Universul, septembrie 1895 (Anul 13, nr. 206-231)

1895-09-01 / nr. 206

Universul No. 206, căuta probe nouă pentru a stabili relațiunile din­tre soți, caracterul soției, mobilul crimei, etc. In caz dacă nu se vor pu­r­a stabili fante noul din cari s’ar putea prezuma crima­, probabil că se va da o ordonanță de neurmărire cu tot re­zultatul expertizei. ■­­*«swosh*«*»**■*** Succes admirabil . Se vindecă sigur și în puțin timp ori­ce tuse, astm, durerea de gît, bronh­iza, catar, inflamații intestinale întrebuințând re­numitele capuri de catramină ale d-rului Bertelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliile sanitare superioare al României și al Italiei. O cutie costă nu­mai 2.95, iar patru cutii, cari sunt destule pentru o cură complectă, lei 10.95. Toate cutiile ce nu vor avea în interior o instrucție în limba română cu pecetia Ad­ministrației ziarului «Universul», se vor re­fuza ca falsificate. De vînzare în provincie la toate farma­ciile și în București la Drogheria centrală Mr. Stoenescu, strada Academiei No. 2, și la­ farmacia «Ochiul lui Dumnezeu», Motor Türinger, Calea Victoriei No. 154. Ha*... •. •­­ • •­­ I Oamenii zilei Sir Joseph Renals Dăm mai sus portretul lui Joseph Renais, lord­­majorul Londrei (primar). Lord-majorul a venit zilele trecute în Franța și a făcut o vizită d-lui Felix Faure, președin­tele Republicei franceze. Lord-majorul Londrei a fost primit cu mare entusiasm la Paris. In onoarea lui s’a dat un prânz de galit la ministerul afacerilor streine. Au­nsistat toți membrii conferinței internațio­nale a metrului. Lord-primarul a ridicat un toast în sănătatea d-lui Faure, căruia i-a făcut un elogiu viu, rea­mintind în același timp primirea bînc-voitoare ce i-a făcut. D. Hanotaux a ridicat un toast in sănătatea reginei Englilezei și a tuturor Suveranilor cari au­ fost reprezentanți la conferința metrului. A terminat zicând că călătoria lord-primarului nu va putea de­cât să întărească relațiunile amicale dintre Franța și Englileza. Pedepsirea unor antropofagi V­aporul «Gabenda» sosit de curând din Liver­pool, a adus amănunte asupra antropofagilor din Sf­era Leone. «Gabenda» a plecat din Sfera Leone la 5 Au­gust, într-o zi când se executau trei antropofagi din Imper, capitala districtului cu acelaș nume, care era centrul operațiune­­lor. Acești sălbateci, îmbrăcați în piei de leoparzi, obicinuiau a se ascunde prin bălțile de lângă sate. Apoi de aci se aruncau asupra tuturor ace­lora cari se aventurau prin părțile lor îi ucideau și apoi se dedeau­ la orgii de nedescris și sfâșiați cu dinții pe victimele lor. Lucrul a devenit așa de serios în­cât P’Yum­­natorul a trimes o mică expediție ca sa veneze pe acei antropofagi. Nouă au fost arestați, dar ș­ase au fost puși în libertate din cauză de lipse de probe. Cei­l­ alți trei, conduși la Freetown, declară că nu comiseseră omoruri de­cât ca să ia ini­ma și celelalte viscere (mărunt­e) ale victime­lor ca să fabrice cu ele o doctorie indigenă. O așa explicație farmaceutică de sigur că n’a satisfăcut pe judecători, cari trimeseră cu forța pe antropofagi în districtul în care ei comise­­seră isprăvile lor. Acolo fură spânzurați. Corpurile lor oscilară în timp de 48 de ore la extremitatea unor prăjini spre a face pe indi­geni să mediteze asupra inconvenientelor dacă le-ar veni gust să se reîntoarcă la obiceiurile strămoșilor. Unul din cei trei spânzurați era un ex-profe­­sor de școală domenicală,­­devenit neguțător, anume Jarve. El pretindea că a intrat printre a­cei oameni numai de curiozitate, dar cum o ast­fel de scuză n’are aprobarea legei și el și­­a dat obștescul sfârșit cu ștreangul de gât, împotriva strănutatului. — împotriva strânu­­tatului (când el devine o boală acută) se reco­mandă următoarea doctorie : Se ia o linguriță de praf de camfor și se pune praful acesta într-un pahar cu gură mare. In pahar se toarnă peste cantorul pisat apă clo­cotită. Pe urmă se face un cornet de hârtie. Vîrful cornetului se bagă în combinația asta de apă și cantor și omul care suferă de strănutat își vîră nasul în deschizătura largă a cornetului și res­piră timp de 10—15 minute aburii. Experiența se face din 5 în 5 ceasuri și cel mai îndrăcit strănutat se vindecă. Consiliul acesta practic e recomandat de oa­meni cari au făcut experiență cu el și de bol­navi ce erau de guturat și strănutat și au scăpat teferi. Luptă la alegeri în Vlașca Alab­ă­ era, pe la orele 3, în satul Frățești, ju­dețul Vlașca, s’a făcut alegerea balotagiului pen­tru comună. Țăranii, iritați că li s’a disolvat consiliul de câte­va ori până acum, au voit să aleagă tot pe oamenii de mai nainte. Fostul pri­mar Marin Teodorescu, a dat de știre prefec­tului d. Dimitriu ; acesta a trimes îndată pe sub­prefectul Butman cu opt jandarmi și 10 milițieni. Soldații au tras focuri în vânt, iar în oameni au dat cu paturile puștilor. Se zice că sunt opt răniți, dintre care două foarte greu și că acești doi sunt candidații spriji­niți de țărani. O CUGETARE PE ZI înțelepții practici iartă pe prieteni și nu iartă pe dușmăni. Oamenii cuminți și serioși fac cu totul din contră. tassiBM WM­­w» «»Minr«i­»B=gcrc cana Bs dieiSTamW DISCURSUL D-LUI BANFFY Prin fir telegrafic Budapesta, 29 August. Președintele consiliului, d. Banffy, a ținut un discurs alegătorilor săi la Szillagy-Somb­or; cuvin­tele sale au fost acoperite de aplause vii. El a declarat că este partizan al compromisului. Cât despre știrea care a circulat sub guvernul pre­cedent, că echilibrul bugetului este amenințat, se consideră fără temelui, fără însă să trebu­iască a se aștepta un escedent. In ceea ce privește agitația socialistă și miș­carea naționalităților, guvernul n’are de gând să ia măsuri speciale, dar la trebuință nu se va da înapoi. Dacă mișcarea ar înceta în mod satisfăcător, guvernul ar propune în curând o amnistie pen­tru condamnații procesului memorandului. Szillagy-Somk­o, 29 August. La banchetul de azi, d. Banffy a ridicat un toast în sănătatea împăratului, care a fost pri­mit cu «eliăni» frenetice. Multe toasturi s’au ridicat apoi în sănătatea d-lui Banffy. ȘTIRI PRIN POSTA Anglia.—In cercurile politice se asigură că guvernul englez pregătește un «ultimatum» pe care-l va adresa Turciei în chestia armenească. Guvernul a dat ordin vapoarelor de pe lângă țărmuri­ africani să plece imediat spre țărmurii Siriei. Austria.— In Triest domnește o mare secetă. Au fost lupte sângeroase pe la puțuri unde lu­mea venise să ia puțină apă ce rămăsese pentru populație. La spitaluri s’au suspendat operațiu­nile chirurgicale din cauza lipsei de apă. ’ In toată Istria seceta produce pagube enorme. Belgia.—La Bruxel s’a deschis cu mare pompă congresul internațional agricol. Desbaterile con­gresului se fac în palatul academiei. Numărul membrilor prezenți e de 700. Au sosit delegați și din Japonia. Tuturor delegaților li s’a făcut o primire strălucită. Pe birou s’au depus peste 200 de rapoarte asupra agriculturei. Bulgaria.­­ Patru ofițeri superiori ruși au sosit în Sofia. Ei sunt îmbrăcați civil și zic că au venit în vilegiatură. Se zice­ că vor fi primiți în audiență de cătră prințul Ferdinand. Mulți spun că acei ofițeri au o misiune specială din partea țarului, pe lângă prințul Bulgariei. Danemarca.­­ Plecarea prințului moștenitor al Rusiei din Copenhaga s-a amânat. Cauza e că prințul e așa de greu­ bolnav în­cât nu se poate scula din pat. E temere de un desnodă­­mânt fatal. Țarul a fost înștiințat telegrafic despre aceasta. ’ 2 — Elveția. — Tribunalul penal condamnase pe Boghetti și pe Magginetti, italieni, sub acuzarea că au ucis un lucrător. Dar deună­zi a fost a­­restat un anume Teraneo care în timpul desba­­terilor figurase ca martor și ale cărui false de­poziții provocaseră arestarea și acuzarea­­ celor d’intâi de a fi omorît pe lucrător. S’a constatat cu probe sigure că adevăratul vinovat este Teraneo. Franța.­ Din ordinul ministrului de interne au fost expulzați din împrejurimile orașului Watrelos mai mulți lucrători belgieni, semna­lați ca socialiști. Printre aceștia domnește o pro­fundă emoțiune din cauză că s’a întreprins un adevărat război și în contra lor. Germania.­­ Orașul Seberg a fost pustiit de un incendiu violent. Au ars 270 de case mari. Focul a fost pus de niște rău­făcători. Pagu­bele sunt enorme. 2 pompieri au perit în flăcări. Sunt peste 25 de răniți. 350 de familii au rămas fără adăpost. Grecia.­ Un cutremur destul de puternic de pământ s’a simțit la Sparta. Mai multe case au suferit stricăciuni. Din fericire nu s’a întâmplat nici un accident de persoane. Pagubele materiale sunt destul de însemnate. Italia.— In cercurile financiare a produs im­presie mare știrea despre sechestrarea piro­­scafului «Ortigia», executată din ordinul autorita­tei judiciare din Genova, în urma cererei naufra­giaților de pe vaporul Maria P. De alt­mintrelea această navă nu mai era bună de nimic, căci aproape nimeni nu mai voia să călătorească cu ea în urma ci ocnirei întâmplate după cum se știe de curând și care a avut ca rezultat cufundarea vaporului Maria P. Munteneg­ru. — Se anunță din Götinge că la Scutari au fost împușcați 15 insurgenți mace­doneni prinși de către trupele turcești. Ei au fost condamnați la moarte de cătră­­ tribunalul militar din Scutari. Intre ei se aflau și 2 mun­tenegreni, stabiliți de vre-o 5 ani în Macedonia. Olanda.­Se scrie din Rotterdam, că banche­rul Rupperthon a fugit, înșelând pe creditorii săi cu suma de 1 milion și jum­­or. El a trecut în Anglia și de aci în America. Portugalia.­ Tribunalul din Oporto a con­damnat la moarte pe 2 ofițeri în rezervă. Ei au asasinat pe o femee bătrână, văduva unui ban­cher și au jefuit-o de 9000 de fr. Unul dintre acești asasini făcea curte văduvei (o femee în etate de 40 de ani). Amândouă erau neînsurați și prieteni foarte buni. Ei au făcut recurs de grațiere. Rusia.­ La Moscova domnește o mare emo­țiune, fiind-că s’a descoperit că salonul zis al «Leilor», din palatul Kremlin, în care se va ce­lebra încoronarea țarului, fusese minat. Și în apartamentul Ecaterinei unde la foarte puțin i le este permisă intrarea, s’au găsit ex­plosive. Spania.­ Poliția din Barcelona a oprit ține­rea unui mare congres catolic în acel oraș. Cauza e că prin afișele de invitare era insultată fami­lia regală italiană și liberatorii Romei. Serbia.­ Ziarul «Dnevni-List» anunță că s-a descoperit un nou complot în­potriva dinastiei Obrenovicî. Mai mulți membri ai partidului ra­dical, implicați în acel complot, au fost arestați. Comisarul Skenderovici a plecat la Schabatz unde au fost arestați 12 radicali, bănuiți că fac parte din complot. Scandinavia.— Regele Oscar a hotărît numi­rea unui minister provizoriu, în Norvegia. Mi­nisterul va fi compus mai mult din militari. Regele va sta până la 1 Noembrie în Cristi­­ania.­­ *• Turcia.—Vaporul turcesc «Ismail» s-a ciocnit, în timpul unei mari cețe, pe marea Neagră, cu un vapor cu drapel englez și s’a cufundat. întregul echipagiu și pasagerii, aproape șease­­­zeci, au perit.___________________________ xrist xdo . Am spus că luni dimineața s’a pus prima pea­­tră la clădirea antrepozitelor comunei București. Iată textul pergamentului pus în temelia a­­cestor antrepozite : «Pentru înlesnirea negoțului bucureștean, pen­tru sporirea bunului train al orășenilor, cu a­­jutorul lui D-zeu și cu voința d’a face bine, Azi Luni 28 August, anul 1892, în al 29-lea an al Domniei Majestățeî Sale Regelui Goro­­­-iu, Președintele consiliului de miniștri și de in­terne,’ d. Lascar Catargiu, Puiu­ s’au temeliile acestor antreposite comer­ciale de către noi Nicolae Filipescu, primarul capitalei, împre­ună cu consiliul comunal al Bucureștilor. A lucrat pentru a lor desăvîrșire : ingin. ca­pitalei N. Cucu Starostescu , inginer B. Ciulini și arh­itect I. Magni, lucrările fiind încredințate societăței române de construcții și lucrări pu­blice. Moartea arhhiducelui Ladislau —Prin fir telegrafic—■ Budapesta, 29 August Printre persoanele princiare sosite pentru în­­mormîntarea arh­iducelui Ladislau se afla și principesa Clementina de Coburg. Coroanele sosite sunt așa de numeroase, în­cât servitorii abia sunt în stare să le așeze în mod convenabil. Coroana împărătesei va fi de­pusă după amiazi. Prințul Filip de Coburg și soția sa vor depune o coroană măreață cu in­scripția : Luisa-Filip. Corpul va fi transportat astă-noapte la capela Sigismund. Toți membrii familiei arh­iducelui vor asista la benedicțiune, precum și nume­roase persoane sosite în acest scop. Munich, 29 August Curtea va lua doliu pentru 10 zile cu ocazia morții archiducelui­ Ladislau. Petersburg, 29 August Un doliu de 10 zile s’a ordonat în urma morții archiducelui Ladislau. UN PROVERB PE ZI La mărul lăudat să nu mergi nici­o­dată cu sacul mare. (românesc) rrxesx pivxoxexxxex Locuitorul Păun Radu, din catunul Vlad Țe­­peș, comuna Comana, jud. Vlașca, luându-se la ceartă cu fratele său Niță l-a împușcat. Nenoro­citul Niță a murit imediat. In comuna Turtucaia, din județul Tulcea, un copil de 11 ani a împușcat, din greșală pe un alt copil în etate de 12 ani. Locuitorul Tudor Pâslaru, din comuna Șoi­­maru, surprins tăind lemne din proprietatea lui loan Ene, acesta i-a dat o lovitură cu ciomagul în coasta dreaptă pricinuindu-i moartea. Vineri, 1 (13) Septembre 1895. p Atentatul anarh­ist în contra lui Rotschild.— Procesul drumurilor de fier.—Călătoria d-lui Faure.—Ciocnire de trenuri.—Manevrele franceze Paris, 28 August. Autorul atentatului în contra hotelului Roth­schild este un oare­care Victorien Baud­en, elev al școalei profesionale din Châlons. Se dă drept mecanic, concediat, al drumului de fier de Nord și care a voit să-șî resbune pe Rothschild. Cutia găsită era înaintea palatului Justiției nu conținea nici o materie explozibilă. Procesul drumurilor de fier din Sud a început înaintea cursei cu jurați. Trei acuzați : Felix Martin, directorul companiei, Robin și Andre, sunt acuzați de furturi. Un mare număr de persoane asistă la audi­ență. Interogatoriul acuzaților se face fără inci­dent. Martin proclamă inocența sa și susține că baronul Reinach este singur răspunzător de fur­turile comise. Paris, 28 August. Lord-primarul Londrei a plecat la Bordeaux, Paris, 29 August. D. Felix Faure a sosit la Bourbonne-les-Bains. înaintea plecării, un nebun s’a apropiat de va­porul presidențial strigând: «Trăiască Ports­­muth, trăiască Carnot și Faure!» Gendarmii l’au dat la o parte. O ciocnire de două trenuri s’a produs astă noapte între insula Batignolles și gara Saint- Lazar. Sunt 20 de răniți, dintre care 6 în mod grav. Paris, 29 August. In afacerea drumurilor de fier din Sud, inte­rogatoriul preveniților continuă fără incident. Acuzații protestează în contra acuzărilor zicând că sunt de bună credință. Langres 29 August. D. Felix Faure a străbătut în landou, în tim­pul dimineții, diferitele pozițiuni, unde s’a dat o mare bătălie. Manevrele mari s’au făcut pe un timp minunat. Manevrele trupelor și șarjele finale s’au­­ exe­cutat cu multă inimă. D. Faure a felicitat pe generali și le-a mulțu­mit pentru grija ce a avut de trupe, a căror stare este escelentă. Generalul Saussier a mulțumit președintelui pentru solicitudinea sa adăugând că toți soldații strigă: «Trăiască Franța ! Trăiască președintele» ! D. Faure va pleca la Paris în timpul serii. m­ii raportul oficial al unui administrator englez, d. Llewelyn. Acest administrator zice că nu se pot găsi altă parte oameni mai conservatori de­cât indi­genii din Gambia. D. Llewelyn se silește cu o stăruință lăuda­bilă de a introduce în moravurile negrilor unele ameliorări europene. Dar sforțările sale eu obțin nici un rezultat. Răspunsul lor este de ordinar: — Nu vom face aceasta. Tații și bunicii noș­tri nu o faceau. Aceasta poate­ fi Bun pentru oa­menii albi și răi la suflet. Și chiar pe copii când voește să îi învețe limba engleză ei refuză zicând : — Tații și mamele noastre nu știu englezește, de ce am învăța noi ? D. Llewelyn pare descurajat cu totul. 6 mii cinci sute de k­­ilom­etri parcurși călare.— La 16 August a sosit la Ufa (Rusia) un ofițer de cavaverie anume Renicke,­ care, plecat­ la 16 Iunie din Duderof, lângă câmpul Krasnoe Selo a întreprins de a parcurge în 150 zile,cele 6.500 kilometri care despart acest loc de orașul Fchita și de Siberia orientală. El a parcurs deci trei părți din distanță, adi­că peste 2000 kilometri, trecând succesiv prin Novgorod, Nyschny-Nolotchek, Bejetsk, Jaroslav Nijni-Novgorod și Kazan. Calul său, un excelent armăsar eșit din graj­durile imperiale din Novo-Alexandrovsky și de rasă anglo-arabă, care a servit în­tot­dea­una în cavalerie, nu pare de­loc obosit. El poartă o șea cazacă, o greutate, împreună cu a călărețului, de 95 kilograme. — Kenicke ’și cumpără rufăria de care are ne­­voe pentru primenit și aruncă pe cea murdară. Cavalerul are în­tot­dea­una cu sine toate in­strumentele de potcovit. Din cele 150 de zile în care va trebui să du­reze cursa vor fi de 30 zile de repaos, marșul va fii 6—8 mile pe zi, și el va face de la 8—10 kilo­metri pe oră. Până acum marșul a fost bine săvârșit și calul care se numește Irkut e foarte vesel și pare foarte dispus ca să continue drumul. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Poporul cel mai conservator din lume.— Vreți să știți care este poporul cel mai conser­vator din lume ? Dacă voiți acest lucru n­'aveți de­cât să urmă­­țin Mâine, TINERI, 1 Septembre curent Va apare Fascicula I-a din noul și celebrul roman ilustrat DOUE ORFELINE Va apare o fasciculă de 8 pagini mari în fie­care zi și se va vinde 5 Bani fascicula în toată țara. NOTA SAT­­RICA Pacientul. — Ce, 5 fr. pentru­ că mi-ai scos un dinte ? Repede mai câștigi și d-ta paralele! Dentistul. — Nu... daică vrei pot să’țî scot dinții și mai incet... Vrei?... Un surd se duce să-și cumpere o pereche de ochelari. — Cât costă ? întrebă el ? — 7 fr. zice negustorul. Surdul neauzînd bine : — 17 ? Iți daui 10 ! — Nu 17, domnule, 7 fr.! — Ei bine,zise surdul, îți dau 5 pe ochelari ! Furtul de la casa Marmorosch- Blanc. Cine era hoțul? Dirigintele poștal Ancheta ordonată pentru a descoperi pe au­torul furtului unei scrisori de valoare expediată de casa Marmorosch-Blanc la Călărași, a cons­tatat spre marea surprindere a direcției poște­lor, că escrocul este însuși dirigintele oficiului telegrafo-poștal din Călărași. Acest funcționar abuziv era considerat ca unul din cei mai corecți oficianți superiori ai poște­lor și de 20 de ani de când e în funcție n’a dat nici cel mai mic motiv de bănuială." Pocul d­ in­ Costești Din Costești-Argeș se vestește că Marti­n is­­­bucnit un incendiu violent care amenințase un­ moment întregul sat. Incendiul s’a declarat în grajdurile d-lui proprietar G. Măleanu. Un mare număr de țărani, aproape 500, au ajutat la stin­gerea focului. A ars un grajd mare, în care se aflau mai multe vite și cai, dintre care un cal a și murit, apoi o bucătărie, mai multe șatre, etc. După câte­va ore incendiul a fost localizat. 78 MINUNILE AMORULUI roman dramatic și de moravuri de PIERRE SALES PARTEA A DOUA IX. îngerul păzitor Ioan Raucourt se reînviora vezend cu ochii ; de ar fi fost dânsul un bolnav de rând, surorile s’ar fi retras de mult; însă ele datorau un de­votament special acelui tînăr pe care de­sigur n’aveau să’l mai revadă curând nici una nici alta. N’aveau să’l părăsească de­cât atunci când dînsul era să fie îndestul de tare pentru luptele nouî ce avea să întreprindă. Intr’o zi caldă, după amiazi, Ioan se sculase și se așezase în unicul fotoliu ce era în camera sa și care servise de pat sorei Janin». Aceasta era cu dînsul și ’i zise : — Nu ’ți vorbesc nici o dată despre religie, d-le Ioan, dar nu simți trebuința d’a mulțumi lui Dumnezeu care te-a scăpat, nu simți nevoia d’a te ruga ? Nu ’ți face plăcere să ’ți amintești de frumoasa vreme a primei d-tale împărtășanii când nu puneai câtuși de puțin la îndoială exis­tența lui Dumnezeu ? Dînsul zîmbi cu mare atențiune. — Soră Janism, eu nu pun la îndoială exis­tența lui Dumnezeu ca o causă, ca o explicare a ministerului lumei. Insă Dumnezeul la care m’aș închina eu n’ar fi acelaș la care te rogi d-ta... Ce’mî pasă, de alt­fel, dacă Dumnezeul d-tale îți inspiră o așa abnegațiune ? Vezi d-ta, în fond nu sunt de­cât două religiuni: una e a celor cinstiți, alta e a celor răi. Ast­fel, cum ai explica d-ta că, cu toate distanțele, cu toate deosebirile de păreri ce există între d-ta și mine, eu simt pentru d-ta o simpatie atât de­­ mare... aproape admirație, și cu d-ta... — Nu uita, d-le Ioan, că personal eu nu exist... — Bine-voiește a admite un moment că exiști, bine-voiește a vorbi cu mine câte­va minute fără să uiți cu totul că d-ta ești d-șoara Jacque­­lina d’Ans’eraie și în acelaș timp și sora Janina. Nu te întreb dacă ai prietenie pentru mine de vreme ce regulele d-voastre vă opresc d’a avea prietenie pentru cine­va. Dar în sfârșit, ori­cum, suntem prieteni buni. Ei bine, noi facem parte din două tabere cele mai opuse. — Eu nu mai fac parte din nici una. — Ba da, orî­ ce ai face, ești fiica d-lui mar­chiz d’Anseraie, deputat regalist și apărător în­focat al trecutului. Eu sunt al viitorului, nu me ocup nici măcar de aceste clasificații de repu­blicani și regaliști. D-ta te ții de lumea veche, de o ordine de lucruri care se prăbușește , eu sunt al unei lumi care o să se nască de aci înainte. Cuvintele astea fură ca o lovitură de biciu pentru sora Janina sau mai bine zis pentru d-ra Jacquelina d’Anseraie. Densa se difiară din cap în tâlpî și, cu glasul schimbat fără de veste, zise: — 0, d-le Ioan, află că pentru mine e o a doua religiune, un adevărat cult dragostea tre­cutului. Nu vorbi­rea de trecut în fața mea. Nu vorbi­rea de acea regalitate care a făcut mări­rea scumpei noastre țâri!... Dânsul o liniști cu un gest blând. — Te înțeleg, soră Janino, te înțeleg foarte bine,căci și eu am simțit ca și d-ta în tinerețea mea. In vacanțe citeam cu pasiune pe autorii mari cari au scris despre istoria Franței, atunci nu ne prea gândiam la viitor pe care-l vedeam, desfășurându-se foarte simplu în pace și în li­niște, îmi plăcea și mie trecutul, acest frumos vis de glorie în care Franța a trăit veacuri în­delungate. Me entusiasmam de strălucitele fapte de arme ale nobleței, de eroismul simplilor sol­dați. Cu toate criticile ce merită vechea stare de lucruri miei mi plăcea pentru­ că făcuse Franța mare, pentru că ea era însăși Franța. Se opri o secundă apoi zise cu o ușoară a­­mărăciune: — Gând me gândesc că numai pentru că pri­­miam reviste germane și engleze asupra socia­lismului, contele Valadin a bănuit că sunt un internaționalist, un om fără patrie !... Acesta e unul din pretextele pentru cari am fost scos din funcția mea de la Montain... Și inima’mî svâc­­nește de emoțiune și sângele ’ îmi clocotește în vine când trec prin vr’unul din câmpurile de bătălie, foarte dese în partea de Nord a țarei, prin imensele câmpii udate de sânge francez. Uite, într’o zi, vizitând Denain, am plîns a­­mintindu-mi de acea scrisoare admirabilă a lui Ludovic XIV îmbătrânit, nenorocit, încredințând ultima sa armată mareșalului de Villars: «Dacă nu vei fi biruitor, d-le mareșal, mă voi duce la Peronne sau la Saint-Quentin, îți voi aduce tru­pele ce­ mî vor mai rămânea și vom face o ul­timă sforțare : vom scăpa Statul sau ne vom îngropa împreună sub ruinele monarh­iei». Sora Janina asculta înfiorându-se, cuprinsă ca în copilărie de farmecul acestor cuvinte. Ioan urmă rîdicându-se pe jumătate pe bra­țul fotoliului: — Acolo, pe câmpul acela, soldații, simpli co­pii ai poporului din care sunt și eu, au arun­cat pânea ce li se dăduse, de­și nu mâncaseră de două zile, pentru ca să alerge mai curând la victorie. Apoi căzu îndărăt pe perine murmurând . — Dar toate astea sunt departe în trecut. Ce puțin seamănă Franța de azi cu cea veche ! Re­gele acum, cu toată eticheta guvernamentală, regele e banul ; și contra acestui fapt me res­­vrătesc eu și o să mă resvrătesc în­tot­dea­una. Se ridică din nou într’un avânt de entusiasm și urmă. — O nouă Franță trebue să nască pe ruinile Franței vechi și a Franței contimporane, căci Franța din 89 e tot aceea de odinioară. S’a for­mat o aristocrație ciudată care se află în capul tuturor lucrurilor, o aristocrație de comercianți, de industriași, de fianciari îmbogățiți cari se împăunează cu titluri și cari, pentru a face să li se ia titlurile în serios, se agață de reprezen­tanții familiilor celor mai ilustre. Și aceste fa­milii ilustre, ruinate în mare parte, se învoiesc să acopere aceste pretențiuni ridicule; toate se iartă îmbogățiților, numai să aibă păduri fru­moase pentru vînătoare, castele mărețe și să dea mese mari și baluri. Urmașii acelor nobili ce au fost împușcați la Quiberon^ sau decapitați pe piața Concordiei, sunt intimii descendenților acelor mari burghezi ai Revoluțiunei cari au întors în folosul lor tul­­burarea și prefacerea uriașă a unui întreg popor. Tocmai de asta, întreagă societatea asta se prăbușește, această lume de lașități și de com­­promisiune se cufundă în noroiu și scandal. Și Franța cea tînără o să resară viguroasă, sănă­toasă, cinstită. Se află rezerve imense în acest popor care a dat eroi ca Desaix, Roche, Baza, La Tour d’Auvergne, acel gentilom-soldat al re­­voluțiunei, și toți acei savanți cari au reînoit fața lumei, acei artiști, acei­­ scriitori care for­mează poate gloria cea mai luminoasă a Fran­ciei. Numai din Franța asta vreau eu sa fiu ; numai din Franța asta ar trebui să facă parte niște ființe ca d-ta. Căci tînera Franță va avea să aibă pe toți fiii celei vechi, ori­care ar fi o­­rigina lor. «Pentru a se regenera, va face apel la toate neamurile ei, la cele ilustre ca și la cele umile... Se opri de oboseală și tocmai acum văzu că lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii sorei Ja­nina. — C ! am mers prea departe, te-am ofen­sat !... Am uitat!... Dânsa , întrerupte și dete cu tristeță din cap. — Da, e foarte bine ca orgoliul meu să fie lovit din când în când căci am încă orgoliu. De alt­fel, adăogă dânsa cu un zimbet amar, ai foarte mare dreptate în tot ce spui. — Ei, ce­­ ai observat și d-ta ? murmură dân­sul adânc impresionat de emoțiunea tinerei că-

Next