Universul, septembrie 1894 (Anul 12, nr. 204-229)
1894-09-15 / nr. 216
Universul No. 216. » V'/r^.gCTmgCT^soracjwiaiiaugiMMWJjgiawy« Pentru boiuawi Persoanele cari tușesc sau sufer de influență, astm, laringită, durere de gât, broncită, catar, inflamații intestinale, le sfătuim a cumpăra renumitele HAPURI de CATRAMINA ale d-rului Berzelii, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliul sanitar superior al României și al Italiei. Aceste hapuri vindecă în câteva zile orice tuse. In Italia unde bântue influența, toate celebritățile medicale întrebuințează cu mare succes HAPURILE de CATRAMINA. Depozitul principal la drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, București, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu» Victor Türinger, calea Victoriei No. 154, București. — In Ploești sunt de vânzare la Frații I. T. Christescu, droghiști. — In Craiova la farmacia Conteswaller, strada Lipscani. — In Brăila la farmacia N. Fillotti, str. Regală No. 23 și în Tulcea la farmacia regală Dumitru Melinescu, strada Elisabeta Doamna No. 24. — Se vinde eu S* lei siscani cutia. — Toate esitrele ce nu vor avea pe p lin afară peceta administratis ziarului UniVERSUR și pe «înnănși»ru o instrucțiune in ro S Baâaneste tot cu peceta ziarului UTJIV.EaSSUKi^ se vor refraza ca falsificate. Sr Toate boalele 5S — «buicat, stomac și inim& — se vindecă întrebuințându-se Haparila vegetale inidane precum și Amar Indian ale D-rului W. SIMON, preparate în marele stabiliment chimic al D-rului Bertelli, din Milan. Aprobate de consiliile sanitare superioare din România și Italia. Arară că vindecă gălbinarea, atacurile de venin, colica epatică, tumorile la ficat, inflamațiunea splinei, încuiarea de trânji, disenteria, gastritele catarale, indigestiunile și nepofta de mâncare, durerile de stomac, durerile de cap, boalele uterine, încetarea periodlului, period puțin și întârziat, periodul cu durere, panglică, slăbirea vedere provenind din alterația sângelui și ficatului, nevrosele, palpitație de inimă și idiopisia. Hapurile vegetale Indiana și Amarul Indian sunt și cel mai bun curaților al sângelui stricat, în urma boalelor ficatului sau ale efectelor de microbi și miasme palustre (băltoase). Pilulele indiane costă lei 2.80 și Amarul Indian lei 8. Depozit pentru toată România la drogheria centrală Mihail Stoenescu, farmacist, strada Academiei No. 2, București. Mai se vend și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu», Victor Thüringer, Calea Victoriei No. 154, precum și la toate farmaciile din țară. Cutia adevăratelor caruri indiane și flaconul cu Amar indian vor avea o instrucție în limba română și vor purta peceta administrației ziarului «Universul». Toate aceste medicamente care nu vor avea instrucțiunea cu peceta ziarului «Universul», se vor considera ca falsificate, prin urmare nu se poate garanta efectul lor. UN CÂINE DENUNȚĂTOR Acuma câteva zile, un negustor și proprietar al unul mare magazin de manufacturi din Paris, se prezintă la serviciul Siguranței, ca să semnaleze prezența în acel cartier a unei bande de indivizi, practicând furtul de obiecte de prin prăvălii. La 23 August, negustorul văzuse pe un om înalt, luând de la ușa prăvăliei un balot cu flanele de vânătoare și fugind cât putea mai repede. Păgubașul nu putu distinge trăsăturile feței fugarului, dar observă că cel care alerga cu prada era urmat de un câne alb, cu o coadă frumoasă neagră. Neavând alte informații, doi inspectori ai siguranței fură însărcinați să pândească în jurul magazinului reclamantului. Trecură mai multe zile și cânele nu se zări. Unul dintre inspectori, plictisit, se gândi să se ducă la groapa în care hingherii duc câinii care n’au zgardă. Animalul era acolo; comisese crima de a se plimbla fără de zgardă și era să fie ucis, când agentul siguranței ceru să fie liberat. Cânele fu dus la serviciul siguranței, unde i se puseră condiții ca și unul om ; el trebuia să-și denunțe stăpânul, făcând un sefviciu Societății. doinele n’așteptă multe rugăminți ca sa flucă pe inspectori până la otelul chipului, iup4.fr locuia tâlharul semnalat, un anume Reinhabder, în virată de 26 de ani.. .** • * *. Inspectorii urmăriră pe acest individ când ieși, însoțit de două femei, având după dînsul câinele și-l prinseră în flagrant delict de furtișag la magazinul «Viile de Londres», la Montmartre. Reinhabder recunoscu că practica de mai mult timp furtul de obiecte prin prăvălii, zise că era membru al bandei «Șacalilor», al cărei șef era un anume Malicet, locuind în str. d’Aubervilliers, la Pantin. Mărturisi că aproape de un an făcuse cunoștință cu Malicet. Mai înainte, miricia câteodată, dar de multe ori fura, întâlnind pe viitorul său maestru de furtișaguri, pe când gândiau amândoi ca să fure o colecție de «fularuri», îl recunoscuse ca mai mare. De atunci, să legase cu totul cu Malket. Acesta dirigea operațiile: Reinhaber fura și fetele Melania Coke și Ernestina Dubois, locuind în oțelul de Rhin, ascundeau sub fustele lor gulere, manșete, șaluri, încălțăminte, etc. Fustele celor două complice aveau pe la căptușală buzunare mari, în față și în spate. Când, în vre-o biserică, fetele Colie și Dubois isbuteau să umple buzunarele cu obiecte furate de Reinhaber, ele eșiau transformate și pășiau maiestos. De două ori pe săptămână, Malket se însărcina să vândă marfa furată. El se ducea prin osebite cartiere negustorești și— arătând o carte de vizită dovedind că era agentul unui mare magazin de manufactură, vindea marfa cu preț bun. Avu chiar îndrăzneala de a vinde din nou unora din victimele sale marfa furată de la dînsele cu câteva luni înainte. Malicet mai «opera» și la comande. Când a fost arestat, el primise o comandă mare de gulere și promisese clientului său să-i dea marfa peste opt zile. Marfă multă s’a găsit la domiciliul «Șacalilor» și s’a transportat la grefa corecțională din Paris, Malkcet și cu complicii săi făcură depline mărturisiri. Ei au fost întemnițați. Cât despre cine, un vecin s’a însămnat să-1 hrănească. ILUSTRAȚIA NOASTRA Acum câteva zile am dat portretul ministrului plenipotențiar al Italiei în București—și am promis de a da, pe rând, portretele tuturor reprezentanților străini, pe lângă guvernul nostru. Ilustrația noastră de azi reprezintă pe d. Goluschowsky, ministru plenipotențiar al Austro-Ungariei și decanul corpului diplomatic din România. D sa e, cum lesne se cunoaște după numele său, de origine polonez. D. Goluschowsky e un vechiu diplomat, care a servit întotdeauna cu devotament pe împăratul Franz-Iosef. Unii zic, mai cu seamă ungurii, că nu e destul de energic, și chiar pentru aceasta s’a svorit că d-sa ar avea a fi înlocuit în curând ; noi însă, credem contrariul. D-sa e în vârstă de 50 de ani; e un bărbat cu înfățișare frumoasă, foarte gentil și afabil, întâmplări din Capitală A fost arestat un oarecare Dumitru Nase, din strada Vaselor No. 28, fiind prins că furase niște cercei de aur cu o piatră de diamant și două inele, tot de aur, de la d-na Ecaterina Niculescu, din aceiaș curte. A avut parte de aceeași soartă alt hoț, dar acesta «angrosist». Costache Visa, zis ci Cundrea, din calea 13 Septembre 46, a izbutit să fure 48 (am zis patruzeci și opt) de ceasoarnice de la d. David Berenstein, din Ploești. Voia să deschidă o prăvălie de ceasoarnice. Hoți de giuvaeruri — 2 — Moarte mizerabilă Un cerșetor, anume Gherase, om de peste optzeci de ani, trăia din mila unuia și a altuia la Cotroceni. Era bolnav vert. Alaltăierî mai mulți oameni voiră să ducă pe nenorocit la spital, dar cerșetorul n’a apucat să’l vadă căci, pe drum, a murit. silex Contesa de Paris Contele de Paris, pretendentul la tronul Franței, decedat deunăzi la Stowe- Hause, s-a căsătorit la 30 Mai 1864 cu vară-sa, prințesa Maria-Isabella, al cărei portret îl dăm mai sus. Prințesa e fiica mai mare a ducelui de Montpensier și a Mariei-Luisa-Fernanda de Bourbon, sora reginei Isabela a Portugaliei. S’a născut la 21 Septembrie 1848. Dânsa s’a măritat când era în vîrstă de 16 ani. Cu ducele de Orléans a avut 5 copii : actualul pretendent la tronul Franței și 4 fete, dintre care una e acum regina Portugaliei. HO Al« A qpAI ft UKUA Amănunte interesante.' — Țarul epileptic. — Țareviciul renunță la căsătorie Țarul și a amânat deocamdată călătoria la Livadia; starea lui sanitară e atât de îngrijitoare încât, pentru reînsănătoșarea lui, s’a dispus a se face rugăciuni în toate bisericile rusești. In urma boalei, statura sa imposantă e foarte zdruncinată iar pe față se văd bine semnele grelelor suferințe. «Riforma» din Cracovia primește cu data de 9 curent știrea că Țarul a avut un vehement atac de epilepsie. Cercurile curiei sunt desperate din cauza boalei puternicului monarh. Doctorul Zacharia, chhemat telegrafic, a călătorit împreună cu Țarul direct la Spala. «Vossische Zeitung» din Berlin primește de la corespondentul său din Petersburg informațiunea că boala țarului a luat caracter «chronic» și starea lui inspiră cea mai mare îngrijire. La începutul săptămânei trecute a «leșinat» și abia după un ceas l’au putut readuce în fire. Un ziar din Viena are din Petersburg o telegramă, în care se zice că «boala țarului s’a agravat atât de mult, încât există temerea de cele mai triste urmări». Cercurile din jurul lui se tem că nu va mai scăpa din această boală și astfel plănuita călătorie în Crimea e abandonată aproape definitiv. Drept causă a agravării boale i se amintesc și divergințele familiare din causa moștenitorului. Marele principe George adică a declarat, că mai bucuros renunță la tron, pentru care și așa nu are deosebită aplecare, decât să ia de nevastă pe Alice prințesa de Hessen. Acest lucru a întristat foarte mult pe țarul. Berlin, 12 Septembre. Cercurile bine informate n’au nici o știre care să conforme svonurile neliniștitoare despre sănătatea Țarului. St. Petersburg, 12 Septembre. După ultimile știri sosite aici. Țarul se află foarte bine. Călătoria prin centru se face numai din cauza stării marelui duce George.____________ ACTE OFICIALE S’a încuviințat pensiuni persoanelor următoare : Colonelului în demisie Papadopolu Alexandru lei 800 și d-nei Alexandrina Gh. Verescu, văduvă fără copii minori, lei 45 pe lună, pentru 18 ani serviți în armată de decedatul său soț, locotenent Verescu Gheorghe. * Moașa Adela Rușină este numită moașă la plasa Răducăneni, din județul Fălciu. * D. Gh. Stătescu a fost numit econom-magaziner la școala centrală de agricultură de la Herăstrătt. LUCRURI DIN TOATA LUMEA O bogăție pe neașteptate.—Intr’una din nopțile trecute, lucrătorul Mayer din Berlin fu deșteptat din somn de niște ciocănituri în ușă. Mayer sare din pat, deschide ușa și întreabă: — Cine-i ? — Om bun! respinse un individ a cărui față era acoperită cu un văl des și negru—uite ți-am adus cutia aceasta. Te rog păstreaz’o... Necunoscutul dete lui Mayer lada și apoi dispăru în întunerecul nopții-Mayer își deșteptă nevasta din somn și amândoi deschiseră lada. In ea se afla o fetiță rumenă și frumoasă născută de vr’o două zile. Tot căutând prin scutecele fetiței, au găsit un plic în care se aflau 5000 de fr. în bilete de bancă și o scrisoare cu următorul conținut: Domnule. Banii sunt ai d-tale. Te rog însă ca să crești fetița. Când va fi de 5 ani o să vie cineva să ți-o dea și atunci vei primi o mare și bogată recompensă. O mamă nenorocită. Mayer a înștiințat a doua zi poliția. Copilul însă a fost lăsat în grija lui. El e însurat și nevasta lui e gospodină foarte bună și cunoscută în tot cartierul ca femee de treabă. O Suiea pe un munte cu velocipedul. — Un ofițer tânăr a săvîrșit în Pirinei (Franța de sud) un taur de forță extraordinar. Ofițerul acesta e un biciclist mare, cunoscut în toată Franța. Acum câteva zile, el s’a prins că se va sui cu velocipedul până în vîrful muntelui Midi și de acolo se va scoborî tot cu velocipedul. Pariul de 5000 de fr. a fost ținut de mai mulți ofițeri și turiști sosiți acolo din străinătate. Tânărul ofițer a fost însoțit în voiajul său primejdios de o mulțime de tovarăși de-al lui Dânsul a câștigat pariul. Ofițerul s’a suit până la observatorul statului, situat în vîrful muntelui. Acolo s’a odihnit nițel. După aceea s’a dat jos. Scoborîrea de pe munte a fost foarte grea. Cu toate acestea, ofițerul a ajuns teafăr jos în vale, unde lumea care îl aștepta acolo l-a făcut ovațiuni entusiaste. Până acum nu s’a făcut un rămășag așa de curios ca acesta, nici o călătorie cu velocipedul atât de primejdioasă. UN SFAT PE ZI O supă escelentă. Rumeniți cepe tăiate în felii, adăugați o linguriță de făină, amestecați și udați cu apă caldă. Puneți sare, piper, o picătură de oțet, albușurile de la două sau trei ouă. Fierbeți la foc tare; apoi, în bulion, topiți gălbenușurile ouălor și, în momentul când să îngroașă amestecul, luați de pe foc. Turnați supa pe niște felii de pâne presărate cu cașcaval ras. ________ ALEGERILE DIN BULGARIA Sofia. 12 Septembre. Rezultatele alegerilor, cu toate că cuprind numeroși oameni noul ale căror opiniuni politice nu sunt bine cunoscute, arată succesul deplin obținut de un grup în capul căruia sunt miniștrii Stoiloff, Gueschoff și Nacevici, adică vechii conservatori. — Prin fir telegrafic — Joul, 15 (27) Septembre 1894 1 uii'pji1..1 ■«ggratejr'au.i'n. i—m Din 153 resultate cunoscute, sunt 87 conservatori și 27 partizani al d-lui Radoslavoff; oposițiunea cuprinde 8 zancoviști, 27 unioniști, 3 karaveliști și după alții 3 socialiști. Această statistică nu este oficială. Se confirmă din sorginte competentă nereușita ministrului Toncef, care n’a fost ales . 15 mandate sunt disponibile din cauza alegerii multiple a câtorva miniștri. Alegerea de la Baia-Slatina n’a putut să se facă din cauză că biuroul electoral a fost atacat de mulțime, care a rupt buletinele. In această localitate își pusese candidatura ministrul Toncei și d. Dragan Zankow. Viena, 13 Septembrie. După ziare, D. Lozanici, ministrul afacerilor streine al Serbiei, și-ar fi dat demisia în urma conflictului cu D. Ramazzi. DESCOPERIREA ZILEI Roate din tărîțe de lemn. In ultimii ani s’a ajuns până acolo că se pot face roate la trenuri din hârtie. Americanul Brunnerth a reușit să facă roate foarte rezistente din tărîțele lemnelor tăiate cu ferestrăul. Din tărîțele acestea se face o pastă vîrtoasă care, amestecată cu diferite materii chimice, devine puternică ca ferul. NOTA satirica — Știi de ce ? Bărbatul meu mi-a făgăduit că-mi cumpără un velociped și vrea să știe dinainte dacă-mi pot ținea echilibrul. De aceea fac exercițiu toată ziua, cumătră. — ■ ii [UNK] [UNK] injiüi.*iii ——w——— Un căpitan de pompieri, om foarte de treabă de altfel, discută astronomie. — Ceea ce mă minunează, zice el, nu e că s’au descoperit stelele, ci că li s’a aflat numele. ȘTIRI PRIN POSTA B Franța. — Guvernul francez a decis să facă o expediție de 15.000 soldați în Madagascar. Se vor cheltui 60 de milioane pentru cucerirea definitivă a marei insule africane. * Uniunea socialistă revoluționară din arondismentul al șaselea din Paris a trimis celebrului socialist german Liebknecht o adresă de simpatie în contra calomniilor ziarelor franceze, care-l acuzau că ar fi dinamitard. B Italia. Don Cirillo Barano, sacerdot la Revere, aproape de Mantova, s’a lepădat de hainele preoțești și s’a logodit cu o țărăncuță foarte frumoasă. Nunta se va face peste câteva zile. Lumea clericală e indignată. * Consulul italian din Barcelona, cu ajutorul poliției spaniole, a putut pune: 243 Roman de Emile Richebourg PARTEA IV m Audiență regală — Aveți înainte-vă timp mult și fiul vostru, crescut de voi, format prin învățăturile voastre, vă va continua opera. — Atât că cât și el vom avea trebuuință să fim ajutați ; toți bunii cetățeni trebue să lucreze într’o unire la regenerarea Spaniei. D-ta vorbinl de răul care a făcut țărel vechile noastre neînțelegeri. Aș cere oare prea mult acelora care ’și iubesc țara dacă i-aș ruga să contribue la ridicarea țărei ? D-le marchiz, urmă dînsa, oameni ca d-ta sunt rari; dînșii datoresc țărei talentele și energia lor; aș fi fericită să te număr printre aceia care ’mi dau concursul sfaturilor și bunel lor voinți în opera ce am început. — Maiestate, răspunse marchizul cu gravitate, sunt foarte măgulit de încrederea cu care bine voiți a mă onora, însă pe câtă vreme prințul pe care am servit e în exil, eu nu pot primi o situațiune oficială pe lângă majestatea voastră. Nici o dată nu voi uita că datoresc majestăței voastre bucuria că mi am revăzut țara; recunoștința mea poate să meargă până a’mi da viața pentru majestatea voastră însă nu pot să mă amestec printe aceia cari, uitându’și trecutul, sunt veștejiți cu titlul de renegați. Insă dacă într’o zi veți avea trebuință de sabia mea, voi alerga sub drapelul majestăței voastre. — înțeleg purtarea d-tale, d-le marchiz, dar va spune, nu cumva cam exagerezi punctul de onoare? — Nu, majestate, toți din familia mea l-ați considerat în chipul acesta. Dați mi voie să rămân credincios tradiția mnei strămoșilor mei. De altfel, nu e acesta singurul motiv care mă împedică d’a primi ceea ce’mi oferiți. — Care e cel alt motiv, d-le marchiz ? — E la mijloc un interes al meu, particular, răspunse dînsul cu emoțiune ; mă tem să nu mă plictisesc vorbindu-vă de el. — Dar de loc, d-le marchiz: nimic din ceea ce te atinge nu’mi este indiferent. — Aveam și sper că am încă o fiică; nu știți unde e și am să pornesc s’o caut. Majestatea voastră sunteți mamă și ’mi înțelegeți grija. Instinctiv regina ’și aruncă privirea asupra micului Alfons care, stând culcat pe covor, continua a se juca cu soldați de lemn. — Cum, d-le marchiz, n’ai nici o știre despre locul unde se află fiica d-tale? — Nu, majestate, voi arătați adinecarea relele ce aduce resboiul civil; nimeni n’a plătit acestui resboiu un tribut mai crud dacât cum i-am plătit eu; pentru el mi-am perdut libertatea și ceva și mai prețios încă, pe fiică-mea. O trimisesem printr’un servitor în Francia pentru a o scăpa de urmările prevăzute ale repunerei mele. — O, d-le marchiz, ești nedrept către adversarii d-tale presupunând că dînșii n’ar fi respectat viața unui copil. — M’am exprimat rea, majestate; n’a intrat nici odată în gândul meu că soldații care se luptă cinstit s’ar putea face vinovați de omorul unui copil. Insă printre ei aveam un dușman, o rudă care se lăcomia la averea mea. Dacă eu era să fii depărtat, cum am și fost, și dacă fiică mea era să moară, atunci speranțele lui erau realisate. Deci când am văzut că o să fim biruiți am însărcinat pe un servitor credincios să ia pe fiica mea, s’o ducă în Francia și s’o pună la adăpost de încercările criminale ale rudei mele. — Și nu știi unde a dus servitorul copila ? — Val, nu. — Dar servitorul ce s’a făcut ? — Atât ea cât și contele de Corello presupunem că a fost ucis. — Cum se numește omul acesta care zici că ți-o rudă ? — Antonio de Villina. Regina făcu o mișcare de disgust. —«■ Acest don Antonio, zise densa, e un om care desonorează un nume ilustru odinioară. Acum un an și jumătate acest trist personaj a cerut un post destul de important și poate l’ar fi dobândit dacă n’aș fi fost la timp luminată în privința lui. Don Antonio de Villina e un om dintre cei mai vrednici de dispreț. Dar să vorbim de fiica d-tale, d-le marchiz. Zici că o să pornești s’o cauți. — Da, majestate. — Pot să’ți fiu de vr’un ajutor ? — Imi voiu lua libertatea să mă presint la ambasadorul din Paris al majestăței voastre și să’l rog a’mi da concurs. — Bine, ambasadorul va primi instrucții pentru a te ajuta în cercetări cum va putea mai bine, înainte de a mă duce în Francia, sper să mă opresc câtva timp la Valpenas. Bunii țerani din Navara ml au fost totdeauna devotați și nu pot să plec din Spania fără a le dovedi că nu i-am uitat. Dînșii mă cred mort, desigur, o să le pară bine când mă vor revedea. (Va urma)