Universul, octombrie 1899 (Anul 17, nr. 269-299)
1899-10-01 / nr. 269
Roma, 28 Septembrie.^ Ziua nașterei lui Verdi Se telegrafiază din Russelo că azi fiind aniversarea a S6-a a misterei ce Idmirnî compositor ordi, au sosit la adresa lm mii de telegrame și scrisori in care i se ureaza ca «să fie conservata statalieî și arteî glorioasa suî existență». L». Cazavillan, și mulț’imită neobositei activitati a sfintului și a împreună lucritorilor în via Domnului, frumoasa noutate fu răspândită în toată Armenia, încât Biserica fu construita așa încât funcțiunile sfinte fură încredințate la credincioși administratori, și după ce ierarhia eclesiastică fu în mod regulat organizată după toate gradele sale și viitorul Creștinismului asigurat, Grigorie se hotărî a se retrage în singurătate spre a petrece cele din urmă zile ale vieței sale în rugăciune și în practicarea pietăței. Retragerea sa obicinuită era peștera Mania (Mania era tovarășă Papsimelor), în provincia Caranakei. El stătu acolo până când Tiridat veni a-l uni cu cei două fii ai sei, Vertan și Aristag, pentru ca să hirotonisească pe unul din doni episcop și următor în scaunul seu. Grigorie alese pe Aristag, care deveni al douilea patriarh al Armeniei (822-339). in vremea aceea Constantincel Mare îmbrățișând Creștinismul, Tiridat vine ca să-l găsească spre a’l Kirilisi, și fu întovărășit atât de Grigorie cât și de fiul seic Aristag. Ei fură primiți la Roma de către Constantin și de către Episcopul Romei Silvestru cu mare alaîfi și ceî doui suverani încheiară un tractat de alianță *) și prin el eî se legară p menține nesignită pacea între cele două popoare și între cele doue biserici, a Romei și a Armeniei. Grigorie, la ’ntoarcerea sa în Armenia, urmă și d’aci ’nainte a trăi tot în retragere, cu toate că făcea din când în când, cu fiul său, vizite canonice în țară spre a predica adevărurile creștine. El scrise asemenea, în timpul celor din urmă ani ai vieței sale, o carte sub titlul de Hadșașapatum (Stromates), care cuprinde multe omilii. Lui i se atribue felurite rugăciuni, cari se găsesc în ceaslovul armenesc, treizeci de canoane relative la disciplină, dar cărora li se contestă autencitatea. In sfîrșit, la vârsta de optzeci de ani, Grigorie isprăvi sfinta sa carieră, în peștera pe care o alesese pentru odihna obicinuită, în vremea celor din urmă ani ai vieței. Mai în urmă peste oarecare timp după aceea, niște ciobani trecând pe dinaintea peșterei, văzură pe sfîntul, venind mai aproape ’1 găsiră mort; ’și dedese cea din urmă suflare la intrarea acestei peșteri. Mai târziu, un pusnic numit Karnig, avu o vedenie aevea, în urma căreia se deschise caverna, în care se găsi trupul sfîntului neatins ca și’n momentul morței. ’L-a îngropat la Tortan, și s’a întemeiat pe mormîntul lui o monăstire care, mulțămită mijlocirea sfîntului, fu în curând mărturie numeroaselor minuni. Mai târziu moaștele sale fuseră aduse la Constantinopol, apoi readuse în Armenia, și, în vremea persecuțiunilor luptătorilor de icoane, o parte din ele fuseră transferate la Nardo și la Neapole. Izvorul principal al biografiei acestui sfint este istoria armenească a lui Agatanghel, secretarul regelui Tiridat (Dertrad), la care au apelat deja vechii autori armenești, în detalii ce eî dau despre Grigorie, și din care sunt extrase cea mai mare parte din cele ce se găsesc în acest articol. Această istorie a lui Agatanghel a fost tradusă în italienește, și conversiunea din armenește nu este și ea chiar, decât o reproducere liberă a lui Agatanghel, cu oarecari adăogări și oarecari răsăm afară. Nu se știe cu siguranță dacă Agatanghel scrise istoria sa în grecește saîi în armenește, lucru despre care Lazariștii Veneției s’au pronunțat pentru cea de a doua. In decursul timpului această istorie pare că a primit mai multe interpelațiuni de formă legendară. Dar, tot despre dinsuil mai citim *) , autorul anonim al vieței lui Grigorie, dată de Sirius, se spune că a avut a suferi multe din partea Parților și mai ales a lui Tiridat, regele turei, dar că acesta deschise singur ochii la lumină și primi botezul. Eusebiu (*) ne spune că Maximin Daia, atunci Keșar în orient, care jurase ură neîmpăcată creștinismului, a fost iritat foarte, văzând că face progrese așa de mari în Armenia, el lovi această țară , dar fu respins și obligat a se retrage cu rușine. Acesta e cel dinteiü războiu religios de care se vorbește în istorie. ai Storia di Agatangelo, pag. 193. *) Dicționar Aghiografic. Dr. Gherasim Timuș, episcopul Argeșului. București 1898, pag.343. ") Traducere de Iosef, fost mitropolit primat. 1890 București. Sf. Grigorie a fost sfințit episcop de Leontie al Kesareei Papadokiei. După ce a fost trimis de Tiridat ca să primească hirotonia chiar din mâinile lui Leontie arhiepiscopul, se întoarse în țară și urmă lucrările sale de apostolat cu un nou zel; el purtă astfel flacăra credinței la multe națiuni barbare de pe lângă marea Caspică și pătrunse ■până la muntele Caucas. Un istoric armean (Moisi de Gorena) ne spune că retrăgându-se într’o chilie din Mania, care este în provincia Carmația din Armenia de Nord, a murit acolo , că trupul, se fu înmormîntat, acolo și a fost apoi strămutat la Tardana. El muri pe vremea, când marele Constantin se făcu stăpân în Orient. Minologhioanele grecești îl numesc mucenic și moaștele lui au fost duse la Constantinopol, oprindu-se o parte în patria sa, iar o părticică din ele se află în biserica sf. Gheorghe vechili din București, fosta biserica catedrală și reședința Mitropoliților, în vremuri. Autorul anonim al unui panegeric compus în onoarea sa și publicat printre operile sf. loan Gură de aur, spune că sf. Grigorie scrise mai multe cuvîntări pline de înțelepciune Dzeiască, cum și o expunere a credinței pe care o dădu turmei sale. Această expunere și alte douăzeci și trei de omenii ale sf. Grigorie, sunt cuprinse într-un manuscript armean aflat acum în biblioteca din Paris. In Sinopsis dată de Galanus, se zice că Grigorie a păstrat biserica Armeniei din anul al cincisprezecelea și până în anul al 46-lea al lui Tiridat, prin urmare 31 de ani. In lista episcopilor cari luară parte la sinodul Intern ecumenic din Niceea, care a fost publicată în limba arabă de Leiden, pune pe Grigorie al Armeniei, celei mari, al 36-lea. Dar în lista publicată în latinește, locul acesta e ocupat de Aristarh, pe care Galanus îl numește Kostaces și care după ce a fost mai mulți ani ajutorul lui Grigorie, i-a urmat în scaun Sfîntului Grigorie i se atribue de către armeni inventarea alfabetului armean precum și traducerea bibliei în această limbă. Biserica Armeană îl numește în calendarul său sf bitul Grigorie, iluminatorul armenilor și îl prăsnuește în ziua de ÎS Septembrie, iar în ziua de 29 ale aceleași luni prescrie post întru cinstea sfîntului. Biserica occidentală abea în anul 1837 prin organul Papei Grigorie al XVI-lea îl trecu în calendarul roman și stabili ziua serbatoreî lui anuale la 1 Octombre st. n. In biserica ecumenică ortodoxă de răsărit, sfîntul Grigorie se prăsnuește azi, sub denumirea de : sfintul sfințit mucenic Grigorie, episcop al Armeniei celei mari, consacrându-i pe lângă alte imne și canoane de laudă prin care se amintesc diferitele lui suferinți, îndurate în timpul vieței, și următorul condac rezumativ : Pe slăvitul și erarhul, pe păstorul cel reginelor și învețătorul, pe Grigorie luminătorul a toată lumea, ca pe un apărator al adevărului, toți credincioșii astăzi cu cântări dumnezeești și cu laude să-l mărim , că lui Christos să roage să ne mântuim noi. Protosinghelul, Sofronie Vulpescu. Neue Freie Presse spune că Regina României e foarte suferindă și are nevoe de mari îngrijiri. ”« Munich era in cura doctorului von Winkel. Bertholdt. Mâine Vineri, 1 (Montec. — VA APARE — mnia mm A «UNIVERSULUI» care va conține frumosul roman rus VANINKA scris de renumitul scriitor francez -Al. 30~a.m.a. Biblioteca Economică a «Universului» se vinde cu 35 bani exemplarul. Cu 40 bani se expediază franco în toată țara. Telegrame Particulare ale ziarului UNIVERSUL Din ediția de o zi pentru Capitală Viena, 28 Septembrie. Călătoria Regelui și Reginei României Perechea regală română a trecut azi de dimineață prin Viena, oprindu-se numai câteva minute. Viena, 28 Septembrie Arestările albaneze.Tren căzut în fluviu, 10 morți Din Constantinopol se telegrafiază că acolo au fost arestați mai mulți albanezi bănuiți ca complici ai asasinului lui Dshavid-bey, fiul Marelui Vizir. ] ■ Bin Yokohama se teles ralia S că lângă Gatsinomiya, u» tron s’a prăbușit în fluviu-Sunt 50 de morți. Berthold, Paris, 28 Septembre, Franța și Rusia.—Procesul complotului Președintele Republicei, Loubet’a primit azi pe contele MurachetT, ministrul de externe al Rusiei, alslujbj Comisia de instrucție a Senatului a interogat azi pe Buffet, director al bitroului politic al ducelui d’Orléans ; pe contele Elievilly, administratorul domeniilor ducelui d’Orleans ; pe Monscourt, curierul ducelui d’Orleans ; pe Godefroy, avocat La Ciu lea de apel și președintele societate ’jeunesse royaliste și pe Fr*echencourt, redactor la «Gazette de France». Toți au dat răspunsuri evasive protestând în contra chipul«» arbitrar și neregulat al procesului G. Emuli. Viena, 28 Septembrie Bestinfie.—arhiepiscop decorat Ziarul Allgemeinne Zeitung desminte căsătoria arhiducesei Stefania. ....... Prințul llatslo al Muntenegrului a adus episcopului catolic Mîlinovîcî, din Antivuri, decorațîunea «Stanislas» prima clasă, ce i-a fost conferită de Țar, pentru sufocatul său patriotism slav. A avut loc și un banchet la care s’a și ridicat toasturi panslaviste de ashiepiscop și de prințul Sîaiaîloberthold. Roma, 28 Septembrie. Explozie.-2 morți și mulți răniți In casa unuii turnător anume Andrea, din Caserta, a explodat o mașină piroteclinică. Casa s’a prefăcut la ruine. Aîi murit turnătorul și fiica sa. Sunt ui ai mult răniți între care acei ce se aflau pe drum printre care se află alți trei ăi ai turnătorului. L. CazzaviMall. Viena 28 Septembrie. Inaugurarea unei capele rusești O telepramft sosiții din Darmstadt spune că la inaugurarea capete r issest, făcută de Țar, a asistat și prințul Nicolae al Greciei. Prințul Ioan de Orleans, care până acum a fost căpitan danez, va intra in armata rusească. Bertholdt. (Originalele acestor depesi se axă expuse la poarta stabilitate tului nostrui. ___— , mmam o ---------------------10. ........... Consilier municipal în pericol Adesea neglijezî o indispoziție ușoară care nu este decât începutul unei serii de boli ce pot deveni grave. Așa a fost cu cazul consilierului municipal publicist care suferise de diaree, și despre care se vorbește mai la vale. Această indispoziție, ușoară în aparență, este mai întotdeauna trecătoare. Nu-ți dai d — seama că ea provine adesea dintr’un început de inflamație a intestinelor care continuă și mai târziu să producă tulburări. In- Hatralia intestinelor rezultă în lotd’a una din mistuiri rele și este un semn sigur că stomacul funcționează rău. Seria boabelor de tot felul este alunei fără sfârșit. Dureri de cap, amețeală, sbîrnîiturî în urechi, dureri de șale și junghiuri vin rând pe rând să slăbească pe pacient. Nemistuind sau mistuind rea, slăbiciunea se pronunță tot mai mult, atât prin lipsa de nutrițiune, cât și prin dispariția somnului. Sîngele devine atunci atât de sărac încât nu mai poate să întrețe o viață care se stinge și, dacă nu iei seama, moartea poate să fie concluziunea mai mult sau mai puțin grabnică. Singura soluție în aceste condițiuni este să se redea sângelui puterea și vigoarea lui. D. Halle Mollies, publicist, consilier municipal la Asques, prin Lavit (Tarn-et-Garonne), ne arată în scrisoarea următoare din ce stare de plâns l’au scos «Pilulele Pink», cari îî fuseseră indicate ca fiind cel mai bun reconstituant al sângelui. Anul trecut ne scrie dînsul, fui atins de o diaree violentă, care de altfel fu numai trecătoare. Mă înșelam grozav când mă credeam vindecat, căci de abia scăpat căzui atât de greu bolnav, încât în câte-va zile lui în pericol de moarte. Frigurile erau violente și îmi pricinuiau dureri de cap spăimântătoare ; pofta de mâncare îmi dispăruse și tot ce’mî introduceam în stomac îmi pricinuia dureri crude. Intestinele mele erau de asemenea într’o tristă stare. Sufeream în toate părțile corpului. Intre acestea se declară și o bronșită, cu tuse din ce în ce mai deasă, din ce în ce mai chinuitoare. Me simții perdut. Trist lucru la 26 de ani! Atunci pusesi mâna pe o ramură de scăpare ce mi se întinse. Luai «Pilule Pink», și care nu fu bucuria mea când constatai primele rezultate : odată cu pofta de mâncare regăsii somnul, puterile îmi reveniră, durerile îmi dispărură, iar stomacul meu putând funcționa regulat, inflamația intestinelor dispăru și astăzi sunt complect vindecat. Pot spune că «Pilule Pink» ’mi-a salvat viața.» In toate cazurile de slabiciune generală, de boli de stomac și de intestin, în bronșite, influență și urmările lor, «Pilulele Pink» sunt suverane. «Pilulele Pink», a căror formulă a fost aprobată de direcțiunea sanitară română, se află de vânzare la toate farmaciile și drogueriile din țară, cu prețul de lei 3.50 cutii, sau 17.50 șase cutii. Depozit la drogueriile Ilie Zamfirescu, str. Academiei 8 și P. Brus, bulev. Elisabeta (Palatul băilor eforiei) București. Șeful poliției din Islanda e trufia insulei... Lin poșta»* ei*b.— Fenomenul acesta se vede zilnic în satul Terrington din Anglia. In fiecare dimineață, acest funcționar inteligent și devotat al Poștelor englezești, care se cheamă Lockwood, pleacă de la biroul central din Ferrington-St. John, în Norfolk, spre a împărți scrisorile locuitorilor comitatului, de la Fen End până la Tilney. El își face drumul lui de 34 cilometri uneori pe jos, însoțit de câinele lui, alte ori face drumul pe un triciclu ce’i l’a făcut lăcătușul satului și pe care îl conduce tot cu atâta siguranță ca și când ar vedea perfect de bine. Acest Lockwood, căruia administrația poștelor i-a acordat o pensie suplementară de 125 franci și care n’a făcut nici o dată vr’o greșeală de adresă la împărțirea scrisorilor, se va retrage în curând la pensie după 30 de ani de servicii bun și credincios. Pentru un orb, iată un record care prețuește mai mult ca o sumă altele. (după o fotografie) Lucrări din toata lumea O insulă fericită.—In Islanda poliția trebue să aibă foarte puțin de lucru. Acolo delictele și mai ales crimele, de orice fel, sunt extrem de rare. Islandezii, urmași ai Vikingilor, războinici-fioroși, dar foarte cinstiți, respectează nespus de mult legile terților, precum și proprietatea vecinului. Și respectul ăsta e atât de mare încât furtul e lucru necunoscut în această insulă boreală. Casele n’au porți, cu atât mai puțin lacăte, și dacă -ți pierzi din întâmplare portofelul, în ulițele din Reikjavick, de pildă, ești sigur că o să-l găsești tot acolo, chiar dacă ar trece 8 zile la mijloc. Cu toate acestea e în Islanda un agent de poliție, unul singur, de formă fără îndoială. Leafa lui se ia, în părți egale, din budgetul a 5—6 comune ale insulei, și sarcina lui de căpetenie e să plimbe, pe piața mare din Reikjarick, o uniformă pestriță semănând cu aceea a unui general spaniol. 3E37 vol. 25 Intre un tîner înflăcărat, o tînără sentimentală și o mamă pozitivistă. Discută în privința culorilor. Tînerul înflăcărat exclamă: — Mie îmi place roșu, amor înflăcărat, cum e garoafa. Tînera suspinând : — Mie verdele, care e speranța. Muma, cu o obliadă aspră și expresivă, tînerului: — Și mie albul, care e haina miresei, Universul la provincie (De la coresp, noștri particulari) — Pe ziua de 28 Septembrie — Brăila De ale Curței cu Jurați. — Curtea cu Jurați din județul nostru își începe sesiunea la 1 octombrie a. c., și va fi prezidată de d. Francisc Papp. Se vor judeca 14 procese, din cari 3 delicte electorale, 1 calomnie prin presă, 1 contopire de pedepse,1 revizuire 3 tâlhării,—din cari 2 au fost casate de Curtea de Casație, și care fusese judecate de Curtea de apel din Galați,—1 asasinat, 1 omor, 1 omucidere și 2 loviri din cari s’a cauzat moartea. In ziua de 1 Octombrie se va judeca procesul în cari, sunt inculpați Trandafir Bănică și alți 5 pentru delict electoral. Desmințire. — In numărul de la 24 Septembrie curent, s’a publicat cum că poliția de siguranță din Iași a arestat pe Nafture Iancovicî și pe Rachela Inginer pentru mai multe escrocherii comise în Brăila, și vînzare de-Jărfuri în Iași pe prețuri mici, împins atât de curiositate cât și de cererea lui Iancovici, am fost atât la poliție cât și la parchet spre a cerceta escrocheriile comise de muniții și mi s’a comunicat că ei n’au comis nici o ■escrocherie și că marfa pe care o vindeau în Iași era a lor. Așa că parchetul de aici a ordonat imediat punerea lor în libertate, căci au fost aduși sub escortă de la Iași. Mihăescu» Craiova Curtea cu jurați a judecat era un proces de omor urmat din bătie; deși procesul în întregime nu era un eveniment de cine știe ce importanță și nici persoanele, ce au jucat rol în acea dramă, nu erau de vre-o considerație deosebită, totuși sala era înțesată de publicul curios sa va fta până la ce grad este justificată faima decadenței morale a locuitorilor din comuna Coșoveni, căci nu este zi, în care țăranii din Coșoveni și Mlecănește să nu urce scările palatului justiției, așa că judecătorii în general, au oroare, când aud numai de numele acestor două comune. Implicați în proces erau frații Nae și Grigore Radu Ștefan Belu, din Goșovenii-de-Sus, primul în etate de 20 ani, iar secundul de 18 ani, acuzați că au bătut la 1 Maiü a. c., pe Dincă Ștefan Dianu, tot din acea comună, care a doua zi a încetat din viață. Curtea era prezidată de judecătorul de Curte d. Urdăreanu, acuzarea era reprezentată de primul-procuror d. Izvoran, iar ca apărători au fost angajați d-ni avocați Nicu Economu, Vice-președintele Camerei deputaților și G. Pesicu, ajutor de primar. După ce s’a constituit comisiunea juraților, s’a procedat la interogatorul acuzaților, cari, cu o încăpățînare stoică, au încercat de a asuma toată responsabilitatea asupra celui mai tînăr acuzat, minorul Grigore. Primul acuzat, Nae, în toată durata procesului, era de un cinism revoltător și nu s’a sfiit câtuși de puțin a afirma fapte și împrejurări cari se dovedeau la urmă, în mod neîndoios, ca mincinoase. Unicul martor de fapt, care a făcut o mărturisire desinteresată, a fost Marin Andrei Ștefan, a cărui depunere este identică cu cele făcute : la primărie, la procuror și înaintea judelui de instrucție, toți cei’alțî martori s’au contrazis în mod eclatant, așa că la audierea martorului Stan Mandea, președintele făcându-l atent asupra contrazicerilor și confruntându-i și cu alți martori deja audiați, a trebuit să recunoască afirmând că «la eî în comună pentru o litră de țuică poți găsi martori câți voeșli», cum și că «mai că nu exista om la eî în sat care să nu fi fost în pușcărie». Acest certificat de moralitate făcut de însăși totalitatea martorilor, a stârnit în sufletele auditorilor, juraților și judecătorilor o scârbă care nu se va șterge ușor și care justifică pe deplin faima decadenței morale de care se bucură aceste ființe cu chipul de oameni, împrejurare care nu i-a scăpat din vedere nici acuzărea, căci în rechizitor, d. procuror Isvoranu a accentuat’o în mod demonstrativ și a făcut juraților un călduros apel «de a tăia în carne vie» pentru a-l moralisa. Apărarea primului acuzat a fă■cut-o d. N. Economu, sarcină foarte grea neavând nici un rarem, și cu toate acestea, prin intervertiri meșteșugite a făcut o apărare admirabilă, sforțându-se a dovedi că Nae nu poate fi răspunzător de omor, ci numai fratele său mai mic Grigore. Atât de mult se identificase de apărător cu acuzatul, încât în focul apărării a scăpat din gură o expresiuni nepermise unui avocat în fața juraților, pentru care a fost întrerupt de președinte și chemat la ordine, împrejurare care a dat ocazie la o mică altercație penibilă între Curte și apărare. Pledoaria splendidă a d-lui N. Economu, ușurând mult în aparență sarcina celui al II-lea apărător, d. G. Pesiiu, în apărarea minorului Grigore, a căutat să dovedească că clientul d-sale a fost în legitimă apărare. Jui’aliî au dat un verdict de culpabilitate pentru ambii acuzați, cu circumstanțe atenuante pentru inculpatul Noe, iar Curtea ’i-a condamnat pe fiecare la câte 3 ani închisoare, și ’i-a obligat a plăti văduvei mortului 500 lei despăgubire, plus Statului cheltue la 30 lei. "Procesul a început la orele 3 p. m. și a durat până la 9 fără un sfert seara. Accident.—Caii de la o căruță de țară, încărcată cu piese de mașini agricole, din depozitul M. Nasha, din strada Cogălniceanu, s’au speriat, azi după amiazi. O adeverată panică cuprinse pe trecătorii din acea stradă, cari s’au refugiat pe unde au putut, iar alții mai inimoși au sărit în calea cailor și cu ajutorul conducătorului căruței care nu slăbise hățurile din mâini abia în dreptul restaurantului Bebun, au putut reuși să ’i stăpânească caii. Din fericire nu s’a întâmplat nici o stricăciune. Furt prin spargere — Făcători de rele necunoscuți încă, s’au introdus în casa lui Enache Dumitru, din strada Cereșî, de unde au furat o trimbă de piază ca de 20—25 coluri, un sul de pînză nemțească nețesută, ca de 50—60 coluri, împreună cu ițele și spetele de țesut. Poliția se află pe urmele făcătorilor de rele. Orleanii, iici nu sunt citite de cei mari și tari, sau, în cazul cel mai bun, adică când sunt puse pe scena, — văd o singură dată lumina zilei, și apoi trec la «calendele grecești». . 9-UZf?e Sl”t multiple. Mai miciü, lipsa de timp, neglijența, părtinirea, sau reaua voință’a acelora cari sunt puși să aprecieze lucrările cari se prezintă • ?! m al douilea rând, modul curios de a judeca și a primi piesele de către marele public care se chiamă «amator de teatru». E un lucru vădit, că maî Intotdauna marele public e cu totul lipsit de siguranță si buna judecată, atunci când asistă la o noua lucrare, când trebue să judece o operă de artă. Ca dovada, aș putea să aduc zeci de exemple, dar toată lumea știe ca nu numai odată în teatrele cele mai mari din lume—lucrările cele mai geniale, cele mai puternice, au fost ilucrate și acoperite cu coji de ouă, pe când mediocritățile au fost înălțate și aplaudate. La noi în Iași, noul comitet teatral pare ca înțeles acest lucru, cuci a hotărît să previe răul pentru viitoarea stagiune. A ales din sânul său, pe d-ni Georghe Ghibănescu și Alex. badărăii, ambii deputați, profesori și oameni de o cultură vastă, cari ajutați fiind de o comisiune de publiciști și cunoscători ai tec tnicei scenale, vor citi și aprecia piesele ce se vor prezintă, dându-șî părerea în modul cel mai nepărtinitor și cu toată esactitatea posibilă: îndată ce o lucrare va fi găsită bună, nimic în lume nu va putea opri pe comitet ca să o pue și s o mențină pe scenă, dându-ise toată onoarea și încurajarea de care e vrednică. Această măsură a adus și va aduce resultate eminente atât penru teatrul național cât și pentru literatura dramatică. Mai întăi, autorii și traducătorii noștri au prins la curaj, căci cei mai mulți,—bineî nțeles de acei cu talent e vorba—fiind sigur că resplata le va fi după faptă, sau pus la lucru, muncind cu o râvnă uimitoare. Apoi teatrul nostru va fi lipsit de toți «Mușchetarii», «Zâna zânelor» și alte piese (?) și mai ce„re’ cai! Pe lângă că nu pot arata decât așa zisa panorama tablourilor și arta mecanicului, apoi strică și gustul adevărat al publicului nostru. Da, măsura comitetului nostru teatral e minunată, căci adevărate evenimente artistice se anunța, adevărate victorii se prepară. Nu voiu face indiscrețiunî. Dar mei a mă opri nu pot, de a vesti pe cetitorii mei, și’n special pe acei din Iași, că lucrări de o mare valoare literară s’au prezentat part acum comitetului teatral, și cari sunt subscrise de oameni cu multă autoritate. Printre aceștia se află și d. Gh Nădejde (fratele d-lui Ioan Nadejde), cunoscutul profesor și un cblicist de o mare putere. A presmțat o piesă originală întitulată «Din viață» și o traducere după Belot numită «O răsbunare nobila». Apoi mai este marele artist Jana Borreli, care întorcendu-se acum din dulcea «Italie» a adus o mulțime de piese și mai dulci, și mai fermecătoare și cari formează floarea literaturii italiene. Aceste piese vor fi traduse de d-sa, și date teatrului romanesc. Mai sunt alte talente, printre cari d-nii Eugen Herovanu și Stufisin, cunoscuți deja ca autori de merit, și cari lucrează la o inșirare feerică de tablouri, brodate pe tema «Luceafărului» lui Eminescu combinate cu elemente din basmele naționale. Muzica de un caracter foarte duios, bazată pe motive populare romane, e făcută de apreciatul profesor al conservatorului nostru d. Mezetli, fioe, o mulțime de tineri și bătrâni, toți cu talent, și entuziasm, își dau toate silințele pentru a fi folositori instituției noastre teatrale. Aceasta, numai în urma mestirei eminente luate de comitetul teatral, ca piesele să fie luate după merit și nu după bunul plac. p Dar despre teatrul național vom mai scrie, și anume, despre repertoriul viitoarei stagiuni și artiștii noștri. 7 Școlare, literare și art»stice.—Duminecă, 3 octombre, se va face deschiderea cursurilor la Universitate, cu o solemnitate extraordinară. Director Xenopol a invitat prin scrisori speciale pe toți directorii școalelor din Iași și tot corpul didactic eșan. Se va face sfințirea obicinuită, se vor ține discursuri, iar d. Xenopol va vorbi despre «naționalism și dos,mopolitism», * s ., Foarte curând, va apare în Î SA“1'"'* E de sperat că viața î va fi de lunga durata, căci și-a asigurat concursul unui mări mediu de lilm cu mult talent, cu dor de lucru și cu puține pretențiuni. * ♦ !.este 3 săptămâni ieșenii va admira pe marele Mometnen un T* ^ anunțat sosirea Iași. ° Ue real’eientațiunî la acentîa^spa? ?esfile cu la câcT m,blaz da din localitate , ocazia d» ’1 mî vrea piarză EiUIristiacea S'ta k aCGSle — De altfel, d. Grosman, directorul agenției teatrale, a hotărît dbm pB<*n ° a Ș* aste celebritățî artistice in apropiata stagiune,si des Bmp, subscrisul va vorbi la altereamn Iași o mlsură bună la teatrul Național.—Cum se apropie deschiderea stagiune!, o mulțime de tineri, cei mai mulți cu talent și cu merite câștigate, se pun pe lucru, mânați de entusiasm și de «planuri mari», și dau la iveală piese originale de valoare, traduceri nouî frumoase, cu gândul, ca toate aceste să vază lumina zilei, și să contribue la înălțarea sfintei arte de pe scena noastră. Dar vai, trec puține zile și desiluziile vin, căci piesele sau că Piatra-Neauițu Jocul din strada Vouă-Aseara plimbându-me pe laur «e Pt‘ Strada Petru-Arenim se vestește că în str. Nouă a isbucnit un incendiu. Fără să la moment> mți o trăsură și pornesc în numita strada , în acel moment auzeam și semnalul de foc al pompierilor. Ajung acolo si un spectacol oribil'’ mi se preîin ă naintea ochilor. Magazia de ce a d-lui Hen.C’lîoS: “"'« 0 Imne imTM, sa staționa pe ambele trotuare și pomca era indescriptibilă. Cercetând asupra căușelor incendiului an, aflat. Era pe la ora 6 p. m. mea ziua, un băiat cu o tinichea cu gaz lângă dânsu a pridea lampa din%S din nebăgare de seamă aruncă chibutul în tinichea care imereta ,U-at, f °? f1ânii să dea de veste stăpânului toată casa era cuprinsa de flăcări, fiind imposibil a se stinge. Bietul stăpân vezând această priveliște și adanc emoționat a leșinat.’ Au sosit imediat pompierii și după o muncă de trei ore, focul a fi localizat. Proprietarul prăvăliei e un tîner de curând însurat, care împreună cu baiatul au fost arestați. S’a deschis o anchetă. Nenorocire. — O mare nenorocire sa întâmplat zilele trecute in str. Ștefan cel Mare. O femee voind să plece în oraș, a încuiat ușa și a plecat. In casă au remas două copii. Cel mai mic sa apropiat de focul din vatra și după câteva momente hainele de pe dînsul au luat , a țipetele disperate ale oietului copil n’a sărit nimeni, deoarece ușa fiind încuiată glasul victimei nu ajungea la cineva ca sa vie în ajutor. Neconsolata mama sosind acasă a găsit pe ce mai mare copil plângând, iar cel mic... un cadavru carbonizat. ... Inâinit. .IN SFATI» F, I Sos de ceapă.—Rumenești 20 dramuri faină cu 15 dramuri unt apoi pune înăuntru: O lingură de zahăr, vre-o dove cepe tăiate mărunt și rumenește-le puțin apoi toarnă zeamă de carne, puțin puțină coaje de lămâie tăiată mărunt, potrivește de sare, înăcrește cu oțet și lasă să fiarbă , apoi dă la masă. ---------------------------------------------------------------------------------- - . Știri din străinătate — Prin poștă — Ziarului «Slovensky Narod» i se comunică din Viena că contel Goers, guvernatorul din Trieste, a fost primit deunări în audiență de primul ministru contele Clary, și de ministrul de interne, dr. Koerber, cari au aprobat politica îndreptată contra slovacilor și croaților. * Alaltăieri au fost depuse spre veciniea odihnă rămășițele pa-Si A:,kw*tizitor lohan btrauss în cavoul de onoare dăruit de orașul Viena Ceremonia s’a făcut cu cea mai mare simplicitate. •* ¥ [UNK] ș. La 27 Septembrie s’a deschis congresul socialiștilor democrați din Germania, în orașul Hanovra. Sunt prezenți vre o 250 delegați de ambe sexe, precum și mocrați. ■" derașat“ social de«■ «Figaro» crede că înalta Curte de Justiție nu se va întruni înainte de 8 sau 10 Noembrie st. n. ft Guvernatorul din Havana (Cuba) a oprit arborarea drapelelor spaniole. Consulul spaniol ar 69 Diavolul pe pârât Roman de Carolina Invernizio PARTEA A PATRA Cinci ani.—Secrete dureroase—Pe malul prăpastiei. III Marta o îmbrățișa cu foc. Densa simțise o mare bucurie când aflase de căsătoria lui Martin Pracchia cu Carmen. Alegerea ce făcuse Carmen nu putea fi mai bună și densa merita să fie fericită. Marta ’î era mulțumitoare apoi că nu ’i luase fetița și că o lăsa să creadă că mama ei murise, ca și tatăl ei. De ce să -i fi tulburat sufletul nevinovat cu povestirea unor dureri pe cari nu le-ar fi înțeles ? De ce să fi aruncat un vel așa lugubru asupra unei copile așa înfloritoare de sănătate, de veselie, așa de fericită ? Marta primise două scrisori de la Carmen în primele zile ale călătoriei ei de nuntă. In cea d’inter, Carmen îî vorbia despre bărbatul său, despre dragostea ce avea Martin pentru dânsa, despre delicatețea lui aleasă, pe care dânsa o aprecia și mai mult acum când trecuse prin atâte groaznice desamugirî. Carmen zicea mamă contesei Altena și adăuga : «Știü că acest titlu nu te supără, pentru că tu ești cea mai sfântă dintre mame și sunt sigură că te bucuri de fericirea mea, că o împărtășești». Nu făcea nici o aluzie la Oscar, însă trimitea Dinei un potop de sărutări, îi recomanda să fie bună, să iubească pe bunicuța ei, care merita aceasta și să nu uite de mamita sa care se gândia mereu la dânsa. In a doua scrisoare, Carmen vorbia despre Gilberta și despre Valente, cu fraze pline de entuziasm. «O altă pereche fericită, zicea densa, care fuge de lume spre a trăi numai în amorul ei și al unicului fiu ce are. «Gilberta e mai frumoasă ca oricând, ba încă mai mult decât frumoasă, adorabilă. Acum când o cunosc intim, mi se pare o crimă că m’am îndouit de ea. «E foarte instruită, are un gust perfect în lucrările intelectuale, se ține în curent cu mișcarea literară și conversația ei te încântă. «In scurt, e o fermecătoare cu un suflet curat, frumos ca și fața ei și se înțelege de la sine cad. Gorzano e nebun de dragoste și de mândrie pentru nevasta sa». D-na Brandano trimese și ea Carmenei și Gilberte o scrisoare în care se vorbia ca o mamă. Intr’o dimineață Marta se afla la masă cu contele și cu Dina când camerista ’i aduse o telegramă sosită în acel moment. — Me prind că e de la Carmen, care se întoarce deja, zise dînsa pe când o deschidea. Insă îndată ce o citise îngălbeni și dete un țipet. — Ce este ? întrebă contele Aliena. — Citește. Telegrama era astfel: «Nenorocire neașteptată. «Piul Gibertei răpit. Cercetări zadarnice. Tatăl, mama, va înebuniți. Urmează scrisoare cu amenințe». Renzo se îngălbenise și el și încruntă din sprîncene. — E ceva oribil și ciudat în același timp, esclama dînsul. Cine o fi răpit pe nevinovatul copil și pentru ce? Ascultă, Marta, tu nu poți să lași singură pe Dina nici nu se cuvine s’o luăm cu noi în așa împrejurare dureroasă. Insă ea o să plec chiar în astă seară , fără să mai aștept scrisoarea. [ Renzeto e finul meu și voi face totul pentru a 'l regăsi. Marta plângea, era incapabilă de a răspunde, deși aproba cuvintele bărbatului său. Dina, care auzise totul, se lipi strâns de contesa. — Mamă, zise dînsa cu dulceață, nu plânge așa sau o sa mă faci și pe mine să plâng. Dacă vrei să pleci cu tata, eu voi rămânea cu Marieta. — Nu, nu, întrerupse repede Marta, nu voi putea să fiu liniștită departe de tine. Tatăl teu va pleca singur și noi ne vom ruga lui Dumnezeu pentru ca să facă a se regăsi acel sărman copil. — Dar de ce l-ați luat de la mama lui? întrebă Dina. Ce vor să facă cu dînsul ? *— Vor să chinuiască inima mamei lui, răspunse Maria. Da, acela sau aceea care a plănuit și executat această faptă a voit să lovească în Gilberta. Sunt cu adevărat ființe nefericite în această lume. Gilberta e destinată să sufere. Insă de ce Dumnezeu permite infamii de astea și nu fulgeră pe acela care te gândește ? — Lasă că o să vie și pentru aceștia era de pedeapsă, să nu te înduiești de asta, zise contele. Insă pentru moment nu putem face nici o presupunere. «Se poate ca acel copil să fi fost răpit de vr’o caravană de țigani sau de saltimbac... Renzeto p așa frumos și deștept, încât atrage lesne privirile și curiositatea. Dînsul va fi fugit de sigur de sub supravegherea cameristei. Dar acum să răspund la telegramă și să 'mi fac pregătirile de plecare. Marta avea presimțiri triste. — Dumnezeule esclamă dînsa cu un accent dureros, plecarea asta a ta mă înspăimântă. Te rog, să nu te expui la pericole. — N’am grijă, Marta, zise contele încet cu o expresiune de adâncă dragoste, gândindu-me la tine, la Dina, me voiu păzi de orice pericol, de va fi vrunul. Insă sunt aproape sigur că prezența mea e necesară acolo și va da oarecare curajiu lui Valente și Gilbertoî." — E adevărat, și eu aș face foarte rău dacă te-aș opri, răspinse Marta cu o seriositate care era îmblânzită de dulceața ochilor sei umezi. Rugăciunile mele și ale Dinei te vor urma. Cu toate că se încerca să fie liniștită, pentru a nu slăbi pe conte în hotărîrea lui, d-na Brandano petrecu o noapte oribilă, agitată de fantome și având mereu înainte î viziunea a ceva spăimântător. I se părea că vede în umbra camerei un cap de femee, acoperit cu un vel, capul misterioasei creaturi care ucisese pe fiul său. Desigur, tot dînsa persecuta pe Gilberta, o lovia în amorul său de mamă. Insă de cel Ce ură o împingea contra bunei și blândei femei care din fatalitate semăna cu ea. Era oare invidia că o vedea iubită, stimată, onestă, pe când ea, constrînsă să-și ascundă infamiile, era urîtit, disprețuită, blestemată ? Când fu ora de plecare, pe la patru dimineața, contesa cu trăsăturile schimbate, cu fața palidă ca de cadavru, îmbrățișa pe bărbatul șeii. — Să'mî telegrafiez!, să’mi scrii, la fiecare zi, îi zise dînsa cu o Voce înăbușită, pentru că eu voi trăi într’o nespusă grijă pe cât timp veî lipsi. — Tu trebue să fii din contra foarte liniștită, scumpa moți, zise Renzo. Asta o vei face pentru Dina și pentru mine. — Trebue să mă compătimești, murmură sărmana femee, am suferit așa de mult în viață încât tremur la cea mai mică întâmplare. Abia începusem să gust puțină fericire și trebui va oare s’o perd din nou ? — Lasă că n’o s’o perdem nici tu nici eu, pentru că acum nimeni nu ne mai poate despărți. O strînse la pept și o sărută lung pe buze. Cum eși din cameră, intră Marieta. — M'am folosit de acest moment când Dina doarme, pentru ca să vin să vorbesc cu d-ta, doamnă. — Ai făcut foarte bine, răspunse Marta, pentru care tem de momentul acesta de singurătate. Sunt foarte tristă. Scormonește focul să ardă mai bine, eu o să iau rochia pe mine. .. — Stai în pat, d-nă, d-ta ai trebuință de odihnă ; eu stau lângă pat și vom putea să vorbim. — Fă cum vrei. — Am auzit de la Dina, zise Marieta așezându-se lângă pat, că a fost răpit fiul d-nei Gorzano. — E adevărat, răspunse Marta, și contele a plecat pentru ca să-l ajute a’l regăsi. — N’o să fie lesne. — De ce ? — Acela care l-a răpit are interes să-l ascundă bine. Mie mi-a venit o bănuială. — Vorbește ! esclamă repede Marta. — Răpitorul copilului e ucigașul Denzei. Marta rămase iubită de această observațiune, însă zise: — In ce scop ar fi luat el copilul ? — Pentru ca să aibă în mâni pe mama Lui și să-și asigure impunitatea. — Dar înțelegi că dacă va fi găsit, n’o să i se arăte nici o indulgență și va trebui să-și ispășească amândoue crimele. — El trebue să fie destul de șiret pentru ca să nu se lase a fi prins și in același timp va impune voința sa d-nei Gorzano. — Vrea să zică va încerca d'o extorcheze după ce a jefuit-o. — Poate... ■Marta ramase pe gânduri. (Va urma)