Universul, ianuarie 1897 (Anul 15, nr. 1-26)

1897-01-15 / nr. 12

trniversu­] No. 12. siroape, în­cât am cedat tentației și am în­tins mâna... — Și aceste obiecte unde sunt ? — In buzunarul meu­, părinte. — Trebue să le înapoiezi. — Nu voți­ îndrăzni nici­odată... — Cu toate acestea e necesar,. — Ia-le d-ta, părinte. — Nu, fiule. — Te rog ! — Nu. — Am vorbit deja să înapoiez lucrurile furate, și n’au fost primite... Ei bine, ce să fac? — Ei bine... — Ce să fac, D-zeul m­ieu! ! Preotul, după o matură gândire: — Ei bine, păstrează d-ta, lanțul și cea­sornicul. — Mulțumesc, părinte ! Și cu aceste cuvinte bunul om a plecat. Toruri. De 15 Ianuarie 18S7 MT tine se va abona pe 3 luni la «UNIVERSUL» polițic cotidan, cu începere de la 15.ianuarie 1897 plătind lei 7 în capitală și lei 8.50 în provincie, va primi ca premiu, gratuit: BV CITIȚI­«! Toate acele persoane, cari vor bine-voi a ne procura 6 abonați pentru 3 luni­, sau 4 abonați pentru 6 luni, sau 7 abonați pentru un an, vor primi ca premiu, imediat după primirea costu­lui abonamentelor, un frumos ceasornic bron­zat, pentru masă. femeea a sărit de pe el și a intrat în casa doctorului. Taurul și-a venit curând în fire și a fost întors acasă de căpăstru. Femeea, la cinci minute după sosire, a plecat îndărăt cu doctorul, în trăsura a­­cestuia. Când a ajuns acasă a căzut și ea bolnavă, din cauza emoțiunilor și spaimelor suferite. Doctorul însă ne-a făcut bine pe amândouă. Gravura noastră de azi reprezintă călăria ciudată a acestei mame desperata. O frum­oasă funetieră cu piciorul aurit sau nichelat și cu o farfurie de porțelan artistic pictată, sau o frumoasă za­­îiarniță de metal nichelat cu sticlă colorată și cu lingură de metal, sau un frumos port-obiect fantasie, după alegere. 4 Calendare, adică : Calendarul de citit, ca­lendarul american cu foi zilnice, calendarul de buzunar și calendarul de perete. Mai primesc gratis în timp de 3 luni și «Uni­versul» literar colorat, care apare în fie­care Duminecă. Pentru abonamentul de 6 luni se va plăti in­ capitală lei 13.50 și în provincie lei 15.50.—Abonații vor primi ca premii­ gratis. Unul din obiectele mai sus indicate, după ale­gere. Cele 4 calendare ale «Universului» pe anul 1897. 4 volume ilustrate din romanele noastre și «Universul» literar colorat săptămânal, pe timp de 6 luni. Pentru abonamentul de un an se va plăti în­ capitală lei 24 și în provincie lei 30.­Abonații vor primi ca premiu gratis, 2 din obiectele mai sus indicate, după alegere, sau un frumos ceasornic de metal bronzat, pentru masă, sau o frumoasă fructieră cu 2 far­furii, artistic pictate și cu piciorul de metal ni­chelat. Cele 4 calendare de mai sus. 6 volume ilustrate din romanele noastre și «Universul» literar colorat săptămânal, pe timp de un an. Premiile se dau imediat după primirea costu­lui abonamentului­. I­LUSTRAȚIA noastră Unei femei din Panama în America; i se îmbolnăvise copila de o boală primejdioasă, când bărbatul său, un mic cultivator lipsea d’acasă. Doctorul locuia la o mare distanță d’acolo. Ce să facă? Sărmana mamă se preumbla prin casă, frângendu’și mâinele. N’ag­eaă nici un cal în grajd, ci numai boi, vaci și tauri. D’o data veni femee, un gând, în dispe­rarea ei. In grajd era un taur blând, cu care de multe ori copila se juca și cäraia’I dădea să mănânce pâine, zahăr, prăjitura. Femeea se îmbrăcă, se duse la grajd, scoase taurul afară, îi puse o șea, îi făcu un frâu de frânghie și se aruncă pe el. Taurul, deși blând, se speriă de soțul a­­cesta de procedare, cu care nu era de­prins. O croi de goană pe drumul mare și fugi speriat îngrozitor .De o sută de ori poate femeea era să fie trântită jos , însă fiind o bună călăreață, isbuti să se țină bine. Greu­tatea cea mare fu ca să oprească taurul în satul unde locuia doctorul. A fost nevoită sâ-l îndrepteze spre un gard. Taurul, lovin­­du-se cu capul de gard, a amețit­ atunci StrcRURi tas­tgat Tl­orI Construcțiunii navale in 1898. — Administrația «Lîouduînî» a publicat de cu­­rând statistica construcțiunilor navale în lu­mea întreagă, în tot cursul anului 1896. Creșterea tonagiului bastimentelor de mar­fă a fost de 842.000 tone ; tonagiul cu va­pori e în creștere­ cu 1.106.000 tone, pe când tonagiul vaselor cu pânză e în scădere cu 265.000 tone. Anul ce s’a sfârșit a fost foarte bun pen­tru șantierele engleze. Ele au construit,­fără a socoti năvile de războiu.. — bastimente , de o capacitate de 1.113.381 tone și 16 navî cu pânză, de o capacitate de 45.290 tone. Pierderile și radițiunea vaselor de resbel sun­ ridicat în anul acesta la 183.000 tone, năvi cu vapori, și 86.000 tone năvî cu pânză. Trebue să ne întoarcem cu opt ani îna­poi pentru a constata o activitate atât de mare în șantierele engleze. De constatat e că construcția vaselor cu pânze,­care era de 24 la sută în 1892, in­tră în­ mai puțin de 4 la sută în 1896. Proporțiunea construcțiunilor în oțel pen­tru bastimente e de 99 și 3 la sută­; lemnul nu intră de­cât în 3 și 2 la­­ sută în cons­­trucțiunea năvilor cu pânze. Aproape 30 la sută din tonagiul construit în trecutul an 1896, a fost comandat de ar­matori streini. In anul acesta deci a fost o creștere destul de însemnata în numărul vaselor construite pentru plutirea pe mări și oceane. Cauza pentru care șantierele engleze au­ avut mai mult de lucru,­­e că acestea sunt cele mai perfecționate și cele mai în stare a executa ori­ce lucrare privitoare la cons­­trucțianile navale. UN PROVERB PE ZI Numai după ce pătimești­­ cunoști greuta­tea patimei. (Românesc). Bin­eiupluri MIM CÍíÍIPITAN­A Hopf ■— Mihalache Horn, din strada Isvur nr. 64, răma­se la ciocolata pe care o vedea în galantarul d-lui Ștefănescu Ștefan, din strada Berzei nr. 24. El nu pu­tea să reziste mult tentației și alaltă­ era a șterpelit acestuia trei pachete cu ciocolata atât de mult dorită. Prins asupra faptului, a fost condus la arestul secției 24. Un trecător, filosof de felul lui, a esclamat: — El nul de vină! — Dar cine ? întrebă un altul. — Nașu-se fi... Ge­dracu i-a trăsnit prin cap să-i dea tocmai numele de... Hoțu !... Marin Ionescu, cu toate că stătea în strada Călugărului, nu era sfânt de loc. Lui îi plăcea comerțul ambulant și idealul lui era să se vază cu două coșuri pe spinare, umblând pe străzi și strigând vesel: «Hai la ceapă, mărar, pătrunjel, usturoi, ridichi de lună !» Alaltă­ era și-a îndeplinit idealul, căci a furat de la­­ Niță Ionescu, din strada Vul­turului nr. 2, o pereche de coșuri de pre­­cupeț și... o palanță pentru cântării marfă... en detail. A fost înhățat însă en gros de către gar­distul respectiv și dus la secția 4, ca să me­diteze asupra... comercialui ambulant. Om cu iachet ca Nicolae Savu, din str. Mașina de pâine nr. 49, mai 1p 1 Era o­­mul visător și pace !... Și, la visăria asta a lui îi trebuia un oare­care tabel. Bunioară el nu se putea așeza la visărie, de­cât cu țigara în gură și cu picior peste picior. Tabelul ăste însă i-a dat de hac­eri, când s'a dus în fugă după o căruță ce trecea pe stradă regiei, și a șterpelit din ea două păpuși de tutun. A fost însă înhățat și dus, cu păpuși cu tot, la arestul secției 47. Acum stă la becii și filosofează asupra... tabelului cu păpușa­ de tutun. .== Am vorbit într’unul din numerile tre­­ c­­­­­ cute despre un furt de giuvaericale săvârșit în dauna d-lui Ozias Negreanu, din calea Rahovei No. 11. Autorul acestui îndrăzneț furt a fost prins de către agenții siguranței alaltă­ieri. El e un lucrător lăcătuș și se numește Lazăr Lăzărescu. Giuvaericalele furate, în valoare de peste 2.000 lei, au fost găsite îngropate în gră­dină ei. Sinuciderea de la spitalul Militar.­­Studentul din anul al IV-lea de la medi­cină, Stănciulescu Toma, de­și tînăr, se să­turase îngrozitor de viață. El era intern la spitalul Militar și deci în poziție de a-și procura cu ușurință ori­ce otrăvuri. Citise mult asupra acestor medicamente și din această citire își formase convingerea că otrava așa numită laudanum este acea care procură o moarte mai liniștită. Duminecă, a luat o cantitate mare din acest fel de otravă și în curând a căzut în Somnul de plumb, somn prevestitor al morței inevitabile cauzată de această boală. Cu toate ajutoarele date în grabă și cu toate contra-otrăvurile administrate, nefe­ricitul tîner n’a putut fi readus la viață. La orele 4 el și-a dat sufletul liniștit, așa precum prevăzuse. Accident nenorocit.­­ Un accident nenorocit s’a întâmplat alaltă­ erî pe la orele 4 și jumătate p. m. Filip Stanloiu, servitor la d. I. Reischler, din strada Răscrucilor No. 3, se ducea cu două cai ai stăpânului său­­ potcovit. Pe drum un cal s’a speriat și a trântit­­ pe Filip la pământ. Cel­ l’alt cal i-a cârpit un picior în cap. Lovitura a fost atât de puternică, în­cât ochiul nefericitului om i-a eșit afară. Intr’o stare desperată, nenorocitul Filip a fost transportat la spitalul Colțea. HHJ Crimă. — Nistor Mandreș, locuitor în Balta-de-jos, districtul Mehedinți, avea oare­­care dar averî bănești cu G. Ionescu, din comuna învecinată Lupoaia. Mai alastă­ erî el se duse la locuința a­­cestuia și începură discuțiile în dar averi­le lor. Fiul lu Ionescu, care lua parte la discu­ție și care avea prea de mult timp pe Nis­tor, la un moment dat scoase un revolver și-l trânti în capul acestuia. Criminalul a fost arestat și parchetul a deschis­ o anchetă. Omoru­rea, uium surdo-sunt. — Sur­­do-mutul Năstase Marin Paraschiv, din co­muna Vulturul, județul Putn­a, de­și nu putea să-l tragă cu clanța, nu se lăsa nici­odată să fie răzbit cu vorba... Cum?!... Foarte lesne , răspundea prin sem­ne celor cari îl insultau cu vorbe. Dar lucrul acesta nu convenea celor­l­alți locuitori, cărora le plăcea să facă chef pe socoteala mutului. Așa alaltă­ era, consătenii Constantin Matei Grigore și Timofti Stan George începură să-și bată joc de mut. Mutul însă îi trăgea la semne din mâini, semne care răspundeau în­de­ajuns vorbelor spuse de cei două, și pe care mutul le pricepea din mișcarea bu­zelor. Țăranii se înfuriară și Constantin strigă: — Tac­e mutule din gură! — Dar nu vezi că tace mă, răspunse Stan în glumă. — Ce să tacă, nu vezi cum ’i se învâr­tește mâinile. După câte­va îmbrânceli, cei două săriră asupra mutului, îl doborâră la pământ, și îl străpunseră cu cuțitele. După aceea Stan se aruncă asupra lui și îl sugrumă. — Nu, d’acum mai vorbește, mutule !­­ace mutul, săracul, dar tac și el în a­restul din Focșani. In curând ei vor fi ju­decați de curtea cu jură din Putna. O CUGETARE PE ZI Bogat e cel care câștigă mai mult de­cât cheltuește, și sărac e cel care cheltuește mai mult de­cât câștigă. ȘTIRI PRIN POSTA Anglia.—D. Chamberlain, răspunzând unei deputații care venise sa ’l întrebe ce socotește să facă spre a mări resursele insulei Cipru, a spus că va trimite la fața locului un expert în­sărcinat cu examinarea situației. El afirmă că caracterul permanent al ocupației Ciprului de Anglia nu poate să fie pus la îndoială. Austro-Ungaria.­ Ministerul de interne austriac a cerut institutului Pasteur din Paris, prin ambasada din Paris, o cantitate de serum gersiniac ; acest serum se întrebuințează pentru infecțiune la bolnavii de ciumă. Germania.­­ Studenții de la înalta școală politeh­nică din Berlin, au ținut o adunare în care s'au hotărît contra duelului și au organizat un tribunal de onoare studențesc.’ Trassia.­— Comuna Paris a refuzat să mă­rească subvențiunea obișnuită pentru spălăto­resele franceze și a decis să se abție de a par­ticipa la serbarea mascată pe care ele o dau în­tot­deauna la jumătatea postului. Studenții s’au declarat solidari cu spălătore­sele și serbarea va fi făcută pe propria lor chel­tuială. Italia.— Propaganda electorală a început cu mare activitate. Comercianții napolitani au invitat pe ministrul Luzzari ca să vie să fie un discurs politic în orașul lor. Rusia.­Un personagiu înalt de la Curte a aflat că țarul suferă grozav de nervi; mai are și o boală de rinichi, care -l face incapabil de ori­ce lucru. Se vorbește tot mai mult despre retragerea țarului de la cârmă pentru cât­va timp și despre instituirea unei regențe compusă din marele duce Mihail, ministrul Durnovo și președintele Sinodului Pobiedonoszesn. Spania.— Se vestește din Cuba că coloana generalului Molina a bătut un mare număr de insurgenți pe malul rîului Hanabana , o mare parte din insurgenți, în fugă lor, s’au înecat în rîu. Turcia.—Situația s’a îmbunătățit foate mult, în districtul El Bassam (Albania). ’ Guvernatorul din Monastir a promis că Poarta va primi reclamațiile albanezilor, că va intro­­­­duce limba albaneză în școli și că va suprima taxa cea mare asupra mieilor." Guvernatorul districtului va fi și el înlocuit. Italienii im Afffica — Prin fir telegrafic — Roma, 11 Ianuarie. «Agenția Ștefani» aflăm că la Agordat, noaptea de 10 Ianuarie s’a petrecut în mod liniștit și că la 11 situația nu se schimbase. La 7 ianuarie a fost o luptă între rasul Alula și Agor. Acesta din urmă ar fi fost omorât și banda­ sa împrăștiată. Rasul­ Alula ar fi rănit ușor. Roma, 11 Ianuarie. După Esercito forțele concentrate de ge­neralul Vigano, în contra dervișilor, numără 4000 de puști, 24 tunuri și 150 de cai. Menelic a trimis, la începutul lui Ianuarie, a doua coloană de prizonieri la Harrar.—. Sănătatea italienilor este bună. Agordat, 12 Ianuarie. Grosul dervișilor se află mereu la A­­madeb, protegiat de numeroase posturi a­­vansate. Roma, 12 Ianuarie. Italie desminte existența vr’unor negoci­eri anglo-italiene în privi­vin­ța Kassaiei și a vr’unei acțiuni a Italiei și Englitezei în con­tra dervișilor. CORPURILE LEGIUITOARE Ședința de la 13 Ianuarie 1897 Ședința se deschide la ora 1.50 sub președin­ția d-lui D. Giani. Prezenți 109 d-ne deputați. D. Aurelian, președintele consiliului, depune proiectul de lege pentru înființarea casei rurale. D. Vasile Lascar, ministrul de interne,­­de­pune proiectul de lege pentru reorganizarea ad­ministrației centrale a ministerului de interne. D. loan Stavri Brătianu interpelează pe d. ministru al justiției asupra arestarei ilegale a ziaristului Al. Olt­eanu de către parchetul de Iași. D. V. Iepurescu întreabă ce se face cu legea asupra brevetelor. D-sa cere să se acorde un brevet invențiune­i d-lui Datculescu. D. Aurelian asigură că se lucrează la un a­­­­semenea proiect de lege. In ce privește inven­­țiunea d-lui Datculescu, d-sa este de părere a nu se grăbi, de­oare­ce afacerea este com­i­plica­tă. Se tranșează o chestie personală între d-nii Gr. M. Sturdza și V. G. Morțun. D. G. Scorțescu reamintește că sunt deja trei săptămâni de când și-a anunțat interpelarea în privința neregularităților de la portul Constanța. D-sa adaugă că a citit în ziare, cum că d.Stoices­cu este acuzat că a dat un banchet în casa sa, care a fost plătit de Căile ferate. Se iscă o mică discuție, din faptul că d. mi­nistru de externe voește să răspundă, în locul titularului de la lucrări publice. După ce se explică, că miniștrii sunt solidari între ei, incidentul se închide. D. Stoicescu, ministrul de externe, declară că ia asupra sa răspunderea întregei acuzațiuni ce i se aduce. După o vie discuție, care rezultă din faptul că se cere amânarea interpelare­ pentru ședința de mîine, și la care iau parte mai mulți depu­tați, discuția se închide și­ Camera aprobă amî­­narea. In fața acestui vot, d. Scorțescu declară, că­­șî retrage interpelarea. Camera întărește alegerea d-lui D. Lecca, ca de­putat al colegiului II de Bacău. D-sa va face parte din secția IV. D. N. Fleva’ regretă că s’a creeat un precedent­­ nenorocit și tocmai sub președinția d-lui D. Giani, de a se amâna printr’un vot al Camerei o interpelare. D. Ferikide replică, susținând, că interesele țărei trebuesc puse mai presus de cele personale.­ După câte­va cuvinte ale d-lui Președinte, care vorbește în sensul măsurei luate, incidentul se închide. Ședința se ridică la ora 3 și luni. SEN^TXTL Ședința de la 43 ianuarie 1897 Ședința se deschide la orale 2V4 sub preșe­dinția d-lui P. Grădișteanu, vice-președinte.­­ Prezenți 63 d-nî senatori. Se fac formalitățile obicinuite. Pe banca ministerială sunt d-nii V. Lascar și St. Șendrea. D. V. L­ascar depune proiectul de lege relativ la înființarea casei pensiunilor funcționarilor co­munali și județeni admițându-se urgența. D. G. Exarhu-Bacau interpelează pe guvern în chestia C. P. R. D-sa accentuează asupra faptului că parlamentul fiind închis, guvernul a procedat alt­fel în această chestie, de cum își a luat angajamentul față de membrii parlamen­tului. Roagă în conformitate cu regulamentul sa i se pună la ordinea zilei interpelarea. D. vice-președinte arată că sunt mai multe interpelări la ordinea zilei roagă pe d-nii inter­­pelatori a’șî fixa ziua când își vor dezvol­ta inter­pelările. Fie­care interpelator își va fixa ziua când își va dezvolta interpelarea. D. Micescu cere dosarele lucrărilor liniei fe­rate Curtea de Argeș—Cimena, pentru a anunța o interpelare. D. general Catargi zice că, de­oare­ce de la 15 Noembrie Senatul n’a lucrat nimic, propune ca Senatul să se ocupe cu proiecte de legi mai im­portante, cât priv­ește indigenatele și recunoaș­­­terile, să se fixeze o zi pe săptămână.­­D. vice-președinte arată că sunt câte-va pro­iecte de legi, ’ cari n’au trecut nici prin secții , deci senatorii să decidă dacă se ocupă acum cu votarea de indigenate, sau d­a.Că trec în secții, j Senatorii hotărăsc ca să se voteze câte-va m­ai­­­genate. Se votează recunoașterea d-lor Ioan Gavrilescu,‘ medic de batalion clasa II din Fălticeni, Iosif Faur, agricultor din jud. Ilfov. Se votează împământenirea d-lui Eduard Hon­­­ziuc, arhitect în București. Ședința se ridică la 3 și un sfert și senatorii trec în secții. " ■ ■ , SFAT PE zT" Rugina după cuțite se curăță ungându-se de cu scara cu petrofiü (gaz) și trecându-le­ a doua zi dimineața cu cenușă de lemn, ori de cărbuni de piatră. mmB msmmm­t ❖ O reformă pe care d. Șendrea vrea s-o facă­ în magistratură, e reorganizarea personalului ju­decătorilor sindici. Ministrul de­ justiție a însărcinat pe un mem­b Lr al Curtei de Apel din București ca să stud­­­ieze această chestiune și să­ î facă un raport.­ Un medicament MIMACUIiOg Orî­ ce tuse, influență, astm, laringită, du­rere de gât, bronc­ită, catar, inflamații in­testinale, toate aceste boale se vindecă în­ scurt timp întrebuințând renumitele caruri de CATRAMIIA,­ ale celebrului doctor Bertelli din Milan, premiate la 6 congrese medicale cu medalii de aur și diplome de onoare, aprobate și de consiliile sanitare­ superioare al României și al Italien Lei 2.95 cutia.—Patru cutii, care se vînd­ numai cu lei 10.95, sunt în de-ajuns pen­­­tru o cură complectă. Toate cutiile ce nu vor avea în interiorul­ lor o instrucție în limba română cu ștăm­­­pila administrației ziarului «Universul», se vor refuza ca falsificate. — De vânzare în provincie la toate farmaciile și în București­ la drogueria centrală Mihail Stoenescu, str. Academiei No. 2 ; la drogueria Ilie Zamfi­i­rescu, str. Academiei No. 4 și la droghe­ria la «Câinile Negru» Ion Țetzu, strada Lipscani, București. ȘTIUI ȘCOLIAR S ♦ SE dau ca probabile următoarele numiri: P. Ropală, institutor din Iași, revizor școlar îa Iași în locul d-lui Chiriță, înaintat inspector.; D. Mătăsaru, institutor, revizor la Huși. D. Petrescu, actual revizor la Huși, trece la Constanța în locul d-lui Protopopescu, permutat.; D. Protopopescu, revizor la Constanța, trece­ la Ialomița, în locul d-lui Vasilescu, lăsat liber.; D. Veiculescu, actual revizor de Vlașca, trece­ la București în locul d-lui Căpitanovic. D. Buzețeanu este numit revizor la Severin și d. Perseconeanu de la Severin trece la Giur­giu­­" " . •. . Copilal Pecatului Mare Roman dramatic DE PIERRE SALES III Copilul Păcatului își din odaia țăranului și era să se co­boare în catul de jos. Insa prin ușa came­rei fetei, care era deschisă, vezu pe nevasta sa stând lângă leagăn și ascultând istorisirea doicei despre vizita doctorului Geneveva era cu dosul spre bărbatul său. Insă acesta îi vezu fața într’o oglindă și fu aproape fericit, nevăzând nici o lacrimă în ochii ei. Fericirea, pacea vieței sale, erau de aci înainte cuprinse de această ocupație unică : copila aceia era a nevestei sale ? — Nu plânge... prin urmare nu este ea mama. Raționa în acest moment ca și Pellerin, ca și ori­care bărbat. Oare oamenii tineri care n’au vezut pe femei în luptă cu boa­lele ființelor iubite de ele, cu aceste împre­jurări în care datoria lor cea dîntăi este ca să’șî stăpânească mâhnirea, pot știi dînșiî cu câtă energie unele femei își usucă la­­crămile? Cu toate astea dînsul își aminti: — Când sora sa Luiza a fost foarte bol­navă, numai dînsa o îngrija și într’un chip admirabil. Tot orașul vorbea despre liniștea și forța ei. Iar în ziua înmormântare­ nu plângea de loc, deși iubea până­­ la adorați­­une pe sora sa. Dacă nu plângea în acest moment, poate că-i era teamă să nu deștepte copila?... Ah! adevărul!... care să fie oare adevărul? Merse spre leagăn și numai­de­cât ne­vasta sa se sculă și fie puse înaintea lui ca și cum voia să apere copila. Apucătura asta reînoi toate ideile lui Fri­­deric. Genoveva avea atunci atitudinea unei mame. Geneve va citi o disperare așa de mare în ochii lui, încât dînsa se gândi înghețată: — Nu, n’o să pot spune nici odată ade­vărul, acestui om, nici odată !... își înăbuși cu hotărîre avântul pe care’l avusese cu puțin timp înainte. — N’am alt mijloc ca să scap pe scumpa mea fetiță de­cât să stăruiesc în ceea ce­em­ zis. Pascalina are­ dreptate ( toate sunt de temut din partea acestor oameni de la Nord, când sunt furioși. Frederic făcu un semn țărancei să iasă. Și când remase singur cu Geneveva, zise aruncând o privire spre leagăn. — Te rugasem să nu viî aci. Dînsa răspunse simplu : — N’aș fi venit, căci voiam să ’ți dau o dovadă despre supunerea mea. Insă am auzit copila gemând și n’am putut să mă împotrivesc la dorința d’a o săruta... Iartă­­mă, amicul m­ev. — Ei Doamne ! exlamă dînsul cu un ton pe care voia se ’1 arate nepăsător ; nu e așa și ești vrednică de iertat. Sărută fetița ba încă, adaogă dînsul rînjind, sărut-o bine căci mie mi se pare că acum pentru ultima oară îi atingi fruntea cu buzele. Genoveva sgâi d’o dată ochii și întrebă cu un glas răgușit: — Ce’î fi vrând să faci oare cu dînsa ? El răspunse cu o nespusă răceală : — - Cu dînsa ? Dar nimic, scumpa mea amică. Nu de copila asta poate va fi vorba de­ocam­dată, ci de d-ta, de mine. Ea nu e decât o cantitate foarte negligiabilă în mij­locul fericirei noastre, a amorului nostru... și mai cu seamă a onoarei noastre, Gene­­veva. Și dă-mî voie să -ți spun că mi se pare lucru foarte ciudat, emoțiunea de care te văd cuprinsă în momentul acesta, când îți expun lucrul cel mai simplu, cel mai ra­­ționabil, adică că nu trebue să mai vezi pe această fetiță contra căreia nu am de alt­fel nici umbra unei intenții care ar putea să te alarmeze. Ca și cea mai mare parte din oameni, era mișel înaintea adevărului. Cu un minut înainte strigase : — O ! adevărul­ care să fie adevărul? !... Iar acum spunea tocmai ce trebuia pen­tru ca Geneveva să nu’î descopere ade­vărul. Și ca o culme, adaogă : — Dacă copila asta nu’ți e cu adevărat fiică atunci n’aș a te teme de nici o tenta­tivă din parte-mi contra ei. El însuși o silia la o minciună definitivă și absolută. Dînsa repeta : — Te mai rog încă iartă-me, amicul meu. D-ta poți foarte bine să ai oare­care indul­gență pentru mine. — îmi place să cred Geneveva, că n’ai nici o trebuință d’așa ceva. Geneveva plecă ochii și murmură .­­— De­sigur, nu pentru lucruri grave, amicul meu ; însă în toate astea văd bine că am meritat imputările d-tale. — Procedarea d-tale a fost inconștientă, generoasă însă și ușoară, ca a unei fețe. Și dacă ai bine-voi să examinezi cu serio­­sitate situațiunea, nu me indoesc că ai re­cunoaște neapărata trebuință d’a­ nu mai ve­­­­dea copila asta și d’a nu te mai gândi la­ dînsa. — Frederic, d-ta mi-am dovedit bunătatea­ și generozitatea d-tale. E oare cu putință­ ca acum să voiești a arunca asupra unei­ creaturi nevinovate greșeala mamei ei?... Dînsul o întrerupse cu un gest liniștit a­­­supra leagănului. — Iți mulțumesc Geneveva, că mă crezi, incapabil de un gând de ură contra acestei­ copile, care n’a cerut să vie în lume. Insă­ eu nu vreau s’o cunosc și trebue ca nici­ d-ta să nu te mai ocupi de ea. Geneveva scăpă un gemet. — Copila asta, Geneveva, s’a născut în­ așa condiții, încât va fi fericită într’o zi că­ n’a fost cu totul părăsită. Și, dacă vrei, săli, regulăm soarta îndată ; ne va fi mai lesne apoi să regulăm pe a noastră. Ești mulțu­mită, nu'e așa de oamenii aceștia cărora e încredințată spre creștere. Vorbim acum cu mare liniște, cu tonul, cu care’și conducea afacerile. Geneveva dete din cap în chip afirmativ. Dînsul urmă: — O vom lăsa dar aci câți­va ani, iar pe urm­ă îi vom alege un pension, unde să fie crescută cât se poate de bine. Când zic noi, vreau să’țî arăt că o să te consult în­tot­deauna, căci d-ta n’o să te-arătî nicî o dată. ................ _­­Va urmaȚ | t ! ! %

Next