat de consiliile sanitare superioare­­ din România și Italia, și preparat în marele­­ stabiliment chimic al d-ralul Bertelli din Milan.­­ Acest­­ extract vindecă în 38 ore «odaments nom și în câte­va zile cele mai vechi și mal ‘rele boale la bărbați și femei, precum : Bleno­ragie,­­fluorile albe, boalele uretrale și uretrine, restrângerile uretrei, durerile de sparte și a de ri­nichi, iritaț­iile uretrei, ale leșieei, ale icterului, catarul beșieei, boală de peatră, erupț­iunile scorbutice, oprirea și nestăpânirea urinei, etc. întrebuințarea este lesnicioasă și se poate ține ln cel mai mare secret. Expedierea se face cu cea mai mare discre­­țiune. — Un vas cu instrucțiune în românește »«stă 6 lei srb bani. Depozit pentru toată România la Drogheria Centrală a domnului Mihail Stoenessu, farma­cist, Strada Academiei No. 2, București. Mal .se vinde la farmacia «Belii­l lui Dumnezeu» Victor Thüringer, Calea Victoriei No. 1M, Bu­cureștii și la toate farmaciile­­ din țară. T­oate borcanele ce nu vor avea pe din­afară pecetea administrației ziarului «Univer­­­sul» și pe d’inăuntru o instrucțiune în româ­nește-tot cu pecetea ziarului «Universul», se vor refuza ca falsificate. Impotența Bărbatului și Ste­rilitSK­A9 feritPP­ I (^Piața de a fa?)® £ UlMtCd fi&SiliCiGi copil), precum și slă­biciunea de memorie, slăbiciunea d’a vedea și d’a auzi, poluțiuni sau perderi nocturne, flori albe la feratei, boalele toate­­ cari provin din prea mult abuz al plăcerilor, se vindecă ds sipă în­trebuințări du-se GLOBULELE SECOKULîiîUANîE ale dr. Tajior, aprobate de consiliile sanitare superioare din România și Italia, preparate în marele stabiliment chimic al D-rulu­i Berteili, din Milan, considerate cu drept cuvânt de di­ Duplais de la Academia franceză ,ca cel mai reconstituant cunoscut până acum. Un flacon cu instrucție costă lei 8.50-Depozitul­­ pentru toasta România e la Dro­gheria Centrală a d-lui Mihail Stoenescu, far­macist, Strada Academiei No. 2,­­București. Mai se vinde­­ la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu­», Victor Thüringer, Calea Victoriei No. 154, Bu­curești și la toate farmaciile din țară. Adevăratele flacoane cu globule Taylor, vor fi înfășurate sub cămașă­­ cu o instrucție în ro­mânește, ștampilată cu peceta administrațiunei ziarului «Universul».. Dense feti arse de vii la Tia-Mare și Romănești Locuitorul Tudor Stan Ceobanu, din comuna Tia-Mare, jud. Romanați, avea o fată frumoasă și cu­minte cu numele Floarea, în vîrstă de 7 ani. Deună­zî părinții s’au dus d’acasă și de obiceiu, în ast­fel de cazuri, lăsa pe Floarea singură. Fata a rămas acasă și după plecarea părinților s’a pus pe vatră aproape de foc și a început să se joace. In nebăgarea ei de seamă s’a­­ apro­piat prea tare de flăcări. Cămașa i s’a aprins imediat. Sărmana fată văzându-se cuprinsă de flăcări a început să plângă și să țipe. Vecinii au alergat în casă și au stins focul de pe ea. Intr’un târziu­ au venit și părinții. Fetei i s’au dat toate aju­toarele de lipsă, dar de­geaba. Nenorocita a murit după 2 ceasuri de suferințe grele.­­ O ast­fel de nenorocire tr­agică s’a petrecut în comuna Romănești, jud. Olt. Acolo, o fată în virată de­­ 2 ani, a locuitorului Marin Mihalache, s’a apu­cat într’una din zilelele trecute să se joace cu o­­ cutie de chibrituri. Părinții ei nu erau acasă. Tot jucându-se cu cutia, chibriturile s’au aprins. Fetița a aruncat cutia jos. Hainele însă i s’au aprins și sărmana în urma arsurilor ,a murit în cele mai oribile dureri. I UN SFAT PE ZI Lipirea cU Mihanlui.—Luăm de la un farmacist o soluție de potasă caustică de 36 grade la aerometrul Răsune. Se udă cu această soluție suprafețele chih­­libarului de lipit, se presează bine și se încălzește puțin. Cele do­uă bucăți se lipesc ermetic și nu re­m­âne ni­ci o urmă. — 2 — DIN GALAȚI Pe când ardeau prăvăliele care s’au consumat Miercuri de flăcări, la al cin­cilea imobil, pe acelaș plan, adică la proprietatea d-lui Hagi Enachi Dragoș, s’a aprins privata de scânduri din apar­tamentul închiriat d-luî Hart, lipscan, începutul incendiului a fost descoperit de bucătăreasa, care a dat alarma și a isbutit să-l stingă cu ajutorul câtor­va persoane. Privata ar fi fost unsă cu gaz. Poli­ția a făcut până acum două cercetări la fața locului și face încă investigați­uni în privința acestui început de incediu. Condamnare Deună­ zi înaintea cursei de apel sec­ția II a venit­­ la ordinea zilei procesai lui Marin Tecucianu și Al. Ionescu, pen­tru abuz de încredere și instracțiune de bani publici în prejudiciul primăriei Ga­lați. Curtea a fost sesizată de apelul in­culpaților, care de către tribunal a fost condamnați, primul la ș­apte luni închi­soare și la perderea­ dreptului de a o­cupa funcțiuni publice. Curtea, în ce privește apelul lui Io­nescu l-a admis în parte, calificând fap­tul de escrocherie și condamnând pe in­culpatul la trei luni închisoare, fără perderea dreptului de a ocupa funcțiuni publice. ____________________ țional agrar, care-i comunică că vrea să constitue o mare asociație agrară i­­taliană. Regele Italiei a declarat că o asemenea asociație va avea tot sprijinul coroanei. * Toți condamnații și arestații poli­tici din provincia Massa-Carara au fost liberați și am­estiați. Crispi a declarat că dacă va reuși să compună tot dân­sul cabinetul, fiind președinte de con­silii, va stărui să se reducă budgetul ministerului de războiu și va suprima mai multe contribuțiuni indirecte.­­ Germania.­Locuitorii din Meklen­­burg., în mare număr, reclamă în con­tra lipsei de judecători și a prea mul­tor advocați. Absolvenții facultăților juridice pre­feră cei mai mulți să rămâe avocați de­cât să prim­ească posturi de judecători.­­ Un batalion de artilerie de asediu la Ulm, venind din Colonia în marș forțat, a adus căruțele de ambulanță pline cu bolnavi de tifos. Căldurile sunt tropicale în acea parte a Germaniei, in Austro-Ungaria.­­ Ziarul vienez «Fremdenblatt», organul ministerului afacerilor străine, declară drept falsă știrea dată că prințul Henric V de Bour­bon (contele de Chambord) ar fi murit otrăvit. Autopsia a dovedit că contele a murit de cancer de stomac. Se știe că cel din urmă descendent al Bourbo­­nilor a murit în Austria.­­ Guvernul unguresc a ordonat su­primarea biurourilor poștale de la Pered și Egghorgel, comitatul Presburg. De mai multe luni aceste biurouri nu pri­miseră nici nu expediaseră vreo­­ scri­soare. §3 Anglia.—Regina a invitat pe Ke­­div ca să fie oaspetele săi­ la Londra. Ceremonia primirii Kedivului Egiptului se va face cu ceremonie de jumătate gală, iar nu cu ceremonie mare, de­oare­ce e sub suzeranitatea altui stat. * Se scrie din Londra, că în acel o­­raș (North­ Street) s’a descoperit un club anarh­ist. Numărul membrilor se ridică la 26 de inși. Intre ei se aflau nu nu­mai englezi dar și francezi, italieni și germani. Poliția a arestat 6 inși. Toate broșurile din club au fost confiscate. Cei­lalțî dinamitarzi au­ dispărut din o­­raș. Ei sunt urmăriți pretutindenea. S Rusia.­­ Un tânăr rus, Mihail de Bernof, a plecat la Ierusalim, hotărît să facă pe jos o călătorie prin țările sfinte până la marginele Chinei. Călătoria e foarte periculoasă. * Se scrie din Petersburg că la frun­tariile Siberiei în Cina s-a ivit ciuma. Șase europeni și 1500 de chinezi au murit în trei zile. S’au luat măsuri de apărare. și Turcia.— Din Constantin­opol se desminte știrea cum că acolo ar fi is­­bucnit holera. Vine vestea însă că la Salonic s’au manifestat din nou câte­va cazuri , asemenea și în unele localități de pe țărmuri­ Asiei mici. S’au insti­tuit în părțile acelea comisii și revizii sanitare. — Nu te teme tată — strigă copila, cam speriată. In acel moment o soită a carului se răsturnă. Fata căzu jos și peste dânsa se rostogoli butoiul, strivind o îngrozitor. Sărmanul om a lăsat butoiul acolo, și a pus fata în car și a plecat cu ea acasă. Copila a murit a doua zi. Oasele îi fuseseră rupte aproape de tot de buto­­iul gr­eu, ce căzuse peste dânsa. Incendia­ u știri prin poșta a Franța. — Guvernul a decis să in­stituie o comisiune permanentă pentru cercetarea invențiunilor militare. Din această comisie vor face parte și civili, ca electricianul "Maseur, de Vielle, inven­tatorul prafului fără de fum, etc. Membrii comisiunii vor jura să păs­treze secretul tuturor invențiunilor mi­litare. * In fine, guvernul francez s’a îndu­plecat ca să adereze la ideia unei ser­bări patriotice în onoarea Jeannei d’Arc. S italia.—Regele Umberto a primit comitetul organizator al congresului la­ Nenorocirea p din comuna Urzica Locuitorul Dincă Dobre Jordan, din comuna Urzica, jud. Romanațî, plecase într’una din zilele trecute cu cazul, în care avea un butoiu­ ca să aducă apă de la o fîntână, ce se afla în valea satului. El luase cu dânsul și pe o fată a lui numită Ioana, în vârstă de 4 ani. După ce și-a umplut butoiul cu apă, sa așezat bine în car și a plecat spre casă. El locuia intr’un deal. —Sue-mă și pe mine tată, îl ragă fata. — Păi, tu nu poți să vii pe jos ca mine ? — Tată, mă dor picioarele.... Omul își sui fata în car și porni îna­inte. Pe când su­iau un deal, începuse un vânt foarte puternic. — Ține te bine Ioana—strigă Dincă către fată-sa. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Alcoolismul și vitalitatea.—‘British­ medical association (asociațiunea engle­zească a doctorilor) a terminat de cu­rând o anchetă ale cărei rezultate vor schimba cu totul părerile asupra alco­olismului. Dormind de a avea o socoteală exactă a influenței exersată de alcool asupra du­ratei vieței o­m­en­ești, asociațiunea în­sărcinase o comisiune de a proceda la o anchetă asupra vârstei medie la ur­mătoarele trei categorii de oameni: 1) Aceia care se abțin cu totul de la băuturile alcoolice; 2) Aceia care beau­ în chip moderat; 3) Aceia care fac abuzuri. Această comisiune și-a depus raportul mai zilele trecute. Observați­unile s-au făcut la 4234 de cazuri de decese și comisiunea a împăr­țit nu în trei categorii pe oameni ci în 5, și facă vârsta atinsă de aceste cate­gorii : 1) Aceia care nu beau de loc alcool: 51 de ani și 22 de zile. 2) Aceia care sunt moderați în con­sumarea alcoolului: 63 ani și 12 zile. 3) Aceia care beau fără intenția de a se îmbăta, însă din imprudență: 59 ani, 67 zile. 4) Băutorii obicinuiți: 57 ani, 59 zile. 5) In fine bețivii: 53 ani, 13 zile. Rezultă deci din această statistică, că vârsta cea mai înaintată a fost atinsă de acei care beau moderat, ceia ce pare foarte natural , dar rămâi înmărmurit când vezi că minimul vieții este atinsă de cei ce nu beau în loc de a fi pentru cei cari sunt bețivi. Ce vor zice în fața acestor rezultate, societățile americane și engleze în con­tra băuturilor alcoolice ? — Cât se plătesc advocații în Anglia. —In acest moment se desfășură înain­tea tribunalelor engleze un interesant proces de moștenire a averei defunc­tului duce de Sutherland. Văduva sa de o parte și fiul ei de alta își dispută a­­verea rămasă. Iacă ceia ce actualul duce plătește a­­vocaților săi: d-nii H. James și E. Clarke iau fie­care câte 25,000 de fr.; d. In­derwich, 20,000 fr. și d­. Deave, 12,000. Ducesa văduvă va plăti, la rândul ei lui sir R. Webster, 25,000 fr.; Lokwood, 20,000 fr.; Bafford, 12,000 fr.; Garson, 8,7­50 și Pearse, 6,150 fr. Afară de aceasta fie­care din acești domni vor mai primi de fie­care audien­ță onorarii variând între 2500 franci și 250 fr. Nu-i așa că e bine să fii avocat în Anglia ? ILUSTRAȚIA NOASTRĂ O întâmplare foarte tragică s’a pe­trecut într’una din zilele trecute într’o comună elvețiană, situată la poalele munților Alpi. Soția unui mic proprietar ieșise pe câmp cu niște vaci, pe cari voia să le sue la munte, unde se afla bărbatul ei cu alte vite. Ea luase cu dânsa, în bra­țe, pe un băiețaș al ei în vârstă de 1 an și luna. La un loc, drept sub poalele munte­lui a lăsat copilul jos pe iarbă și ea s’a dus la un izvor ca să ia apă într’un ur­cior. Abia se depărta însă câți­va pași și auzi un țipet desperat. Se întoarse repede ca să vază ce e. In clipa aceia văzu un vultur uriaș ridicându-se de la pământ și ținând cu ciocul și cu ghia­ Miercuri, 1 (13) Iunie 1894 iese pe băiatul ei, care striga îngrozitor. Femeia rămase ca trăsnită o clipă. Revenindu-și în fire, ea dădu de veste locuitorilor din împrejurimi, cari apu­când puștile se luară prin pădure, ca să găsească vulturul. In adevăr că a­­cesta se așezase cu prada lui pe un ar­bor mare și începuse să o sfâșie. La vederea oamenilor vulturul uriaș a sburat îndată. Copilul, care murise deja a căzut jos de la o înălțime mare. Corpul i s’a sfărîmat aproape de tot. Nenorocirea aceasta a emoționat a­­dânc întreaga populație din ținutul acela. SiMimitea de la cimitirul Sf. Vineri Ieri, între orele 10 și 10 și ju m. a. m., d-șoara Marița Ionescu, în etate de 19 ani, domiciliată în strada Blănari No. 11 a sosit cu o birjă, împreună cu o că­țelușă numită «Normița», la poarta ci­mitirului Sf. Vineri Nou. Acolo s’a scoborît și a trimis acasă cățelușa cu birjarul. Numita d-șoară a intrat până în fun­dul cimitirului. Acolo s’a așezat sub niște pomi și a început să scrie o scrisoare, în care își cere scuze de la neamurile ei și de la iubitul ei. In scrisoarea aceia, zice între altele, că singurul ei tovarăș până la moarte a fost «Normița» (cățelușa). După terminarea scrisorii, pe la o­­rele 10 și jum. d-ra Marița Ionescu a scos din buzunarul rochiei un revolver și și-a tras un glonț de-asupra țîței stângi. Ea a căzut jos scăldată în sânge. La zgomotul detunaturei au alergat acolo paznicii cimitirului și o mulțime de oameni. Fiind înșciințată și secția, a sosit imediat la cimitir comisarul și un doctor. Nenorocita fată a fost transportată într’o stare desperată la spitalul Filan­tropia. Nu se cunosc cauzele acestei sinuci­deri tragice. Intîmplarea tragică din Armășești Neagu Ghiță, din comuna Armășești, jud. Ialomița, se apucase deună­zî să ducă gunoia la câmp, cu căruța. Băia­tul lui, cu numele Ion, în etate de 6 ani, nu se lăsa de loc de tatăl său.­­— Stăm că’țî ajut și eu tată—zicea el rîzând și aruncând în car câte un bul­găr mic de gunoiu. — Astâmpărate me Nichipercea !—­ îi striga Ghiță în glumă.—-Nu vezi că nu faci nici o ispravă. — Ba bine, că nu—răspundea băia­tul fudul și cu fața roșie ca trandafirul de sprinten ce alerga de colo până colo. Ghiță se uita la el și-l sorbia din ochi. In sufletul lui își zicea : — Ține-mi-i doamne, că mult sprijin o să am cu el la vreme de bătrânețe... După ce a isprăvit de încărcat carul, Neagu Ghiță a dat biciu boilor să plece. Când carul­ a fost pus în mișcare, Ioni­că voi iute să se urce și el. Alunecând însă, mititelul a căzut jos sub roate, cari au trecut peste el sdro­bindu’i corpul. Sărmanul băiat a murit peste câte­va ore, își poate ori­cine închipui desperarea nenorocitului părinte. CRIMĂ LA JOCUL DE CARȚI La Ingelmunster, în Belgia, s’a în­tâmplat o dramă mișcătoare. Mai mulți tineri ședeau­ la o masă la cârciuma «Grande Pinte», ținută de un anume Mestdâgh și jucau­ cărți cu acesta. O discuție pentru nimicuri se iscă între jucători și cârciumar, care se ve­de că era beat. De­odată Mestologh scoase din buzu­nar un revolver și-și descărcă arma a­­supra unui anume Versaille. Un vecin, Vermaete, primi glonțul în piept. Cârciumarul trase atunci a doua oară asupra lui Versaille, care căzu mort. Geandarmeria puse îndată mâna pe Roman de Emile Richebourg PARTEA II Negustoreasa de toalete XVIII Tristețea Georgetei 140 — Da, însă au așa ca să te omorî. AflÂ, scumpa mea Emiliano, că sunt însărcinată să te cert, dar tare. — Cum am putut, d-nă, să merit a­­c­ste imputări? — Uite, nouă ni se pare că, prea ne !»*»î în părăsire, lucru de care d-na Vil­­i&tceau e foarte nemulțumită. — D-nă, borborosi fata. — Știi că e un veac de când n’ai fost pe la noi ? — Sunt așa de ocupată, răspunse E­ la îliana cu încurcătură. — Asta e o sculă proastă. Mă rog Smiliană, va spune ai­ceva pe noi? O, doamnă, ce să am alt­ceva de­cât recunoștința că m’ați primit tot­dea­­una cu o nespusă bunătate. Crede-mă că n’am să uit nici odată ceia ce ați făcut pentru mine. Ochii i se umpluseră de lacrămi. — Lasă, lasă, zise cu blândețe d-na Deltei], nu trebuie să plângi de ceia­ ce ’ți spusei; nu trebuie să consideri vor­bele mele de­cât ca o nouă dovadă de dragostea noastră a tuturor pentru d-ta. Scumpa mea Emiliano, vino mai des pe la noi.­­— D-nă am să fac tot ce’mî stă în putință. — Așa cred... uite mâine e duminecă făgăduește’mî că o să vii mâine la noi să stai toată ziua. — Nu îndrăznesc să făgăduesc d-nă. — De ce ? — Se poate sa dau de vre-o piedică. Emiliana era foarte încurcată, nu mai știa ce să răspundă. Ar fi voit ca d-na Delteil să fie mai pătrunzătoare, să ghicească motivul ce o făcea să stea departe de casa Villarceau. Nu putea­ ea însăși să spună ma­mei lui Lucian : — D-nă, iubesc pe fiul d-tale și dacă nu vii­ pe la d-ta așa de des precum doriți, causa este că nu vreau să vă tulbur liniștea casei. — Ai mult de lucru ? zise iar d-na Delteil, — Cât pot să fac d-nă. — Și câștigi destul cât îți trebuie pentru trăit! căci văzui azi că n’am luat d’atâta vreme venitul capitalului ce ai la noi. — Da, d-nă am destul pentru tre­buințele zilnice, dobânzile le las să se adaoge la capital căci nu se știe ce se poate întâmpla, se poate sa fiu bolnavă sau­ să­ mi lipsească lucrul. — Și pe urmă ai drept să te gân­dești că o să te măriți într’o zi și că economiile ce faci acum îți vor servi să te stabilești în căsnicie. Fata tresări ușor și rămase tăcută. — O știu că d-ta nu te gândești încă să te măriți, urmă d na Delteil, însă dorința o să-ți vie; măritișul e în sórta tuturor fetelor. Emiliana înăbuși un oftat. — Dumineca nu lucrezi, zise iar d-na Delteil. — Ba da, d-nă, lucrez une­ori dimi­neața când trebuie să termin ceva. —«­ După ce-ai lucrat în tot cursul săptămânei, nu cred să stai Dumineca închisă toată ziua; ai trebuință de dis­tracție, de schimbare de aer; în sfârșit trebuie să ieși la preumblare... — Ies, d-nă. — Și noi nu te vedem ; pricepi atunci că avem dreptul să ne mirăm. — Nu e așa mult de când am făcut o vizită d-nei Villarceau. — Da, într’o Mercur!, abia ai stat vr’o zece minute: ești tot­ d’a­una foarte grăbită când vii la noi ; însă noi nu vrem de la d-ta o vizită așa de-a’n fuga ci dorim să te avem din când în când o Duminică întreagă. «Ia spune, Emeliano, ce faci d-ta du­mineca ? — Mai intâiu, d-nă, lucrez une­ori până la amiazî, alte ori mă duc la bi­serică cu d-na Martinez și numai după amiazî eșim la preumblare. — Și unde vă duceți ? — In toate părțile d-nă, sunt atâtea lucruri de văzut și de admirat în acest mare și frumos Paris!.. D na Martinez cu toți anii ei, poate umbla mult. Pre­cum vezi, d-nă, fac destul exercițiu și distracțiile nu’mî lipsesc. «Când vremea ,e urîtă și nu putem eși, atunci citesc în casă; am destule cărți care’mî sunt cele mai bune prie­tine, cu care nu mă plictisesc nici o dată. Citesc foarte mult pentru ca să’n­­văț ceea ce’mî lipsește. — Vrei să devii învățată? întrebă d-na Delteil zîmbind. — O, nu, n’am ambiția asta însă nu vreau sa fiu de tot ignorantă. — In sfârșit citești când vremea e urîtă, dar când e frumoasă? — Atunci mă preumblu, d-nă, vizitez museele, grădinile botanice, grădinile zoologice, observând și admirând făptu­rile lui d-zeu­. — Ei bine, scumpa mea Emiliana, te știam deșteaptă dar nu’mî închipuiam că ții să te instruieștî atât de mult. Dă-mî voie să’țî spun că pe cât ești de drăguță pe atât ești de cuminte. — O, doamnă!... — Cunoști dragostea ce avem pentru c ta; ei bine, îți afirm că o meriți. (Va urma).

Next