Universul, februarie 1898 (Anul 16, nr. 26-49)
1898-02-01 / nr. 26
Anii VXI.—No. 26.B Bam în toată, țara Ziarul UNIVERSUL se vinde în străinătate cu 10 bani exemplarul. Redacția și administrația : str. Brezoianui No. ’ll. București.—Telefon No. 297. CALÍÍdÍR pe Ani 1893 Ortodox Sâmbătă, 31 Ianuarie.—SS. Cicit și Ioan. Catolic Sâmbătă, 12 Februarie. — Eulalia. RSs. soar. 7.08 Ap. soar. 5.23 No. 190 era luat cu asalt, mai ales de funcționari și lucrători din atelierul central al Căilor Ferate Române, iar după prînz, cu toate că vîntul sufita într'una cu putere, cârdurîcârduri de oameni se duceau, cari pe jos, cari cu trăsuri, la localitate. Spectacolul ce s’a desfășurat aci era uimitor : se părea că asistăm la întemeiarea unui oraș în America, iar nu în România. Succesul acestei întreprinderi va fi mare, precum se vede. El dovedește în modul cel mai strălucit lipsa simțitoare a unui sat de muncitori în jurul capitalei noastre, cum există lângă toate orașele mari ca Viena, Paris, Londra, Berlin, etc. Urăm și noi din parte-ne cel mai deplin succes d-lui Basilescu, în frumoasa întreprindere ce a început. Duminecă. 1 (II) Februarie ISB, București, 31 Ianuarie. Un sat al lucrătorilor In pozițiunea cea mai sănătoasă și încântătoare din jurul capitalei, între cele mai mari centruri și artere de viață ale țării, în mijlocul viitorului centru industrial al capitalei, d. N. Basilescu, profesor universitar, din capitală, a crezut util să înființeze un orășel model al lucrătorilor. Pentru înlesnirea locuitorilor, d N. Basilescu înființează cu a sa cheltuială, de la 1 Martie a. c. în frumoasele sale vile, o școală publică primară de băeți și de fete și leagă eocamdată printr’un tramcar linia tramvaiului de la cimitirul Sf Vineri cu noul orășel; de îndată însă ce un număr oarecare de case vor fi construite, d. Basilescu va face, chiar cu a sa cheltuială, ca linia tramvaiului să se continue până la noul orășel. Lipsa unui sat de lucrători devine într-adever foarte simțitoare. Pe de o parte, scumpirea vieței în oraș prin nenumăratele taxe, pe cari Primăria Capitalei le-a creiat de câțiva ani încoace și cari împovărează prea mult clasa lucrătorilor— iar pe de altă parte, scumpirea neașteptată a terenurilor a făcut imposibilă existența în oraș a muncitorilor. Prețul scăzut, cu care d. N. Basilescu vinde terenurile sale va face posibil ca cel mai umil muncitor să devină proprietar ohavnic pe un colț de pământ, unde să-și adăpostească familia și unde, departe de taxele copleșitoare ale capitalei, să-și poată întreține și crește copiii într’una din școalele cari, sperăm, că sub direcțiunea d-lui profesor universitar Basilescu vor deveni adevărate școala model. Mai mult încă, fiind date înlesnirile de comunicațiune de cari am vorbit, micii funcționari, micii comercianți cari nu dispun de timp și de mijloace spre a se stabili în timpul verei la Sinaia sau la Predeal, vor putea și ei, cu un preț de nimic, să-și construiască câte o mică vilă, unde vara să-și stabilească familia și copii într-un aer curat, fără a se depărta de ei Chiar marii comercianți angrosiști, aceia cari au nevoe de antreposite, în loc să aibă aceste antreposite în oraș și prin urmare, să avanseze taxele integrale pentru mărfurile ce aduc în antreposit, pot să -și stabilească antrepositele lor în acest nou orășel, având la îndemână și Capitala și gările Kitila și Mogoșoaia pentru reexport și economisind prin urmare dobânda banilor și multe cheltueli și străgăniri zadarnice. Aceea ce trebue însă să arătăm îndeosebi cititorilor, este faptul important între toate, că cumpărătorul nu devine numai simplu em baticar, sau mai adevărat și juridic zis, chiriaș, expus a fi expulzat el și familia lui, din căsuța pe care cu sacrificiu a făcut-o, ci proprietar ohavnic, căci d. N. Basilescu, prin actul de cumpărătoare autentifcat de tribunalul Ilfov secția de notariat sub No. 5165 din 17 Iunie 1893, a cumpărat cu bani numerari această moșie, așa că d-sa vinde loturile libere de orice sarcini, și neexpuse la nici o încurcătură.Un avantagiu însemnat îi oferă încă și faptul că d. Basilescu, în schimbul unei arvae mici, egală cel puțin cu o rată, permite de îndată cumpărătorului să construiască, iar nu ca în alte cazuri, numai după ce cumpărătorul a vărsat întreg sau jumătate prețul , astfel cumpărătorul beneficiază chiar de acum de folosința locului, deși nu a plătit încă Din cauza acestor însemnate avantagii pe cari le prezintă vînzarea în loturi a moșiei d-lui N. Basilescu, cumpărătorii s’au și grăbit a răspunde la apelul d-sale. Astfel, într’una din Duminecile tristea, biurcml din Calea Victoriei (Corespon, pârtie, a ziarului UNIVERSUL) Paris, 27 Ianuarie. Zola în fața Curței cu jurați Azi m’am întâlnit cu d. Bandi, pe care l’ațî însărcinat de a vă trimite dări de seamă telegrafice asupra acestui proces și convorbind cu el, mi-a spus tot ceea ce v’a telegrafiat. De aceea eu me voia mărgini a vă relata ceea ce d. Bandi nu v’a telegrafiat. Petiția generalului Billot După ce s'a procedat la tragerea la sorți a juraților, d. Wilmes, grefierul Curței, a dat citire actelor de procedură. Unul singur e interesant: petiția generalului Billot, ministru de războiu. Ialo , Paris, 6 ianuarie 1898 «Ministrul de războiu către ministrul de justiție. «Domnule ministru și scumpe coleg «Am luat cunoștință de articolul iscălit, de d. Zola și publicat în numărul ziarului «Aurore», cu data de Jou î 1 Ianuarie 1898. «Acest articol cuprinde o serie de injurii și de defăimări, adresate în contra a două miniștri de războiu, a unor ofițeri generali, a unor ofițeri de toate gradele din armată puși sub ordinele lor. «Șefii și subordonații lor sunt pe d’asupra unor asemenea ultragii, și părerea Parlamentului, a țărei și a armatei i-a pus afară de orice insultă. «Ministrul de războiu nu crede că trebue să aducă plângere pentru persoanele sus-citate, și pentru consiliul de războiu care a dat sentința în anul 1894, a cărui autoritate trebue să rămâe întreagă. «Insă nu se poate lăsa ca justiția militară să fie bănuită în independența ei și acuzată ca a dat prin ordin la 30 Decembrie trecut o sentință nedreaptă și că a comis o eroare judiciară achitând cu știință un vinovat. «In consecință, am onoarea depune plângere în contra girantului ziarului «Aurora» și a d-lui Emile Zola, din cauza defăimărei îndreptate în contra consiliului de războiu al guvernământului militar din Paris, care, în ședințele de la 29 și 30 ianuarie 1898, a pronunțat achitarea maiorului Esterhazy. «Primiți, etc. Manifestații In contra lui Zola Pe la 5 ore, o mulțime numeroasă aștepta nerăbdătoare să iasă d. Zola. Deodată ușa se deschide și un advocat având oarecare asemănare cu d. Zola, apare urmat de câțiva confrați. Alai mulți curioși se reped la el; acesta strigă deodată cu o voce puternică : — Eu nu sunt Zola! Un imens hohot de rîs a răspuns acestor cuvinte și avocatul a putut trece înainte. îndată ce d. Zola apare spre a se urca în trăsură, se aud strigăte de «Jos Zola!» «Trăiască armata !» Apoi un lucrător dogar, în bluză de lucru, înaintează spre trăsura d-lui Zola și strigă: — Nu’ți vom face nici un fiu, căci nu meriți decât disprețul public ! In acest timp se aud și câteva strigăte de «Trăiască Zola !» Trăsura se pune în mers și manifestanții în mare număr se reped după ea. Mai mulți indivizi ajung cuplul și întind mâna spre ușa lui, atunci vizitiul dă biciu cailor, cari pornesc în goana mare. Manifestanții nu se descuragiază și aleargă după trăsură strigând jos Zola . Cupeul trece repede podul Saint- Michel, o ia pe strada Saint-Andredes-Arts, tot urmărit de strigăte ostile d-lui Zola. Pe strada Buci, cuplul e oprit de mai multe trăsuri și îndată manifestanții îl înconjoară strigând: Jos Zola ! Trăiască armata ! îndată ce trăsura o pornește din nou, manifestanții reîncep să o urmărească, dar pe strada Jacob, obosiți, ei se opresc. D. Zola, după ce a dus acasă pe d. Labori, apărătorul său, s’a dus și el acasă. Ovații d-lui Rochefort In acest timp d. Henri Rochefort eșea din palatul de justiție. In momentul în care el se pregătea să treacă grija, un birjar s’a dat jos de pe capră și l’a luat în brațe strigând de mai multe ori: Trăiască Rochefort! Trăiască Comuna 1 D. Rochefort nu putea să scape din brațele birjarului, care, deși 'i căzuse pălăria pe jos, nu 'i păsa nimic de asta și 'l săruta plângând. A trebuit ca comisarul să intervie spre a scăpa de această îmbrățișare pe d. Rochefort. Ziua a doua zi azi Marți s’au luat aceleași măsuri de ordine ca și azi. De la 10 ore dimineața o mare animație domnește pe piața Dauphine. Nu sunt grupuri, căci agenții fac mulțimea să circule, dar era frumos să vezi câteva sute de oameni plimbându-se în sus și în jos prin fața palatului de justiție. Pe la ora 11 curioșii încep să staționeze la poartă, așteptând momentul de a putea să intre. Unii își cedează locul lor în schimbul unei plăți, și astfel mulți și-au schimbat locul lor din primele rînduri pentru suma de 5 lei. D. Zola, spre a nu mai fi huiduit de mulțime, a intrat in sală prin ușa rezervată ziariștilor. In interiorul palatului de justiție și prin sălile palatului de justiție se află o mulțime de lume. Ușile rezervate juraților și magistraților sunt înghesuite de lume, încât pe la 11 ore președintele curței trebue să renunțe de a pătrunde prin această ușă în sala juraților. După o încercare infructuoasă la fiecare ușă, d. Delegorgue, urmat de 3 dame din familia sa, e obligat de a intra prin ușa rezervată publicului. Darea de seamă a acestei ședințe au primit-o foarte amănunțită de la d. Bandi, așa că ar fi zadarnic să o repet și ea. Totuși ve dau mărturia d-lui Casimir Perier care a produs o mare emoțiune în public. Intrarea d-lui Casimir Perier, fostul președinte al Republicei, produce în sală o mișcare vie de curiozitate. Fostul șef de stat se apropie încet de bază. Aproape toți avocații care aveau toca pe cap, se scoală în picioare și-l salută. D. Casimir Perier se exprimă astfel: — Vin, înainte de a depune jurămîntul, a vă spune că nu voi putea să răspund la tot ce vom fi întrebat și să spun tot adevărul. Președintele.—Asta mi face nimic, trebue mai intéiu să depuneți jurămînt. Avocatul Labori. — înainte de a pune vreo întrebare d-lui Casimir Perrier, țiu să mă scut de necesitatea care m’a făcut să insist spre a fi citat. Mă închin înaintea sentimentului său. Și d. Labori pune apoi această primă întrebare:" — Atunci, pe când era președinte de republică, d. Casimir Perier, a știut de bănuelile cari planau asupra unui ofițer ? Președintele. — Această întrebare nu va fi pusă. A doua chestiune : — Avuta cunoștință că există la ministerul de respin «o dosar Dre,yfus și un dosar Esterhazy ? Președintele.— D. Casimir Perer poate răspunde asupra faptelor Esterhazy. D. Casimir Perier. — N’am avut nici o cunoștință, fiind președinte al republicei, că ar fi fost un dosar Esterhazy. A treia chestiune : — Un act secret a fost dat în procesul Dreyfus fără să fi fost comunicat apărărea ? Președintele.—întrebarea asta nu va fi pusă. D. Zola.—Nu înțeleg. Mi plec în fața legei. Dar rațiunea mea protestează. Nu înțeleg cum asupra unor puncte așa da importante lumina nu poate fi făcută. Președintele.—Trebue să stăm în marginele hotărîrii luate de Curte. Advocatul Labori. — D. Casimir Perrier n’a spus adineauri că nu putea spune tot adevărul ? D. Casimir Perrier. — Vream să spun cu asta că neresponsabilitatea mea constituțională mă oprește de a zice tot ceea ce știu, iată de ce fac o restricțiune. «Sunt înainte de toate cetățean francez și trebue să mă supun țărei mele. (Bravo ! în auditoriu). «Avocatul Labori».—Țin ca în chip public să aduc omagiu d-lui Casimir Perier de marea dovadă pe care o dă, el fostul șef de stat, supunându-s# cităreî noastre, pe când pentru ccî-lalțî a trebuit ca Curtea să’l aducă la baza justiției. Suspendându-se ședința, se produc mari manifestații. Atitudinea d-lui Casimir Perier a produs o adâncă impresie și sala întreagă ’î aducea ovațiuni. Trăiască Casimir Perier se aude din toate piepturile. Fostul președinte ese printr’o sală dosnică, spre a scăpa de această manifestație.* * ♦ Odată cu corespondența mea de azi, vă trimit o schiță reprezintând «Sala Pașilor pierduți» și portretele d-luî Labori, avocatul d-lui Zola, generalilor Mercier și Boisdeffre și al d-lui Clemenceau, apărătorul girantului ziarului «Aurore». Brulus. Din Franța D. Casimir Perier* Generalul Mercier Sala pașilor pierduți a Palatilui de justiție din Paris Generalul Bordesiro D. Labori O CUGETAM!I»E ZI Dușmani ne sunt mai cu seamă aceia cărora le datorăm sau ne datorează o.recunoștință. Carnetul Chiul de Carnaval" Mă credeam și eu tu mintiam cu devin, pricopsit. Par văzut asegrg bnt Că sunt tnca necioplit... M’am dus ca oricare june Să curtarisesc la bal Măsci frumoase, măscî alese, Cum sunt multe 'n Carnaval.. S’avusei noroc și, pace, Că 'ntelnl ce căutai, O măscuță într’un domnn Numai jeuri și de fai... Era scundă la statură Și cu vocea te vrăjea, Și in sînu’î, cum o mărul, Voluptatea ascundea. Ochii mari ca două astri Te priveau săgetător, Umbla mândră ca o tină, Cu un pas micuț, ușor... Am văzut’o și de-odată, Ior nevoe luai foc, Și'ncepui să'i dau trrcoale Ce'mi aduseră noroc Masca mea,—galantă față !— Asculta tot ce ziceam. Și primea cu mulțumire orice dar îi ofeream. Așa că, la urma urmei, Când se sparse balul tot, Noi, amorezați la toartă, Ne pupam,—pardon,—in bot. apoi, am supat cu masca, Am supat, atâta știu... Că, pe urmă, mă lui somnul, Zău, al dracului să fiă... Si când fu la deșteptare, Ce-am văzut, e îngrozitor, Masca și cu dinsa... punga'mi, O șterseseră ușor... Marion. »in Galați Descoperirea asasinilor din stiv Grivița Poliția a isbutit să descoperă pa asasinii lui Gherasim Trifan, din str. Grivița No. 44. Asasinul se numește Iosif Lazăr, albanez sârb , un altul care l-a ținut pe nefericitul cârciumar se numește Ștefan Vasile zis și Peiu, tot albanez. Ei au mărturisit crima , s’au găsit pete de sânge pe cămașa lui Iosif, precum și cuțitul cu care a tăiat pe Gherasim. Ambii sunt în vîrstă cam de 28-30 ani. N'au putut fura mai mult ca 50 lei, pe cari i-au împărțit. Asasinii susțin că au comis crima din ceartă provenită la joc de cărți cu mortul. Afacerea o instruește d. judec. de instrucție Gheorghiu și d. procuror Theohari. Marș militar ieri pe la orele 8 dimineața Regimentul Noui Siret din Galați, în frunte cu colonelul Bereșteanu, a făcut un marș militar, până la Sardar, ca de vr’o 20 kilometri, departe de oraș. Soldații mai înainte de a se pune marș, au luat supa la cazarmă, iar carnea în gamelă, pe care au luat-o la Sardar, unde au popăsit o oră. Pe la orele 2 p. m., regimentul s’a reîntors în oraș prin strada Domnească, având în cap pe d. maior Paraschivescu, urmat de o secție de sanitari cu o ambulanță. Aspectul trupei a fost foarte marțial și nu denota de loc oboseală, cu toate că drumul parcurs fusese cam norois. Acte oficiale D. doctor Al. Tălășescu, activ medic al spitalului județean Pecheș din județul Covurlui, este permutat medic al portului Constanța din județul Constanța. * D- Ilie Grecescu, actual comptabil al salinei Ocnele Mari (Vâlcea) s’a numit șef al secțiunea monopolurilor din serviciul exterior genors al finanțelor, cu gradul de șef d secțiune clasa III-a, în locul decedatului D. D. Constantinescu. * D-niu Nicolae I. Toporăscu, fag polițaiu, și Dumitru Stavri, aotűs perceptor de oraș, se numesc controlori de județ, în locul d-lor G Lupu și G. Pogăgalu, ...................... "