Universul, noiembrie 1896 (Anul 14, nr. 259-284)

1896-11-01 / nr. 259

Universul­­ p. 259. — Da, îmi răspunse ea zîmbind. — Cu cine ?­­­i Cu doctorul Maximescu. — Când a fost logodna ? — Ce, nu știi?! — Nu știm­ nimic, am fost la băi, acuma viu de la Lacul­ Sărat. — Atunci nu știi cum s’a făcut logodna lor? — Nu... și ași fi foarte bucuros dacă mi-aș spune d-ta. — Ascultă ! Și cu glasul ei argintiu­, drăguța Marioara începu . —Astă primă­vară, Constanța se ducea re­gulat în fie­care dimineață la șosea. Margareta și mama ei o însoțeau în acea plimbare matinală pe sub leii înfloriți. Intr’o dimineață, Constanței i se făcu reü, începu să o doară capul. • Se schimbase așa de mult la față, în­cât un sîner care era în urma lor, observând aceasta, se apropie. — Dacă ’mi dați voe, d-ră, zise el apro­­pii­nd­u-se cu pălăria în mână, v-aș da un sfat care ar face să vă treacă imediat du­rerea de­ cap. — Mulțumesc d-le, dar... n’am nimic... — O! nu spuneți asta, d-șoară, căci fața d-voastră arată cu totul contrariu. Eu sunt student în medicină și ca atare în po­ziție să cunosc după figură pe cei suferinzi. Sfatul pe care vi’l ofer este foarte bun și me găsesc în pozițiune de a’i aplica chiar. Zicând aceste cuvinte, el scoase din bu­zunar o cutiuță din care, deschizând-o, scoase un pachețel alb. — Aci este o doză de antiperină, și lu­­ând-o, vă va trece imediat durerea de cap de care suferiți. Uitându-se în ochii mamei sale, Constan­ței i se păru că vede un semn afirmativ. Ea luă deci, cu mâna tremurândă, pache­țelul pe care îl întindea tinerul, și cerând un pahar cu apă de la Lăptăria, lângă care se aflau, înghiți bulinul conținând jumătate gram de antiperină. Tînerul s-a recomandat și în urmă a plecat. După cum vezi, de foarte scurtă durată a fost întrevederea lor, dar ea a fost de a­­juns ca nu­mele lor tinere să se înflăcăreze, să se iubească. De atunci, studentul în medicină Maxi­mescu, o urmăria pretutindeni. La școală, la biserică, la preumblare, el era vecinie în urma ei. De la salut aii ajuns la vorbe, de aci la declarații și apoi la dragoste. După cât­va timp, ea îi propuse ca să se ducă la mama ei și să o ceară în căsătorie. Tînărul Maximescu făcu întocmai cum îl învățase Constanța. El se prezintă la casa mamei adoratei lui, și solicită mâna ei. Răspunsul fu un «nu» categoric, care nu îngăduia replică. Deziluzionat, el o în­tâlni a d­ouă 4, $î­­l făcu cunoscut rezultatul infructuos al cere­­rea lui. — Mai ai o lună până la doctorat, siliș­­te-te și îl ia. Cât despre rest, răspund eh. — Dar n’a fost ăsta motivul refuzului di­n partea mamei tale! Ea mi-a spus că sunt, sărac, și că nu-șî va mărita nici­odată fata după un om măi sărac ca ea... — fți jur că nu voiu fi a altuia decât a ta. Fă ce ți-am spus, și apoi... ne vom logodi. Maximescu plecă, și trecu cu succes doc­toratul, luând diploma de doctor în medi­cină. La o săptămână după luarea diplomei, în­­tr’o Duminecă, era serată în casa Constanței. Invitații soseau mereu și la orele 10, sa­lonul cel mare era deja plin. De o dată ușile se deschiseră de perete, și Maximescu intră. El salută în dreapta și în stânga, și domul se apropie de f­o torul în care sta trântită mama Constanței. — D-nă, zise el, am onoare­a vă anunța, că acum o săptămână am trecut cu succes teza de doctorat în medicină. — Ce bucurie ! strigă Constanța sărind de gâtul lui Maximescu, și sărutându-se. Acum putem să ne logodim, și invitații a­­ceștia nu sunt veniți de­cât pentru logodna noastră. Mama Constanței rămăsese ca trăsnită. Nu se așteptase câtu­și de puțin la lovitura asta. Neavând ce face, ea se sculă și împreună mâinile celor douî îndrăgostiți. — Fiți fericiți­­ zise ea. Tinerii o sărutară cu drag. Cât despre cele­l’alte persoane cari se aflau de față, ele crezură că familia Constanței le pregă­tise această surpriză... ca să glumească. Așa s’a logodit Constanța și acum face nunta. In momentul când Marioara sfârșea a­­ceastă istorioară, preotul începu, și după el corul, să cânte : «Isaiia dănțuește,» pe când mireasa, ginerile și nașii, înconjurau masa, și pe când buchetele și bomboanele sburau ca niște proiectile în capetele asistenților. ... La eșire, două copii se sgâlțâiau­ pen­tru un buchet alb de crini. Peppin. Bucuria bolnavilor Ori­ce tuse, influență, astm, laringită, du­rere de gât, bronh­iLă, catar, inflamații in­testinale, toate aceste boale se vindecă în scurt timp întrebuințând renumitele caruri de OATRA.MINA, ale celebrului doctor Bertelli din Milan, premiate la 6 congrese medicale cu medalii de aur și diplome de onoare, aprobate și de consiliile sanitare superioare al României și al Italiei. Lei 2.95 cutii.—Patru cutii, cari se vînd numai cu lei 10.95, sunt în­de-ajuns pen­tru o cură complectă. Toate cutiile ce nu vor avea în interiorul lor o instrucție în limba română cu ștam­pila administrației ziarului «Universul», se vor refuza ca falsificate. — De vânzare în provincie la toate farmaciile și în București la drogueria centrală Mihail Stoenescu, str. Academiei No. 2; la drogueria Ilie Zamfi­­rescu, str. Academiei No. 4 ; la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu», calea Victoriei No. 154 ; la drogueria Fabini, calea Văcărești, și la drogheria la «Câinile Negru» Ion Țetzu­, strada Lipscani, București. E­couri Ascultarea martorilor în Anglia. — (Luate din jurnalul din Londra «Tit-Bits»). Judecătorul.— Cunoști pe d. Pitt ? Martorul.— Da. J.— Poți să juri asta? M.— Da. J.— Așa­dar zici că ești cunoscut cu d. Pitt ? M.— Da. J.— Aha ! vrea să zică nu-1 cunoști d’a­­proape, ci numai din vedere? Gândește-te, martore, aci e vorba de jurământ. Ai putea d-la să cunoști toate afacerile d-lui Pitt ? M.— Așa cred. J.— Crezi?... Apoi aci nu trebue să spui ce crezi, ci numai ceea­ ce cunoști bine. Cu­noști d-ta bine afacerile d-lui Pitt ? AL—Nu știu... J­—Aha ! prin urmare nu’i cunoști toate afacerile ? M.—Firește că nu pe toate... J.—Sta;; da ori ba ? M.— Ba. I.—AV­a înseamnă că nu ești așa cunos­cut cu el precum Qrek­. M.—Așa cunoscut nu. J.—Vezi d-la, acum am început să ne înțelegem. D-ta nu poți să cunoști apucă­turile d-luî. Pitt pe cât Limp nu’î cunoști afacerile. Prin urmare nu poți să juri că ești cunoscut cu densul. M.— Dacă o întorci așa...­­.—Iar te oprești ? Uite, te mai întreb o dată . Dacă zici că cunoști pe ei. Pitt, nu vrei să afirmi prin asta că -i cunoști toate apucăturile. AL—De­sigur că nu. J.—Așa e. Ar fi însă mai corect d­acă ai zice că nu cunoști pe d. Pitt. AL— Nu’l cunosc. J.—Așa­dar d-ta nu cunoști chiar ele loc pe d.. Pitt ? M.—De loc. J.—Tocmai asta me gândiam și eu; nu’l cunoști de loc ; și tocmai asta voiam s’aud de la d-ta. Acum poți să șezi. M.—Foarte bine­ oficial. Sunt numiți în serviciul administrațiimei re­giei monopolurilor Statului; D. Alexandru Mirea, impiegat clasa II în ad­­­ministrațiunea centrală, în postul de impiegat clasa I în serviciul depositelor de vînzeri ; d. Alexandru Georgescu, fost impiegat în serviciul depozitelor de vînzeri, în postul de impiegat clasa III în același serviciu, în locul d-lui Dimi­­trie Iamandi ; d. Constantin Buzilă, revizor de fruntarie clasa III, în locul d-lui D. I. Dimitriu; d. Al. Vasilescu, impiegat clasa II în adm­inis­­trațiunea centrală ; d-nii Victor Economu și P. Obedenaru, actuali copiști în serviciul ministe­rului de finanțe, sunt numiți impiegați în ad­­ministrațiunea centrală, în locul d-lor Al. Va­­liam­ și P. Zlătescu.­ ­ 2 — * D. medic-veterinar I. Călinescu se numește ajutor la institutul vaccinat al Statului, în locul d-lui D. Varlam. ST SUS PRIN POSTA Anglia. — Banca Angliei a fost înștiințată că în cursul lunei Noembrie să aibă gata cele 6 milioane de lei cari formează zestrea archidu­­cesei Maria Dorothea, care s’a măritat deună­ri cu ducele d’Orléans. — La Sholapur, provincia Bombay (India) au fost tulburări serioase. Un depozit de 1500 saci de grâu au fost jefuit de o mulțime de 5000 de oameni. Poliția s’a încercat în zadar să oprească jaful. La urm­ă a făcut uz de arme. Patru jefui­tori a fost uciși, ș­ase răniți, după care mul­țimea s’a risipit. Austro-Ungaria.­ Guvernul Austro-Ungar a înființat o legațiune la Peking și a numit în capul ei pe consulul general din Galați și mem­bru în comisiunea Dunăreană, baronul Czican. — La Brünn în Moravia, niște antisemiți, ră­mași necunoscuți, au împrăștiat pe strade și au lipit pe ziduri niște foi volante în care se scria: Afară evreii. — Din Lemberg se scriu următoarele: De­oare­ce femeile au căpătat acum pentru prima oară drept de alegere, prin delegațiuni, dînsele au ținut o întrunire în care au hotărât să ia parte în chip foarte activ la alegerile pentru dieta provincială. Belgia.— Vre-o zece mii de socialiști voiau să meargă la palatul regal ca să spue rege­lui păsurile lor și să ceară înbunătățirea situ­ației lor. Poliția voia să’î oprească cerându-se să trimită o delegațiune. Insă regele nu a voit să primească nici o delegațiune. In sfârșit po­liția a isbutit să ’i abată din drum. Dînșii au intrat în localul lor de întrunire. Franța.—In fața svonurilor ce se iviseră, mi­nistrul de interne a fost nevoit să desmintă în mod oficial știrea cum­ că împăratul Wihelm II ar fi fost la Paris în timpul serbărilor franco­­ruse. Germania. — Ziarele germane spun că nego­­cierile actuale ce sunt în curs între guvernul englez și cel francez relative la încheerea unui tractat comercial între Germania și Tunisia pro­mit a avea un bun rezultat. Italia. •— «Agenția Stefani» anunță că mai mulți șefi din Tigre și o mare parte din preoți se vor duce în zilele acestea în Sion, chemați de negusui Menelik. Se spune că și rușii Mangasia și Maconnen se vor duce la Menelik. — Teatrul Alhambra din Roma a ars com­plect. Rusia.— O c omisiune numită de guvern lu­crează acum o lege a presei care va fi mult mai liberă de­cât cea veche, căci pe lângă că nu va mai fi censură pentru nici uun ziar, apoi va putea ori­care cetățean care are un titlu acade­mic, să fondeze un ziar. De asemenea se vor desființa pedepsele la care erau supuși până acum ziariștii ruși.­­ Președintele consiliului județian (Upriva Semstvo) din Yalta, anume Batnev a fost îm­pușcat pe stradă de un individ care a fost prins. Dînsul pare nebun. Serbia.­ Mânăstirea Sveti Petka lângă Pa­­raxin, a fost năvălită de o ceată de ș­ase hai­duci și jefuită complect. Starețul a putut scăpa cu viață, numai după ce a implorat în genuchi milă bandiților. Spania.­’­ Se vestește din Havana că genera­lul Weyler s’a dus la Vuelta Abajo. Ș­ase con­ducători ai partidelor cubane s’au constituit în­­tr’o ostrugi’­u­re naționala <­e apărare a Cubei sub președințîa Turcia.— Consili SFUI de poliție .Mi­Jfîgean a fost însărcinat cu reorganizarea poliției capi­talei. Pe viitor, polițiștii vor fi aleși dintre cei mai destoinici și li se va garanta plata regulată a lefurilor la fie­care sfârșit de lună. Cei cari se vor distinge, vor primi și o răsplată în bani, sau vr’o medalie. Galii purtau părul lung, și numai în tim­pul războiului aveau pe cap un fel de șepci. In timpul revoluțiunei franceze a venit la modă pălăria înaltă. Ea era fin lucrată , a­­dese­ori însă eleganța ei, dusă la extrem, făcea de rîs pe cel care o purta. In vremea aceasta au apărut în Anglia jobenele (burlanele). Inter jobenele erau înalte de tot și fa­bricarea lor costa foarte mult. Pălăria a jucat într’o vreme și un rol po­litic. Ea arăta opinia politică a aceluia care o purta. Bonapartiștii au purtat multă vreme un fel de pălării după cari erau recunoscuți. Revoluționarii purtau într’o vreme un fel de bonete înalte. Pălăria lui Gessler era semnul tiraniei care a răsculat pe elvețieni, sub conducerea lui Wilhelm Teil. In veacul al 17-a locuitorii din Bordeaux erau împărțiți în două partide. Membrii fie­cărui partid purtau un sin­gur fel de pălărie, fel care era deosebit de al celor din partidul advers. In secolul al 18-a în Suedia era luptă între partidul pălăriilor și acela al bonetelor. Sub Restaurațiune, imperialiștii purtau pălării mici după forma pălăriei lui Na­poleon. Acum sunt la ordinea zilei,— afară de joben care persistă în splendoarea lui,—un fel de pălării moi, ale căror borduri sunt colosal de mari. O CUGETARE PE ZI Luați seama la micile cheltueli , cea mai mică cale de apa poate face să meargă cea mai mare navă. LUCRURI DI­ TOATA LUMEA Jubileul jobenului.— In Anglia se ser­bează acum aniversarea a 100 de ani de când a apărut jobenul, sau «burlanele», după cum li se ziceau atunci în batjocură și cari, cu mici modificări, au rămas până în timpul nostru ca cel mai elegant acoperă­mânt al capului. Popoarele antice cunoșteau pălăriile cu borduri largi, dar întrebuințarea acestora nu era generală. La Roma, când arșița era prea mare, cei cari nu aveau pălării, își acopereau capul cu un colț al legei. Unii umblau cu capul gol. Pe când lui Cezar Îi plăcea să umble tot­dea­una cu ca­pul desvelit, August, din contră, purta me­reu pălărie. Asirienii purtau ziare și un fel de bro­boade ale căror extremități erau lăsate pe spate. Egiptenii umblau cu tichii, persanii cu mitre, evreii și arabii cu turbane. UN SFAT PE ZI Conservarea fierului.— Urzicele, după cum spune «Kneipblăter», sunt un excelent pre­ventiv împotriva căderei perului. Se zice chiar că fac să crească părul, când rădăcina există. Pentru aceasta se ia rădăcină de urzici 200 grame, se toacă mărunt, apoi se serbe jumătate ceas într-o litră de apă și jumă­tate litru de oțet. Apoi se strecoară și cu lichidul rămas se funcționează capul în fie­care seară, înainte de culcare. Vinei­ T, 1 (13­ Noembrie 1896. a stre­zit plărM BIN CAPITALA Sinuciderea de la hotel Simion.— A­menunțe.—Am vorbit în numărul de alaltă­­erî despre­­ sinuciderea sub­ofițerului de ad­ministrație Vasile Niculescu, care și-a tras un foc de revolver în tîmpla dreaptă, instucția care se face de parchetul mili­tar,—căci parchetul civil a fost desesizat,— a constatat că această sinucidere nu este de­cât rezultatul unui omor nefericit. Tinerul Niculescu iubea pe o doamnă din societatea mare și de la care obținuse, în cele din urmă, după multe greutăți, promi­siunea că îi va da o întâlnire la oțel Simion, găsind că locul acesta e mai retras și nu va fi observată. D-na în chestiune nu și-a ținut însă promisiunea și aceasta a determinat pe tînerul Niculescu ca să-și curme viața. Parchetul va face acum o perchiziție la el acasă, spre a putea găsi corespondența ce nefericiții­ a avu­u această doamnă. Moartă din caüzul bataei.—E­fflili­­;1019 de o lună de când a încetat din viață și a fost îngropată o femei bătrână, anume Anica Petrescu, din str. 11 Iunie. Acum s’a primit la parchet o denunțare că această femee a murit din cauza bătăei. Ieri, la orele 8 și jumătate, d. judecător de instrucție Urlățeanu și d. procuror Nicolau s’au dus la cimitirul Șerban-Vodă, unde au ordonat desgroparea cadavrului. Ne oprim de a da numele presupusului criminal, de­oare­ce nu se știe dacă aceasta denunțare nu va fi o infamă calomnie. Crima din strada Dogari. — In strada Dogari, la No. 41, s’a comis alaltă­ ori o cri­mă în următoarele împrejurări.: Gheorghe și Alexandru Cherciu, de câ­­tă­va vreme aveau o ură neîmpăcată în con­tra lui loan Sima. Alaltă­ seară profitară de ocazie, când a­­cesta din urmă era beat într’o cârciumă di­n apropiere, și acolo, se reped la dînsul, împlântându-i câte un cuțit în partea de sus a corpului. Simia a murit după două ore în urmă. Criminalii au fost prinși. Un furt cu spargere. — Alaltă­ieri noapte niște făcători de rele, necunoscuți până acum, au încercat să pătrundă prin spargere în casele situate în Fundătura Ra­­hovei No. 119. Din diferite motive, neputându-și atinge scopul, hoții s’au mulțumit a trage cu o pră­jină, printr’o fereastră, niște haine ce erau atârnate într’un cuier. Dându-se alarma, hoții au dispărut. Ei n’au fost prinși până acum, dar poli­ția îl caută cu activitate. Servitoare hoață arestată.­Suzana A­­nica, servitoare la intendentul liceului Sf.­ Sava, a furat de la stăpânul său suma de­ ș­ase sute de lei. La perchiziția ce s’a făcut asupra hoaței,, s’a găsit suma de 500 lei, în bilete de ban­­­că a 100 de lei unul. Suzana a fost arestată la secția 19 și de, aci înaintată poliției de siguranță, care a băgat-o la răcoare. Copilă rătăcită.­ Pe stradele din raio­nul secției 20 s’a găsit rătăcind o copilă de ș­ase ani. Ea a declarat că se numește Elisabeta, însă n’a știut să spuie numele părinților­ săi, nici domiciliul lor. Spânzurat din cauza mizeriei, — Mar­co­vi­ci, un biet zugrav în vârstă de 50 ani,­ domiciliat în calea Dudești No. 55, ducea o viață mizerabilă, vecinie în cea mai cum­plită lipsă și neagră mizerie. Meșteșugul lui nu mai mergea, de lucru avea foarte rar și cu multă greutate își putea câștiga din când în când pâinea de toate zilele. Amărât de mizeriile pe cari le îndura și găsind viața insuportabilă în acest chip, a luat rezoluțiunea de a-și pune capăt zilelor.. Marți noapte, nenorocitul a pus in prac­tică această decisiune. ; era dimineață, Mar­­­covici a fost găsit spânzurat în camera sa. Parchetul avizat, a ordonat transportarea­ cadavrului la Morga orașului. Furia unui bucătar.— E­vid­ent Cos­­­tache Vasilescu, de­și bucătar la d. Mino­­vici, directorul ziarului «Curierul financiar», el nu îndură nici chiar observațiunile din partea stăpânului și nici chiar atunci când sunt meritate.­­ Erî stăpânul meu, mustrându’l cam aspru pentru oare­care afaceri în serviciu, Costa­­che furios trântește tichia albă pe mașină,­ și se repede asupra stăpânului și’l amenință cu moartea. Arestat și condus la secția 6 polițienească în urma perchizițiunei făcute ș’a găsit a­­supra lui Costache un revolver. El este arestat și comisarul de poliție an­­­chetează faptul: DIN ȚARA Oribilul paricid din Buciumi. — A­menunțe.— Complectăm informațiunile noas­tre cu privire la crima de la Buciumi. Bătrânul Gherlni, fost casier al teatrului­ național, retrăgându-se la pensiune, se st­abi­­­lise la via d-lui Colonel Boteanu, unde se­ ocupa cu viticultura.­­ De mult el ducea un trai cam rău cu fiuli sen Manole, în vârstă de 19 ani. In dimineața zilei de 25 Octombre, Ma­­­nole, trebuind să facă gardă toată ziua laj primărie, veni la tatăl lui să-i ceară mîncare;­ ei se luară la ceartă, și de o dată fiul sei repede asupra tatălui seu și îi dă mai multe­ lovituri cu o secure în cap, așa că victima­ cade moartă la pământ.­­ In urmă, pentru a ascunde crima, parici­­­dul ca un revolver, trage un foc asupra ta­tălui lui, și câte­va prin pereții odăieî. După ce sevârși oribila crimă, el se duses la primărie și declara­ Că tatăl seu s’a si­­­nucis. _ ^ î D. prim-procuror și d. dr. plu­gar P.&?j unde, mergând la fața locului, au găsit într’o­ odăiță murdară cadavrul bătrânului Gherin­,­­ el avea capul total fracturat iar în pept­rana’ produsă de glonte. Fiul criminal a încercat la început să nege­ fapta sa, în urmă însă a finit prin a mărtu­­­risi totul. Răpirea unui copil. — Locuitorul Ne­i­culai Naum, din strada Nicolina, din Iași,­ s’a plâns alaltă­ ori poliției că un copil al] seu în etate ca de 2 ani și jum., eșind din] r ogradă, a fost răpit de către o damă ce era cu trăsura,— unde l’a ii dus nu se știe. Doue incendii.—In ziua de miercuri 23 curent, a ars cu totul gospodăria d-nei An­­­cuța Beldiman, situată pe teritoriul com.­ Albești, moșia Docolina, jud. Huși, corn­, pusă din case, hambare, coșare pline cu­ grâu și alte depending, nimicindu-le cu to­­­tul, de­oare­ce incendiul era ajutat de un a­­vânt violent, ast­fel că nu s’a putut scăpa­ nimic, producendu-se pagube de peste 20­ mii de lei. Focul a provenit din neglijența­ unui copil ca de 4 ani, care a luat un tă­ciune din casă și s’a dus în o poeată de pă­sări ca să se joace, ast­fel că aceasta a luat­ foc.­­ Au ars 3 case în mahalaua Băești, o­­rașul Huși, distrugându-le cu totul, în ziua de 27 curent, pe la orele 11 și jum. p. m. Casele fiind acoperite cu stuf, nu a fost 157 Martirii Căsătoriei Roman de Emile Richebourg PARTEA III-a N­aiBia cu perle x Frumoasa necunoscută — Ah ! d-le, în ziua când opera d-tale va fi desăvârșită, când Carmen de Medina și luxul în care dinsa a trăit vor fi dispă­rut , ziua în sfârșit când voiu pleca din a­­cest palat părăsind un traiu care nu e făcut pentru mine și voiü redeveni sărmana Cris­tiana de odinioară, voiü fi îndoit fericită că ți-am fost de folos la ceva și tot așa de fe­ricită că de aci înainte nu voiü mai fi de­cât a copiilor mei. De când sunt aci, afară de Dumineci, tră­­esc ca într’un vis, mi se pare că nu mai sunt eu Cristiana. Insă din visul acesta nu îmi va rămâne atunci de­cât amintirea și mi se va părea că tot e ceva prea mult. — Dar de ce Cristiano ? — O, să nu crezi d-le, că luxul acesta de care m’am înconjurat, m’a orbit și că aș putea să ’l regret. — Știu asta, scumpa mea copilă, și de aceea recunosc că e foarte mare meritul a ceea ce faci pentru mine. In ziua când ne vom ajunge scopul ce mi-am propus, în ziua când d-ta vei redeveni Cristiana, eu nu mă vom­ crede achitat către d-ta. — D-le... — Nu, acum e momentul ca să ’ți fac cunoscut gândurile mele, să ’ți spun ce vreau să fac pentru d-ta și pentru copii d-lale... — Ah ! d-le, dar ceea ce ai făcut e deja prea mult, di­n ziua când ai venit pentru înteia oară la mine în strada Lemercier... — Lasă, lasă, Cristiano, să nu mai vor­bim de astă... Zilele acelea de durere și de mizerie trebue să le uiți, să nu ’ți mai a­­mnintești nici o dată de ele... Tînera femee aftă o dată lung. — Spune, ești mulțumită de servitorii d-tale? întrebă d. de Broville. — Da, n’am de­cât să me laud de dân­șii, se arată respectoși cu mine și se gră­besc să me servească întocmai ca și cum aș fi o prințesă... De alt­fel eu n’am nici o trebuință că să le ordon ceva ; d. Francisc supraveghiază și îngrijește de toate mult mai bine de cum aș putea să fac eu asta... Dânsul îmi arată o afecțiune sinceră și ’mi e tot așa devotat ca și d-tale... — Dându’ți pe Francisc, Cristiano, am voit să am pe lângă d-ta un om de încre­dere și al cărui devotament e mai presus de ori­ce încercare... Trebuia neapărat să am aci pe acest servitor bun și deștept dacă voiam să fiu pe deplin liniștit... Acum am a’țî spune alt­ceva. Ieri am vă­zut la bijutierul meu de pe str. Păcea, o găteală de perle care mi-a plăcut. Am cum­­părat-o pentru d-ta... — O­­­o !... — D-ta nu poți să refuzi acest cadou de care sunt foarte fericit că ți-l pot face.. — Dar d-ta mi-am dat deja atâtea lucruri frumoase.­­— Da, însă aveai nevoie de o găteală de perle... O s’o primești mâine, am spus bi­jutierului s’o trimită aci... Pe de altă parte ea o să-ți trimit un bilet de loje la operă... pentru reprezentația de poimâine. Vineri... Carmen de Medina trebue să se facă foarte frumoasă pentru acea seară și voi­ fi nes­pus de fericit să ved la d-ta și găteala asta nouă pe care o s’o primești. —• Atunci o să vii și d-ta la operă? — Da, Cristiano, și încă în loja d-tale, dacă vei bine­ voi să me primești... — înțeleg, zise dinsa. — Da, scumpa mea Cristiano, nu mai a­­vem timp de așteptat.. Poimâine seară, pen­tru întâia oară, bancherul Carol de Bioville se va arăta în public cu Carmen de Me­dina... — Da, trebue, murmură din ea. — Și peste opt zile se va spune în toate cercurile, în toate saloanele că frumoasa Carmen, spaniola cu părul de abanos, e a­­manta bancherului de Bioville. Mai vorbiră puțin, apoi bărbatul Angelei plecă. XII Ce se crede A doua zi Carmen nu’și făcu preumbla­rea obicinuită. Pe la 2 ore primi în plic un cupon de lojă, și puțin in urmă camerista intră în salon și dete stăpânei sale un pachet care fusese ad­us și lăsat la portar. Un zimb­et dulce trecu pe buzele tinerei femei. — Știu ce e aci, zise dinsa. Și când camerista vor să se retragă, dînsa ’î zise. — Așteaptă să’țî arăt și d-lase ce mi se trimite... Și în fața cameristei desfăcu pachetul și dete la iveală o cutie frumoasă acoperită cu catifea albastră. — Ah ! sunt bijuterii, esclamă camerista. Carmen deschise cutia. Camerista scăpă o esclamare de admi­­rațiune: — N’am văzut nici o dată perle așa fru­moase... — Sunt foarte frumoase, în adevăr... — Un colan și o diademă... — Crezi d-ta că o să ’mi șadă bine cu găteala asta... — Dar de minune, d-nă, o să fii răpi­toare... •— Atunci d-ta o să -mi aranjezi așa pe­rul ca să fie în potriveală cu diadema... — Cum nu, d-nă... și să vezi ce efect, au să producă perlele astea în frumosul d-tale păr negru și colanul acesta la gâtul d-tale foarte alb... O ! ce frumoasă o să fie d-na... — Ce rochie să îmbrac cu gătelile astea?. — Ei, rochia d-tale cea din urmă de ca­tifea grenat pe care n’ai îmbrăcat-o înc nici-o dată și al cărei corsagiu nu e aș înalt... Pentru ca colanul să aibă mai mare efect trebue ca umerii și partea de sus a peptului să fie descoperite... Spune, d-nă,­ diseară o să am plăcerea d’a ’ți aranja­ părul... — Nu deseară, ci mâine seară, căci tre­bue să mă duc la operă... (Va urma)

Next