Universul, noiembrie 1894 (Anul 12, nr. 256-281)

1894-11-25 / nr. 277

Universal No. 277. In despărțirea întâia. Din fericire pen­tru această d-nă, întreprinderea lui Di­­mitrescu n’a isbutit de oare­ce gardis­tul de punct s’a simțit de la început operând și a pus mâna pe dânsul când acesta repeta în zid loviturile cu care deplasa cărămizile. Iluminație In nerăbdarea ce au gălățenii de a vedea cu o oră mai înainte orașul lor iluminat cu gaz aerian, luni seara pe strada Machedon, sf. Vineri si încă câte­va strade au aprins ei singuri becurile fanarelor noui. încercarea asta a produs o mare ve­­selie printre locuitorii acelor strade și o mulțime mare de lume se preumbla admirând lumina ce da gazul aerian. LEI 2.95 CUTIA Hapurile de Catramină ale doctoru­lui Bertelli din Milan, care vindecă ori­ce fel de tuse, se vînd de acum înainte cu Lei 2.95 cutia în loc de 3.75 cum s’au vîndut până acum. Toate cutiile ce nu vor avea în in­terior o instrucție în limba română cu pecetia Administrației ziarului «Univer­sul» se vor refuz­a ca falsificate. De vânzare în provincie la toate far­maciile și în București la Drogheria centrală M. Stoenescu, strada Acade­miei No. 2, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu», Victor Türinger, Calea Victoriei No. 154, întâmplări din Capitală 5 piei de vulpe Anghelina Petrescu­, din fundătura Vitejescu No. 3, și cu Marița văduva, din strada Filome­­lei, sunt femei foarte friguroase. Se știe că blana de iepure, pusă pe piept, apără de toate răcelile. Voind să se puc la a­­dăpost de guturai it, ele au furat cinci piei de iepure de la d. Iancu Marinescu, din calea Dudești. Pe drum, suratele se apucară la ceartă. — Eu am dreptul la trei piei și tu numai la două. — Ba eu. — Ba eu... De aci ceartă și intervenția poliției. Suratele au fost duse la... răcoare. Frigul Pandele Gheorg­he, servitor în calea Șerban Vodă, n’avea palton. Cm e și Îi e frig... Suferința te împinge la păcat. De aceea a furat un palton, tot de aceea a fost arestat. De geaba, n’aü noroc friguroșil... — ■■■'■""« I I ■—«! MiiiiMMwaaaBBaBK^ ■ ■ ZDI2ST IAȘI Un proces de sperjur.—Afacerea Stra­­tului înaintea tribunalului secția II s’a în­fățișat luni un proces de sperjur. Iată despre ce e vorba: In anul trecut —zice «Jurnalul»—comisia pentru im­punerea dărilor clasificase pe Felz prin­tre bancheri și’l supusese prin urmare la o patentă mare. Felz se adresă atunci advocatului George Pavloff propunân­­du-i să-l scoată din clasificația ban­cherilor și dacă va isbuti îl dă, drept plată, un loc viran din strada Arcu. Advocatul primește, câștigă procesul și Felz îi eliberează o chitanță timbrată prin care se adeveria ca a cedat locul apărătorului său. Peste puțin comisia dărilor clasifică din nou pe Felz între bancheri. Cămă­tarul refuză atunci să dea locul viran d-lui Pavloff, spunând că iscălitura de pe diitanța eliberată e contra­făcută. Tribunalul Îi dă jurământ «more ju­­daico» și Felz jură. După aceasta d. Pavloff ceru să se numească o comisie de experți cari să constate dacă iscăli­­tura e falsă ori nu. Doi litografi Rașcu și Sternberg, însărcinați cu aceasta, re­cunosc că iscălitura n’’a fost plastogra­­fiată. Intimatul cere numirea altor experți. Tribunalul admite numind pe dol. H. Tiktin, dr. Lippe și Elias Șaraga. In procesul verbal depus, dânșii recunosc asemenea că iscăliturii nu e falsă. O a treia expertiză compusă din do. Rațcu, Constanțiu și Tiktin emite ace­iași convingere. In urma acestor dovezi tribunalul condamn­ă­ pe Felz la un an închisoare, 500 lei despăgubiri, un an interdicție și 83 lei amendă pentru fie­care expert.­­ In privința afacerii de otrăvire, numită afacerea Stratulat, acelaș con­frate aduce următoarele amân­un­te : Când s’a făcut rechiziții la domici­liul lui Stratulat, parchetul a sechestrat o ladă cu sticle, printre care se găseau mai multe flacoane cu arsenic. Toate acestea au fost trimise la gară pentru a fi expediate la laboratorul chimic din București. La sosirea lăzii se constată însă că «mai multe sticle din cele de­semnate ca conținând arsenic au fost înlocuite prin altele». O anchetă se deschide. Grave bănueți cad asupra magazinerului gărei Vaslui. O CUGETARE PE ZI Văduvele cele mai inconsolabile, când sunt tinere și frumoase, tot găsesc pe cine­va care să le mângâe. OAMENII ZILEI D. Morichar a fost ales în alegerile belgiene, din anul acesta, pentru prim­a­­oară deputat. Tatăl său a fost multă vreme directorul ziarului «Opiniunea liberală, ce apărea la Namur. D. Morichal și-a pus candidatura la Saint Gilles. Dânsul e în vîrstă de 40 de ani și și-a făcut studiile liceale și universitare la Bruxel. D-sa e anti-cle­­rical. ȘTIRI PRIN POSTA ■ Franța.—Academia de științe mo­rale și politice, în ultima sa ședință, a acordat doctorului Roux, descoperitorul serumului anti difteric, premiul de 15.000 fr. destinat pentru recompensarea «ma­rilor devotamente». Raportorul a zis: «Când acest premiu d-rulul Roux, A­­cademia nu adaogă nimic nici la feri­cirea, nici la gloria aceluia pe care îl încununează. Ea se onorează prin a­­ceasta, de­oare­ce a putut să fie un moment interpretul recunoștinței lumii întregi». * Celebrul poet francez Paul Verlaim, ieșind cu soția sa dintr’un restaurant din Paris, fu îmbrâncit de un sergent de stradă. Supărându-se și ocărind pe agentul forței publice, poetul, cu toate plânsetele soției, fu dus cu sila la co­misariat. Comisarul, care citise operele poetului, îl liberă imediat. EL ■ Italia. — Liga pentru libertate a organizat, în toate satele Italiei, sub­scripții populare de câte 5 centime, pen­tru ajutarea victimelor ultimelor cutre­mure de pământ. Primele rezultate sunt bune. * Ministrul de războiu a­­­otărît ca, îndată după săvârșirea reformei mili­­ ­­­­­­ tare deja prezintate pentru reducerea numărului unor generali și ofițeri su­periori cum și a unor cadre, să pre­zinte un proiect de lege pentru desfiin­țarea ori­cărui lux în ori­ce uniforme. ■ Germania.­Din Strassburg se scrie că acolo a exploadat o bombă cu di­namită înaintea primăriei. Un amploiat a fost omorît și 2 servitori răniți. Ex­plozia s-a întâmplat luni după ameazi la ora 5. Bomba a explodat lângă un birou din curtea primăriei.­­ Cu ocazia morții soției sale, prințul Bismark a primit peste 120.000 de scri­sori de condoleanță. Registrul deschis la palatul de la Varzin a fost acoperit de mii de semnături. ■ Austro-Ungaria. — La Hod­mozö- Vasarhely (Ungaria) s’a întâmplat de­­ună­zi o teribilă ciocnire între două tre­nuri. O locomobilă și vre-o 4 vagoane au fost sdrobite de tot, iar șinele s’au stricat cu desăvârșire. In vagoane e­­rau vre-o 47 călători, cari cu toții au fost răniți, dar mai ales 2 inși sunt ră­niți de moarte iar mașinistul, care a fost cauza nenorocirii, dormind tocmai când trenul era în puterea iuțelei, și-a frânt picioarele. Din cauza acestei de­­raiări comunicațiunea de­o­cam­dată este întreruptă. * Din Lemberg se scrie următoarele: Deună­zi s-a sinucis contele Bano­rowsky, proprietar mare și arhimisionar. El și-a tăiat gâtul cu briciul. Contele înebunise subit. El era cunoscut în lumea literară prin câte­va scrieri ale sale originale și prin traducerea per­fectă a operelor lui Byron în limba poloneză. ■ Anglia. — Din Londra se anunță că deună zi 1500 de evrei ruși aflători acolo au depus jurământ de fidelitate țarului Nicolae II. Rabinul suprem dr. Adler a ținut cu ocazia aceasta un lung discurs în care a vorbit despre priete­nia tânărului țar cu prințul de Wales, moștenitorul tronului englez El a mai zis că în curând țarul va face ca re­ligia evreiască să fie primită, în Rusia, printre religiunile recunoscute de stat.­­ «Times» primește știrea din Cairo că o nouă revoltă a indigenilor din sud­­vestul Eghiptului amenință să isbuc­­nească. Numeroase trupe de soldați au fost concentrate în părțile acelea. ■ Rusia.—Au fost arestați mai mulți studenți de la Academia de medicină, la cari s’au găsit manifeste nihiliste, exemplare din care se găsiră și în ca­mera de culcare a țarului. * Nicolae II a depeșat Papei Leon XIII că a grațiat pe catolicii polonezi osândiți în marea revoltă de la Croze.­­ Turcia.— La Salonic și în împre­jurimi s’a simțit un violent cutremur de pământ. In Salonic s’au dărâmat 2 case vechi. Nici un accident de per­soane, dansurile cele mai frumoase de balet, când mai multe piese de 10 bani înce­pură a curge pe scenă fiind asvârlite de un spectator ironic. Furioasă de acest fapt, baletista sări de pe scenă, ca o panteră, în capul iro­nicului spectator și -i dădu vre-o câte­va palme. Strigăte, zgomot, bastoane ridicate.... izbucniră în toată sala. Cine știe ce sfîrșit ar fi avut acest incident, dacă comisarul de poliție, care se afla printre spectatori ascultând nu­mai de curagiul său nu s’ar fi repezit printre luptători! Reprezentantul forței publice a dat afară pe cel ce asvârlise piesele de 10 bani și totul reintră în ordine iar d-ra Rayon-d’Or a putut să’și continue dan­sul început. O­­ anecdotă curioasă.—Celebrul pic­tor Meissonier, după cum știți, a trăit și a murit la Poissy. Câți­va ani mai înainte de căderea imperiului, prințesa Matilda a venit într’o zi să viziteze atelierul pictorului, pe care ea o stima foarte mult din cauza talentului lui cel mare. Meissonier voi să o oprească la masă. Și, de­sigur, că prințesa ar fi primit cu bucurie această invitație, dar ea voia să fie la Paris de vreme ce trenul care trecea seara pe la Poissy, nu se oprea în gară. — Vom­ opri trenul, răspinse Meis­sonier. Și se duse la gară unde stăruind pe lângă șef a obținut făgăduială că tre­nul se va opri 5 minute în gară. A doua zi el mulțumi șefului gărei și Îi promise să -i facă un tablou­ repre­zentând un peisagiu. Cât­va timp după aceea, șeful gărei reaminti pictorului promisiunea sa. — Vezi că îmi lipsește subiectul, răspunse Meissonier. — Ei bine, fă-mi portretul. Și dacă cum șeful gării din Poissy a căpătat un tablott reprezentând por­tretul său și care tablott valorează azi 12—15.000 de fr. UN SFAT PE ZI Aprinderea și mucigăirea grâne­­lor.— Se știe că dacă nu se dau grâ­­nele la lopată, cât timp star­ în maga­zie, ele se aprind, se mucigăesc și cu timpul se strică cu­­ totul de nu sunt bune nici ca nutreț pentru vite. Se știe că cu cât porumbul e mai verde, cu cât grâul e mai jilav, cu atât mai mult trebue dat la lopată și de două ori pe zi. E clar recomandabil să se facă regulat această operațiune. Cât pentru rapiță și alte uleioase, e bine să se facă grămadă întinsă și să se calce cu picioarele cruciș și curmeziș, de două-trei ori pe zi , iar când se i­­maginează, să se lase cât de mult pae mărunte și pleacă într’ânsa, ceea ce contribuesc la pătrunderea aerului prin spațiul ce țin paiele. LUCRURI DIN TOATA LUMEA O baletistă bătăușă.— Intr’una din zilele trecute la Casino din Paris s’a pe­trecut o bătae, care a produs hazul tu­­turor. D-șoara Rayon-d’Or executa unul din Vineri, 25 Noembre (7 Decembre) 1894. ILUSTRAȚIA NOASTRA Dăm azi portretul celebrei artiste i­­taliene d-na Gemma Belincioni. D-sa e născută la Constantinopol, unde părin­ții ei erau angajați pentru sezonul o­­periî. încă din copilărie s’a dedat la studiul muzicei și în curând deveni ar­tistă. Cel d’întâiul turneu îl făcu în Spa­nia, unde a obținut un succes colosal. Apoi s-a dus în America unde de a­­semenea a entusiasmat publicul. Mai târziu­ a cântat la Roma, la Neapol și la Florența, obținând acelaș succes ca și în Spania și în America. De curând a fost la Berlin, la Hamburg și Franc­fort și acum 2 luni la marele teatru al operei din Viena. Ziarele marei metro­pole austr­iace au vorbit atunci cu en­­tusiasmul cel mai mare despre doamna Gemma Bellincioni. Aseară renumita artistă a cântat, la teatrul nostru cel mare. S’a jucat Tra­­viata, împreună cu d-na Bellincioni am avut plăcerea de a auzi și pe celebrul tenor Stagno, al cărui portret îl vom da mâine. Ambii mari artiști au obținut acelaș succes ca și pretutindeni. Apla­uze nesfârșite și mai multe rechemări la rampă. D-na Bellincioni nu e numai o artistă mare dar și o femee de o rară frumu­sețe și cu manierele cele mai distinse. E și scriitoare. In curând va apare în Italia un roman «Vittorina» datorit pe­nei celebrei cântărețe. A mai scris un libret de operă intitulat «Eros», a că­rui musică va fi făcută de composito­­rul Massa și se va reprezenta în Ianu­arie, la teatrul din Triest. Intr’unul din numerele noastre vii­­toar­e vom face o dare de seamă despre chipul cum a fost reprezentată Traviata și despre artiștii români cari au luat parte la această reprezentațiune. NOTA SATIRICĂ _A.­­2 Intre doi advocați. — Va să zică ești partizan al pedep­sei cu moartea ? — Da, dar In teorie, nu și in prac­tică. — Ași voi câte­va detalii despre pur­tarea Măriei, care a servit la d-ta 3 ani de zile... A fost ea servitoare bună și credincioasă ? — Cum nu... In acei trei ani nu și-a schimbat de­loc amantul... Din Pitești (Corespondență particulară a «Universului») 22 Noembre 1894. Crima din strada Podurilor.—Mobilul In corespondența de ieri, am arătat că un asasinat îngrozitor s’a întâmplat Sâmbătă seara între orele 6— 7, asasi­nat care a emoționat întregul oraș, atât de oribil că nici vestita bandă Sdrelea-­­ Mărunțelu n’ar fi putut comite și al cărui mobil a fost jefuirea a 1.600 lei, ce nenorocita victimă Hasan Iusuf avea agonisiți din vânzarea unei cantități mari de fasole. V’am comunicat că unul dintre cri­minali anume Murat Beqel a făcut măr­turisiri complecte de modul cum a exe­cutat crima și despre mobilul ei, iar Iliaș Betula care la primele interogatorii tă­­găduia cu un cinism revoltător că ar fi participat și el, și că numai știa că Murat Beget a comis’o, astăzi vezând că se contrazice într’una, a declarat și el că a luat parte la ea. Planul crimei iată detalii amănunțite asupra modu­lul acestei barbare operațiuni : încă de cu ziuă, acești două musul­mani, Iliaș Betula și Beget Murat, se în­­țeleseseră între dânșii să omoare pe Hasan Iusuf și sa o jefuiască, însă pen­tru că acesta nu locuia singur ci îm­preună cu un frate și nepot al său, cri­minalii cautau momentul favorabil spre a -și pune planul în executare, mo­ment care se prezentă numai­de­cât, căci Hasan Iusuf, primind o scrisoare din Turcia în limbă turcă și ,neștiind citi, trimete pe fratele și nepotul său la un alt turc ca s-o citească. Pe drum se întâlnesc cu criminalii care, întrebându-I unde se duc, li sa răspunde că prin oraș cu o scrisoare, atunci Iliaș spune lui Beget: — A sosit momentul, trebue sa -i o­­­morîm, căci Hasan e singur. Crima După aceea au intrat în cârciuma lui Niță Vasilescu, din strada Podurilor, și după ce au béut o litră și jumătate de drojdie, în care timp șî-au­ împărțit și rolurile, adică Begel ca mai voinic să ’] ție, iar Ilias sa ’1 tae, au pornit la Ha­san la orele 6. Hasan singur cum el? ședea în camera sa cu ușa încuiată, când aude o ciocănitură la ușe. — Cine e? întreabă bătrânul tur», din casă. — Eu Ilias i se respunde. Victima se scoală și descuie ușa, dar Bandita! In haine negre PRECUPEȚUL de DRAGOSTE de­­ CHARLES MEROUYEL PARTEA ÎNTÂIA Fiica amantului V Ultimul amor — O să vin să’l iati însumi. — Dacă vrei, Dînsa II însoți până la ușa salonului. Până aci marchizul se stăpânise însă In momentul de a se despărți de Ma­tilda îi apucă mâinile și i le mâncă în Sărutări. Și, plecându-se la urechea ei, mur­muri într’o explozie de dorințe: — s­ă nu’maî răspunzi nu, căci atunci mi se pare că aș înebuni. La poartă găsi pe fata Alain care o aștepta. — Ei, cum a ești treaba? întrebă e­tropul. D. de Montelin răspunse numai atâta: — Am bună nădejde. Bretonul zise iar: — Trebue să se învoească: d-tale îți datorește mult, îți datorește tot Matilda stătea gânditoare în pragul salonului, nemișcată, înmărmurită de uimire. Cele câte­va vorbe ce -i spusese epi­­tropul său îi arătaseră mărimea dra­gostei marchizului. Vrea să zică d-lul de Montelin îl da­tora dînsa liniștea aceea de care se mi­rase adese­ori, păstrarea acelei averi care ’i asigura neatârnarea, odihna, scă­parea. Deci era legată de dînsul prin bine­faceri, înlănțuită prin recunoștință. Putea să refuze ? Și cu toate astea, dăduse altuia fă­­găduială și pe acel altul îl iubia. Stătu mult nesigură, încurcată, ne­­știind ce să hotărască, ce să facă. Mândria de femee, îi era tainic mă­gulită, mândria asta’i apăsa balanța de partea bine­făcătorului seti. Cu el era sigură cel puțin că n’o să mai dea de mizerie. Marchiză de Montelin! Cine n’ar pismui-o ? Sermana fată avea încă în inimă amă­răciunile de care fusese adăpată de la sinuciderea tatălui seu, condolențele false ale amb­elor, apropourile dulcerase prin care i se dădea a înțelege că vre­mea prosperități trecuse, că o aștepta mizeriile celor săraci, toate compătimi­rile rău­voitoare în sfârșit cu care lu­mea, într’o cruzime lașă, încarcă pe biruiții vieței. La brațul lui Montelin însă o aștepta resburarea, triumful. Insă ea era prea cinstită pentru a’șî uita făgăduelile. Bărbăteasca figură a lui Jan de Guer­o atrăgea tot atâta cât și titlurile și mi­lioanele marchizului, cu mai mare vio­lență poate. N­ veni de o dată un gând pe care’l crezu bun. Se duse repede în camera sa, încuia ușa și scrise în grabă aceste rânduri: «Scumpul meu Jan, «Un incident neașteptat îmi tulbură viața și ne deranjează planurile. «Vreau­ să vorbesc cu d-ta, însă pen­tru onoarea mea trebue ca întâlnirea noastră să nu fie știută de nimeni. «Să te afli la Tuillerie, pe terasă, din­spre Sena, la șease ore. «O să fiu­ acolo, afară dacă nu’mi va fi absolut peste putință să ies din casă. «Viitorul meu e în joc și poate și al d-tale. «Mi-am angajat către d-ta viața mea întreagă! «N’aș vrea să’mi calc cuvântul; vei hotărâ deci de soarta mea și a d-tale. «Amica d-tale «Matilda» Trebuia ca scrisoarea asta să ajungă la destinație fără ajutorul vr’unui ser­vitor. Grea treabă! Insă de ce nu e capabilă o fată prin­să într'o intrigă unde a fost aruncată de întâmplare și de slăbiciunea ei? Nesocotita luă un rond ușor pe care și’l puse pe braț cu neglijență și se coborî în vestibul de unde’și luă o pă­lărie de grădină și de acolo ieși în stradă pe o portiță ascunsă. Apoi se duse repede la cel mai apro­piat biutou de timbre poștale, pe care i-l arătă un gardist. Cumpără un timbru și cu glas tre­murător întrebă pe amploiat: — La ce oră o să ajungă scrisoarea asta la destinație ? Dacă întrebarea asta ar fi fost făcută de o babă, amploiatul ar fi trimis-o să citească avizul de pe cutia d’afară. In­să cine oare ar fi așa tare de inimă să nu dea așa informație unei tinere persoa­ne care o întreba roșind și cu o încur­cătură drăgălașe ? Luă scrisoarea, citi adresa­ d-lui Jan de Guer la ministerul de agricultură. — Ar fi mai simplu, zise dînsul, s’o trimiți printr’un comisionar, căci e a­­proape ; însă dacă ții să se ducă prin poștă, atunci o să ajungă între ora trei și patru. Și adăogă clipind din ochi într’uni chip drăgostos . — Poți să fii liniștită­, frumoasa mea întreaga lui fizionomie exprima lă­murit acest gând : Ce fericit e dobîtorul acela de Jar­­de Guer ! (Va urma) SAU 20

Next