Universul, noiembrie 1894 (Anul 12, nr. 256-281)

1894-11-01 / nr. 256

Universul No. 256. Arestarea căpitanului Denunțarea sa contra lui Dreyfus a sosit la minister în ziua de 5 Octombre. Imediat generalul Mercier a însărcinat pe generalul Boisdef­re ca să facă o anchetă. Prefectul poliției a fost avizat și rugat să afle, dar pe sub ascuns, toate domiciliurile amantei lui Dreyfus și chi­pul cuni gl și ea au­ făcut cunoștință la Niza. Coedefort a fost însărcinat să se ducă la Nizza, la Monte-Carlo și San­ Remo ca să reconstituiască felul cum au trăit în localitățile acelea cei două amanți. Șeful siguranței, la reîntoarcere, era deja convins că Dreyfus e trădător. In ziua de 15 Octombre, căpitanul, a venit, la orele 10, ca de obicei­, la biroul ministerului de externe și ime­diat a fost invitat să se prezinte înain­tea generalului Boisdefre. Acesta a spus imediat căpitanului că a trădat patria, dând amantei sale do­cumente importante militare. Dreyfus a început să tăgăduiască, dar arătân­­du-i-se cercetările șefului de siguranță și alte scrisori, el nu a mai putut zice o vorbă măcar. Dreyfus a fost arestat imediat. Amanta lui Dreyfus a fugit din Paris. Cine era trădătorul Căpitanul Dreyfus a ieșit cel de intuiti din școala de războiu și a intrat de drept în statul major general al arma­tei. In momentul când a fost arestat, împlinise cei doui ani reglementari de stagiu. In cursul acestor doui ani a fă­cut tot ce fac stagiarii înainte de a fi titulari ai statului major general, lu­crând succesiv în 4 birouri, stând și 6 luni in fie­care birou. Căpitanul Dreyfus se familiarizase cu toate chestiunile importante ce se dis­­cutau și se scriau în aceste birouri. El era foarte deștept și iubit de superiorii săi. Mai multe documente importante din bi­rourile acestea le furase pe când lucra în birouri. Se vede așa dară că de atunci avea de gând să le vânză pe o sumă mare de bani, dar amanta i l- a luat de­geaba, ba i-a tocat și economiile pe care le avea. Dreyfus e însurat, are copii și soacră. In pușcărie Dreyfus e internat în pușcăria de la Cherche-Midi. Aci ocupă o odăiță ase­mănătoare celor din spitalele militare. Mobilierul se compune dintr’un pat de fer, o masă de noapte, 3 scaune și o altă masă pentru scris. Ușa e închisă «in lacăt. Doui gardieni îl supraveghiază. Unul se plimbă de colo până colo, cel­­l’ast e însărcinat să se uite mereu la Dreyfus. Acesta nu primește nici o vizită. Toate scrisorile, cari îi sosesc sunt o­­prite și deschise la grefă. Căpitanul e dat în judecata consiliu­lui de răsboi, pentru crima de înaltă trădare. Jils­ Baltas, cu toată forța lui fenomenală, era blând ca un miel. In grădinile de la Bernstorff­­el se juca cu copiii săi, îl lua pe unul după gât, pe altul la subțioară, pe al treilea în brațe și alerga cu ei de colo până colo. Câte­odată îi punea pe toți într’o că­ruță pe care o trăgea singur pe aleele parcului. Alexandru III iubia foarte mult pe oamenii voinici. Din cauza aceasta prin­țul Gheorghe al Greciei, care posedă o foarte mare tărie fizică era favoritul lui. Decedatul Țar nu iubia deloc pe fe­meile mari și puternice. Cumberland mai spune următorul lucru : De când cu atentatul de la Borki, Alexandru III devenise foarte nervos. El tremura la ori­ce zgomot și adesea l’am văzut galben ca ceara când auzia în vre-o cameră vecină zîngănituri de sa­bie. Costin Eduard, din reg. Cantemir No. 12, la 2 luni închisoare pentru lovirea in­teriorului, cauzătoare de moarte, cu voință. — Joi seara, pe la orele 7, un indi­vid a spart geamul de la fereastra d-lui Granet, bijutier din str. Ștefan cel mare, spre a fura bijuteriile expuse la fe­­tră. El a fost arestat și la dubă a încer­cat de a se preface nebun. — Femeea Maria Nec. Lupu, servi­toare la d. căpitan Lăzărescu, părăsind casa stăpânului, a cercat a se strangula. Bucătăreasa, împreună cu sergentul de punct, numit Borș, au împedecat se­­vârșirea sinucidere­. Orez, Paste de Mia și Borobeaia de orez Macaroane de Neapol, veritabile, calitate extra-su­­pperioară, lei 1.30 chile.—Paste de Italia pentru supă lei 1.30 chile. — Orez de Italia, călit, supe­rioară, bani 75 chilo. — Scrobeală garantată pură de orez, călit. I, leî 1.35 chilo. — De vânzare la adm. ziarului „Universul“, Str. Brezoianu No. 11, București. Taraf și ghicitorul de gânduri Cunoscutul ghicitor de gânduri, Cum­berland, istorisește că defunctul Țar, Alexandru III, se interesa foarte puțin de problemele psih­ologice. Alexandru III se interesa nespus de mult de forța corporală. Nu de mult o rudă a lui Cumberland, miss Phyllis Bentley, a dat în castelul de la Bernstorff o serie de reprezenta­ții interesante făcând exerciții mari de forță, cari au entusiasmat pe Țarul, în­cât acesta a început din momentul acela să facă și el exerciții corporale și ast­fel a devenit tare ca un Ercule. Cumberland spune că Alexandru III, 286 OAMENII ZILEI D. de Mot C. de Mot e actualminte decanul a­­vocaților cari pledează la curtea de ca­sație din Bruxel. D-sa e în vârstă de 60 de ani. De Mot e și șeful delegaților di­feritelor cartiere din capitala Belgiei. D-sa e deputat. E un bărbat foarte in­struit și cunoaște perfect limbile ger­mană, franceză, italiană și engleză. De Mot e anti­clerical și în discursu­rile lui parlamentare atacă foarte mult pe clericali. zozasr iuși Incendiu la Șipote. — Un copil ars de vin.— Jefuirea din pădurea Musteață.— Furturi de cai.—Condamnare.—Bijuterii fura­te.—O încercare de sinucidere Vineri dimineața un incendiu a dis­trus casa unui locuitor din cătuna Dră­­gănești, comuna Șipotele. O nenorocire nu vine însă nici­odată singură și bie­tul sătean pe lângă că i-a ars casa, mai deplânge și perderea copilului său, dispărut în flăcări. S’a deschis o anchetă la fața locului, de d. prim-procuror Savel Manu, însoțit de d. dr. Grigoriu. — In pădurea numită «Musteață», dintre Tomești și Comarna, zice «Eve­nimentul», zilele acestea mai mulți lo­cuitori ce veniau din iarmaroc, au fost victima unor hoți, cari după ce i-au bătut crunt, luându-le banii ce aveah, i-ah și dezbrăcat de haine. — Miercuri, pe la ora 12 din zi, s’a furat din iarmarocul Frumoasa 2 cai, unul murg și altul­ negru cu hamurile noui pe ei. Se vede că hoții de cai au părăsit cu desăvîrșire linia Prutului găsind îndemnare mai mare la Iași. Joi au fost furați caii și docarul d-lui Stihi și Vineri alți doi cai au fost furați cu hamuri cu tot, tot al d-lui Stihi. — Consiliul de războiu al corp. IV de armată, prezidat de d. colonel Gheor­­ghiu, a condamnat pe sergentul-major — 2 — UN SFAT PE ZI Cel mai bun mijloc de învechire a vinului, fără de a-i introduce nici o substanță cât de puțin stricătoare să­nătății, se face în sticle. Se poate obține grabnic, foarte sim­plu și economic, dacă-1 punem în bute­lii amestecându-1 cu apă ozonată în cantitate de 15—25 centimetri cubi de apă pentru fie­care litru de vin. Peste o lună vom avea vin vechi­ de trei sau patru ani, proporțional cu buna calitate a lui._______________ tul Savannah­ (Georgia). Peste 4,000 baloturi de bumbac ad ars. Pagubele sunt enorme. * înaintea palatului asociației propri­etarilor de mine din Glasgow, s’a în­tâmplat o explozie de dinamită. 2 am­ploiați, cari se aflaui în curte, au fost o­­morîți. Ferestrele s’au sfărîmat. Explo­zia a făcut mari pagube materiale. Se crede că autorul exploziei e un miner grevist. ES Rusia.­­ Ziarele din Polonia ru­sească aduc știrea că generalul Gurko s’a retras în adevăr din postul de gu­vernator al Varșoviei. In locul lui a fost numit ca guvernator-general mare­­le­ principe Paul Alexandro­vici. Noul gu­vernator e unchiul actualului Țar. * Ziarul «Invalidul rus» anunță că țarul Alexandru III a iscălit, până în a­­junul morții sale, toate ordinele de zi relative la afaceri militare.­­ Turcia. — In provincia Erzerum bântue foametea. Guvernul imperial a luat măsuri grabnice pentru ajutarea nenorociților. ȘTIRI PRIN POSTA ■ Franța.— In urma unei bătăi, pen­tru chestii de serviciu, între doi sergenți de la Miort, s’a făcut un duel între ei. Unul a fost spintecat dintr’o parte a pieptului până în alta, iar cel­ l’ait a ră­mas cu brațul drept tăiat cu totul. A­­mândoi sunt pe moarte.­­ A produs o vie impresie în cercu­rile politice din Paris faptul că muni­cipalitatea din Wurtzburg (Germania), a ridicat un monument grandios în memoria soldaților francezi înmormân­tați acolo. Monumentul e compus din­tr-o stâncă, pe care e incrustată o pla­că de bronz cuprinzând numele morți­lor și având, la bază, o sabie, o baio­netă și un chipir francez încununat cu lauri.­­ Italia.­ Un grup de funcționari ai Băncii romane au cerut tribunalului din Roma ca să urmărească pentru fa­liment fraudulos pe foștii administratori ai acestei instituții.­­ De la Vatican , Papa Leon XIII a însărcinat pe un cardinal ca să se ducă la Petersburg să asiste la înmormânta­rea lui Alexandru III; el a autorizat cererea episcopatului francez de a ce­lebra, în bisericele catolice, în ziua în­mormântării răposatului țar, servicii fu­nebre pentru odihna sufletului împăra­tului ortodox. El Germania. — «Gazeta de Colonia» primește de la un colaborator din Pe­tersburg următoarea știre, despre a că­rei autenticitate garantează: Căsătoria împăratului Nicolae II va avea loc peste 3 luni de zile. Prințesa Alix, viitoarea Țarevnă, va veni în curând la Darm­stadt și de aci se va duce în Anglia.­­ In portul Pîeschwav a ars un va­por încărcat cu 7000 de kgf. de petrol. Maria aparținea lui Flossner. 2 matrozi au perit în flăcări, iar vre­o 5 s’au ales cu arsuri foarte grave. Ei au fost trans­portați la spital. Pagubele se ridică la 70.000 de fr. a Austro-Unga­­rii. — «Neue Freie Presse» aduce știrea că la înmormân­tarea Țarului Alexandru III vor fi de față în Petersburg 75 de prinți din toate țările Europei. Regele Danemar­cei va locui 6 zile în palatul Rd­noff. Garda de onoare o vor face-o soldații din Moscova. * Din Lemberg au fost expulzați 3 nihiliști ruși sosiți acolo acum o lună. Hârtiile aflate în casele unde locuiau ei au fost confiscate. 2 dintre ei sunt studenți din Moscova, dați afară din u­­niversitate. ■ Anglia. — Niște incendii mari au isbucnit, aproape în același timp, în șeapte steamere engleze, ancorate în por­ILUSTRAȚIA NOASTRA Pe pag.­i a numărului nostru de azi dăm portretul lui G. M. Tătărescu, fost director al școalei de bele­arte, încetat din viață luni, 24 octombre, la orele 5 p. m. Tătărescu a murit în vârstă de 76 de ani. El s-a născut în Focșani la 1818. In anul 1846, episcopul de Buzău, Ke­­sarie, observând că tânărul Tătărescu are o aplicare deosebită pentru pictură și un mare talent, i-a dat o bursă ca să se ducă în străinătate, să studieze pictura. Tătărescu a urmat mai mulți ani cursurile școalelor de bele-arte din Roma și Paris. Tânărul pictor a studiat cu multă rîvnă și pentru zelul lui cel mare a pri­mit de la academia Sf. Luca din Roma o medalie de aur. La 1848, pe când se afla încă la Ro­ma, a lucrat marele tablou «Renașterea României» tablou pe care, din pricina grelelor împrejurări politice, a trebuit să-l trimită pe ascuns în țară în timpul domniei lui Știrbei­. Tătărescu s’a întors în țară la 1852 și a fost pe rând profesor de desemn la școala militară, la liceele S-tu Sava și Matei­ Basarab, la școala de bele­­arte și în sfârșit director al acestei șco­­le, post din care se retrăsese în timpul din urmă. El a mai fost unul dintre cei cari au fondat societatea Ateneului Român, al cărei casier a fost până la moarte. Defunctul s-a ocupat în special cu pictura religioasă. Prima biserică pe care a zugrăvit-o este biserica de la Măgurele. Ultimele sale lucrări sunt picturile mitropoliei din Iași și ale e­­piscopiei din Huși. In total Tătărescu a zugrăvit 52 de biserici. Defunctul era decorat cu «Bene-me­­renti, cl. I, și cu ordinul «Coroana Ro­mâniei», în gradul de comandor. Prin moartea acestui om de mare merit, tinerii noștri pictori perd pe bă­trânul experimentat, la ale cărui sfa­turi recurgeau­ în­tot­dea­una, iar socie­tatea pe un membru cu multe și în­semnate calități sufletești. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Pățania unui amiral.— Vice-amira­­lul Magnaghi, un ilustru ofițer al marinei italiane de războiu, a fost obiectul unei pățanii foarte neplăcute pentru el. El a fost luat drept spion și condus sub escortă prin străzile Gem­eî. Iacă și nararea­ acestei odisei. Intr’una din diminețile trecute, vice­amiralul se plimba liniștit cu țigara în gură prin împrejurimile fortului Dia­mante, de lângă Genua, când coman­dantul fortului, un căpitan de infante­rie, îl zări, puse soldații să’l cerceteze și să’l conducă sub o bună escortă, în­tre baionete, la comenduirea garnizoa­nei sub inculparea de spionagih. Marți, 1 (13) Noembre 1894 Inchipuiți-vă protestările amiralului El urla ca o mare înfuriată, dar căpi­tanul­­ I­dete și câți­va ghionti. Cu toate acestea, în urma protestări­lor violente ale amiralului, căpitanul consimți ca el să fie însoțit numai de un locotenent. Acesta din urmă, în timpul drumului de la fort în oraș cu «prizonierul» său, ghici aproape greșeala ce o făcea căpi­tanul, dar ca soldat credincios, el nu liberă pe arestat. Tr­ecând prin strada Balbi, ei se a­­flară tocmai în fața casei amiralului. Acesta, atunci, foarte liniștit, rugă pe locotenent să-i acorde câte­va minute spre a se urca la el, dându-și cuvântul său de onoare că se va reîntoarce spre a se preda. Locotenentul se învoi. «Prizonierul» se coborî după câte­va minute, îmbrăcat cu costumul său de amiral având pe piept toate insignele, judecați încurcătura sărmanului lo­cotenent. — Urmează-ți drumul, porunci ami­ralul, și duce la comenduire unde vei sta 10 zile pentru­ că ai avut un prizo­nier în pază și te ai învoit ca el să se ducă în casa sa. Iar căpitanul va face un arest de 15 zile pentru că­ s’a purtat în mod bru­tal cu un «arestat».­­ Călătoria prințului d’Orleans.—S’a­ primit vești foarte bune despre prințul Henric d’Orleans, care a sosit la Saigon în a doua b­enzenă a lui Septembre și a început lunga sa călătorie de excursi­­uni prin Indo-China, fiind întovărășit de d-nii Roux și Gaston Calman-Levy. Ultima sa scrisoare este datată din Saigon, 26 Septembre. Prințul, care cu­noaște deja țara și care a avut dese convorbiri cu funcționarii și ofițerii din colonie, aduce omagiu devotamentului acestora și anunță că în acele ținuturi va avea de urmărit studii mari poli­tice. Precedentele studii ale prințului Hen­ric d’Orleans­ asupra acestor colonii sunt o garanție că cele noul nu vor fi lip­­site nici de interes, nici de folos. NOTA SATIRICA — Dacă nu ieși imediat afară, ebtem servitorii! — Iți mulțumesc, sigur că el au să cumpere ceva din marfa mea !­______ Doamna X... a avut durerea de a­și pierde soțul. Cu ochii plini de lacrimi, ea d’abia putea auzi vorbele de mângâere ale d-lui Y... — S’a sfîrșit totul pentru mine, zise ea. O să intru într’o mănăstire... —La mănăstire? Ce spuneți, doamnă? Bogată și frumoasă cum suntețî și la vîrsta de trei­zeci de ani ! — Două­zeci și nouă de ani, pardon ! răspunse îndată văduva. Rom au de Emile Richebourg PARTEA IV XIV Mari emoțiuni, mare bucurie ♦ După părerea mea, e bine ca chiar și acum când Georgeta știe bine cine a fost tatăl și mama sa, d. Lebrun și fiul său să n’o considere de­cât tot ca pe Georgeta orfană, fără familie, fără nume, fără stare civilă. Atât în interesul lor cât și al fetei, au trebui să spună nimănui că logod­nica lui Paul e fiica ticălosului care s’a încercat să ucidă pe marchizul de Mimosa... «O să caut să mă întâlnesc și să vor­besc cu d. Lebrun în privința asta. Doctorul respinse la câte­va între­bări ce ’I adresă nevasta sa, în această chestiune când se auzi d’o­dată clopo­t 7^ 1 C --­1-­ A îs D-na Villareeau alergă la fereastră și exclamă d’o­dată cu veselie : — Copil, e dânsul! Lucian trecea repede prin curte, după câte­va momente se repezi în salon exclamând: — In sfârșit iată-mă! Ah, ce feri­cit sunt că vă revăd, că mă aflu iar în mijlocul d-voastră. — Fața ’I exprima în adevăr o nes­pusă fericire. Cea d’întei care se află înainte ’I fu bunică-sa. Dânsul începu s’o sărute strângând-o în brațe s’o înăbușe apoi veni rândul mamei și tatălui său. Ce ibucnire de dragoste ! D-na Villareeau și Valentina plân­gea­u. Doctorul, foarte emoționat și dânsul, își simția ochii umezi. In sfârșit liniștea se restabili. — Acum, scumpii mei părinți, zise Lucian cu oare­care gravitate în glas, trebue să vă dad explicarea celor ce v’am scris în epistola pe care mama Villardeau a trebuit s’o primească azi dimineață. — Am primit-o copilul meu, și tatăl tău și mama ta îi cunosc coprinsul... — Ah, acum o să’mi împărtășiți bu­curia și fericirea... Dar Emiliana, ce fericită o să fie... Trebue să spunem aci că o întâm­plare fericită sau mai bine zis Provi­dența îndreptase pașii expediției de in­gineri în Pirinei spre prăpastia pe al cărei mal se luptase Pedro Samines cu unul din emisarii lui don Antonio de Villina și în al cărei fund se prăbuși­seră amândoi. Aci inginerii găsiră cadavrul lui Pe­dro Samnes, destul de bine conservat prin natura geologică a terenului: îl scoaseră la lumină, îl căutară prin bu­zunare și găsiră portofoliul dat de mar­chizul de Mimosa și care conținea scri­soarea marchizului către contele de Co­­rello, nedespecetluită încă, precum și actul liberal de primăria de Salvignac, act prin care se constata că Pedro La­ni­nes încredințase Margaretei Lormont din acel sat pe fiica marchizului de Mimosa, d’împreună cu o sumă de 20 de mii de franci. Lucian scoase acum portofoliul din buzunar. Din portofoliu luă scrisoarea pecetluită. — Nu știu ce conține acest plic, zise dânsul, n’am crezut de cuviință să o deschid , dacă credeți și d-voastră că e bine să o trimitem adresantului, ’1 vom pune într’un alt plic și T vom expedia contelui de Corello la Madrid. Insă iată o altă hârtie de mare im­portanță pe care am găsit-o tot în a­­cest portofoliu. Desfăcu o hârtie îngălbenită și o în­tinse d-nei Villareeau. — Citește, bunică, zise dânsul ! D-na Villareeau își puse ochelarii însă îndată zise : — Sunt prea emoționată, ochii îmi sunt păinginiți... «Ține, scumpul meu Filip, citește d-ta hârtia asta prețioasă. Doctorul luă hârtia și începu s-o ci­tească tare. Insă aproape îndată fu întrerupt de exclamările nevestei și soacrei sale. Cu toate astea se făcu tăcexte și doc­torul termină de citit acel document is­călit de primarul și preotul din Salvigua și învestit cu sigiliul primăriei. Toate piepturile gâfâind. Așa­dar iată că s’a dat pe față și taina naștere! Emilianei! exclamă d-na Villareeau ; dânsa e fiica marchi­zului de Mimosa !... O, copiii mei, copiii mei ! N’aveam eh dreptate când spu­neam că fata asta trebuia să se fi tră­gând dintr’o familie mare?... «Ori­cine putea să vadă, să ghicească asta... Și ce să mai zic de această des­coperire atât de prețioasă !... «Și Providența s’a servit în această ocazie tocmai de Lucian, de copilul nostru. «O, copiii mei,­urmă dânsa scâncind, de ce nu e acum aci și bărbatul meu ca să se împărtășească și el din imensa noastră bucurie... Apucă pe Lucian în brațe și -l strânse cu patimă la pieptul său. — Mamă, ai dat de veste Emilianei ? întrebă tânărul. — Nu, dânsa nu știe nimic încă; am crezut mai nimerit să așteptăm sosir­rea ta. (Va urma). r: r:.*

Next