Universul, noiembrie 1894 (Anul 12, nr. 256-281)
1894-11-25 / nr. 277
Universal No. 277. In despărțirea întâia. Din fericire pentru această d-nă, întreprinderea lui Dimitrescu n’a isbutit de oarece gardistul de punct s’a simțit de la început operând și a pus mâna pe dânsul când acesta repeta în zid loviturile cu care deplasa cărămizile. Iluminație In nerăbdarea ce au gălățenii de a vedea cu o oră mai înainte orașul lor iluminat cu gaz aerian, luni seara pe strada Machedon, sf. Vineri si încă câteva strade au aprins ei singuri becurile fanarelor noui. încercarea asta a produs o mare veselie printre locuitorii acelor strade și o mulțime mare de lume se preumbla admirând lumina ce da gazul aerian. LEI 2.95 CUTIA Hapurile de Catramină ale doctorului Bertelli din Milan, care vindecă orice fel de tuse, se vînd de acum înainte cu Lei 2.95 cutia în loc de 3.75 cum s’au vîndut până acum. Toate cutiile ce nu vor avea în interior o instrucție în limba română cu pecetia Administrației ziarului «Universul» se vor refuza ca falsificate. De vânzare în provincie la toate farmaciile și în București la Drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu», Victor Türinger, Calea Victoriei No. 154, întâmplări din Capitală 5 piei de vulpe Anghelina Petrescu, din fundătura Vitejescu No. 3, și cu Marița văduva, din strada Filomelei, sunt femei foarte friguroase. Se știe că blana de iepure, pusă pe piept, apără de toate răcelile. Voind să se puc la adăpost de guturai it, ele au furat cinci piei de iepure de la d. Iancu Marinescu, din calea Dudești. Pe drum, suratele se apucară la ceartă. — Eu am dreptul la trei piei și tu numai la două. — Ba eu. — Ba eu... De aci ceartă și intervenția poliției. Suratele au fost duse la... răcoare. Frigul Pandele Gheorghe, servitor în calea Șerban Vodă, n’avea palton. Cm e și Îi e frig... Suferința te împinge la păcat. De aceea a furat un palton, tot de aceea a fost arestat. De geaba, n’aü noroc friguroșil... — ■■■'■""« I I ■—«! MiiiiMMwaaaBBaBK^ ■ ■ ZDI2ST IAȘI Un proces de sperjur.—Afacerea Stratului înaintea tribunalului secția II s’a înfățișat luni un proces de sperjur. Iată despre ce e vorba: In anul trecut —zice «Jurnalul»—comisia pentru impunerea dărilor clasificase pe Felz printre bancheri și’l supusese prin urmare la o patentă mare. Felz se adresă atunci advocatului George Pavloff propunându-i să-l scoată din clasificația bancherilor și dacă va isbuti îl dă, drept plată, un loc viran din strada Arcu. Advocatul primește, câștigă procesul și Felz îi eliberează o chitanță timbrată prin care se adeveria ca a cedat locul apărătorului său. Peste puțin comisia dărilor clasifică din nou pe Felz între bancheri. Cămătarul refuză atunci să dea locul viran d-lui Pavloff, spunând că iscălitura de pe diitanța eliberată e contrafăcută. Tribunalul Îi dă jurământ «more judaico» și Felz jură. După aceasta d. Pavloff ceru să se numească o comisie de experți cari să constate dacă iscălitura e falsă ori nu. Doi litografi Rașcu și Sternberg, însărcinați cu aceasta, recunosc că iscălitura n’’a fost plastografiată. Intimatul cere numirea altor experți. Tribunalul admite numind pe dol. H. Tiktin, dr. Lippe și Elias Șaraga. In procesul verbal depus, dânșii recunosc asemenea că iscăliturii nu e falsă. O a treia expertiză compusă din do. Rațcu, Constanțiu și Tiktin emite aceiași convingere. In urma acestor dovezi tribunalul condamnă pe Felz la un an închisoare, 500 lei despăgubiri, un an interdicție și 83 lei amendă pentru fiecare expert. In privința afacerii de otrăvire, numită afacerea Stratulat, acelaș confrate aduce următoarele amânunte : Când s’a făcut rechiziții la domiciliul lui Stratulat, parchetul a sechestrat o ladă cu sticle, printre care se găseau mai multe flacoane cu arsenic. Toate acestea au fost trimise la gară pentru a fi expediate la laboratorul chimic din București. La sosirea lăzii se constată însă că «mai multe sticle din cele desemnate ca conținând arsenic au fost înlocuite prin altele». O anchetă se deschide. Grave bănueți cad asupra magazinerului gărei Vaslui. O CUGETARE PE ZI Văduvele cele mai inconsolabile, când sunt tinere și frumoase, tot găsesc pe cineva care să le mângâe. OAMENII ZILEI D. Morichar a fost ales în alegerile belgiene, din anul acesta, pentru primaoară deputat. Tatăl său a fost multă vreme directorul ziarului «Opiniunea liberală, ce apărea la Namur. D. Morichal și-a pus candidatura la Saint Gilles. Dânsul e în vîrstă de 40 de ani și și-a făcut studiile liceale și universitare la Bruxel. D-sa e anti-clerical. ȘTIRI PRIN POSTA ■ Franța.—Academia de științe morale și politice, în ultima sa ședință, a acordat doctorului Roux, descoperitorul serumului anti difteric, premiul de 15.000 fr. destinat pentru recompensarea «marilor devotamente». Raportorul a zis: «Când acest premiu d-rulul Roux, Academia nu adaogă nimic nici la fericirea, nici la gloria aceluia pe care îl încununează. Ea se onorează prin aceasta, deoarece a putut să fie un moment interpretul recunoștinței lumii întregi». * Celebrul poet francez Paul Verlaim, ieșind cu soția sa dintr’un restaurant din Paris, fu îmbrâncit de un sergent de stradă. Supărându-se și ocărind pe agentul forței publice, poetul, cu toate plânsetele soției, fu dus cu sila la comisariat. Comisarul, care citise operele poetului, îl liberă imediat. EL ■ Italia. — Liga pentru libertate a organizat, în toate satele Italiei, subscripții populare de câte 5 centime, pentru ajutarea victimelor ultimelor cutremure de pământ. Primele rezultate sunt bune. * Ministrul de războiu aotărît ca, îndată după săvârșirea reformei mili tare deja prezintate pentru reducerea numărului unor generali și ofițeri superiori cum și a unor cadre, să prezinte un proiect de lege pentru desființarea oricărui lux în orice uniforme. ■ Germania.Din Strassburg se scrie că acolo a exploadat o bombă cu dinamită înaintea primăriei. Un amploiat a fost omorît și 2 servitori răniți. Explozia s-a întâmplat luni după ameazi la ora 5. Bomba a explodat lângă un birou din curtea primăriei. Cu ocazia morții soției sale, prințul Bismark a primit peste 120.000 de scrisori de condoleanță. Registrul deschis la palatul de la Varzin a fost acoperit de mii de semnături. ■ Austro-Ungaria. — La Hodmozö- Vasarhely (Ungaria) s’a întâmplat deunăzi o teribilă ciocnire între două trenuri. O locomobilă și vre-o 4 vagoane au fost sdrobite de tot, iar șinele s’au stricat cu desăvârșire. In vagoane erau vre-o 47 călători, cari cu toții au fost răniți, dar mai ales 2 inși sunt răniți de moarte iar mașinistul, care a fost cauza nenorocirii, dormind tocmai când trenul era în puterea iuțelei, și-a frânt picioarele. Din cauza acestei deraiări comunicațiunea deocamdată este întreruptă. * Din Lemberg se scrie următoarele: Deunăzi s-a sinucis contele Banorowsky, proprietar mare și arhimisionar. El și-a tăiat gâtul cu briciul. Contele înebunise subit. El era cunoscut în lumea literară prin câteva scrieri ale sale originale și prin traducerea perfectă a operelor lui Byron în limba poloneză. ■ Anglia. — Din Londra se anunță că deună zi 1500 de evrei ruși aflători acolo au depus jurământ de fidelitate țarului Nicolae II. Rabinul suprem dr. Adler a ținut cu ocazia aceasta un lung discurs în care a vorbit despre prietenia tânărului țar cu prințul de Wales, moștenitorul tronului englez El a mai zis că în curând țarul va face ca religia evreiască să fie primită, în Rusia, printre religiunile recunoscute de stat. «Times» primește știrea din Cairo că o nouă revoltă a indigenilor din sudvestul Eghiptului amenință să isbucnească. Numeroase trupe de soldați au fost concentrate în părțile acelea. ■ Rusia.—Au fost arestați mai mulți studenți de la Academia de medicină, la cari s’au găsit manifeste nihiliste, exemplare din care se găsiră și în camera de culcare a țarului. * Nicolae II a depeșat Papei Leon XIII că a grațiat pe catolicii polonezi osândiți în marea revoltă de la Croze. Turcia.— La Salonic și în împrejurimi s’a simțit un violent cutremur de pământ. In Salonic s’au dărâmat 2 case vechi. Nici un accident de persoane, dansurile cele mai frumoase de balet, când mai multe piese de 10 bani începură a curge pe scenă fiind asvârlite de un spectator ironic. Furioasă de acest fapt, baletista sări de pe scenă, ca o panteră, în capul ironicului spectator și -i dădu vre-o câteva palme. Strigăte, zgomot, bastoane ridicate.... izbucniră în toată sala. Cine știe ce sfîrșit ar fi avut acest incident, dacă comisarul de poliție, care se afla printre spectatori ascultând numai de curagiul său nu s’ar fi repezit printre luptători! Reprezentantul forței publice a dat afară pe cel ce asvârlise piesele de 10 bani și totul reintră în ordine iar d-ra Rayon-d’Or a putut să’și continue dansul început. O anecdotă curioasă.—Celebrul pictor Meissonier, după cum știți, a trăit și a murit la Poissy. Câțiva ani mai înainte de căderea imperiului, prințesa Matilda a venit într’o zi să viziteze atelierul pictorului, pe care ea o stima foarte mult din cauza talentului lui cel mare. Meissonier voi să o oprească la masă. Și, desigur, că prințesa ar fi primit cu bucurie această invitație, dar ea voia să fie la Paris de vreme ce trenul care trecea seara pe la Poissy, nu se oprea în gară. — Vom opri trenul, răspinse Meissonier. Și se duse la gară unde stăruind pe lângă șef a obținut făgăduială că trenul se va opri 5 minute în gară. A doua zi el mulțumi șefului gărei și Îi promise să -i facă un tablou reprezentând un peisagiu. Câtva timp după aceea, șeful gărei reaminti pictorului promisiunea sa. — Vezi că îmi lipsește subiectul, răspunse Meissonier. — Ei bine, fă-mi portretul. Și dacă cum șeful gării din Poissy a căpătat un tablott reprezentând portretul său și care tablott valorează azi 12—15.000 de fr. UN SFAT PE ZI Aprinderea și mucigăirea grânelor.— Se știe că dacă nu se dau grânele la lopată, cât timp star în magazie, ele se aprind, se mucigăesc și cu timpul se strică cu totul de nu sunt bune nici ca nutreț pentru vite. Se știe că cu cât porumbul e mai verde, cu cât grâul e mai jilav, cu atât mai mult trebue dat la lopată și de două ori pe zi. E clar recomandabil să se facă regulat această operațiune. Cât pentru rapiță și alte uleioase, e bine să se facă grămadă întinsă și să se calce cu picioarele cruciș și curmeziș, de două-trei ori pe zi , iar când se imaginează, să se lase cât de mult pae mărunte și pleacă într’ânsa, ceea ce contribuesc la pătrunderea aerului prin spațiul ce țin paiele. LUCRURI DIN TOATA LUMEA O baletistă bătăușă.— Intr’una din zilele trecute la Casino din Paris s’a petrecut o bătae, care a produs hazul tuturor. D-șoara Rayon-d’Or executa unul din Vineri, 25 Noembre (7 Decembre) 1894. ILUSTRAȚIA NOASTRA Dăm azi portretul celebrei artiste italiene d-na Gemma Belincioni. D-sa e născută la Constantinopol, unde părinții ei erau angajați pentru sezonul operiî. încă din copilărie s’a dedat la studiul muzicei și în curând deveni artistă. Cel d’întâiul turneu îl făcu în Spania, unde a obținut un succes colosal. Apoi s-a dus în America unde de asemenea a entusiasmat publicul. Mai târziu a cântat la Roma, la Neapol și la Florența, obținând acelaș succes ca și în Spania și în America. De curând a fost la Berlin, la Hamburg și Francfort și acum 2 luni la marele teatru al operei din Viena. Ziarele marei metropole austriace au vorbit atunci cu entusiasmul cel mai mare despre doamna Gemma Bellincioni. Aseară renumita artistă a cântat, la teatrul nostru cel mare. S’a jucat Traviata, împreună cu d-na Bellincioni am avut plăcerea de a auzi și pe celebrul tenor Stagno, al cărui portret îl vom da mâine. Ambii mari artiști au obținut acelaș succes ca și pretutindeni. Aplauze nesfârșite și mai multe rechemări la rampă. D-na Bellincioni nu e numai o artistă mare dar și o femee de o rară frumusețe și cu manierele cele mai distinse. E și scriitoare. In curând va apare în Italia un roman «Vittorina» datorit penei celebrei cântărețe. A mai scris un libret de operă intitulat «Eros», a cărui musică va fi făcută de compositorul Massa și se va reprezenta în Ianuarie, la teatrul din Triest. Intr’unul din numerele noastre viitoare vom face o dare de seamă despre chipul cum a fost reprezentată Traviata și despre artiștii români cari au luat parte la această reprezentațiune. NOTA SATIRICĂ _A.2 Intre doi advocați. — Va să zică ești partizan al pedepsei cu moartea ? — Da, dar In teorie, nu și in practică. — Ași voi câteva detalii despre purtarea Măriei, care a servit la d-ta 3 ani de zile... A fost ea servitoare bună și credincioasă ? — Cum nu... In acei trei ani nu și-a schimbat deloc amantul... Din Pitești (Corespondență particulară a «Universului») 22 Noembre 1894. Crima din strada Podurilor.—Mobilul In corespondența de ieri, am arătat că un asasinat îngrozitor s’a întâmplat Sâmbătă seara între orele 6— 7, asasinat care a emoționat întregul oraș, atât de oribil că nici vestita bandă Sdrelea- Mărunțelu n’ar fi putut comite și al cărui mobil a fost jefuirea a 1.600 lei, ce nenorocita victimă Hasan Iusuf avea agonisiți din vânzarea unei cantități mari de fasole. V’am comunicat că unul dintre criminali anume Murat Beqel a făcut mărturisiri complecte de modul cum a executat crima și despre mobilul ei, iar Iliaș Betula care la primele interogatorii tăgăduia cu un cinism revoltător că ar fi participat și el, și că numai știa că Murat Beget a comis’o, astăzi vezând că se contrazice într’una, a declarat și el că a luat parte la ea. Planul crimei iată detalii amănunțite asupra modulul acestei barbare operațiuni : încă de cu ziuă, acești două musulmani, Iliaș Betula și Beget Murat, se înțeleseseră între dânșii să omoare pe Hasan Iusuf și sa o jefuiască, însă pentru că acesta nu locuia singur ci împreună cu un frate și nepot al său, criminalii cautau momentul favorabil spre a -și pune planul în executare, moment care se prezentă numaidecât, căci Hasan Iusuf, primind o scrisoare din Turcia în limbă turcă și ,neștiind citi, trimete pe fratele și nepotul său la un alt turc ca s-o citească. Pe drum se întâlnesc cu criminalii care, întrebându-I unde se duc, li sa răspunde că prin oraș cu o scrisoare, atunci Iliaș spune lui Beget: — A sosit momentul, trebue sa -i omorîm, căci Hasan e singur. Crima După aceea au intrat în cârciuma lui Niță Vasilescu, din strada Podurilor, și după ce au béut o litră și jumătate de drojdie, în care timp șî-au împărțit și rolurile, adică Begel ca mai voinic să ’] ție, iar Ilias sa ’1 tae, au pornit la Hasan la orele 6. Hasan singur cum el? ședea în camera sa cu ușa încuiată, când aude o ciocănitură la ușe. — Cine e? întreabă bătrânul tur», din casă. — Eu Ilias i se respunde. Victima se scoală și descuie ușa, dar Bandita! In haine negre PRECUPEȚUL de DRAGOSTE de CHARLES MEROUYEL PARTEA ÎNTÂIA Fiica amantului V Ultimul amor — O să vin să’l iati însumi. — Dacă vrei, Dînsa II însoți până la ușa salonului. Până aci marchizul se stăpânise însă In momentul de a se despărți de Matilda îi apucă mâinile și i le mâncă în Sărutări. Și, plecându-se la urechea ei, murmuri într’o explozie de dorințe: — să nu’maî răspunzi nu, căci atunci mi se pare că aș înebuni. La poartă găsi pe fata Alain care o aștepta. — Ei, cum a ești treaba? întrebă etropul. D. de Montelin răspunse numai atâta: — Am bună nădejde. Bretonul zise iar: — Trebue să se învoească: d-tale îți datorește mult, îți datorește tot Matilda stătea gânditoare în pragul salonului, nemișcată, înmărmurită de uimire. Cele câteva vorbe ce -i spusese epitropul său îi arătaseră mărimea dragostei marchizului. Vrea să zică d-lul de Montelin îl datora dînsa liniștea aceea de care se mirase adeseori, păstrarea acelei averi care ’i asigura neatârnarea, odihna, scăparea. Deci era legată de dînsul prin binefaceri, înlănțuită prin recunoștință. Putea să refuze ? Și cu toate astea, dăduse altuia făgăduială și pe acel altul îl iubia. Stătu mult nesigură, încurcată, neștiind ce să hotărască, ce să facă. Mândria de femee, îi era tainic măgulită, mândria asta’i apăsa balanța de partea binefăcătorului seti. Cu el era sigură cel puțin că n’o să mai dea de mizerie. Marchiză de Montelin! Cine n’ar pismui-o ? Sermana fată avea încă în inimă amărăciunile de care fusese adăpată de la sinuciderea tatălui seu, condolențele false ale ambelor, apropourile dulcerase prin care i se dădea a înțelege că vremea prosperități trecuse, că o aștepta mizeriile celor săraci, toate compătimirile răuvoitoare în sfârșit cu care lumea, într’o cruzime lașă, încarcă pe biruiții vieței. La brațul lui Montelin însă o aștepta resburarea, triumful. Insă ea era prea cinstită pentru a’șî uita făgăduelile. Bărbăteasca figură a lui Jan de Guero atrăgea tot atâta cât și titlurile și milioanele marchizului, cu mai mare violență poate. N veni de o dată un gând pe care’l crezu bun. Se duse repede în camera sa, încuia ușa și scrise în grabă aceste rânduri: «Scumpul meu Jan, «Un incident neașteptat îmi tulbură viața și ne deranjează planurile. «Vreau să vorbesc cu d-ta, însă pentru onoarea mea trebue ca întâlnirea noastră să nu fie știută de nimeni. «Să te afli la Tuillerie, pe terasă, dinspre Sena, la șease ore. «O să fiu acolo, afară dacă nu’mi va fi absolut peste putință să ies din casă. «Viitorul meu e în joc și poate și al d-tale. «Mi-am angajat către d-ta viața mea întreagă! «N’aș vrea să’mi calc cuvântul; vei hotărâ deci de soarta mea și a d-tale. «Amica d-tale «Matilda» Trebuia ca scrisoarea asta să ajungă la destinație fără ajutorul vr’unui servitor. Grea treabă! Insă de ce nu e capabilă o fată prinsă într'o intrigă unde a fost aruncată de întâmplare și de slăbiciunea ei? Nesocotita luă un rond ușor pe care și’l puse pe braț cu neglijență și se coborî în vestibul de unde’și luă o pălărie de grădină și de acolo ieși în stradă pe o portiță ascunsă. Apoi se duse repede la cel mai apropiat biutou de timbre poștale, pe care i-l arătă un gardist. Cumpără un timbru și cu glas tremurător întrebă pe amploiat: — La ce oră o să ajungă scrisoarea asta la destinație ? Dacă întrebarea asta ar fi fost făcută de o babă, amploiatul ar fi trimis-o să citească avizul de pe cutia d’afară. Insă cine oare ar fi așa tare de inimă să nu dea așa informație unei tinere persoane care o întreba roșind și cu o încurcătură drăgălașe ? Luă scrisoarea, citi adresa d-lui Jan de Guer la ministerul de agricultură. — Ar fi mai simplu, zise dînsul, s’o trimiți printr’un comisionar, căci e aproape ; însă dacă ții să se ducă prin poștă, atunci o să ajungă între ora trei și patru. Și adăogă clipind din ochi într’uni chip drăgostos . — Poți să fii liniștită, frumoasa mea întreaga lui fizionomie exprima lămurit acest gând : Ce fericit e dobîtorul acela de Jarde Guer ! (Va urma) SAU 20