Universul, noiembrie 1894 (Anul 12, nr. 256-281)
1894-11-01 / nr. 256
Universul No. 256. Arestarea căpitanului Denunțarea sa contra lui Dreyfus a sosit la minister în ziua de 5 Octombre. Imediat generalul Mercier a însărcinat pe generalul Boisdefre ca să facă o anchetă. Prefectul poliției a fost avizat și rugat să afle, dar pe sub ascuns, toate domiciliurile amantei lui Dreyfus și chipul cuni gl și ea au făcut cunoștință la Niza. Coedefort a fost însărcinat să se ducă la Nizza, la Monte-Carlo și San Remo ca să reconstituiască felul cum au trăit în localitățile acelea cei două amanți. Șeful siguranței, la reîntoarcere, era deja convins că Dreyfus e trădător. In ziua de 15 Octombre, căpitanul, a venit, la orele 10, ca de obicei, la biroul ministerului de externe și imediat a fost invitat să se prezinte înaintea generalului Boisdefre. Acesta a spus imediat căpitanului că a trădat patria, dând amantei sale documente importante militare. Dreyfus a început să tăgăduiască, dar arătându-i-se cercetările șefului de siguranță și alte scrisori, el nu a mai putut zice o vorbă măcar. Dreyfus a fost arestat imediat. Amanta lui Dreyfus a fugit din Paris. Cine era trădătorul Căpitanul Dreyfus a ieșit cel de intuiti din școala de războiu și a intrat de drept în statul major general al armatei. In momentul când a fost arestat, împlinise cei doui ani reglementari de stagiu. In cursul acestor doui ani a făcut tot ce fac stagiarii înainte de a fi titulari ai statului major general, lucrând succesiv în 4 birouri, stând și 6 luni in fiecare birou. Căpitanul Dreyfus se familiarizase cu toate chestiunile importante ce se discutau și se scriau în aceste birouri. El era foarte deștept și iubit de superiorii săi. Mai multe documente importante din birourile acestea le furase pe când lucra în birouri. Se vede așa dară că de atunci avea de gând să le vânză pe o sumă mare de bani, dar amanta i l- a luat degeaba, ba i-a tocat și economiile pe care le avea. Dreyfus e însurat, are copii și soacră. In pușcărie Dreyfus e internat în pușcăria de la Cherche-Midi. Aci ocupă o odăiță asemănătoare celor din spitalele militare. Mobilierul se compune dintr’un pat de fer, o masă de noapte, 3 scaune și o altă masă pentru scris. Ușa e închisă «in lacăt. Doui gardieni îl supraveghiază. Unul se plimbă de colo până colo, cell’ast e însărcinat să se uite mereu la Dreyfus. Acesta nu primește nici o vizită. Toate scrisorile, cari îi sosesc sunt oprite și deschise la grefă. Căpitanul e dat în judecata consiliului de răsboi, pentru crima de înaltă trădare. Jils Baltas, cu toată forța lui fenomenală, era blând ca un miel. In grădinile de la Bernstorffel se juca cu copiii săi, îl lua pe unul după gât, pe altul la subțioară, pe al treilea în brațe și alerga cu ei de colo până colo. Câteodată îi punea pe toți într’o căruță pe care o trăgea singur pe aleele parcului. Alexandru III iubia foarte mult pe oamenii voinici. Din cauza aceasta prințul Gheorghe al Greciei, care posedă o foarte mare tărie fizică era favoritul lui. Decedatul Țar nu iubia deloc pe femeile mari și puternice. Cumberland mai spune următorul lucru : De când cu atentatul de la Borki, Alexandru III devenise foarte nervos. El tremura la orice zgomot și adesea l’am văzut galben ca ceara când auzia în vre-o cameră vecină zîngănituri de sabie. Costin Eduard, din reg. Cantemir No. 12, la 2 luni închisoare pentru lovirea interiorului, cauzătoare de moarte, cu voință. — Joi seara, pe la orele 7, un individ a spart geamul de la fereastra d-lui Granet, bijutier din str. Ștefan cel mare, spre a fura bijuteriile expuse la fetră. El a fost arestat și la dubă a încercat de a se preface nebun. — Femeea Maria Nec. Lupu, servitoare la d. căpitan Lăzărescu, părăsind casa stăpânului, a cercat a se strangula. Bucătăreasa, împreună cu sergentul de punct, numit Borș, au împedecat sevârșirea sinucidere. Orez, Paste de Mia și Borobeaia de orez Macaroane de Neapol, veritabile, calitate extra-supperioară, lei 1.30 chile.—Paste de Italia pentru supă lei 1.30 chile. — Orez de Italia, călit, superioară, bani 75 chilo. — Scrobeală garantată pură de orez, călit. I, leî 1.35 chilo. — De vânzare la adm. ziarului „Universul“, Str. Brezoianu No. 11, București. Taraf și ghicitorul de gânduri Cunoscutul ghicitor de gânduri, Cumberland, istorisește că defunctul Țar, Alexandru III, se interesa foarte puțin de problemele psihologice. Alexandru III se interesa nespus de mult de forța corporală. Nu de mult o rudă a lui Cumberland, miss Phyllis Bentley, a dat în castelul de la Bernstorff o serie de reprezentații interesante făcând exerciții mari de forță, cari au entusiasmat pe Țarul, încât acesta a început din momentul acela să facă și el exerciții corporale și astfel a devenit tare ca un Ercule. Cumberland spune că Alexandru III, 286 OAMENII ZILEI D. de Mot C. de Mot e actualminte decanul avocaților cari pledează la curtea de casație din Bruxel. D-sa e în vârstă de 60 de ani. De Mot e și șeful delegaților diferitelor cartiere din capitala Belgiei. D-sa e deputat. E un bărbat foarte instruit și cunoaște perfect limbile germană, franceză, italiană și engleză. De Mot e anticlerical și în discursurile lui parlamentare atacă foarte mult pe clericali. zozasr iuși Incendiu la Șipote. — Un copil ars de vin.— Jefuirea din pădurea Musteață.— Furturi de cai.—Condamnare.—Bijuterii furate.—O încercare de sinucidere Vineri dimineața un incendiu a distrus casa unui locuitor din cătuna Drăgănești, comuna Șipotele. O nenorocire nu vine însă niciodată singură și bietul sătean pe lângă că i-a ars casa, mai deplânge și perderea copilului său, dispărut în flăcări. S’a deschis o anchetă la fața locului, de d. prim-procuror Savel Manu, însoțit de d. dr. Grigoriu. — In pădurea numită «Musteață», dintre Tomești și Comarna, zice «Evenimentul», zilele acestea mai mulți locuitori ce veniau din iarmaroc, au fost victima unor hoți, cari după ce i-au bătut crunt, luându-le banii ce aveah, i-ah și dezbrăcat de haine. — Miercuri, pe la ora 12 din zi, s’a furat din iarmarocul Frumoasa 2 cai, unul murg și altul negru cu hamurile noui pe ei. Se vede că hoții de cai au părăsit cu desăvîrșire linia Prutului găsind îndemnare mai mare la Iași. Joi au fost furați caii și docarul d-lui Stihi și Vineri alți doi cai au fost furați cu hamuri cu tot, tot al d-lui Stihi. — Consiliul de războiu al corp. IV de armată, prezidat de d. colonel Gheorghiu, a condamnat pe sergentul-major — 2 — UN SFAT PE ZI Cel mai bun mijloc de învechire a vinului, fără de a-i introduce nici o substanță cât de puțin stricătoare sănătății, se face în sticle. Se poate obține grabnic, foarte simplu și economic, dacă-1 punem în butelii amestecându-1 cu apă ozonată în cantitate de 15—25 centimetri cubi de apă pentru fiecare litru de vin. Peste o lună vom avea vin vechi de trei sau patru ani, proporțional cu buna calitate a lui._______________ tul Savannah (Georgia). Peste 4,000 baloturi de bumbac ad ars. Pagubele sunt enorme. * înaintea palatului asociației proprietarilor de mine din Glasgow, s’a întâmplat o explozie de dinamită. 2 amploiați, cari se aflaui în curte, au fost omorîți. Ferestrele s’au sfărîmat. Explozia a făcut mari pagube materiale. Se crede că autorul exploziei e un miner grevist. ES Rusia. Ziarele din Polonia rusească aduc știrea că generalul Gurko s’a retras în adevăr din postul de guvernator al Varșoviei. In locul lui a fost numit ca guvernator-general marele principe Paul Alexandrovici. Noul guvernator e unchiul actualului Țar. * Ziarul «Invalidul rus» anunță că țarul Alexandru III a iscălit, până în ajunul morții sale, toate ordinele de zi relative la afaceri militare. Turcia. — In provincia Erzerum bântue foametea. Guvernul imperial a luat măsuri grabnice pentru ajutarea nenorociților. ȘTIRI PRIN POSTA ■ Franța.— In urma unei bătăi, pentru chestii de serviciu, între doi sergenți de la Miort, s’a făcut un duel între ei. Unul a fost spintecat dintr’o parte a pieptului până în alta, iar cel l’ait a rămas cu brațul drept tăiat cu totul. Amândoi sunt pe moarte. A produs o vie impresie în cercurile politice din Paris faptul că municipalitatea din Wurtzburg (Germania), a ridicat un monument grandios în memoria soldaților francezi înmormântați acolo. Monumentul e compus dintr-o stâncă, pe care e incrustată o placă de bronz cuprinzând numele morților și având, la bază, o sabie, o baionetă și un chipir francez încununat cu lauri. Italia. Un grup de funcționari ai Băncii romane au cerut tribunalului din Roma ca să urmărească pentru faliment fraudulos pe foștii administratori ai acestei instituții. De la Vatican , Papa Leon XIII a însărcinat pe un cardinal ca să se ducă la Petersburg să asiste la înmormântarea lui Alexandru III; el a autorizat cererea episcopatului francez de a celebra, în bisericele catolice, în ziua înmormântării răposatului țar, servicii funebre pentru odihna sufletului împăratului ortodox. El Germania. — «Gazeta de Colonia» primește de la un colaborator din Petersburg următoarea știre, despre a cărei autenticitate garantează: Căsătoria împăratului Nicolae II va avea loc peste 3 luni de zile. Prințesa Alix, viitoarea Țarevnă, va veni în curând la Darmstadt și de aci se va duce în Anglia. In portul Pîeschwav a ars un vapor încărcat cu 7000 de kgf. de petrol. Maria aparținea lui Flossner. 2 matrozi au perit în flăcări, iar vreo 5 s’au ales cu arsuri foarte grave. Ei au fost transportați la spital. Pagubele se ridică la 70.000 de fr. a Austro-Ungarii. — «Neue Freie Presse» aduce știrea că la înmormântarea Țarului Alexandru III vor fi de față în Petersburg 75 de prinți din toate țările Europei. Regele Danemarcei va locui 6 zile în palatul Rdnoff. Garda de onoare o vor face-o soldații din Moscova. * Din Lemberg au fost expulzați 3 nihiliști ruși sosiți acolo acum o lună. Hârtiile aflate în casele unde locuiau ei au fost confiscate. 2 dintre ei sunt studenți din Moscova, dați afară din universitate. ■ Anglia. — Niște incendii mari au isbucnit, aproape în același timp, în șeapte steamere engleze, ancorate în porILUSTRAȚIA NOASTRA Pe pag.i a numărului nostru de azi dăm portretul lui G. M. Tătărescu, fost director al școalei de belearte, încetat din viață luni, 24 octombre, la orele 5 p. m. Tătărescu a murit în vârstă de 76 de ani. El s-a născut în Focșani la 1818. In anul 1846, episcopul de Buzău, Kesarie, observând că tânărul Tătărescu are o aplicare deosebită pentru pictură și un mare talent, i-a dat o bursă ca să se ducă în străinătate, să studieze pictura. Tătărescu a urmat mai mulți ani cursurile școalelor de bele-arte din Roma și Paris. Tânărul pictor a studiat cu multă rîvnă și pentru zelul lui cel mare a primit de la academia Sf. Luca din Roma o medalie de aur. La 1848, pe când se afla încă la Roma, a lucrat marele tablou «Renașterea României» tablou pe care, din pricina grelelor împrejurări politice, a trebuit să-l trimită pe ascuns în țară în timpul domniei lui Știrbei. Tătărescu s’a întors în țară la 1852 și a fost pe rând profesor de desemn la școala militară, la liceele S-tu Sava și Matei Basarab, la școala de belearte și în sfârșit director al acestei școle, post din care se retrăsese în timpul din urmă. El a mai fost unul dintre cei cari au fondat societatea Ateneului Român, al cărei casier a fost până la moarte. Defunctul s-a ocupat în special cu pictura religioasă. Prima biserică pe care a zugrăvit-o este biserica de la Măgurele. Ultimele sale lucrări sunt picturile mitropoliei din Iași și ale episcopiei din Huși. In total Tătărescu a zugrăvit 52 de biserici. Defunctul era decorat cu «Bene-merenti, cl. I, și cu ordinul «Coroana României», în gradul de comandor. Prin moartea acestui om de mare merit, tinerii noștri pictori perd pe bătrânul experimentat, la ale cărui sfaturi recurgeau întotdeauna, iar societatea pe un membru cu multe și însemnate calități sufletești. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Pățania unui amiral.— Vice-amiralul Magnaghi, un ilustru ofițer al marinei italiane de războiu, a fost obiectul unei pățanii foarte neplăcute pentru el. El a fost luat drept spion și condus sub escortă prin străzile Gemeî. Iacă și nararea acestei odisei. Intr’una din diminețile trecute, viceamiralul se plimba liniștit cu țigara în gură prin împrejurimile fortului Diamante, de lângă Genua, când comandantul fortului, un căpitan de infanterie, îl zări, puse soldații să’l cerceteze și să’l conducă sub o bună escortă, între baionete, la comenduirea garnizoanei sub inculparea de spionagih. Marți, 1 (13) Noembre 1894 Inchipuiți-vă protestările amiralului El urla ca o mare înfuriată, dar căpitanul Idete și câțiva ghionti. Cu toate acestea, în urma protestărilor violente ale amiralului, căpitanul consimți ca el să fie însoțit numai de un locotenent. Acesta din urmă, în timpul drumului de la fort în oraș cu «prizonierul» său, ghici aproape greșeala ce o făcea căpitanul, dar ca soldat credincios, el nu liberă pe arestat. Trecând prin strada Balbi, ei se aflară tocmai în fața casei amiralului. Acesta, atunci, foarte liniștit, rugă pe locotenent să-i acorde câteva minute spre a se urca la el, dându-și cuvântul său de onoare că se va reîntoarce spre a se preda. Locotenentul se învoi. «Prizonierul» se coborî după câteva minute, îmbrăcat cu costumul său de amiral având pe piept toate insignele, judecați încurcătura sărmanului locotenent. — Urmează-ți drumul, porunci amiralul, și duce la comenduire unde vei sta 10 zile pentru că ai avut un prizonier în pază și te ai învoit ca el să se ducă în casa sa. Iar căpitanul va face un arest de 15 zile pentru că s’a purtat în mod brutal cu un «arestat». Călătoria prințului d’Orleans.—S’a primit vești foarte bune despre prințul Henric d’Orleans, care a sosit la Saigon în a doua benzenă a lui Septembre și a început lunga sa călătorie de excursiuni prin Indo-China, fiind întovărășit de d-nii Roux și Gaston Calman-Levy. Ultima sa scrisoare este datată din Saigon, 26 Septembre. Prințul, care cunoaște deja țara și care a avut dese convorbiri cu funcționarii și ofițerii din colonie, aduce omagiu devotamentului acestora și anunță că în acele ținuturi va avea de urmărit studii mari politice. Precedentele studii ale prințului Henric d’Orleans asupra acestor colonii sunt o garanție că cele noul nu vor fi lipsite nici de interes, nici de folos. NOTA SATIRICA — Dacă nu ieși imediat afară, ebtem servitorii! — Iți mulțumesc, sigur că el au să cumpere ceva din marfa mea !______ Doamna X... a avut durerea de ași pierde soțul. Cu ochii plini de lacrimi, ea d’abia putea auzi vorbele de mângâere ale d-lui Y... — S’a sfîrșit totul pentru mine, zise ea. O să intru într’o mănăstire... —La mănăstire? Ce spuneți, doamnă? Bogată și frumoasă cum suntețî și la vîrsta de treizeci de ani ! — Douăzeci și nouă de ani, pardon ! răspunse îndată văduva. Rom au de Emile Richebourg PARTEA IV XIV Mari emoțiuni, mare bucurie ♦ După părerea mea, e bine ca chiar și acum când Georgeta știe bine cine a fost tatăl și mama sa, d. Lebrun și fiul său să n’o considere decât tot ca pe Georgeta orfană, fără familie, fără nume, fără stare civilă. Atât în interesul lor cât și al fetei, au trebui să spună nimănui că logodnica lui Paul e fiica ticălosului care s’a încercat să ucidă pe marchizul de Mimosa... «O să caut să mă întâlnesc și să vorbesc cu d. Lebrun în privința asta. Doctorul respinse la câteva întrebări ce ’I adresă nevasta sa, în această chestiune când se auzi d’odată clopot 7^ 1 C --1- A îs D-na Villareeau alergă la fereastră și exclamă d’odată cu veselie : — Copil, e dânsul! Lucian trecea repede prin curte, după câteva momente se repezi în salon exclamând: — In sfârșit iată-mă! Ah, ce fericit sunt că vă revăd, că mă aflu iar în mijlocul d-voastră. — Fața ’I exprima în adevăr o nespusă fericire. Cea d’întei care se află înainte ’I fu bunică-sa. Dânsul începu s’o sărute strângând-o în brațe s’o înăbușe apoi veni rândul mamei și tatălui său. Ce ibucnire de dragoste ! D-na Villareeau și Valentina plângeau. Doctorul, foarte emoționat și dânsul, își simția ochii umezi. In sfârșit liniștea se restabili. — Acum, scumpii mei părinți, zise Lucian cu oarecare gravitate în glas, trebue să vă dad explicarea celor ce v’am scris în epistola pe care mama Villardeau a trebuit s’o primească azi dimineață. — Am primit-o copilul meu, și tatăl tău și mama ta îi cunosc coprinsul... — Ah, acum o să’mi împărtășiți bucuria și fericirea... Dar Emiliana, ce fericită o să fie... Trebue să spunem aci că o întâmplare fericită sau mai bine zis Providența îndreptase pașii expediției de ingineri în Pirinei spre prăpastia pe al cărei mal se luptase Pedro Samines cu unul din emisarii lui don Antonio de Villina și în al cărei fund se prăbușiseră amândoi. Aci inginerii găsiră cadavrul lui Pedro Samnes, destul de bine conservat prin natura geologică a terenului: îl scoaseră la lumină, îl căutară prin buzunare și găsiră portofoliul dat de marchizul de Mimosa și care conținea scrisoarea marchizului către contele de Corello, nedespecetluită încă, precum și actul liberal de primăria de Salvignac, act prin care se constata că Pedro Lanines încredințase Margaretei Lormont din acel sat pe fiica marchizului de Mimosa, d’împreună cu o sumă de 20 de mii de franci. Lucian scoase acum portofoliul din buzunar. Din portofoliu luă scrisoarea pecetluită. — Nu știu ce conține acest plic, zise dânsul, n’am crezut de cuviință să o deschid , dacă credeți și d-voastră că e bine să o trimitem adresantului, ’1 vom pune într’un alt plic și T vom expedia contelui de Corello la Madrid. Insă iată o altă hârtie de mare importanță pe care am găsit-o tot în acest portofoliu. Desfăcu o hârtie îngălbenită și o întinse d-nei Villareeau. — Citește, bunică, zise dânsul ! D-na Villareeau își puse ochelarii însă îndată zise : — Sunt prea emoționată, ochii îmi sunt păinginiți... «Ține, scumpul meu Filip, citește d-ta hârtia asta prețioasă. Doctorul luă hârtia și începu s-o citească tare. Insă aproape îndată fu întrerupt de exclamările nevestei și soacrei sale. Cu toate astea se făcu tăcexte și doctorul termină de citit acel document iscălit de primarul și preotul din Salvigua și învestit cu sigiliul primăriei. Toate piepturile gâfâind. Așadar iată că s’a dat pe față și taina naștere! Emilianei! exclamă d-na Villareeau ; dânsa e fiica marchizului de Mimosa !... O, copiii mei, copiii mei ! N’aveam eh dreptate când spuneam că fata asta trebuia să se fi trăgând dintr’o familie mare?... «Oricine putea să vadă, să ghicească asta... Și ce să mai zic de această descoperire atât de prețioasă !... «Și Providența s’a servit în această ocazie tocmai de Lucian, de copilul nostru. «O, copiii mei,urmă dânsa scâncind, de ce nu e acum aci și bărbatul meu ca să se împărtășească și el din imensa noastră bucurie... Apucă pe Lucian în brațe și -l strânse cu patimă la pieptul său. — Mamă, ai dat de veste Emilianei ? întrebă tânărul. — Nu, dânsa nu știe nimic încă; am crezut mai nimerit să așteptăm sosirrea ta. (Va urma). r: r:.*