Universul, octombrie 1899 (Anul 17, nr. 269-299)

1899-10-01 / nr. 269

Roma, 28 Septembrie.^ Ziua nașterei lui Verdi Se telegrafiază din Rus­­selo că azi fiind aniversa­rea a S6-a a misterei ce­ Id­mirnî compositor­­ or­di, au sosit la adresa lm mii de telegrame și scri­sori in care i se ureaza ca «să fie conservata sta­­talieî și arteî glorioasa su­î existență». L». Ca­zavillan, și mul­ț’imită neobositei activi­­­tati a sfintului și a împreună lu­­critorilor în via Domnului, fru­moasa noutate fu­ răspândită în toată Armenia, în­cât Biserica fu construita așa în­cât funcțiunile sfinte fură încredințate la cre­dincioși administratori, și după ce ierarhia eclesiastică fu în mod regulat organizată după toate gradele sale și viitorul Creștinis­­mului asigurat, Grigorie se ho­tărî a se retrage în singurătate spre a petrece cele din urmă zile ale vieței sale în rugăciune și în practicarea pietăței. Retra­gerea sa obicinuită era peștera Mania (M­ania era tovarășă Pap­­simelor), în provincia Carana­­k­ei. El stătu acolo până când Ti­­ridat veni a-l uni cu cei două fii ai sei, Vertan și Aristag, pentru ca să­ hirotonisească pe unul din doni episcop și următor în scaunul seu. Grigorie alese pe Aristag, care deveni al douilea patriarh al Armeniei (822-339). in vremea aceea Constantin­­cel­ Mare îmbrățișând Creștinis­mul, Tiridat vine ca să-l găsească spre a’l Kirilisi, și fu întovărășit atât de Grigorie cât și de fiul seic Aristag. Ei fură primiți la Roma de către Constantin și de către Episcopul Romei Silvestru cu mare alaîfi și ceî doui suve­rani încheiară un tractat de a­­lianță *) și prin el eî se legară p menține nesignită pacea între cele două popoare și între cele doue biserici, a Romei și a Ar­meniei. Grigorie, la ’ntoarcerea sa în Armenia, urmă și d’aci ’nainte a trăi tot în retragere, cu toate că făcea din când în când, cu fiul său­, vizite canonice în țară­ spre a predica adevărurile creștine. El scrise asemenea, în timpul celor din urmă ani ai vieței sale, o carte sub titlul de Hadșașapa­­tum (Stromates), care cuprinde multe omilii. Lui i se atribue­ fe­lurite rugăciuni, cari se găsesc în ceaslovul armenesc, trei­zeci de canoane relative la disciplină, dar­ cărora li se contestă auten­­citatea. In sfîrșit, la vârsta de opt­zeci de ani, Grigorie isprăvi sfin­ta sa carieră, în peștera pe care o alesese pentru odihna o­­bicinuită, în vremea celor din urmă ani ai vieței. Mai în urmă peste oare­care timp după aceea, niște ciobani trecând pe dinain­tea peșterei, văzură pe sfîntul, venind mai aproape ’1 găsiră mort; ’și dedese cea din urmă suflare la intrarea acestei peș­teri. Mai târziu­, un pusnic nu­mit Karnig, avu o vedenie ae­­vea, în urma căreia se deschise caverna, în care se găsi trupul sfîntului neatins ca și’n momen­tul morței. ’L-a îngropat la Tor­tan, și s’a întemeiat pe mormîn­­tul lui o monăstire care, mulță­­mită mijlocirea sfîntului, fu în curând mărturie numeroaselor minuni. Mai târziu moaștele sale fuseră aduse la Constantinopol, apoi readuse în Armenia, și, în vremea persecuțiunilor luptăto­rilor de icoane, o parte din ele fuseră transferate la Nardo și la Neapole. Izvorul principal al biografiei acestui sfint este istoria arme­nească a lui Agatanghel, secre­tarul regelui Tiridat (Dertrad), la care au apelat deja vechii au­tori armenești, în detalii ce eî dau despre­ Grigorie, și din care sunt­ extrase cea mai mare par­te din cele ce se găsesc în a­­cest articol. Această istorie a lui Agatanghel a fost tradusă în ita­lienește, și conversiunea din ar­­me­neș­te nu este și ea chiar, de­cât o reproducere liberă a lui Agatanghel, cu oare­cari adăo­­gări și oare­cari răsăm­ afară. Nu se știe cu siguranță dacă Aga­tanghel scrise istoria sa în gre­cește saîi în armenește, lucru despre care Lazariștii Veneției s’au pronunțat pentru cea de a doua. In decursul timpului a­­ceastă istorie pare că a primit mai multe interpelațiuni de for­mă legendară. Dar, tot despre dinsuil mai citim *) , autorul anonim al vieței lui Grigo­rie, dată de Sirius, se spune că a avut a suferi multe din partea Parților și mai ales a lui Tiridat, regele turei, dar că a­­cesta deschise singur ochii la lumină și primi botezul. Euse­­biu (*) ne spune că Maximin Daia, atunci Keșar în orient, care ju­rase ură neîmpăcată creștinis­mului, a fost iritat foarte, vă­zând că face progrese așa de mari în Armenia, el lovi această țară , dar fu respins și obligat a se retrage cu rușine. Acesta e cel dinteiü războiu religios de care se vorbește în istorie. ai Storia di Agatangelo, pag. 193. *) Dicționar Aghiografic. Dr. Ghe­­r­asim­ Timuș, episcopul Argeșului. București 1898, pag.­343. ") Traducere de Iosef, fost mi­tropolit primat. 1890 București. Sf. Grigorie a fost sfințit e­­piscop de Leontie al Kesareei Papadokiei. După ce a fost tri­mis de Tiridat ca să primească hirotonia chiar din mâinile lui Leontie arhi­episcopul, se în­toarse în țară și urmă lucrările sale de apostolat cu un nou zel; el purtă ast­fel flacăra credinței la multe națiuni barbare de pe lângă marea Caspică și pătrunse ■până la muntele Caucas. Un is­toric armean (Moisi de Gorena) ne spune că retrăgându-se în­­tr’o chilie din Mania, care este în provincia Carmația din Ar­menia de Nord, a murit acolo , că trupul, se­ fu înm­ormîntat, a­­colo și a fost apoi strămutat la Tardana. El muri pe vremea, când marele Constantin se făcu stăpân în Orient. Minologhioanele grecești îl nu­mesc mucenic și moaștele lui au fost­ duse la Constantinopol, o­­prindu-se o parte în patria sa, iar o părticică din ele se află în b­iserica sf. Gheorgh­e vechili din București, f­osta biserica catedra­lă și reședința Mitropoliților, în vremuri. Autorul anonim al u­­nui panegeric compus în onoa­rea sa și publicat printre operile sf. loan Gură de aur, spune că sf. Grigorie scrise mai­ multe cu­­vîntări pline de înțelepciune D­zeiască, cum și o expunere a credinței pe care o dădu turmei sale. Această expunere și alte două­zeci și trei de omenii ale sf. Grigorie, sunt cuprinse în­­tr-un manuscript armean aflat acum în biblioteca din Paris. In Sinopsis dată de Galanus, se zi­ce că Grigorie a păstrat biserica Armeniei din anul al cinci­spre­­zecelea și până în anul al 46-lea al lui Tiridat, prin urmare 31 de ani. In lista episcopilor cari luară parte la sinodul Intern ecu­menic din Niceea, care a fost publicată în limba arabă de Lei­den, pune pe Grigorie al Arme­niei, celei mari, al 36-lea. Dar în lista publicată în latinește, locul acesta e ocupat de Aristarh, pe care Galanus îl numește Kosta­­ces și care după ce a fost mai mulți ani ajutorul lui Grigorie, i-a urmat în scaun Sfîntului Grigorie i se atribue de către armeni inventarea alfabetului ar­mean precum și traducerea bi­bliei în această limbă. Biserica Armeană îl numește în calendarul său sf bitul Grigo­rie, iluminatorul armenilor și îl prăsnuește în ziua de ÎS Sep­tembrie, iar în ziua de 29 ale aceleași luni prescrie post întru cinstea sfîntului. Biserica occidentală abea în anul­­ 1837 prin organul Papei Grigorie al XVI-lea îl trecu în calendarul roman și stabili ziua serbatoreî lui anuale la 1 Oc­­tombre st. n. In biserica ecumenică ortodo­xă de răsărit, sfîntul Grigorie se prăsnuește azi, sub denumirea de : sfintul sfințit mucenic Gri­gorie, episcop al Armeniei celei mari, consacrându-i pe lângă alte imne și canoane de laudă prin care se amintesc diferitele lui suferinți, îndurate în timpul vieței, și următorul condac re­zumativ : Pe slăvitul și erarhul, pe păstorul cel reginelor și în­­vețătorul, pe Grigorie luminăto­rul a toată lumea, ca pe un a­­părator al adevărului, toți cre­dincioșii astă­zi cu cântări d­um­­nezeești și cu laude să-l mărim , că lui Christos să roage să ne mântuim noi. Protosinghelul, Sofron­ie Vulpescu. Neue Freie Presse spune că Regina României e foar­te suferindă și are nevoe d­e mari îngrijiri. ”« Munich era in cura doctorului von Winkel. Bertholdt. Mâine Vineri, 1 (Monte­c. — VA APARE — mnia mm A «UNIVERSULUI­» care va conține frumosul roman rus VANINKA scris de renumitul scriitor francez -A­l. 30~a.m­.a. Biblioteca Economică a «U­niversului» se vinde cu 35 bani e­­xemplarul. Cu 40 bani se expediază franco în toată țara. Telegrame Particulare ale ziarului UNIVERSUL Din ediția de o zi pentru Capitală Viena, 28 Septembrie. Călătoria Regelui și Regi­nei României Perechea regală româ­nă a trecut azi de dimi­neață prin Viena, oprin­­­du-se num­ai câte­va mi­nute. Viena, 28 Septembrie Arestări­­le albaneze.­Tren căzut în fluviu, 10 morți Din Constantinopol se tele­­grafiază că acolo au­ fost ares­tați mai mulți albanezi bănuiți ca complici ai asasinului lui Dsh­avid-bey, fiul Marelui Vi­­zir. ] ■ Bin Yokohama se te­les rali­a­­ S că lângă Gatsi­­­nomiya, u» tron s’a prăbușit în fluviu-Sunt 50 de morți. Berthold, Paris, 28 Septembre, Franța și Rusia.—Pro­cesul complotului Președintele Republicei, Loubet’a primit azi pe con­tele MurachetT, ministrul de externe al Rusiei, alslujbj Comisia de ins­trucție a Senatului a in­terogat azi pe Buffet, di­rector al bi­troului politic al ducelui d’Orléans ; pe contele Elievilly, adminis­tratorul domeniilor duce­lui d’Orleans ; pe Mons­­court, curierul ducelui d’Orleans ; pe Godefroy, avocat La Ciu lea de apel și președintele societate­ ’jeunesse royaliste și pe Fr*e­­ch­encourt, redactor la «Gazette de France». Toți au­ dat răspunsuri evasive protestând în con­tra chipul«» arbitrar și neregulat al procesului G. Emuli. Viena, 28 Septembrie Bestinfi­e.—arh­iepiscop decorat Ziarul Allgemeinne Zeitung desminte căsătoria arhiducesei Stefania. ....... Prințul llatslo al Mun­ten­egrului a adus episcopu­lui catolic Mîlinovîcî, din An­­tivuri, decorațîunea «Stanis­las» prima clasă, ce i-a fost conferită de Țar, pentru su­focatul său patriotism slav. A avut loc și un banchet la care s’a și ridicat toasturi panslaviste de as­hiepiscop și de prințul Sîaiaîlo­­b­erthold. Roma, 28 Septembrie. Explozie.-2 morți și mulți răniți In casa unuii turnător a­­nume Andrea, din Caserta, a explodat o mașină piro­­teclinică. Casa s’a prefăcut la ruine. Aîi murit turnătorul și fii­ca sa. Sunt ui ai mult­ răniți în­tre care acei ce se aflau pe drum printre care se află alți trei ăi­ ai turnătorului. L. C­azzaviMall. Viena 28 Septembrie. Inaugurarea unei capele rusești O telepramft sosiții din Darmstadt spune că la inau­gurarea capete­ r issest­, fă­cută de Țar, a asistat și prin­țul N­icolae al Greciei. Prințul Ioan de Orleans, care până acum a fost că­pitan danez, va intra in ar­mata rusească. Ber­tholdt. (Originalele acestor d­epesi se axă ex­­puse la poarta stabilitate tu­lui nostrui. ___— , mmam­ o ---------------------­10. ........... Consilier municipal în pericol Adesea neglijezî o indispozi­ție ușoară care nu este de­cât începutul unei serii de boli ce pot deveni grave. Așa a fost cu cazul consilierului municipal pu­blicist care suferise de diaree, și despre care se vorbește mai la vale. Această indispoziție, u­­șoară în aparență, este mai în­tot­dea­una trecătoare. Nu-ți dai d — seama că ea provine adesea din­­tr’un început de inflamație a in­testinelor care continuă și mai târziu­ să producă tulburări. In- Hatr­alia intestinelor rezultă în lot­d’a­ una din mistuiri­ rele și­ este un semn sigur că stomacul func­ționează rău­. Seria boabelor de tot felul este alunei fără sfârșit. Dureri de cap, amețeală, sbîrnî­­iturî în urechi, dureri de șale și junghiuri vin rând pe rând să slăbească pe pacient. Nemistu­­ind sau mistuind rea, slăbiciu­nea se pronunță tot mai mult, atât prin lipsa de nutrițiune, cât și prin dispariția somnului. Sîn­­gele devine atunci atât de sărac în­cât nu mai poate să întreț­e o viață care se stinge și, dacă nu iei seama, moartea poate să fie concluziu­nea mai mult sau mai puțin grabnică. Singura soluție în aceste con­­dițiuni este să se redea sânge­lui puterea și vigoarea lui. D. Halle Mollies, publicist, consilier municipal la Asques, prin Lavit (Tarn-et-Garonne), ne arată în scrisoarea următoare din ce stare de plâns l’au scos «Pi­lulele Pink», cari îî fuseseră in­dicate ca fiind cel mai bun re­­constit­uant al sângelui. Anul trecut ne scrie d­însul, fui atins de o diaree violentă, care de alt­fel fu numai trecă­toare. Mă înșelam grozav când mă credeam vindecat, căci de abia scăpat căzui atât­ de greu bolnav, în­cât în câte-va zile lui în pericol de moarte. Frigurile erau­ violente și îmi pricinuiau dureri de cap spăimântătoare ; pofta de mâncare îmi dispăruse și tot ce’mî introduceam în sto­mac îmi pricinuia dureri cru­de. Intestinele mele erau de a­­semenea într’o tristă stare. Su­feream în toate părțile corpului. Intre acestea se declară și o bronșită, cu tuse din ce în ce mai deasă, din ce în ce mai chi­nuitoare. Me simții perdut. Trist lucru la 26 de ani! Atunci pusesi mâna pe o ramură de scăpare ce mi se întinse. Luai «Pilule Pink», și care nu fu bu­curia mea când constatai pri­mele rezultate : odată cu pofta de mâncare regăsii somnul, pu­terile îmi reveniră, durerile îmi dispărură, iar stomacul meu pu­tând funcționa regulat, inflama­ția intestinelor dispăru și astă­zi sunt complect vindecat. Pot spu­ne că «Pilule Pink» ’mi-a sal­vat viața.» In toate cazurile de slabiciun­­e generală, de boli de stomac și de intestin, în bronșite, influen­ță și urmările lor, «Pilulele Pink» sunt suverane. «Pilulele Pink», a căror for­mulă a fost aprobată de direc­țiunea sanitară română, se află de vânzare la toate farmaciile și drogueriile din țară, cu prețul de lei 3.50 cutii, sau 17.50 șase cutii. Depozit la drogueriile Ilie Zam­­firescu, str. Academiei 8 și P. Brus, bulev. Elisabeta (Palatul băilor eforiei) București. Șeful poliției din Islanda e trufia insulei... Lin poșta»* ei*b.— Fenome­nul acesta se vede zilnic în sa­tul Terrington din Anglia. In fie­care dimineață, acest funcțio­nar inteligent și devotat al Poș­telor englezești, care se cheamă Lockwood, pleacă de la bi­roul central din Ferrington-St. John, în Norfolk, spre a împărți scri­sorile locuitorilor comitatului, de la Fen­ End până la Tilney. El își face drumul lui de 34 c­ilom­etri une­ori pe jos, înso­țit de câinele lui, alte ori face drumul pe un triciclu ce’i l’a făcut lăcătușul satului și pe care îl conduce tot cu atâta siguranță ca și când ar vedea perfect de bine. Acest Lockwood, căruia ad­ministrația poștelor i-a acordat o pensie suplementară de 125 franci și care n’a făcut nici o dată vr’o greșeală de adresă la împărțirea scrisorilor, se va re­trage în curând la pensie după 30 de ani de servicii­ bun și credincios. Pentru un orb, iată un record care preț­uește mai mult ca o sumă altele. (după o­ fotografie) Lucrări din toata lumea O insulă fericită.—In Is­landa poliția trebue să aibă foarte puțin de lucru. Acolo delictele și mai ales crimele, de ori­ce fel, sunt ex­trem de rare. Islandezii, urmași ai Viking­ilor, războinici-fioroși, dar foarte cinstiți, respectează nespus de mult legile terți­lor, precum și proprietatea vecinului. Și respectul ăsta e atât de mare în­cât furtul e lucru necu­noscut în această insulă boreală. Casele n’au porți, cu atât mai puțin lacăte, și dacă -ți pierzi din întâmplare portofelul, în uli­țele din Reikjavick, de pildă, ești sigur că o să-l găsești tot acolo, chiar dacă ar trece 8 zile la mijloc. Cu toate acestea e în Islanda un agent de poliție, unul singur, de formă fără îndoială. Leafa lui se ia, în părți egale, din budgetul a 5—6 comune ale in­sulei, și sarcina lui de căpetenie e să plimbe, pe piața mare din Reikjarick, o uniformă pestriță semănând cu aceea a unui ge­neral spaniol. 3E37 vol. 25 Intre un tîner înflăcărat, o tî­­nără sentimentală și o mamă po­­zi­tivistă. Discută în privința culorilor. Tînerul înflăcărat exclamă: — Mie îmi place roșu, amor înflăcărat, cum e garoafa. Tînera suspinând : — Mie verdele, care e spe­ranța. Muma, cu o obliadă aspră și expresivă, tînerului: — Și mie albul, care e haina miresei, Universul la provincie (De la coresp, noștri particulari) — Pe ziua de 28 Septembrie — Brăila De ale Cu­rței cu Jurați. — Curtea cu Jurați din județul nostru își începe sesiunea la 1 octombrie a. c., și va fi prezi­­dată de d. Francisc Papp. Se vor judeca 14 procese, din cari 3 delicte electorale, 1 calomnie prin presă, 1 contopire de pe­depse,1 revizuire 3 tâlhării,—din cari 2 au fost casate de Curtea de Casație, și care fusese jude­cate de Curtea de apel din Ga­lați,—1 asasinat, 1 omor, 1 omu­cidere și 2 loviri din cari s’a cau­zat moartea. In ziua de 1 Octombrie se va judeca procesul în cari, sunt in­culpați Trandafir Bănică și alți 5 pentru delict electoral. Desmințire. — In numărul de la 24 Septembrie curent, s’a publicat cum că poliția de sigu­ranță din Iași a arestat pe Naf­­ture Iancovicî și pe Rachela In­giner pentru mai multe escro­cherii comise în Brăila, și vîn­­zare­­ de-J­ărfuri în Iași pe pre­țuri mici, împins atât de curiositate cât și de cererea lui Iancovici, am fost atât la poliție cât și la par­chet spre a cerceta escrocheriile comise de muniții și mi s’a co­municat că ei n’au comis nici o ■escrocherie și că marfa pe care o vindeau în Iași era a lor. Așa că parchetul de aici a ordonat i­­mediat punerea lor în libertate, căci au fost aduși sub escortă de la Iași. Mih­ăescu» Craiova Curtea cu jurați a judecat era un proces de omor urmat din bătie; de­și procesul în întregime nu era un eveniment de cine știe ce importanță și nici persoanele, ce au jucat rol în acea dramă, nu erau de vre-o considerație deosebită, totuși sala era înțesată de publicul curios sa va ft­a până la ce grad este jus­tificată faima decadenței morale a locuitorilor din comuna Coșo­­veni, căci nu este zi, în care ță­ranii din Coșoveni și Mlecănește să nu urce scările palatului jus­tiției, așa că judecătorii în ge­neral, au oroare, când aud nu­mai de numele acestor două comune. Implicați în proces erau frații Nae și Grigore Radu Ștefan Belu, din Goșovenii-de-Sus, primul în etate de 20 ani, iar secundul de 18 ani, acuzați că au­ bătut la 1 Maiü a. c., pe Dincă Ștefan Di­­anu, tot din acea comună, care a doua zi a încetat din viață. Curtea era prezidată de jude­cătorul de Curte d. Urdăreanu, acuzarea era reprezentată de pri­­mul-procuror d. Izvoran, iar ca apărători au fost angajați d-ni­ avocați Nicu Economu, Vice-pre­ședintele Camerei deputaților și G. Pesicu, ajutor de primar. După ce s’a constituit comi­­siunea juraților, s’a procedat la interogatorul acuzaților, cari, cu o încăpățînare stoică, au încer­cat de a asuma toată respon­sabilitatea asupra celui mai tînăr acuzat, minorul Grigore. Primul acuzat, Nae, în toată durata procesului, era de un ci­nism revoltător și nu s’a sfiit câtuși de puțin a afirma fapte și împrejurări cari se dovedeau­ la urmă, în mod neîndoios, ca mincinoase. Unicul martor de fapt, care a făcut o mărturisire desin­­teresată, a fost Marin Andrei Ștefan, a cărui depunere este identică cu cele făcute : la pri­mărie, la procuror și înaintea judelui de instrucție, toți ce­­­i’alțî martori s’au contrazis în mod eclatant, așa că la audierea martorului Stan Mandea, preșe­dintele făcându-l atent asupra contrazicerilor și confruntându-i și cu alți martori deja audiați, a trebuit să recunoască afirmând că «la eî în comună pentru o litră de țuică poți găsi martori câți voeșli», cum și că «mai că nu exista om la eî în sat care să nu fi fost în pușcărie». Acest certificat de moralitate făcut de însăși totalitatea marto­rilor, a stârnit în sufletele audi­torilor, juraților și judecătorilor o scârbă care nu se va șterge ușor și care justifică pe deplin faima decadenței morale de care se bucură aceste ființe cu chipul de oameni, împrejurare care nu­­ i-a scăpat din vedere nici acuzărea, căci în rechizitor, d. procuror Isvoranu a accentuat’o în mod demonstrativ și a făcut juraților un călduros apel «de a tăia în carne vie» pentru a-l mo­ralisa. Apărarea primului acuzat a fă­­■­cut-o d. N. Economu, sarcină foarte grea neavând nici un ra­­rem, și cu toate acestea, prin intervertiri meșteșugite a făcut o apărare admirabilă, sforțân­­du-se a dovedi că Nae nu poate fi răspunzător de omor, ci numai fratele său mai mic Grigore. Atât de mult se identificase de apărător cu acuzatul, în­cât în focul apărării a scăpat din gură­ o expresiuni nepermise unui avo­cat în fața juraților, pentru care a fost întrerupt de pre­ședinte și­ chemat la ordine, îm­prejurare care a dat ocazie la o mică altercație penibilă între Curte și apărare. Pledoaria splendidă a d-lui N. Economu, ușurând mult în apa­rență sarcina celui al II-lea apă­rător, d. G. Pesiiu, în apărarea minorului Grigore, a căutat să dovedească că clientul d-sale a fost în legitimă apărare. Jui’aliî au dat un verdict de culpabilitate pentru ambii acuzați, cu circumstanțe atenuante pentru inculpatul Noe, iar Curtea ’i-a condamnat pe fie­care la câte 3 ani închisoare, și ’i-a obligat a plăti văduvei mortului 500 lei despăgubire, plus Statului chel­tue la 30 lei. "Procesul a început la orele 3 p. m. și a durat până la 9 fără un sfert seara. Accident.—Caii de la o că­ruță de țară, încărcată cu piese de mașini agricole, din depo­zitul M. Nasha, din strada Co­­gălniceanu, s’au speriat, azi după amiazi. O adeverată panică cu­prinse pe trecătorii di­n acea stradă, cari s’au refugiat pe unde au putut, iar alții mai inimoși au­ sărit în calea cailor și cu aju­torul conducătorului căruței care nu slăbise hățurile din mâini abia în dreptul restaurantului Bebun, au putut reuși să ’i stă­pânească caii. Din fericire nu s’a întâmplat nici o stricăciune. Furt prin spargere — Făcători de rele necunoscuți încă, s’au introdus în casa lui Enache Dumitru, din strada Cereșî, de unde au furat o trim­bă de piază ca de 20—25 coluri, un sul de pînză nemțească nețesută, ca de 50—60 coluri, împreună cu ițele și spetele de țesut. Poliția se află pe urmele făcă­torilor de rele. Orleanii, i­ici nu sunt citite de cei mari și tari, sau, în cazul cel mai bun, adică când sunt puse pe scena, — văd o singură dată lu­mina zilei, și apoi trec la «ca­lendele grecești». . 9-UZf?e Sl”t multiple. Mai miciü, lipsa de timp, neglijența, părtinirea, sau reaua voință’a acelora cari sunt puși să apre­cieze lucrările cari se prezintă • ?! m al douilea rând, modul cu­rios de a judeca și a primi pie­sele de către marele public care se chiamă «amator de teatru». E un lucru vădit, că maî In­tot­d­a­una marele public e cu totul lipsit de siguranță si buna judecată, atunci când asistă la o noua lucrare, când trebue să ju­dece o operă de artă. Ca do­vada, aș­ putea să aduc zeci de exemple, d­ar toată lumea știe ca nu numai odată­ în teatrele cele mai mari din­ lume—lucră­rile cele mai geniale, cele mai puternice, au fost ilucrate și a­­coperite cu coji de ouă, pe când mediocritățile au fost înălțate și aplaudate. La noi în Iași, noul comitet teatral pare c­a înțeles acest lu­cru, cuci a hotărît să previe răul pentru viitoarea stagiune. A ales din sânul său, pe d-ni G­eorghe Ghibănescu și Alex. badărăii, ambii deputați, profe­sori și oameni de o cultură vastă, cari aju­tați fiind de o comisiune de publiciști și cunoscători ai tec tnic­ei scenale, vor citi și a­­precia piesele ce se vor prezintă, dându-șî­ părerea în modul cel mai nepărtinitor și cu toată e­­sactitatea posibilă: îndată ce o lucrare va fi găsi­tă bună, nimic în lume nu va putea opri pe comitet ca să o pue și s o mențină pe scenă, dându-i­­se toată onoarea și încurajarea de care e vrednică. Această măsură a adus și va aduce resultate eminente atât pen­­r­u teatrul național cât și pentru literatura dramatică. Mai în­tăi, autorii și traducăto­rii noștri au prins la curaj, căci cei mai mulți,—bineî nțeles de a­­cei cu talent e vorba—fiind si­­gur că resplata le va fi după fap­tă, sau pus la lucru, muncind cu o râvnă uimitoare. Apoi teatrul nostru va fi lipsit de toți «Mușchetarii», «Zâna zâ­nelor» și alte piese (?) și mai ce­„re’ cai­! Pe lângă că nu pot arata de­cât așa zisa panorama tablourilor și arta mecanicului, apoi strică și gustul adevărat al publicului nostru. Da, măsura comitetului nostru teatral e minunată, căci adevă­rate evenimente artistice se a­­nunța, adevărate victorii se pre­pară. N­u voiu face indiscrețiunî. Dar mei a mă opri nu pot, de a vesti pe cetitorii mei, și’n special pe acei din Iași, că lucrări de o mare valoare literară s’au prezentat pa­rt acum comitetului teatral, și cari sunt subscrise de oameni cu multă autoritate. Printre aceștia se află și d. Gh Nădejde (fratele d-lui Ioan Na­d­ejde), cunoscutul profesor și un c­blicist de o mare putere. A pre­­smțat o piesă originală întitulată «Din viață» și o traducere după Belot numită «O răsbunare no­­bila». Apoi mai este marele artist J­­­an­a­ Borreli, care întorcen­­du-se acum din dulcea­­ «Italie» a adus o mulțime de piese și mai dulci, și mai fermecătoare și cari formează floarea literatu­rii italiene. Aceste piese vor fi traduse de d-sa, și date teatru­lui romanesc. Mai sunt alte talente, printre cari d-nii Eugen Herovanu și S­­t­ufisin, cunoscuți deja ca autori de merit, și cari lucrează la o inșirare feerică de tablouri, bro­date pe tema «Luceafărului» lui Eminescu combinate cu elemen­­te di­n basmele naționale. Muzica de un caracter foarte duios, bazată pe motive populare romane, e făcută de apreciatul profesor al conservatorului nos­­­­tru d. Mezetli, fioe, o mulțime de tineri și bătrâni, toți cu talent, și entu­ziasm, își dau toate silințele pen­tru a fi folositori instituției noas­tre teatrale. Aceasta, numai în urma m­estirei eminente luate de comitetul teatral, ca piesele să fie luate după merit și nu după bunul plac. p Dar despre teatrul național vom mai scrie, și anume, despre repertoriul viitoarei stagiuni și artiștii noștri. 7 Școlare, literare și ar­t»stice.—Duminecă, 3 octom­­bre, se va face deschiderea cur­surilor la Universitate, cu o so­lemnitate extraordinară. Di­rec­tor Xenopol a invitat prin scri­sori speciale pe toți directorii școalelor din Iași și­ tot corpul didactic eșan. Se va face sfinți­rea obicinuită, se vor ține dis­cursuri, iar d. Xenopol va vor­­bi despre «naționalism și dos,­mopolitism», * s ., Foarte curând, va apare în Î SA“1'"'* E de sperat că via­ț­a­ î va fi de lunga durata, căci și-a asigurat concursul unui mări mediu de li­lm cu mult talent, cu dor de lucru și cu puține pretențiuni. * ♦ !.este 3 săptămâni ieșenii va admira pe marele Mom­et­nen un T* ^ anunț­at sosirea Iași. ° Ue real’ei­entațiunî la acentîa^spa? ?­esfile cu la câcT m,bl­az da din localitate , ocazia d» ’1 mî vrea piarză EiUIr­istiacea S'ta k aCGSle — De alt­fel, d. Grosman, direc­­torul agenției teatrale, a hotărît dbm pB<*n ° a Ș* aste celebritățî artis­­tice in apropiata stagiune,­si des­ Bmp, subscrisul va vorbi la altereamn Iași o m­lsură bună la tea­trul Național.—Cum se apro­pie deschiderea stagiune!, o mul­țime de tineri, cei mai mulți cu talent și cu merite câștigate, se pun pe lucru, mânați de entu­­siasm și de «planuri mari», și dau la iveală piese originale de valoare, traduceri nouî frumoase, cu gândul, ca toate aceste să vază lumina zilei, și să contri­­bue la înălțarea sfintei arte de pe scena noastră. Dar vai, trec puține zile și de­­siluziile vin, căci piesele sau că Piatra-N­eauițu Jocul din strada Vouă-Aseara plimbându-me pe la­u­r «e Pt‘­ Strada Petru-Aren­im se vestește că în str. Nouă a isbucnit un incendiu. Fără să l­a moment> mți o trăsură și pornesc în nu­mita strada , în acel moment a­­uzeam și semnalul de foc al pompierilor. Ajung acolo si un spectacol oribil'’ mi se preîin ă naintea ochilor. Magazia de ce a d-lui Hen.C’lîoS: “"'­« 0 Imne imTM, sa staționa pe ambele trotuare și pomca era indescriptibilă. Cer­cetând asupra căușelor incendiu­lui an, aflat. Era pe la ora 6 p. m. mea ziua, un băiat cu o ti­nichea cu gaz lângă dânsu a pridea lampa din%S din nebăgare de seamă aruncă chibutul în tinichea care ime­reta ,U-at, f °? f1­­ânii­­ să dea de veste stăpânului toată casa era cu­prinsa de flăcări, fiind im­posibil a se stinge. Bietul stă­pân vezând această priveliște și adanc emoționat a leșinat.’ Au sosit imediat pompierii și după o muncă de trei ore, focul a fi localizat. Proprietarul prăvăliei e un tîner de curând însurat, care împreună cu baia­­tul au fost arestați. S’a deschis o anchetă. Nenorocire. — O mare ne­norocire sa întâmplat zilele tre­cute in str. Ștefan cel Mare. O femee voind să plece în oraș, a încuiat ușa și a plecat. In casă au re­mas două copii. Cel mai mic sa apropiat de focul din vatra și după câte­va momente hainele de pe dînsul au­ luat , a țipetele disperate ale oietului copil n’a sărit nimeni, de­oare­ce ușa fiind încuiată glasul victimei nu ajungea la cine­va ca sa vie în ajutor. Neconsolata mama sosind acasă a găsit pe ce mai mare copil plângând, iar cel mic... un cadavru carbonizat. ... Inâinit. .I­N S­F­AT­I» F­­, I Sos de ceapă.—Rumenești 20 dram­uri faină cu 15 dramuri unt apoi pune înăuntru: O lingură de zahăr, vre-o dove cepe tăia­te mărunt și rumenește-le puțin apoi toarnă zeamă de carne, pu­țin puțină coaje de lămâie tăiată mărunt, potrivește de sare, înă­crește cu oțet și lasă să fiarbă , apoi dă la masă. ---------------------------------------------------------------------------------- - . Știri din străinătate — Prin poștă — Ziarului «Slovensky Narod» i se comunică din Viena că con­te­l Goers, guvernatorul din Tri­este, a fost primit deună­ri în audiență de primul ministru contele Clary, și de ministrul de interne, dr. Koerber, cari au a­­probat politica îndreptată contra slovacilor și croaților. * Alaltăieri au fost depuse spre veciniea odihnă rămășițele pa-S­i A:,kw*t­i­­zitor lohan btrauss în cavoul de onoare dăruit de orașul Viena Ceremonia s’a făcut cu cea mai mare simplicitate. •* ¥ [UNK] ș. La 27 Septembrie s’a deschis congresul socialiștilor democrați din Germania, în orașul Hano­­vra. Sunt prezenți vre­ o 250 de­legați de ambe sexe, precum și mocrați. ■" derașat“ social­ de­­«■ «Figaro» crede că înalta Curte de Justiție nu se va întruni îna­inte de 8 sau 10 Noembrie st. n. ft Guvernatorul din Havana (Cu­ba) a oprit­ arborarea drapelelor spaniole. Consulul spaniol ar 69 Diavolul pe pârât Roman de Carolina Invernizio PARTEA A PATRA Cinci ani.—Secrete dure­roase—Pe malul pră­pastiei. III Marta o îmbrățișa cu foc. Densa simțise o mare bucurie când aflase de căsătoria lui Mar­tin Pracchia cu Carmen. Alegerea ce făcuse Carmen nu putea fi mai bună și densa me­rita să fie fericită. Marta ’î era mulțumitoare a­­poi că nu ’i luase fetița și că o lăsa să creadă că mama ei mu­rise, ca și tatăl ei. De ce să -i fi tulburat sufletul nevinovat cu povestirea unor du­reri pe cari nu le-ar fi înțeles ? De ce să fi aruncat un vel așa lugubru asupra unei copile așa înfloritoare d­e sănătate, de ve­selie, așa de fericită ? Marta primise două scrisori de la Carmen în primele zile ale călătoriei ei de nuntă. In cea d’inter, Carmen îî vor­bia despre bărbatul său, despre dragostea ce avea Martin pentru dânsa,­ despre delicatețea lui a­­leasă, pe care dânsa o aprecia și mai mult acum când trecuse prin atâte groaznice desamugirî. Carmen zicea mamă contesei Altena și adăuga : «Știü că acest titlu nu te su­pără, pentru că tu ești cea mai­ sfântă dintre mame și sunt si­gură că te bucuri de fericirea mea, că o împărtășești». Nu făcea nici o aluzie la Os­car, însă trimitea Dinei un po­top de sărutări, îi recomanda să fie bună, să iubească pe buni­cuța ei, care merita aceasta și să nu uite de mamita sa care se gândia mereu la dânsa. In a doua scrisoare, Carmen vorbia despre Gilberta și despre Valente, cu fraze pline de en­tuziasm. «O altă pereche fericită, zicea densa, care fuge de lume spre a trăi numai în amorul ei și al unicului fiu ce are. «Gilberta e mai frumoasă ca ori­când, ba încă mai mult de­cât­ frumoasă, adorabilă. Acum când o cunosc intim, mi se pare o crimă că m’am îndouit de ea. «E foarte instruită, are un gust perfect în lucrările intelectuale, se ține în curent cu mișcarea li­terară și conversația ei te încântă. «In scurt, e o fermecătoare cu un suflet curat, frumos ca și fața ei și se înțelege de la sine cad. Gorzano e nebun de dragoste și de mândrie pentru nevasta sa». D-na Brandano trimese și ea Carmenei și Gilberte­ o scrisoare în care se vorbia ca o mamă. Intr’o dimineață Marta se afla la masă cu contele și cu Dina când camerista ’i aduse o tele­gramă sosită în acel moment. — Me prind că e de la Car­men, care se întoarce deja, zise dînsa pe când o deschidea. Insă îndată ce o citi­se îngăl­beni și dete un țipet. — Ce este ? întrebă contele Aliena. — Citește. Telegrama era ast­fel: «Nenorocire neașteptată. «Piul Gib­ertei răpit. Cercetări zadarnice. Tatăl, mama, va îne­­buniți. Urmează scrisoare cu a­­menințe». Renzo se îngălbenise și el și încruntă din sprîncene. — E ceva oribil și ciudat în același timp, esclama dînsul. Cine o fi răpit pe nevinovatul copil și pentru ce? Ascultă, Marta, tu nu poți să lași singură pe Dina nici nu se cuvine s’o luăm cu noi în așa împrejurare dureroasă. Insă e­a o să plec chiar în astă seară , fără să mai aștept scrisoarea. [ Renzeto e finul meu și voi­ face totul pentru a 'l regăsi. Marta plângea, era incapabilă de a răspunde, deși aproba cu­vintele bărbatului său. Dina, care auzise totul, se lipi strâns de contesa. — Mamă, zise dînsa cu dul­ceață, nu plânge așa sau o sa mă faci și pe mine să plâng. Dacă vrei să pleci cu tata, eu voi­ rămânea cu Marieta. — Nu, nu, întrerupse repede Marta, nu voi­ putea să fiu li­niștită departe de tine. Tatăl teu va pleca singur și noi ne vom ruga lui Dumnezeu­ pentru ca să facă a se regăsi acel sărman co­pil. — Dar de ce l-ați luat de la mama lui? întrebă Dina. Ce vor să facă cu dînsul ? *— Vor să chinuiască inima mamei lui, răspunse Maria. Da, acela sau aceea care a plănuit și executat această faptă a voit să lovească în Gilberta. Sunt cu adevărat ființe neferi­cite în această lume. Gilberta e destinată să sufere. Insă de ce Dumnezeu permite infamii de astea și nu fulgeră pe acela care te gândește ? — Lasă că o să vie și pentru aceștia era de pedeapsă, să nu te înd­uiești de asta, zise contele. Insă pentru moment nu putem face nici o presupunere. «Se poate ca acel copil să fi fost răpit de vr’o caravană de țigani sau de saltimbac... Renzeto p așa frumos și deștept, în­cât atrage lesne privirile și curiosi­­tatea. Dînsul va fi fugit de sigur de sub supravegherea cameris­tei. Dar acum să răspund la te­legramă și să 'mi fac pregătirile de plecare. Marta avea presimțiri triste. — Dumnezeule­­ esclamă dîn­sa cu un accent dureros, pleca­rea asta a ta mă înspăimântă. Te rog, să nu te expui la pericole. — N’am grijă, Marta, zise con­tele încet cu o expresiune de a­­dâncă dragoste, gândindu-me la tine, la Dina, me voiu păzi de ori­ce pericol, de va fi vr­unul. Insă sunt aproape sigur că pre­zența mea e necesară acolo și va da oare­care curajiu lui Valente și Gilbertoî." — E adevărat, și eu aș face foarte rău dacă te-aș opri, răs­pinse Marta cu o seriositate care era îmblânzită de dulceața ochi­lor sei umezi. Rugăciunile mele și ale Dinei te vor urma. Cu toate că se încerca să fie liniștită, pentru a nu slăbi pe conte în hotărîrea lui, d-na Bran­dano petrecu o noapte oribilă, agitată de fantome și având me­reu înainte­ î viziunea a ceva spăi­­mântător. I se părea că vede în umbra camerei un cap de femee, aco­perit cu un vel, capul miste­rioasei creaturi care ucisese pe fiul său.­­ De­sigur, tot dînsa perse­cuta pe Gilberta, o lovia în a­­morul său de mamă. Insă de ce­l Ce ură o împingea contra bu­nei și blândei femei care din fa­talitate semăna cu ea. Era oare invidia că o vedea iubită, stimată, onestă, pe când ea, constrînsă să-și ascundă in­famiile, era urîtit, disprețuită, blestemată ? Când fu ora de plecare, pe la patru dimineața, contesa cu tră­săturile schimbate, cu fața pali­­dă ca de cadavru, îmbrățișa pe bărbatul șeii. — Să'mî telegrafiez!, să’mi scrii, la fie­care zi, îi zise dînsa cu o Voce înăbușită, pentru că eu voi­ trăi într’o nespusă grijă pe cât timp veî lipsi. — Tu trebue să fii din contra foarte liniștită, scumpa moți, zise Renzo. Asta o vei face pentru Dina și pentru mine. — Trebue să mă compătimești, murmură sărmana femee, am su­ferit așa de mult în viață în­cât tremur la cea mai mică întâm­plare. Abia începusem să gust puțină fericire și trebui­ va oare s’o perd din nou ? — Lasă că n’o s’o perdem nici tu nici eu, pentru că acum ni­meni nu ne mai poate despărți. O strînse la pept și o sărută lung pe buze. Cum eși din cameră, intră Ma­rieta. — M'am folosit de acest mo­ment când Dina doarme, pentru ca să vin să vorbesc cu d-ta, doamnă. — Ai făcut foarte bine, răs­punse Marta, pentru care tem de momentul acesta de singură­tate. Sunt foarte tristă. Scormo­nește focul să­ ardă mai bine, eu o să iau rochia pe mine. .. — Stai în pat, d-nă,­ d-ta ai trebuință de odihnă ; eu stau lân­gă pat și vom putea să vorbim. — Fă cum vrei. — Am auzit de la Dina, zise Marieta așezându-se lângă pat, că a fost răpit fiul d-nei Gorzano. — E adevărat, răspunse Mar­ta, și contele a plecat pentru ca să-l ajute a’l regăsi. — N’o să fie lesne. — De ce ? — Acela care l-a răpit are in­teres să-l ascundă bine. Mie mi-a venit o bănuială. — Vorbește ! esclamă repede Marta. — Răpitorul copilului e uciga­șul Denzei. Marta rămase iubită de aceas­tă observațiune, însă zise: — In ce scop ar fi luat el co­pilul ? — Pentru ca să aibă în mâni pe mama Lui și să-și asigure im­punitatea. — Dar înțelegi că dacă va fi găsit, n’o să­ i se arăte nici o in­dulgență și va trebui să-și ispă­șească amândo­ue crimele. — El trebue să fie destul de șiret pentru ca să nu se lase a fi prins și in același timp va im­pune voința sa d-nei Gorzano. — Vrea să zică va încerca d'o extorcheze după ce a jefuit-o. — Poate... ■Marta ramase pe gânduri. (Va urma)

Next