Universul, ianuarie 1901 (Anul 19, nr. 1-28)
1901-01-24 / nr. 21
ANII XIX, no. 21.—MIERCURI 24 IANUARIE ran.REDACȚIA : Strada Erezolenti No. ÎI, Epc Tilefon No. 73. Adresa telegrafica : Universul Bucuresci :§ CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA MI Interiorul Mausoleului Frogmore, unde a fost inmormantată regina Victoria. (Vezi expl.) Calendar pe anul 1901 Orsuitux Afaric, 23 Ianuarie.— SI,iî muc. Climent și Agai. C«l.U« Marți, 5 Februarie. —Agata. Soarele răsare 7.17 , apune 5 12 București. 13 Ianuarie. Câteva cifre De la ministerul de finanțe s’au publicat zilele acestea niște tablouri cuprinzând cifrele definitiv stabilite ale populațiunei întregei țari pe județe, constatată la recensămîntul din Decembrie, 1899. Câteva din aceste cifre merită sa revenim mai cu dinadinsul asupra lor,—și anume, credem noi, mai ales acelea cari ne vorbesc despre împărțirea populațiunei după instruicție și după profesii. In ce privește instrucția, am mai arătat și altădată, când n’aveam în fața noastră decât cifrele provisorii, că starea ei, după constatările recensămîntului, numai îmbucurătoare, nu s’ar putea numi. Iată acum ce ne arată cifrele definitive. Ști t a citi și a scrie în toată țara 1.024.090 inși, dintre care 770.895 bărbați și numai 253.195 femei. Nu știu a citi și a scrie 4.888.431 inși, și anume 2.224.000 bărbați și 2.664.431 femei. Pentru a găsi procentul celor neștiutori de carte va trebui, firește, să scădem din numărul total al locuitor pe acela al copiilor mai mici de 7 ani; acesta este de 1.255.502 băeți și fete. Vom găsi astfel că, dintre aceia cari ar putea să știe măcar a citi și a scrie, nu mai puțin de 78 la sută nu posedă nici un fel de instrucție ! Daca vom desface calculul în două și vom socoti separat femeile și bărbații, vom afla că, dintre cele d’intern 89 la sută sunt fără nici o știință de carte, iar dintre cei din urmă peste 67 la sută. Sunt, cu toate acestea, 36 de ani de când învățămîntul primar este la noi—după lege cel puțin — obligator. Astfel fiind, s’ar putea aștepta ca măcar printre cei cari actualmente sunt, în vârstă până la 40—42 de ani, instrucția primară să fie ceva mai răspândită... Durere, nu e așa. In adevăr, chiar dacă nu am lua deloc în socoteală pe cel în vârstă de peste 40 de ani, bărbați si femei, ci esclusiv numai pe cel și pe cele între 7 și 40 de ani, și încă am vedea că numărul neștiutorilor ere carte dintre aceștia chiar tot trece cu siguranță peste 70 la sută. Aceste cifre, după cum am mai spus-o și altă dată, sunt din cale afară îngrijitoare și ne învederează tuturora necesitatea de a se gândi foarte serios la mijloacele prin cari obligativitatea învățămîntului ar putea și ar trebui să prindă a deveni măcar un început de realitate. In ce privește împărțirea populațiunei după profesiuni, tablourile oficiale ce ne au venit la cunoștință nu deosibesc decât trei, sau mai bine zis două categorii : debitanți de băuturi spirtoase, profesiuni liberale , toate cele lalte profesiuni, comerciall sau industrii se cuprind într’o singură rubrică. Se pare astfel că intenția alcătuitorului acestor tablouri statistice a fost să arate cât de mult e întins în țara noastră debitul băuturilor spirtoase, în comparație mai ales cu întinderea instrucției superioare. Și rezultatul acestui calcul special e în adever destul de bătător la ochi, față de 22.888 medici, avocați, ingineri, etc., în toată țara, se numără nu mai puțin de 17.164 cârciumari! Ar fi, însă, desigur, încă și mai instructiv dacă o statistică mai amănunțită ne-ar specifica și cele lalte profesiuni, comerciam sau industrii ce se exercită în țară — cum tablourile ne arată în bloc— de către 431.024 bărbați și 86.841 femei. DIN AUSTRO-UNGARIA Corespondentă particulară a „Universului 1 Vieți», 20 Ianuarie. Situația politicii Presa de aici continuă a discuta scandalul din prima ședință a Parlamentului austriac. Aproape toate ziarele, afară bine înțeles de acele cari sunt de culoarea celor ce au înscenat scandalul, desaprobă asemenea procedimente, care coboară jos de tot nivelul parlamentarismului. Partidele și grupurile din Parlament țin mereu conciliabule cu privire la alegerea președintelui. Nu se poate prevede și cine va ocupa această înaltă comnitate parlamentară. Partidul polon,care este cel mai numeros, a luat hotărîrea ca să nu desemneze nici un candidat la președinție, ci să-și reservese mâna liberă. Candidatul mai serios, după cât se pare, este contele Vetter, reprezintantul partidului de mijloc al marilor proprietari din Moravia. Ziarele cehe se ocupă foarte mult cu cuprinsul Mesagiului Tronului, care va fi citit în ședința de Luni a Parlamentului. Situația politică de la noi se prezintă în culorile cele mai negre. Preponderența elementului radical în Parlament face imposibilă o lucrare spornică, iar guvernul prezidat de dr. Korber nu poate de loc să înjghebeze o majoritate. După toate probabilitățile și acest Parlament va fi dizolvat, iar puterea va fi încredințată unei alte persoane, în afară de luptele politice, care va guverna pe baza § 14 din Constituție. Soarta unei principese Zilele trecute a încetat din viață principesa Victoria Lukowska. Ea nu lasă nici un gol în sînul societăței, deoarece a trăit foarte retrasă Numai de două ori s’a vorbit despre ea în cercurile mai largi. Pentru prima oară, acum 33 de ani, când ea, ca guvernantă burgheză, Victoria Lehmann, s-a căsătorit cu principele Iosif Sulkowski. Principele era atunci în vârstă de 20 de ani, iar aleasa inimei sale cu 10 ani mai mare. Căsătoria a fost de scurtă durată, deoarece amorul nestatornicului prinț dispăru repede și divorțul său formă obiectul de conversație în lumea mare. După aceea se făcu liniște în jurul femeei divorțate. Din acest vis frumos nu-i mai rămase decât titlul de principesă și o rentă care o scuti de orice grijă. Cu toate acestea ea se simțea lovită în inima ei și o ușurare a fost pentru ea moartea care a răpit-o alaltă-ierî dintr’o viață lipsită de bucură, la vârsta de 60 de ani. Principele Iosif Sulkowsky ducea o viață plină de aventuri. Pentru a doua oară se căsători cu o cântăreață de la operă, Ida Jäger, de care divorța iarăși și după un proces lung a trebuit să-î asigure și ea o rentă viageră. In urma vieței sale desordonate,prințul Sulkowsky a fost pus sub interdicție și internat în casa de sanatale de la Döbling, de unde fugi în Prusia. El având și titlu de duce de Bielitz obținu în Prusia anularea interdicției și constatarea stărei sale mintale normale. El nu se mai interesa de loc de cele două soții de care divorțase. Rămășițele pământești ale defunctei principese Victoria Sulkowsky au fost înmormîntate azi în cavoul familiei din cimitirul Hietzing. Habs trație, interiorul mausoleului este o boltă de marmoră cu arcade. In mijloc este mormântul în care se află sicriul cu rămășițele pământești ale principelui Albert de Saxa-Coburg, înconjurat de coroane. Pe d’asupra se află o cruce mare cu Isus Christos zes Lignit, d’asupra căruia se află aprins un candelabru, iar în fund este altarul, unde din când în când se oficiază un serviciu funebru pentru odihna sufletelor repausaților. Intre altar și monumentul principelui Albert este și monumentul reginei Victoria. ro» «» e oo O CUGETARE PE ZI - Munca depărtează de noi trei mari rele: plictiseala, vițtul și ovoia. Scrisorile M Bismarck Gastein, 4 Septembrie 1871. Dragă inimioară, Poimâine dimineață plecăm și sunt fericit din cauza aceasta. Tocmai timpul frumos mă face să simt îndouii insuficiența localului. Simți necesitatea să umbli afară în aer liber, dar n’aî decâte un drum rea, dacă nu voești sampte urci agățându-te. In căzut ,acesta le încălzești și apoi răcești. Voiu fi vesel când voiu avea la spatele meue acest iad verde. In călătoria mea voiu avea mai tot din câteva zile grele în Salzburg, unde vor fi mari recepțiuni, trebue să apar în uniformă, vor fi și toți miniștri austriac și maghiari etc. Va fi o viață foarte grea. In ziua de 8 Septembrie M. S.: va pleca prin Berchtesgaden, și probabil și prin Reichenhall la München. In ziua de 7 se va decide dacă voi merge și dacă vom trece prin Reichenhall. Afară de Engel, voi lua cu mine, cel mult pe Keudel, un cifrator, și un servitor de cancelarie. Dacă vrea Dumnezeu, la revedere peste 4 zile. Salutări cordiale. Al tsa de Ja, unde a fost înmormîntată regina Victoria — Vezi ilustrația — Infr’umul din numerile noastre trecute am dat ca ilustrație exteriorul Mausoleului Frogmore, din parcul castelului Windsor, unde a fost înmormîntată regina Victoria a Angliei. Cu această ocaziune am făcut și o descriere amănunțită a acestui mausoleu. Azi dăm ca ilustrație o vedere a interiorului acestui mausoleu, unde se odihnesc pentru vecie rămășițele pământești ale reginei Victoria, alături cu acelea ale soțului ei, prințul Albert de Saxa- Coburg Gotha. După cum se vede din ilus 3RÖNICI FEMININE Regina Victoria și animalele Am vorbit în «Cronica» mea de erî despre unele particularități ale actualei regine Alexandra a Angliei. Astăzi vom vorbi ceva despre afecțiunea defunctei regine Victoria față de animale. Regina Victoria iubea foarte mult caii. Odinioară ea a fost o escelentă călăreață. Aceia care sa văzut-o de mulți ani călare pe calul ei «Leopold» inspectând trupele sau pe calul «Lordmayor», lângă soțul ei, principele Albert, erau plini de admirațiune din cauza artei ei de călărie. Nimic nu-i făcea mai mare plăcere decât să călărească în galop în fruntea unei cavalcade prin frunzișul verde al giganticului parc din Windsor, încă acum 30 de ani unele dame tinere ale Curții, cari erau ferm convinse despre arta lor de călărie, trebuiră să mărturisească suspinând, că nu pot corespunde cerințelor reginei Victoria, care pe atunei era în vârstă de 50 ani. In anii de mai târziu, se înțelege că regina nu mai călărea tot de sprinten, cu toate acestea, cultiva arta călăriei, mai cu cearnă când petrecea în Scoția. Afară de aceea regina Victoria știa să mâne caii cu mare abilitate. Trăsura ei era trasă de un pony blând, iar în timpul din urma de un catâr alb, rasă egipeană. In această trăsură se reumbla ea în grădina palatul. precum și atunci când se afla in Franța sudică. Ea era foarte fericită când o ceată veselă de nepoți îi înconjura trăsura. Afară de cai, regina Victoria iubea și câinii. In ultimii ani ai vieții sale favoritul ei era un câine alb de rasă rusească. O fotografie o arăta pe ea în trăsura trasă de un plong, în jurul căreia se aflau Țarul Nicolae II, Țarina, ducele de Connaught și fiicele sale. In brațele reginei Victoria se afla câinele ei favorit. Olimpia ■"»■ [UNK]I —minimfim .......... Carnetul meu Alandala politică Vremea stă întunecată, — Parcă’î punga’mi ofticată, —■ Și tot plânge ne’ncetat, Și guvernul este gata, — Cum la măritiș e fata, — Ca să plece la plimbat... Liberalii jubilează Că ’nceput-ați ca să crează C’au să vie la guvern, Și în slujbe fiecare, Chiar deja, și mic și mare Unul p’altul se aștern!,. Dar, — și dar e porb de câine Care fine mult la pâine Și te bagă în răcori, — Cică iar la cârmă vine, — Așa spune ori și cine, — tot din vechi conservatori... Vie, cine o fi să vie, — Cu necaz sau bucurie, — Venim noi e tot un drac, Că tot biruri au să puie, — Spuie’m’ ori ce ar vrea să’mă spuie,Pe spinare la... sărac... Și săracul, biet muncește Și mereu mereu plătește Cheltuiala celor mari, Cari tot fac mereu palate Și alte lucruri gogonate Când nu au pardonițari... Deci, oricine ar fi să fie La x putere ca să vie, Liberal.. conservator... Nu ne pasă !.. Numa bine Facă, cum se și cuvine, Pentru al țării bun popor!.. Marion. Deschiderea testamentului Prințului Gripre M. Sturdza.) Ere s’au prezintat la cabinetul d-luî prim-președinte al tribunalului Ilfov, fiii regretatului prinț Gr. M. Sturdza. D, prim-președinte Oscar Niculescu, a dat citire conținutului testamentului și a unui codicil al prințului Gr. M Sturdza. Apoi s’a dresat procesul verbal, semnându-se de moștenitorii prezenți. Singurul testament valabil este acela pe care ’l dăm în întregul lui mai jos. Codicilul n’are nici o valoare, fiind-că din fericire nu s’a realizat condițiunea ce se pusese. Codicilul, se vede, a fost făcut de regretatul prinț într’un moment de supărare, și privea pe unul din fii săi adoptivi, d. locotenent Sturdza-Pavelescu. Se spune în acest codicil că, în caz când prințul Grigorie M. Sturdza va a omorît, atunci să se știe că dînsul n’a putut fi omorît decât sau de fiul său adoptiv, d. locotenent Pavelescu- Sturdza, sau de unul din creditorii lui. In cazul acesta, ce din fericire nu s’a realizat și nici că se putea realiza, atunci d. locotenent Pavelescu-Sturdza va fi desmoștenit, obligânduse numai ceilalți moștenitori a-i servi acestuia o rentă viageră de 12.000 lei anual. Iată testamentul : Subsemnatul, principele Grigore M. Sturdza, fiul principalul Mihail Sturdza, fosit d r. al Moldovei, declar că acest act este testamentul meu, prin care dispun de toată averea mea, după încetarea mea din viață. Revoc și anulez în totul orî-ce act de dispozițiune testamentară aș fi făcut, în favoarea orî-euî, sub orî-ce formă și la orî-ce epocă anteriormente actului, de față, care este unica și ultima mea voință testamentară. Las 8v (trei pătrimi) din toată averea mea, fiilor mei adoptivi, Dimitrie Popovici Sturdza, locotenent de artilerie, Costică Ștefdnescu Sturdza, locotenent de roșiori și Dimitrie Pavelescu Sturdza, sub-locotenent de artilerie, cu drept pentru fiecare din eî la totalitatea acestor trei pătrimi din avutul meu. Numesc și instituesc, legatar ca titlu universal pentru o pătrime din toată averea mea, pe Domnița Raleu Grigorie M. Sturdza, soția mea, cu următoarele drepturi și sarcini pentru d-sa : Voința mea nestrămutată este ca oricare va fi pozițiunea mea materială,la deschiderea moștenirei mele, soția mea să aibă dreptul de a prelua din acea ’i, pătrime pe care o las, ca legatara cu titlul universal, înaintea oricărui legatar, singular din cei arătați mai jos în acest testament, sumele următoare : a) 100,000 lei, ce i-am recunoscut zestre la căsătoria noastră. b) 300,000 de lei ce m’am obligat a plăti zestrea promisă de d-sa fiicei d-sale. Eliza la căsătoria sa cu d. Nicu D. Catargiu. c) 500.000 de lei ce dau soției mele cu titlu de legat singular, peste cele ilalte. După aceste preluări din partea soției mele, d-sa, ca legatară cu titlu universal, din prisosul ce va râmâne din 14 pătrimea ce-i leghez, va da următoarele legate, ce las l) Noi, după cum știți cititorii noștri, am dat un resumat al acestui testament maî zilele trecute.-N. R. oasm roaia in Riomania.— in Bani in streinatata ADMINISTRAȚIA : Str.BraxOiano îl, BucuEeștie fiecărei din cele mai jos arătate persoane : 1) 200.000 de lei doamnei Elisa Nicu D. Catargiu, fiica d-sale. 2) 200.000 de lei d-lui Nicu D. Catargiu, ginerele d-sale. 3) 200.000 de lei d-nei Maria Gălușcă, născută Manoliu, soția căpitanului Const. Gălușcă, din reg. 13 Iași; în această sumă se va cuprinde și suma de 36.000 de lei, ce i-am garantat la căsătoria sa, ca femeie de militar. 4) 200.000 de lei d-șoareî Elena Racovitz, fiica d-nei Elisaveta Ricovitz, domiciliată în Roman. 5) 300.000 de lei copilei Olga Boga, fiiica defunctei Ghizela Boga și nepoata de fiică a d-lui Boga, meseriaș din București. Acești bani se vor da numai dacă copila va atinge vârsta de 21 ani împliniți, sau dacă se va mărita înainte de majoritate. Până la împlinirea unei din aceste două condițiuni, i se va servi o rentă de 500 lei pe fiecare lună, de la încetarea mea din viață. 6)6000 lei doamnelor Smaranda Patron și Maria Enache, născută Patron, soția căpitanului Enache, ambele fiice ale lui Dimitrie Patron căre a fost mulți ani vechii la moșia mea Perieniî, avend legatarele mele a împărți deopotrivă această sumă între ele, precum și dreptul pentru fie-care din ele, la totalitatea legatului, cu indatorire de a întreține pe sora lor mai mică, Evansie Patron, care este bolnavă. 7) 8000 lei d-lui Berta Rothbart, care m’a servit mulți ani. 8) Fiecărui din servitorii mei, ce se vor afla în serviciul meu, la încetarea mea din viață, atât acelor din casele mele din Iași, cât și acelor din București și Constanța, să li se dea leafa pe un an de auile, ca legat, spre amintire. 9) 10.000 de lei comunei Iași spre a se împărți la săraci, văduve și orfanii săraci din această comună. La caz când soția mea nu m’ar supraviețui, substituesc de legatură cu titlu universal pentru o pătrime din toată averea mea pe d-na Eliza N. Catargiu, fiica d-sale. In acest caz d-na Eliza N. Catargiu va fi substituită și în cele trei legate singulare arătate mai sus și făcute în persoana mamei sale, pe care împreună și cu legatul său personal și singular, va avea dreptul de a le prelua pe toate înaintea plății oricărui alt legat singular, și numai apoi din prisosul acelei pătrimi din averea mea, va avea a plăti la rândul sau toate cele ilalte legate singulare. Dacă și d-na Eliza N. Catargiu va înceta din viață, fie înaintea mamei sale, fie după mama sa, dar înaintea morței mele, și dacă și soția mea, domnița Raluca Gr. Sturdza va fi trecută din viață, la deschiderea moștenirei mele, atunci substituesc, delegat și ui titlu universal pentru o pătrime din toată «Var«* mea, pe d. Nicu D. Catargiu, ginerele soției mele. In acest caz d. Nicu D. Catargiu va fi substituit atât în cele trei legate singulare ale soției mele, cât și în legatul singular al soției sale, la care se ^ adioga și legatul singular, ce l-am făcut d-sale personal. Dacă averea nu va fi suficientă pentru ca din pătrimea disponibilă să poată lua atât d. Nicu D. Catargiu cele mai sus arătate legate, cât și d-nele Maria Călușei, Elena Racoviță și copila Olga Boga, precum am arătat la punctele 3, 4 și 5 de mai sus, atunci d. Nicu D. Catargiu va avea a împărți cu aceste trei legatare în proporțiune cu suma legatelor fiecărui, suma care va reprezintă pătrimea disponibilă. La caz când pătrimea va putea covârși plata integrală a arătatelor legate, numai atuncea d-sa va fi obligat ca din prisosul averei să aibă a plăti și celel alte legate, iar dacă acel prisos nu va fi suficient ca să le acopere și pe cele l’alte, atunci acel prisos se va împărți proporțional cu sumele respective ale fiecăruia, între cel l’alți legatari. Orice legat singular, care va deveni caduc, din orî ce cauză, va profita legatarului cu titlu universal, care va fi chsernat a moșteni pătrimea din averea mea și în sarcina căruia este pusă plata tuturor legatelor singulare arătate în acest testament. Numesc și orînduesc de executori testamerilați pe d-ni. Nicu D. Catargiu, ginerele soției mele, și pe fiul meu adoptiv Dimitrie Popovici Sturdza. Acest testament este subscris și scris în totul de mâna mea în două originale identice, fiecare de sine stătător, din care unul va fi depus sigilat la Casa de Consemnațiuni și Depuneri, iar cel l’alt se găsește în păstrarea mea. Făcut astăzi, douăsprezece Septembrie 1895, in orașul Constanța Pr. Gr. M. Sturdza. Știri din — Prin poștă • Un tren de marfă a fost complect jefuit de către tâlhari, între Puente Piedro și Bobadilla, în Spania.* * * Citim în «Pester Lloyd» care ne-a sosit erî: Din Neoplanta (Ungaria) se anunță că în timpul din urmă numeroase familii romano-catolice au trecut la confesiunea ortodoxă, ba chiar și familii evangelice trec la ortodox!. Mișcarea aceasta de convertire crește din ce în ce mai mult. * * « Populațiimea orașului St.-Petersburg, după cea din urmă numărătoare, se ridică la 1.439.000 de locuitori; creșterea în timp de zece ani, este de 40.000. * * * Din Varșovia se telegrafiază . O catastrofă îngrozitoare s’a întâmplat în mina de cărbuni «Gzeladz», proprietatea principelui de Hohenlohe, situată în guvernământul Petrikan. Toți minerii erau adunați la lucru, când de-odată s’a surpat boltitura coridorului. Până acum s’au scos 13 cadavre oribil mutilate ; lipsesc numeroși mineri. * » « O bălae sângeroasă a avut loc la Valea mare (Transilvania) între locuitorii satului și patru geandarmi. Poporul fanatisat, zice «Pester Lloyd», s’a repezit cu ciomege și cu topoare asupra geandarmilor, care au fost siliți să facă uz de pușcă. Căpeteniile țăranilor revoltați anume Octavian Morariu, Tudor Marinescu, Nicolae Proșteanu și Ion Vugarian au fost grav răniți, pe când 10—12 țărani au fost ușor răniți. Cazul acesta a fost telegrafiat atât autorităților civile, cât și celor militare. S’a deschis o anchetă. * * * Se telegrafiază din Madrid că acolo, în urma unor mari ninsori, s’au rupt firele telefonice, cari au căzut asupra conductului electric și au lovit multe persoane care au repurtat leziuni serioase , au fost uciși mulți cai. Mișcarea trăsurilor pe străzile din Madrid e cu totul suspendată.* ¥ • In urmă se ofeslrărea puștilor >■.»- -•> ■... .1 •• Jubit judecătorul de instrucție André a întrebat pe Edwardo, directorul ziarului sus-citat, acuzat de deținere și de distribuire ilicită de arme și de munițiune de răsboi. Edwards a ales ca apărător al său pe avocatul Viviani, deputat socialist. Judecătorul de instrucție a însărcinat pe un expert da a examina armele date ca premiu de ziarul «Petit Lou» altornaților săi. " * * * Unul din membrii guvernului insulei Creta, d. Manasos Candaros, venind la Atena și fiind intervievat, a spus că chestia cretană va primi în curând o soluție definitivă, căci Adunarea care se va întruni la începutul primăverei va vota o resoluțiune cerând ca să se dea Cretei un regim autonom sub dependența Greciei. * In Rusia se studiază proiectul unui canal care ar uni golful Finlandei cu marea Albă, și marea Baltică cu Oceanul înghețat arctic, traversând fluviul Neva, lacurile Ladoga Onega. Acest canal ar avea așa dimensiuni, încât să permită trecerea și unor năvi de războiu și o lungime de 063 de kilometri. Lacurile au deja dorita adâncime, numai albia fluviilor ar trebui să se sape. Această nouă cale pe apă ar avea o mare importanță strategică și comercială. Autorul proiectului e inginerul TimoteiT și de primăvară vor începe lucrările. * * * Se știe că aluminiul, foarte ușor și inoxidabil, e foarte bun pentru vasele de bucătărie. A EDWARD ESSLESTON „Sfârșitul Lume i și întreaga ei viață Julia adunase seara oue și nu era lucru estraordinar că Ana făcea o omletă. Julia vedea fața Anei, pe când mama ei îi auzea numai vocea. Juliei i se părea că observă ceva ciudat în manierele Anei. Ac$ftsta făcea un gest, pe care Julia îl explica astfel că trebue să să se gătească. Ea-și lăsa lucrul și se depărtă mecanicește. Desigur că șovăise prea mult, căci dacă August, când o chemă apă era aproape, putea acum să fi dispărut dincolo de colină. Ea se duse acolo și aștepta, în speranța că-l va revedea. Aceasta însă" nu se întâmplă și ea zimți la ideia, că a putut să fie atât de proastă să-și închipuiască că Ana se interesează de dragostea lor. Desigur că Ana ținea cu mama ei. Julia intră în șură și strînse ouele din fân. Nici un foc nu poate fi striat plăcut cu între fân, și nici o treabă mai ușoară, decât să stringă oue proaspete, mărgăritare mari, mult mai frumoase , decât acele pe cari le scot oamenii de pe fundul mării. Pe când Julia era astfel ocupată, se gândea foarte puțin la oue și nu băgă în seamă găinile și puii, nici rândunelile, care sburau în jurul cuiburilor lor. Ea asculta adeseori în timpul din urmă ciripitul lor de dragoste , dar acum inima ei era prea întristată încât să le mai asculte. Iulia eși din fin și se așeză pe niște paie de lângă mașina de Lreerat. Era atât de plăcut acolo în singurătate să poată gândi fără ca mama ei să-î întrerupă gândurile ei ferigile. Un sgomot ușor o deșteptă din visare. Fața i se făcu roșie ca o cireașă. Colo într'un colț al ariei sta August, care o privea. El venise în șură ca să caute un lemn de la cruce, care se rupsese. Căutând lemnul venise Iulia, și el stătuse acolo și o privise, incapabil, de a se decide ca să vorbească cu ea sau nu, gândindu-se cât de supărată trebuia să fie, că nu i-a spus la prânz nici o vorbă. Iulia se apropie de August. — August, mâne seară trebue să părăsești ferma.— Ce am făcut? Vreun lucru rea ? — Nu. — Pentru ce trebue dar să plec ? — Pentru că... pentru că... Julia tăcu. Dar tăcerea este de multe ori mai de înțeles, decât vorba. O lucire neașteptată în ochii lui August arăta că o lumină îi trecuse prin minte. — Me gonesc, fiindcă iubesc pe Julia Anderson, Julia roși puțin. — Dar chiar dacă voi pleca de aici, nu voi înceta d’a te iubi. Totd’auna te voiü iubi. Iulia nu știa ce să răspundă la aceste vorbe pasionate și astfel ea se mulțumi să facă o față care arăta recunoștință și foarte multă perplesitate. — Dar eu sunt numai un flăcău sărac... și pe deasupra un german, zise el cu amărăciune, dar dacă voești să aștepți furia, le vom arăta că și eu sunt om de ispravă. Nu sunt atâta pentru tine, dar pentru ei. Tu vei... — Te voi aștepta August, totdeauna, totd'auna. Ea ’șî plecă capul și vocea abia i se auzia. «Remân eu bine». Ea îi întinse mâna pe care el o apună tremurând. — Așteaptă încă un moment! El îi lasă mâna, luă un creion și scrise pe o bârnă : «La 18 Martie 1843». — Uite, zise el, aceasta îți va aduce aminte de olandez. — Nu spune că ești olandez. August. Când într’o zi stăm în școală cu tine am învățat următoarele : «August însemnează sublim, respectabil», și atunci te-am privit și mi-am zis , da, așa este el. August e un tîner cu inima nobilă—și firește că ești nobil și cu sentimente înalte». Eu cred că el merita mustrare. Sunt convins că în momentul acela nu era în stare ca să judece. Se întâmplase atât de repede. El o sărută pe frunte și apoi pe guriță, îî zise adio și apoi dispăru. Și ea, cu șorțul plin cu oue și cu obrazii roșii, se întoarse acasă, cu gândul ca să-șî arate într’un chip mulțumirea față de Ana, care a chemat-o aici. Fața Anei luă un aspect atât de sever, încât Julia ajunse la credință că s’a înșelat și că Ana n’a știut că și August se află în șură. Găcî iată ce spunea ea : — Am strîns oue frumoase ! Găinile, de când s’a făcut calf au început să pue mai mult. IV * — Da ce ai fost alungat, he? Gottlieb Werte, vorbea totdeauna englezește, când era supărat. — Pentru ce, he? . Pe tot drumul de la ferma lui Anderson și până la locuința tatălui său, lui August i se părea că aude mereu vocea tatălui său, rostind aceste cuvinte de întrebare. El putea să zică, că Anderson nu mai avea nevoe de lucrători. Dar aceasta nu putea fi adevărat. Și un tîner ca August, cu ochi’ albaștri, nu putea spune așa de ușor o minciună. — De ce nu-mi spui, îl întrebă tatăl său. Ce ai făcut, ca să te rușinezi? Aî fost leneș? Ce, nu știi englezește? Vorbește! — N’am făcut nimic? — He? Ai venit Sâmbăta seară acasă și te am strecurat ca un câine, care , a fost bătut și și-a băgat coada între picioare. Și când te întreb ce am făcut faci o față deșteaptă ca oaia și zici, nimic. NU spun, nu ai făcut ceva. Eu, ce ai făcut ? In timpul acestor întrebări August simțea că îî venea din ce în ce mai greu să spună tatălui său, cum stau lucrurile. Dar fiindcă bătrânul vedea că nu o scoate de loc la cale, se folosi de un ton mai amical, — Vino, August, nu sta acolo ca o mireasă. Ce a zis Anderson, când ți-a dat drumul ? — că m’a văzut stând de vorbă cu fata lui Julia, asta a zis el. — Doar, n’am spus lucruri rele Juliei. Dacă ași ști așa ceva, te-așî lua chiar acum la bătae. Te-am certat cu Julia ? — Eu să mă cert cu Julia? Ea ar fi cea din urmă persoană din lume cu care m’aș certa. Ea e atât de bună, ca... — Ah, tu ești în dragoste cu Julia ! Nebuniile ! Pentru asta team trimis eu acolo ? Eî spun acum să nu vorbești altă limbă decât cea germană și să nu iaî altă fată de soție, decât tot germană ! Fața lui August strălucia de bucurie. I-se păruse că e un păcat de neertat a fi olandez. Anderson îl tratase rea, când l-a concediat și acum i se ușura inima să vadă că tatăl său, readuce la adevărata sa valoare disprețul yankeilor. Nu toți robii erau de partea yankeilor. Cel puțin era o chestie deschisă care — el sau Julia — în privința amorului lor, era persoana căzută mai mult în disgrație. Pe August îl mai încuragia și privirea blândă a mamei sale, care își îngrijea copiii. Dacă August ar fi văzut pe fața mamei sale o urmă de imputare, atunci aceasta ar fi fost pentru el cea mai mare durere. Dar ceea ce citi în ochii ei îî da curaj. Mama sa era o femee nobilă, încât de pe față îî puteai citi gândurile. Pe când Gottlieb tuna și fulgera contra acestei fete de Jankeü, căruia fiul s eü îî dăduse inima, August privea mereu în ochii mamei sale și era plin de bucurie că acolo nu vedea un reflex al mustraței tatălui său. Bătrânul Weyle începu din nou să vorbească engleze, limbă care era mai potrivită pentru ocări. — Vă spun vouă că englezii aceștia rămân tot englezi. Un astfel de om este și Anderson. El sta la noi, când eram cu toții bolnavi și e tot atât de bun, ca și când ar fi fost născut în Germania. Toți ceî-l’alțî sunt însă niște oameni reînsoară-le cu o fată germană, care este învățată și cu traiul bun și cu cel rău. Când văzu că August își luă pălăria și plecă spre ușă îl întrebă : — Unde pleci iar ? — La castel. — Da, faci bine! Du-te la castel, Anderson îțî va spune ce fel de fete sunt Jankeele aceste. Când August ajunse la castelul lui Andreas Anderson era aproape întunerec. Castelul acesta se afla situat într'o mică vale cu priveliștea spre fluviul Ohio. August privea printre arborii înmuguriți pe calea de aur pe care o desemna lumina lunei pe rîu și în sufletul său agitat se întoarse acea pace dulce pe care numai natura o poate da. Și oare natura nu este vocea lui’D-zeu ? Castelul lui Anderson era un «blockhans», cu o construcție originală. Totul era făcut de mâna lui Anderson ; el era și proprietarul și arhitectul lui. Desigur că el lucrase după o fantasie minunată. Era o încercare de a realiza stilul medieval, dar de fapt erau amestecate toate stilurile și făcea o impresie cam confuză. (Va urma) at