Universul, septembrie 1894 (Anul 12, nr. 204-229)

1894-09-15 / nr. 216

Universul No. 216. » V'/r^.gCTmgCT^soracjwiaiiaugiMMWJjgiawy« Pentru boiuawi Persoanele cari tușesc sau sufer de influență, astm, laringită, durere de gât, bronc­ită, catar, inflamații intes­tinale, le sfătuim a cumpăra renu­mitele HAPURI de CATRAMINA ale d-rului Berzelii, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliul sani­tar superior al României și al Italiei. Aceste hapuri vindecă în câte­va zile ori­ce tuse. In Italia unde bântue in­fluența, toate celebritățile medicale în­trebuințează cu mare succes HAPURILE de CATRAMINA. Depozitul principal la drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, București, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu» Victor Tü­ringer, calea Victoriei No. 154, București. — In Ploești sunt de vânzare la Frații I. T. Christescu, droghiști. — In Craiova la farmacia Conteswaller, strada Lipscani. — In Brăila la farmacia N. Fillotti, str. Regală No. 23 și în Tulcea la farmacia regală Dumitru Melinescu, strada Elisabeta Doamna No. 24. — Se vinde eu S* lei si­scani cutia. — Toate esitrele ce nu vor avea pe p lin afară peceta administratis zi­arului Uni­VE­RSUR­ și pe «înn­­ănși»ru o instrucțiune in ro S Baâaneste tot cu peceta ziaru­lui UTJIV.EaSSUKi^ se vor re­fraza ca falsificate. Sr Toate boalele 5S — «b­­uicat, stomac și inim& — se vindecă întrebuințându-se Haparila vegetale inidane precum și Amar Indian ale D-rului W. SIMON, preparate în marele stabiliment chimic al D-rului Bertelli, din Milan. Aprobate de con­siliile sanitare superioare din România și Italia. Arară că vindecă gălbinarea, atacurile de ve­nin, colica epatică, tumorile la ficat, inflama­­țiunea splinei, încuiarea de trânji, disenteria, gastritele catarale, indigestiunile și nepofta de mâncare, durerile de stomac, durerile de cap, boalele uterine, încetarea periodlului, period puțin și întârziat, periodul cu durere, panglică, slăbirea vedere­ provenind din alterația sânge­lui și ficatului, nevrosele, palpitație de inimă și idiopisia. Hapurile vegetale Indiana și Amarul Indian sunt și cel mai bun curaților al sângelui stricat, în urma boalelor ficatului sau­ ale efec­telor de microbi și miasme palustre (băltoase). Pilulele indiane costă lei 2.80 și Amarul Indian lei 8. Depozit pentru toată România la drogheria centrală Mihail Stoenescu, farmacist, strada Academiei No. 2, București. Mai se vend și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu­», Victor Thü­ringer, Calea Victoriei No. 154, precum și la toate farmaciile din țară. Cutia adevăratelor caruri indiane și flaconul cu Amar indian vor avea o instrucție în limba română și vor purta peceta administrației zia­rului «Universul». Toate aceste medicamente care nu vor avea instrucțiunea cu peceta zia­rului «Universul», se vor considera ca falsifi­­cate, prin urmare nu se poate garanta efec­tul lor. UN CÂINE DENUNȚĂTOR Acuma câte­va zile, un negustor și proprietar al unul mare magazin de manufacturi din Paris, se prezintă la serviciul Siguranței, ca să semnaleze prezența în acel cartier a unei bande de indivizi, practicând furtul de obiecte de prin prăvălii. La 23 August, negustorul văzuse pe un om înalt, luând de la ușa prăvăliei un balot cu flanele de vânătoare și fu­­gind cât putea mai repede. Păgubașul nu putu distinge trăsătu­rile feței fugarului, dar observă că cel care alerga cu prada era urmat de un câne alb, cu o coadă frumoasă neagră. Ne­având alte informații, doi inspec­tori ai siguranței fură însărcinați să pândească în jurul magazinului recla­mantului. Trecură mai multe zile și cânele nu se zări. Unul dintre inspectori, plictisit, se gândi să se ducă la groapa în care hin­gherii duc câinii care n’au zgardă. A­­nimalul era acolo; comisese crima de a se plimbla fără de zgardă și era să fie ucis, când agentul siguranței ceru să fie liberat. Cânele fu dus la serviciul siguranței, unde i se puseră condiții ca și unul om ; el trebuia să-și denunțe stăpânul, făcând un sef­viciu­ Societății. doinele n’așteptă multe rugăminți ca sa flucă pe inspectori până la otelul chipului, iup4.fr locuia tâlharul semnalat, un anume Reinhabder, în virată de 26 de ani.. .** • * *. Inspectorii urmăriră pe acest individ când ieși, însoțit de două femei, având după dînsul câinele și-l prinseră în flagrant delict de furtișag la magazinul «Viile de Londres», la Montmartre. Reinhabder recunoscu că practica de mai mult timp furtul de obiecte prin prăvălii, zise că era membru al ban­dei «Șacalilor», al cărei șef era un a­­nume Malicet, locuind în str. d’Auber­­villiers, la Pantin. Mărturisi că aproape de un an făcuse cunoștință cu Malicet. Mai înainte, miri­­cia câte­o­dată, dar de multe ori fura, întâlnind pe viitorul său maestru de furtișaguri, pe când gândiau­ amândoi ca să fure o colecție de «fularuri», îl recunoscuse ca mai mare. De atunci, să legase cu totul cu Malk­et. Acesta dirigea operațiile: Reinhab­er fura și fetele Melania Coke și Ernesti­­na Dubois, locuind în oțelul de Rhin, ascundeau­ sub fustele lor gulere, man­șete, șaluri, încălțăminte, etc. Fustele celor două complice aveau pe la căptușală buzunare mari, în față și în spate. Când, în vre-o biserică, fetele Colie și Dubois isbuteau să umple buzuna­rele cu obiecte furate de Reinhab­er, ele eșiau­ transformate și pășiau­ maiestos. De două ori pe săptămână, Malk­et se însărcina să vândă marfa furată. El se ducea prin osebite cartiere negustorești și— arătând o carte de vi­zită dovedind că era agentul unui mare magazin de manufactură, vindea marfa cu preț bun. Avu chiar îndrăzneala de a vinde din nou unora din victimele sale marfa furată de la dînsele cu câte­va luni înainte. Malicet mai «opera» și la comande. Când a fost arestat, el primise o co­mandă mare de gulere și promisese clientului său să-i dea marfa peste opt zile. Marfă multă s’a găsit la domiciliul «Șacalilor» și s’a transportat la grefa corecțională din Paris, Malkcet și cu complicii săi făcură de­pline mărturisiri. Ei au fost întemnițați. Cât despre cine, un vecin s’a însăm­­­nat să-1 hrănească. ILUSTRAȚIA NOASTRA Acum câte­va zile am dat portretul ministrului plenipotențiar al Italiei în București—și am promis de a da, pe rând, portretele tuturor reprezentanți­lor străini, pe lângă guvernul nostru. Ilustrația noastră de azi reprezintă pe d. Goluschowsky, ministru plenipoten­țiar al Austro-Ungariei și decanul cor­pului diplomatic din România. D sa e, cum lesne se cunoaște după numele său, de origine polonez. D. Goluschowsky e un vechiu diplo­mat, care a servit în­tot­deauna cu de­votament pe împăratul Franz-Iosef. U­­nii zic, mai cu seamă ungurii, că nu e destul de energic, și chiar pentru a­­ceasta s’a svorit că d-sa ar avea a fi în­locuit în curând ; noi însă, credem con­trariul. D-sa e în vârstă de 50 de ani; e un bărbat cu înfățișare frumoasă, foarte gentil și afabil, întâmplări din Capitală A fost arestat un oare­care Dumitru Nase, din strada Vaselor No. 28, fiind prins că furase niște cercei de aur cu o piatră de diamant și două inele, tot de aur, de la d-na Ecaterina Niculescu, din aceiaș curte. A avut parte de aceeași soartă alt hoț, dar acesta «angrosist». Costache Visa, zis ci Cun­­drea, din calea 13 Septembre 46, a izbutit să fure 48 (am zis patru­zeci și opt) de ceasoar­­nice de la d. David Berenstein, din Ploești. Voia să deschidă o prăvălie de ceasoarnice. Hoți de giuvaeruri — 2 — Moarte mizerabilă Un cerșetor, anume Gherase, om de peste­ optzeci de ani, trăia din mila unu­ia și a al­tuia la Cotroceni. Era bolnav vert. Alaltă­ierî mai mulți oa­meni voiră să ducă pe nenorocit la spital, dar cerșetorul n’a apucat să’l vadă căci, pe drum, a murit. s­ilex Contesa de Paris Contele de Paris, pretendentul la tro­nul Franței, decedat de­unăzi la Stowe- Hause, s-a căsătorit la 30 Mai­ 1864 cu vară-sa, prințesa Maria-Isabella, al cărei portret îl dăm mai sus. Prințesa e fiica mai mare a ducelui de Montpensier și a Mariei-Luisa-Fer­­nanda de Bourbon, sora reginei Isabela a Portugaliei. S’a născut la 21 Septembrie 1848. Dânsa s’a măritat când era în vîrstă d­e 16 ani. Cu ducele de Orléans a avut 5 co­pii : actualul pretendent la tronul Fran­ței și 4 fete, dintre care una e acum regina Portugaliei. HO Al« A qpAI ft UK­UA Amănunte interesante.' — Țarul epileptic. — Țareviciul renunță la căsătorie Țarul și a amânat de­o­cam­dată că­lătoria la Livadia; starea lui sanitară e atât de îngrijitoare în­cât, pentru reînsănătoșarea lui, s’a dispus a se face rugăciuni în toate bisericile rusești. In urma boalei, statura sa imposantă e foarte zdruncinată iar pe față se văd bine semnele grelelor suferințe. «Riforma» din Cracovia primește cu data de 9 curent știrea că Țarul a avut un vehement atac de epilepsie. Cercu­rile curiei sunt desperate din cauza boalei puternicului monarh­. Doctorul Zacharia, chhemat telegrafic, a călătorit împreună cu Țarul direct la Spala. «Vossische Zeitung» din Berlin pri­mește de la corespondentul său din Pe­tersburg informațiunea că boala țaru­lui a luat caracter «chronic» și starea lui inspiră cea mai mare îngrijire. La începutul săptămânei trecute a «leșinat» și abia după un ceas l’au putut rea­duce în fire. Un ziar din Viena are din Petersburg o telegramă, în care se zice că «boala țarului s’a agravat atât de mult, în­cât există temerea de cele mai triste urmări». Cercurile din jurul lui se tem că nu va mai scăpa din această boală și ast­fel plănuita călătorie în Crimea e a­­bandonată aproape definitiv. Drept causă a agravării boale i se a­­mintesc și divergințele familiare din causa moștenitorului. Marele principe George adică a de­clarat, că mai bucuros renunță la tron, pentru care și așa nu are deosebită a­­plecare, de­cât să ia de nevastă pe Alice prințesa de Hessen. Acest lucru a în­tristat foarte mult pe țarul. Berlin, 12 Septembre. Cercurile bine informate n’au nici o știre care să conforme svonurile neli­niștitoare despre sănătatea Țarului. St. Petersburg, 12 Septembre. După ulti­mile știri sosite aici. Țarul se află foarte bine. Călătoria prin cen­tru se face numai din cauza stării ma­relui duce George.____________ ACTE OFICIALE S’a încuviințat pensiuni persoanelor urmă­toare : Colonelului în demisie Papadopolu Alexan­dru lei 800 și d-nei Alexandrina Gh. Verescu, văduvă fără copii minori, lei 45 pe lună, pen­tru 18 ani serviți în armată de decedatul său soț, locotenent Verescu Gheorghe. * Moașa Adela Rușină este numită moașă la plasa Răducăneni, din județul Fălciu­. * D. Gh. Stătescu a fost numit econom-ma­­gaziner la școala centrală de agricultură de la Herăstrătt. LUCRURI DIN TOATA LUMEA O bogăție pe neaștepta­te.—Intr’una din nopțile trecute, lucrătorul Mayer din Berlin fu deșteptat din somn de niște ciocănituri în ușă. Mayer sare din pat, deschide ușa și întreabă: — Cine-i ? — Om bun! respinse un individ a cărui față era acoperită cu un văl des și negru—uite ți-am adus cutia aceasta. Te rog păstreaz’o... Necunoscutul dete lui Mayer lada și apoi dispăru în întunerecul nopții-Mayer își deșteptă nevasta din somn și amândoi deschiseră lada. In ea se afla o fetiță rumenă și fru­moasă născută de vr’o două zile. Tot căutând prin scutecele fetiței, au găsit un plic în care se aflau 5000 de fr. în bilete de bancă și o scrisoare cu următorul conținut: Domnule. Banii sunt ai d-tale. Te rog însă ca să crești fetița. Când va fi de 5 ani o să vie cine­va să ți-o dea și atunci vei primi o mare și bogată recompensă. O mamă nenorocită. Mayer a înștiințat a doua zi poliția. Copilul însă a fost lăsat în grija lui. El e însurat și nevasta lui e gospodină foarte bună și cunoscută în tot cartie­rul ca femee de treabă. O Sui­ea pe un munte cu velocipe­­dul. — Un ofițer tânăr a săvîrșit în Pirinei (Franța de sud) un taur de­ forță extraordinar. Ofițerul acesta e un biciclist mare, cunoscut în toată Franța. Acum câte­va zile, el s’a prins că se va sui cu velocipedul până în vîrful muntelui Midi și de acolo se va scoborî tot cu velo­cipedul. Pariul de 5000 de fr. a fost ținut de mai mulți ofițeri și turiști sosiți acolo din străinătate. Tânărul ofițer a fost însoțit în voia­jul său primejdios de o mulțime de to­varăși de-al lui Dânsul a câștigat pariul. Ofițerul s’a suit până la observatorul statului, situat în vîrful muntelui. Acolo s’a odihnit nițel. După aceea s’a dat jos. Scoborîrea de pe munte a fost foarte grea. Cu toate acestea, ofițerul a ajuns teafăr jos în vale, unde lumea care îl aștepta a­­colo l-a făcut ovațiuni entusiaste. Până acum nu s’a făcut un rămășag așa de curios ca acesta, nici o călătorie cu velocipedul atât de primejdioasă. UN SFAT PE ZI O supă escelentă. Rumeniți cepe tăiate în felii, adău­­gați o linguriță de făină, amestecați și udați cu apă caldă. Puneți sare, piper, o picătură de oțet, albușurile de la două sau trei ouă. Fierbeți la foc tare; apoi, în bulion, topiți gălbenușurile ouălor și, în momentul când­ să îngroașă ames­tecul, luați de pe foc. Turnați supa pe niște felii de pâne presărate cu cașcaval ras. ________ ALEGERILE DIN BULGARIA Sofia. 12 Septembre. Rezultatele alegerilor, cu toate că cu­­prind numeroși oameni noul ale căror opiniuni politice nu sunt bine cunos­cute, arată succesul deplin obținut de un grup în capul căruia sunt miniștrii Stoiloff, Gueschoff și Nacevici, adică vechii conservatori. — Prin fir telegrafic — Joul, 15 (27) Septembre 1894 1 uii'pji1..1 ■«ggratejr'au.i'n. i—m Din 153 resultate cunoscute, sunt 87 conservatori și 27 partizani al d-lui Ra­doslavoff; oposițiunea cuprinde 8 zanco­viști, 27 unioniști, 3 karaveliști și după alții 3 socialiști. Această statistică nu este oficială. Se confirmă din sorginte competentă ne­reușita ministrului Toncef, care n’a fost ales . 15 mandate sunt disponibile din cauza alegerii multiple a câtor­va mi­niștri.­­ Alegerea de la Baia-Slatina n’a putut să se facă din cauză că biuroul electoral a fost atacat de mulțime, care a rupt buletinele. In această localitate își pusese candidatura ministrul Toncei și d. Dragan Zankow. Viena, 13 Septembrie. După ziare, D. Lozanici, ministrul a­­facerilor streine al Serbiei, și-ar fi dat demisia în urma conflictului cu D. Ra­­mazzi. DESCOPERIREA ZILEI Roate din tărîțe de lemn.­ In ultimii ani s’a ajuns până acolo că se pot face roate la trenuri din hârtie. Americanul Brunnerth a reușit să facă roate foarte rezistente din tărîțele lemnelor tăiate cu ferestrăul. Din tărîțele acestea se face o pastă vîrtoasă care, amestecată cu diferite materii chim­ice, devine puternică ca ferul. NO­TA satirica — Știi de ce ? Bărbatul meu mi-a făgăduit că-mi cumpără un velociped și vrea să știe dinainte dacă-mi pot ți­nea echilibrul. De aceea fac exercițiu­ toată ziua, cumătră. —­­ ■ ii [UNK] [UNK] injiüi.*iii ——w——— Un căpitan de pompieri, om foarte de treabă de alt­fel, discută astronomie. — Ceea ce mă minunează, zice el, nu e că s’au descoperit stelele, ci că li s’a aflat numele. ȘTIRI PRIN POSTA B Franța. — Guvernul francez a de­cis să facă o expediție de 15.000 sol­dați în Madagascar. Se vor cheltui 60 de milioane pentru cucerirea definitivă a marei insule africane. * Uniunea socialistă revoluționară din arondismentul al șaselea din Paris a trimis celebrului socialist german Lieb­knecht o adresă de simpatie în contra calomniilor ziarelor franceze, care-l a­­cuzau că ar fi dinamitard. B Italia.­­ Don Cirillo Barano, sa­cerdot la Revere, aproape de Mantova, s’a lepădat de hainele preoțești și s’a logodit cu o țărăncuță foarte frumoasă. Nunta se va face peste câte­va zile. Lumea clericală e indignată. * Consulul italian din Barcelona, cu ajutorul poliției spaniole, a putut pune: 243 Roman de Emile Rich­ebourg PARTEA IV m Audiență regală — Aveți înainte-vă timp mult și fiul vostru, crescut de voi, format prin în­vățăturile voastre, vă va continua opera. — Atât că cât și el vom avea trebu­­uință să fim ajutați ; toți bunii cetă­țeni trebue să lucreze într’o unire la regenerarea Spaniei. D-ta vorbinl de răul care a făcut țărel vechile noastre ne­înțelegeri. Aș cere oare prea mult ace­lora care ’și iubesc țara dacă i-aș ruga să contribue la ridicarea țărei ? D-le marchiz, urmă dînsa, oameni ca d-ta sunt rari; dînșii datoresc țărei talentele și energia lor; aș fi fericită să te număr printre aceia care ’mi dau concursul sfaturilor și bunel lor voinți în opera ce am început. — Maiestate, răspunse marchizul cu gravitate, sunt foarte măgulit de încre­derea cu care bine voiți a mă onora, însă pe câtă vreme prințul pe care­­ am servit e în exil, eu nu pot primi o si­­tuațiune oficială pe lângă majestatea voastră. Nici o dată nu voi­ uita că datoresc majestăței voastre bucuria că mi am revăzut țara; recunoștința mea poate să meargă până a’mi da viața pentru majestatea voastră însă nu pot să mă amestec printe aceia cari, uitându’și trecutul, sunt veștejiți cu titlul de re­negați. Insă dacă într’o zi veți avea trebuință de sabia mea, voi alerga sub drapelul majestăței voastre. — înțeleg purtarea d-tale, d-le mar­chiz, dar va spune, nu cum­va cam exagerezi punctul de onoare? — Nu, majestate, toți din familia mea l-ați considerat în chipul acesta. Dați mi voie să rămân credincios tra­­diția mnei strămoșilor mei. De alt­fel, nu e acesta singurul motiv care mă îm­­pedică d’a primi ceea ce’mi oferiți. — Care e cel­­ alt motiv, d-le mar­chiz ? — E la mijloc un interes al meu, particular, răspunse dînsul cu emoți­­une ; mă tem să nu mă plictisesc vor­­bindu-vă de el. — Dar de loc, d-le marchiz: nimic din ceea ce te atinge nu’mi este indi­ferent. — Aveam și sper că am încă o fiică; nu știți unde e și am să pornesc s’o caut. Majestatea voastră sunteți mamă și ’mi înțelegeți grija. Instinctiv regina ’și aruncă privirea asupra micului Alfons care, stând culcat pe covor, continua a se juca cu soldați de lemn. — Cum, d-le marchiz, n’ai nici o știre despre locul unde se află fiica d-tale? — Nu, majestate, voi arătați adi­­necarea relele ce aduce resboiul civil; nimeni n’a plătit acestui resboiu un tri­but mai crud da­cât cum i­-am plătit eu; pentru el mi-am perdut libertatea și ceva și mai prețios încă, pe fiică-mea. O trimisesem printr’un servitor în Fran­cia pentru a o scăpa de urmările pre­văzute ale repunerei mele. — O, d-le marchiz, ești nedrept că­tre adversarii d-tale presupunând că dînșii n’ar fi respectat viața unui copil. — M’am exprimat rea, majestate; n’a intrat nici odată în gândul meu că sol­dații care se luptă cinstit s’ar putea face vinovați de omorul unui copil. Insă printre ei aveam un dușman, o rudă care se lăcomia la averea mea. Dacă eu era să fii depărtat, cum am și fost, și dacă fiică­ mea era să moară, atunci speranțele lui erau realisate. Deci când am văzut că o să fim bi­­ruiți am însărcinat pe un servitor cre­dincios să ia pe fiica­ mea, s’o ducă în Francia și s’o pună la adăpost de în­cercările criminale ale rudei mele. — Și nu știi unde a dus servitorul copila ? — Val, nu. — Dar servitorul ce s’a făcut ? — Atât ea cât și contele de Corello presupunem că a fost ucis. — Cum se numește omul acesta care zici că ți-o rudă ? — Antonio de Villina. Regina făcu o mișcare de disgust. —«■ Acest don Antonio, zise densa, e un om care desonorează un nume ilus­tru odinioară. Acum un an și jumătate acest trist personaj a cerut un post des­tul de important și poate l’ar fi dobân­dit dacă n’aș fi fost la timp luminată în privința lui. Don Antonio de Villina e un om dintre cei mai vrednici de dispreț. Dar să vorbim de fiica d-tale, d-le marchiz. Zici că o să pornești s’o cauți. — Da, majestate. — Pot să’ți fiu de vr’un ajutor ? — Imi voiu lua libertatea să mă pre­­sint la ambasadorul din Paris al ma­­jestăței voastre și să’l rog a’mi da con­curs. — Bine, ambasadorul va primi in­­strucții pentru a te ajuta în cercetări cum va putea mai bine, înainte de a mă duce în Francia, sper să mă opresc cât­va timp la Valpenas. Bunii țerani din Navara ml au­ fost totdeauna devotați și nu pot să plec din Spania fără a le dovedi că nu i-am uitat. Dînșii mă cred mort, de­sigur, o să le pară­ bine când mă vor revedea. (Va urma)

Next