Universul, iulie 1901 (Anul 19, nr. 175-205)
1901-07-22 / nr. 196
Monumentul împăratului Francisc Iosif la Semiin (Vezi explicata) Calendar pe anul 1901 Oi’loilox Sâmbătă, 21 Iulie.—Cav.Simeon și Pr. Ieze. Catolic Sâmbătă, 3 August.— Ștefan Soarele răsare 4.48 ; apune 7.23 București,21 Iulie. Fructele necoapte E cunoscut roul obiceiu ce există în toate orașele din țară și mai ales în Capitală, de a pune în consumațiune fructe necoapte. Obiceiul acesta nu poate avea altă cauză decât lăcomia de câștig din partea vînzătorilor și lăcomia stomacului din partea consumatorilor. «Trufan dubițe» se vînd mai cu preț și tarâșenii sunt lacomi după trufandale. E însă o deosebire enormă între adevărata trufanda și fructele necoapte.. Adevăratele trufandale, adică fructele de timpuriu coapte, fac roai, numai pungei, nu și stomacului , pe când fructele necoapte produc boala de stomac și chiar moartea, mai ales la copii. De aceea, în nici un oraș civilizat nu se permite vînzarea fructelor necoapte. S’au luat și la noi, de nenumărate ori, măsuri pentru împedicarea acestui comerț vătămător. Dar nici odată măsurile acestea n’au putut fi aplicate stăruitor și lucrurile au rămas până în ziua de azi tot ca înainte. . Și în vara aceasta s’au luat măsuri, cel puțin în Capitală. Primăria a dispus acum câteva zile să se confisce fructele necoapte ce se vor găsi în comerț. Se vede însă că și acum, ca și mai nainte, treaba nu la adevăr, am văzut anunțânduse că Primăria, neputend urmări pe toți vînzătorii de fructe necoapte prin oraș, a hotărît să oprească la barieră intrarea unor asemeni fructe. Fără îndouială, măsura aceasta e ceva mai bună decât cea dintăiii, dar nici ea nu va da rezultatul dorit, cum nu l’a dat nici în alți ani, când a fost luată. Iată ce se va întâmpla cu oprirea fructelor necoapte la bariere: aducătorii fructelor, neavănd cunoștință de măsura Primăriei Capitalei, vor veni în conflict cu funcționarii barierelor, se vor găsi oameni cu oarecare trecere, care vor interveni la Primărie, și, cum importatorii fructelor nu sunt vinovați — căci n’au știut ■— și cum e păcat ca oamenii să șî piardă banii băgați în fructele necoapte și în transportul lor, administrația comujnală va închide ochii, fructele necoapte vor inunda din nou , stradele și gastroenterita var continua să se cere ca întotdeauna. E curios cum, la noi, experiența administrativă nu folosește la nimic; trec ani după ani, facem mereu aceeași experiență și nu suntem în stare să ne mișcăm cu un pas înnainte, nu putem face nici îmbunătățirile cele mai elementare. Și doară nu e cine știe ce filosofie mare ca să se rezolve o chestie așa de simplă. Dacă Primăria Capitalei, de exemplu, ar interveni din vreme la prefectura județului Ilfov și la acele ale altor districte de unde se importează fructe în București, rugându le să aducă la cunoștința publică, prin mijloacele cele mai eficace, că fructele necoapte nu vor putea intra în Capitală, atunci probabil că s'ar ajunge mai ușor la rezultatul dorit. Asemenea înștiințare ar trebui să facă Primăria și în oraș, încă din luna Aprilie, bătând toba prin piețe și pe la locurile unde se adună vinzătorii de fructe. După o asemenea măsură, luată din vreme, importatorii de fructe necoapte nu ar mai avea cuvînt să zică cum că nu au știut și să se plângă că i sărăcește Primăria. Să se facă experiență cu ceastă măsură, care n’a fost încercată niciodată și să nu se mai bată apa în piuă cu măsuri de zeci de ori experimentate și dovedite ca neeficace. Am mai avea ceva de zis și la adresa onorabilului serviciu sanitar, vom face asta într’un articol"Viitor. DIN GRECIA (Corespondență particulară a „Universului") Athena, 18 Iulie. Situația politică Ia politică nu e nimic de semnalat, fiind-că suntem in toiul vacanței. D'abia în Octombrie se va ști dacă d. prim-ministru Teotochis va fi izbutit să-șî menție majoritatea. Lucrul pare cam anevoios și, fiind-că nici unul din partidele de opoziție n’are forța numerică suficientă spre a lua puterea, se prea poate ca Parlamentul să fie disolvat pe la Crăciun, și nimeni nu poate ști care va fi efectul acestui fapt. Situația financiară Starea financiară a țărei se îmbunătățește, încasările fisculu cresc mereu, mulțumită măsurilor luate de ministrul de finanțe, d. Simopulos, care e un financiar de mâna înteis. Budgetul din 1900, cu toate că recolta a fost rea, se va solda fără deficit, iar cel din 1901 promite chiar un excedent. E adevărat, că aci avem un an foarte bun. Grâul e îmbelșugat pretutindeni; viile, tutunul și porumbul sunt nespus de frumoase. înarmarea Greciei Numai ministerele de războiu și de marină mai dau dovadă, acum, de oarecare activitate, și e sigur că Grecia are de gând să se înarmeze serios. După înțelegerea cu România, față de Statele slave cari se unesc în peninsula Balcanică și se pun sub protecția Rusiei, e de nevoie ca Grecia să fie în măsură sa-șî joace rolul când va veni timpul. Generalul Tsamados a trimis ofițeri în Austria, Germania și Franța, spre a studia diferitele sisteme de artilerie. Raportul e absolut favorabil tunului francez Ganet, care e cu totul superior și din care se vor comanda 20 baterii de campanie. In privința puștei nouă, ministrul de războia ezită între Manlicher și Mauser. In sfârșit guvernul va înființa o fabrică de praf fără fum, așa ca să nu fie expus să lipsească munițiile în caz de războiu. O invențiune importantă Un locotenent de marină a inventat un aparat care se poate adapta la orice torpilă și care împiedică explozia, în caz când o torpilă aruncată contra unui vas și-a produs deja efectul ei. Ministrul de marină a dat ordine pentru construcția acestui aparat, sub direcția inventatorului, la arsenalul din Salamis. S-au făcut experiențe în fața ministrului de marină. Convențiile de extrădare Încă din 1882 consulul belgian de aci a făcut cerere guvernului grecesc pentru încheierea unei convenții de extrădare între Grecia și Belgia. Succesorii săi, d ni Rossels și Cazenave, și mai deunăzi guvernul belgian au repetat cererea, fără a izbuti însă. Grecia ajunsese adăpostul tuturor escrocilor și criminalilor din alte țări. Guvernanții noștri își dădeau bine seamă de această situație dar la mijloc era un interes politic mai grav. Dacă Grecia ar fii încheiat tratate de extrădare cu diferite țări europene, Turcia ar fi cerut și ea acest lucru și n’ar f putut fi refuzată. Dar cine nu cunoaște procedeurile de poliție ale Turciei Astfel toate delictele politice ar fi fost ușor transformate în delicte de drept comun. Orice supus otoman suspect, sau care nu ar mai fi plăcut Turciei,ar fi fost bănuit de toate delictele posibile și o astfel de convenție cu Turcia ar fi fost un izvor bogat și neîncetat de conflicte diplomatice între cele două țări. Iată de ce Grecia nu vroia să închee cu nimeni convenții de extrădare. Dar războiul din 1897 silind pe Grecia să încheie un astfel de tractat cu Turcia, ea nu a mai putut refuza acest lucru Belgiei și acum și celel alte țări se pregătesc să ceară încheierea de convenții de extrădare. Sinucidere tragică Aci domnește o adevărată epidemie de sinucideri. Nu trece zi în care să nu se înregistreze două-trei sinucideri, care de care mai tragice. Unii se aruncă sub roatele locomotivelor,alții în mare și mulți, spre a-și pune sfârșit viețea, întrebuințează otrava. Un caz de sinucidere tragică e următoarea : Un tîner se întorsese acasă spre seară, în momentul când familia se afla la masă. El scoase din buzunar o sticluță pe care o deșertă strigând : «Beau această mastică în sănătatea voastră». Membrii familiei îi răspunseră cu bucurie «Să-ți fie de bine», și băură la rîndul lor pentru tîner. Dar, abia ,își puseră paharul pe masă, când tînărul căzu mort pe loc. El băuse o otravă din cele mai puternice. Multe sinucideri s’afl întîmplat chiar și printre elevii de școală. Medicii din localitate consideră ca pricină a acestor numeroase sinucideri căldurile excesive ce domnesc aci în momentul de față Aristide. OEOMICI FE1EMIME îngrijirea ochilor Continuu a vă da astăzi alte câteva sfaturi spre a vă îngriji ochii. Lumina trebue să fie de la o parte, iar nu din față; când cineva lucrează, e bine să primească lumina de la stânga. Trebue ca să nu se stea prea mult culcat când se citește, se scrie sau se coase, spre a evita congestiunea creerului. E rou pentru vedere de a se citi în drumul de fer, în trăsură sau mergând, sau culcat în pat când ești obosit fizicește sau în convalescență. Ingrijiți-ve stomacul. Se pretinde că Milton a orbit nu numai pentru că și-a surmenat ochii, dar și fiindcă era atins de dispepsie. Locuința umedă produce adesea slăbire de vedere. Condițiunile higienice sunt importante pentru vedere : sobrietatea, ferirea de orice exces au întotdeauna ca rezultat o vedere excelentă. Temeți-vede trecerea prea bruscă de la căldură la frig, de la întunerec la lumină. In acest scop nu e bine ca paturile să fie așezate în așa chip ca ochii să primească lumina zilei sau razele soarelui, la deșteptare. E bine să se aștepte câteva momente spre a se citi, seri sau lucra, când cineva sosește de la un loc întunecos într’o odae viu luminată. Montaigne sfătuește de a aplica o sticlă incoloră peste pagina care se citește: se întârziază astfel mult timp întrebuințarea ochelarilor pentru citire. Sub sticlă, hârtia cărței sau a ziarului nu e așa de albă și literele apar mai distincte. Se va evita totuși ca lumina lămpei să cadă direct pe sticlă. Nu vă frecați niciodată ochi la deșteptare și opriți pe copiii cei mici de a lua acest obiceiu. întrebuințați cât se poate mai puțin ochelarii și scoateți de la ochi de câte ori puteți vedea fără dînșii. Dacă ochii îți sunt inflamați, spală-i cu apă de flori. Zona Curajoasa româncă speră că influența curentului Gulf-Stream se simte într’adevăr în sensul de la Douvres la Calais, dar nu poate hotărî cât timp va ține trecerea înot a canalului Mânecei Monumental împeratului Francisc Iosif la Semiin — Vezi ihestrafia — Corespondentul nostru particular din Viena ne-a telegrafiat știrea că la 13 Iulie st. v., s’a inaugurat cu mare pompă în orașul Semiin din Ungaria de sud, monumentul împăratului Francisc Iosif. Acest monument, ridicat prin subscripție publică, are o înălțime de 4 și jumătate metri. Deasupra se află bustul împăratulu Pe soclu se află coroana ungară iar dedesubt inscripția «Veribus unitis 1830—1900». Ceremonia inaugurărea a fost imposantă: împăratul Francisc Iosif a mulțumit telegrafic pentru acest omagiu deosebit. Trecerea canalului Mîneceî înot de către o româncă D-na Walburga de Isăcescu, care, — după cum am anunțat mai deunăzi,—va întreprinde a doua oară străbaterea canalului Mânecei înot, a sosit la Calais. D-sa s’a dedat numaidecât la exerciții de antrenare. După ce cutezătoarea femee se va fi antrenat îndeajuns, se va îmbarca pe bordul vaporașului cu helice «Jeannete», pus la dispoziția ei de fabricantul de țigle Stauber, din Calais. Acest mic bastiment,—care a însoțit pe d-na Isăcescu anul trecut, când cu ultima ei încercare, a luat-o din mare când obosise și a adus’o înapoi la Calais, o va duce pe îndrăzneață femee la Douvres. Intr’adevăr d-na Isăcescu va pleca de astă dată de pe coasta engleză, imitând astfel pe căpitanul Webb. De la Douvres ea se va îndrepta spre Calais. D-na Isăcescu a dat, într’un interview, interesante amănunte asupra viitoarei sale încercări. Cititorii își vor fi amintind că anul trecut, plecând de la Calais la Douvres, înotătoarea, plecând de pe plaja la Calais, a fost tîrîtă mai întăiu spre canalul Mânecii, de către curentul refluxului, apoi către marea Nordului. Când a izbutit să apuce pe calea adevărată, d-na Walburga Isăcescu, făcuse deja peste treizeci de kilometri înot, adică parcursul real ce-și propusese, pe când în realitate, în urma ocolurilor la care fusese silită, ea nu ajunsese decât la mijlocul canalului. Atunci, față de neputința de a ajunge pe coasta engleză, d-na Isăcescu, după stăruința prietenilor cari o însoțeau pe bordul vaporului «Jeannette», se hotărî să se reurce pe bordul micului bastiment și a nu se mai slei în silințe zadarnice. Erau orele 5 și jun. după amiază și dînsa intrase în apă în 7 și 10 dimineața, adică înotase 10 ceasuri în șir. De astă dată, plecând de pe coasta engleză, d-na Walburga Isăcescu nu va intra în apă decât atunci când i se va părea momentul potrivit, adică în ceasul când refluxul va începe pe coasta engleză și o va tîrî spre Franța. Vaporul «Jeannette» pe care vor fi luat loc persoanele însărcinate cu controlul, o va preceda cu cel puțin 500 metri, pentru ca vârtejul valurilor despicate de mersul lui să nu împiedice mișcările înotătoarei. Vaporul va servi mai mult spre a-i arăta direcția ce va avea de urmat. D-na Isăcescu va fi escortată de o luntre, în care supraveghetorii se vor schimba din două în două ceasuri. Fiindcă va trebui să se petreacă, o noapte pe mare, vaporul «Jeannette» va fi prevăzut cu un proiector electric. + Desider Szilágyi președintele Garnerei maghiare Corespondentul nostru particular din Budapesta ne-a comunicat telegrafic știrea despre moartea subită a lui Desider Szilágyi, președintele Camerei maghiare. Szilágyi s-a născut la 1840 în Oradea mare. După terminarea studiilor liceale, a urmat dreptul la universitățile din Budapesta, Viena, și la o universitate din Germania. Intorcându-se în patrie, îmbrățișă cariera de avocat. La 1867 fa numit funcționar în ministerul jutiției. La 1874 a fost numit profesor la facultatea de drept din Budapesta. La 1889 întră în cabinetul Tisza ca ministru de justiție, la 1891 în cabinetul Szapary, după retragerea căruia luă din nou acest portofoliu în cabinetul Weckerle. Dându-și demisia, fu ales președinte al Camerei maghiare, demnitate pe care o ocupă până la moarte. Desider Szilágyi Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMÂNE) Un vinzător de ziare victima unui furt Ion Iconomu,vînzelor de ziare, alergând zi și noapte prin căldură și frig, de abia a putut să-și agonisească din vînzarea ziarelor suma de 500 lei. Această sumă și-a pus-o la o parte bietul om, crezând să o aibă la vre-un caz de nevoe sau poate făcându-șî un capital mai măricel să se apuce de vre-un negoț. Dînsul avea un cunoscut, anume Ștefan Croitorul, care știa de banii lui Iconomu. Acesta, în seara de 6 Mai, anul curent, știind că Iconomu nu este acasă, se duce la dînsul, strică lacătul de la ușă și intrând în odae, fură lui Iconomu cei 500 ci, pe cari îi ținea în fundul cufărului. După comiterea faptului,el pleacă în plimbare la Buzeu, de aci prin Iași, Costești și în urmă, după ce a cheltuit toți banii, se întoarce în București, unde fiind prins, el a mărturisit faptul. Fiind dat judecăței, afacerea a venit ieri înaintea tribunalului Ilfov, secția vacanțelor. La interogatoriul ce i s-a luat, el mărturisește faptul și susține că banii furați nu î-a cheltuit, ci voia să-i dea înapoi lui Iconomu, dar pe drum a fost și el victima unui pungaș mai mare ca el, care î-a furat toți banii. Tribunalul însă n'a voit să țină seamă de aceasta și l’a condamnat la 7 luni închisoare. (TRIBUNALELE MILITARE) Furt de efecte militare Caporalul Smirghievschi Anton din regimentul 6 infanterie, de profesiune mecanic, timp de un an și jumătate s’a purtat foarte bine, încât era chiar iubit de superiorii săi. Comandantul corpului II, trebuind să facă inspecția acelui regiment și fiindcă lui iî lipseau câteva efecte de mic echipament ca : două cămăși, 2 ștergare, ciorap etc. și fiind-că ’i era frică să se prezinte la inspecție fără aceste lucruri, el profită de ocaziune, când compania era afară la instrucție și el era sergent de zi, și fură din lădițele a două soldați aceste obiecte. Fiind descoperit, el a fost trimis înaintea consiliului de războiu al corpului 2 de armată. El a mărturisit faptul, susținând că n’a voit să-și însușească acele obiecte, ci numai să le aibă prezențe la inspecție, după care să le înapoeze soldaților. Dînsul a fost apărat destul de bine de dlocot. Pascal, dar cu toate acestea consiliul l’a condamnat ieri la 6 luni închisoare Grefier. Carnetul meu ZILNICE MSI, ce plictis, ce căldură, să scoți limba cât un cot, Așudezî și zici într’una : — Ds căldură nu maî pot Ș’apoî setea te omoară, Și noî apă tot n’avem, Căci cu apa *Bragadiru» A ajuns curat blestem... Tot auzi că ne o aduce: Ba la iarnă, ba în Maia, Ba la vară, ba ’n Octombre, De ar aduce odată ’neaî, G’a ajuns ca s’o amâne Cum s’ amână lotSrii, Și tu, biet, ce ai biletul, Când se trag de loc nu știi... Dar avem tramvai acuma Pân’ la Bucureștii-Noi, Care merge cum ar merge O căruță d’a cu boi... Și mai sare de pe șine ca să facă lumea haz, Dar cu timpul n’o să sară, Să ne facă în necaz... Dară lumea cea mai multă E acum la Câmpu Lung, Unde’i bâlci de Sân Ilie Ș’unde țuicile n-ajung Să ne stingă setea mare Ce o avem din București, Ș’unde dormi și prin vagoane, Că nici ca să nu găsești... Multă lume la Sinaia A plecat d’alaltă ieri Și s’a dus din Capitală Și *d’ai noștri» și *monșeri!..» A plecat că vezi biletul, — Pe un preț ce’i convenabil, — Pentru trenul de plăcere Patru zile e valabil... Cei rămași în Capitală Bagă «spiriu» ’n năbădăî Și în gîrla mocirloasă In spre seară face băi... Eu ce stau acum la aer, Ca un pașe sau vizir, Rîz de cei din Capitală, Dar mă costă la... chimir !., Marion. O CUGETARE PE ZI Nimic nu e mai contagios ca exemplul; nu se face binele sau răul, fără să nu aibă semeni. Universul In provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 19 Iulie — Botoșani însemnatul furt din Sulița. Noaptea trecută, niște necunoscuți făcători de rele au vizitat dughiana comerciantului Dudei Calmanovici, din târgul Sulița, furându-i o însemnată sumă de bani. Anume, scoțând fereastra de de-asupra ușei de dinfață, s’au introdus în tinda dugheaiî, iar de aici întins la tejgheaua cu bani, pe care au golit’o cu dibăcie, fără să supere pe numitul comerciant din somn și pe urmă s’au dus. Acesta spune că i s’ar fi furat suma de 1500 Mfrin bilete de bancă și 150 în argint c<. «Ș Secția de geand^mi de..a«ete',iSichetează. Groaznicul incendii din Stîng-vileștî.In noaptea de 17 spre bo o., pe la ora 1, un mare incendiu s’a declarat la casele locuitorului Gh. Stan din comuna Pleșani, comuna Rrighilești, arzându-le în întregime, împreună cu o mare cantitate de marfă, ce era în ele, fiind dughiană, și cu o mulțime de mobile și obiecte. Incendiul a cauzat proprietarului lor pagube de 350 lei, iar chiriașului comerciant, Iosub Cohn, ale căruia erau mobilele și marfa, pagube ce ating suma de 4400 lei. Focul a fost pus de necunoscuți făcători de rele. Atât imobilul cât și mobilele și marfa insă erau asigurate. IV cu proelic.Locuitorul Gh. a Ursoaei, din comuna Bălușeni, se întorcea din oraș cu carul cu boi. Luând vînt la o vale, boii au răsturnat carul și pe nenorocitul locuitor, ducându’l în nesimțire pe o mare distanță și rănindu’l în multe regiuni de moarte. Find adus în grabă la filiala spitalului sf. Spiridon din localitate, a încetat din viață, după cele mai dureroase chinuri, a doua zi, înecații de la Ostopceni și Brehuești.Flăcăul Lazar Domșa din com. Ostopceni de pe Prut, scăldându-se pe la orele 12 din zi în acest rân, a fost luat de valurile furioase ale apei și s-a înecat. El era în vîrstă numai de 18 ani. Cu toate cercetările făcute, cadavrul să fi n’a putut fi găsit. — In aceeași zi, cam către seară, s’a mai înecat băiatul Neculai, fiul locuitorului D. Bordeianu din com. Brehuești, pe când se scălda într’o gârlă din preajma satului Huțeni. Cadavrul i-a fost găsit, dar într’o stare aproape de nerecunoscut. Furt de cal.Locuitorului N. Titianu, din comn. Movila Ruptă, de către necunoscuți furt, i s’au furat 2 cai de rasă. — De pe moșia cot. Berza, com. Rînghilești, s’a pierdut un cal, proprietatea locuitorului C. Martignac și de pe teritoriul cot. Boroșeni, aceeași comună, una iapă cu mânz și un armăsar, proprietatea locuitorului Gh. Șerbescu. Știri teatrale.—Trupa teatrală locală a d-lui Nicu Poenaru va reprezenta, în grădina Belvedere, cunoscuta operetă comică, «Voevodul Țiganilor», în 3 acte. In curând opereta comică «Mascotta». Emil, Câmpina Accident nenorocit.—Era, pe la ora 6 dimineața, locuitorul Grigore Mincu, din com. Telega, intrând în puțul petrolifer a! d-lor frații Pacsinos, din cătunul Buștenarî, pendinte de comuna Telega, spre a scoate o țambră care căzuse în puț, a fost scos mort afară. Cauza morței se crede a fi gazele cari l'au asfixiat. S’a înștiințat parchetul spre a dispune cercetări asupra cauzei morței și stabilirea responsabilităților. Porumbel Craiova Atentat înpotriva unui serient de stradă. — Pentru că Christea Manolescu fusese dus acum câtva timp la poliție, fără a se crede vinovat, de către sergentul de oraș Stan Iliescu, s’a hotărît să-șî râsbune înpotriva lui. El î-a ieșit astă noapte înainte în tîrgul de săptămână și î-a dat mai multe lovituri cu o bîtă pe care o preparase în acest scop. Din fericire, sergentul n’a fost omorît imediat, dar nici bine nu i-a fost. Când a fost salvat din mânile atentatorului, abia mai știa pe ce lume se găsește. Vinovatul a fost pus în urmărire. Furt.—Th. Vulpescu a furat astă-noapte un ceasornic de aur, din camera d-lui Smarandache Oprescu. Scandal și bătaie. Astănoapte un violent scandal a fost provocat în strada Muzelor de către individul Dum. Niculescu. Acesta vroia să bată pe un alt individ anume Nae Dumitrescu. Sergentul Lascu Nicolae, care era postat în acea stradă, a sărit în ajutorul celui amenințat și a luat pe scandalagiu ca să-l ducă la secție. Scandalagiul a profitat însă de faptul că se găsea singur cu sergentul, la un colț al stradei, l’a bătut atât de grav, încât acesta a căzut jos fără simțire. El a dispărut apoi. Poliția, fiind avizată, a luat urmele vinovatului. Bătaia din piața Elca. — Astăzi de dimineață o cumplită bătae s’a încins în piața Elca, între JULES MARY 74 și Fructul opt — MARE ROMAN DE SENSATIE - PARTEA A DOUA Resburarea Rozei si In puu mister Acolo îl opri, reținând cu amendoue manile mâna pe care dînsul i-o întindea. Regina era în așa stare, încât Gaspard pricepu îndată că dinsa cunoștea adevărul. — Regino, Regino, ce s’a întâmplat surorei d-tale? Dinsa sbueni în plâns, lăsându-șî capul pe pepiul tînerului. Regino, te rog, Regino... — Roza a murit. — A murit! Se dete îndărăt, retrăgendu-șî mânile, cuprins de o frică atroce. Apoi, ca și cum n’ar fi înțeles, întrebă : — Murit? Ce spui d-la, Regine ? — A fost ucisă... Dînsul crezu că Pregina a încreunit. Cu adevărat dînsă părea nebună. Se apropie de ea într’un avânt de compătimire. — Haî, Regina, nu maî sta aici, urcă-te în casă, lângă mama d-tale. Regina plângea mereu. — Nu sunt nebună. Roza nu mai există. Roza a fost ucisă. Corpul ei este la morgă. Mâine o s’o vezi acolo... Și povesti pe scurt tot ce văzuse in fraze întretăiate, înăbușite, mușcându-șî batista, uneori oprindu-se pentru a-și aduna ideile și strigând atunci: — Aș vrea să fiu moartă ! Aș vrea să fiu nebună! Dînsul o ascultă fără s’o întrerupă , simțea și el încurcându-i-se ideile. Regina zise la urmă : — Nu me trăda... și nu mé părăsi... Și fugi în casă. Gaspard rătăci toată noaptea pe stradele de la Montmartre, nevenindu-i de loc în gând să se întoarcă acasă. De două sau de 3 ori, din întîmplare se afla din nou în str. Sf. Elefterie, înaintea micei case a lui Jerome. Deschise încetișor portița și se uită înăuntru. Nimeni nu se culcase toți veghiaui. Se depărtă fără zgomot. Dimineața când se deschiseră ușile sinistrului monument, era afară un om care aștepta. Era singur; timpul era ploios. Omul tremura. Era Gaspard. Dînsul intră la biuroul morgen — S’a adus aici aseară corpul unei tinere fete?... — Da, ai venit să-l recunoști? — Poate... — Corpul nu e încă expus. Urmează-mă. — Gaspard merse după amploiat. Intr’o sală rece și goală, care semăna cu un cavou de cimitir, se afla un cadavru. Căzu în genunchi, înaintea Rozei, cu mâinele pe ochi, pentru ca să nu vadă și strigă : — Rozo ! Rozo 1. — O recunoști ?... — Vai, da. — Ești sigur ? — Da, da. I se dete timp ca să-și redobândească cumpătul. Amploiatul aștepta nepăsător, obișnuit cu aceste disperări sfișietoare pe cari le vedea în toate zilele. Apoi ceru lui Gaspard câteva informațiuni, numele și adresa Rozei. In urmă îl sfătui să se ducă la La douce, după care apoi avea să se permită desigur tatălui moartei să ridice corpul. — De altfel, înteia d-tale datorie este să dai de verste tatălui, zise amploiatul. Zise cuvintele astea cu un ton așa de liniștit, ca și cum ar fi fost vorba de o țigară. Să dea de veste lui Jerome ! Ge lucru teribil! Cu toate astea nu era de stat la îndouială. Trebuia ca Roza să fie luată cât mai curând din acel cavou lugubru. I se părea o profanațiune s’o lase mai mult timp la morgă. Eși repede. Ziarele sosiseră la cioșcuri, cumpără mai multe din ele, în speranța de a găsi deslegarea enigmei. Ín toate se vorbia despre drama din Intrarea Kleber, însă în nici unul nu era scris numele Rozei. De asemenea în nici unul nu se dădea explicația omorului. Unul singur anunța la ultime informații că pe la mezul nopței Jean Villaurier se întorsese acasă. Și adăuga : «Desigur mâne dimineață d. Villaurier va da justiției informațiam cari să o călăuzească și să’î formeze opiniunea». In inima onestului Gaspard nu era nici cea mai mică bănuială în privința tinerei fete. Cu adevărat dînsa căzuse odinioară. Insă după dragostea aceea și mai cu seamă de la moartea copilului ei, urmase în ea o ură care era gata pentru orice răsbunare. Gaspard știa bine asta ; ar fi ghicit-o dacă nu i-ar fi spus-o însăși Roza. D’odată ’și aminti că, cu câteva zile înainte, Roza ’i dăduse un plic în care se afla o scrisoare. Nu trebuia să deschidă acel plic și să citească acea scrisoare decât în aceeași zi în care se afla. Așa ordonase Roza. Desigur, scrisoarea aceea avea să explice enigma. O avea în buzunar. Sări într’o birjă, spuse birjarului să mâne în strada Sf. Elefterie și pe drum rupse plicul. Avu o desamăgire, însă în acelașî timp nu’șî putu stăpâni o exclamare de surpriză. In plic era un alt plic. Și pe acest al douilea plic era scris : «Să nu se deschidă decât dacă Regina va fi amenințată». Ce primejdie amenința pe Regina ? Gaspard ajunse la casa lui Jerome fără să fi găsit deslegarea acestei nouă probleme, însă își zise că Roza prevăzuse că o să fie omorîtă. Urcând mica scară pe care o cunoștea atât de bine, picioarele 'i tremura. Trebuia să aducă la cunoștința acelui tată și a acelei mame, moartea fiicei lor ! Și ce moarte ! Sărmanii oameni nu erau culcați. Gaspard îi găsi pe câte șî trei în sala de mâncare. Stäteau unul lângă altul și de multe ceasuri nu -și mai adresau nici o vorbă. Nu observau de loc trecerea timpului. In mod mașinal, Jerome își scotea ceasornicul și zicea : — E mezul nopței !... Sunt trei ore !... Sunt cinci ore. Când Gaspard intră, se sculară câteva trei. Nici Gaspard nu dormise , se cunoștea asta foarte bine pe fața lui. Și se mai vedea încă pe trăsăturile lui o spaimă nebună. Jerome avu instinctul că Gaspard o să-i spună adevărul. — Gaspard, Gaspard tu știi ceva... Dînsul căzu pe un scaun. Numai Regina nu-i făcea nici o întrebare. Ea era sigură. Jerome și Mariana așteptați gâfâind și el nu îndrăznea să zică ceva . De altfel, dînsul se stăpânea, energia îi era sfârșită. Sbucni d’o data în plâns. Jerome, cu buzele strînse, d’abia putu să rostească . — E o mare nenorocire, nu e așa? — Da. — Roza e rănită poate ? — Da. — Rănită grav, desigur ? întrebă sărmanul om cu glas slab. Gaspard făcu un semn. — Da. — Și în primejdie?... Trebue să fie neapărat în primejdie de vreme ce n’a fost adusă acasă. Vorbește, Gaspard, vorbește... — Da, în primejdie, răspunse sărmanul băiat, își puse mâinile la ochi. Jerome se ridică. — Tu nu ne spui tot ce știi. — Nu. — Atunci ce mai este ? Oare Roza e rănită de moarte ? — Da, de moarte, Jerome închise ochii și întrebă iar, cu un mare curaj: — Roza a murit ; asta nu poți tu să ne spui... — Da, Roza a murit... Mariana ’șî lăsă capul pe pept și brațele îi căzură în jos. Leșinase. Jerome bolborossa cu o voce ciudată : — A murit ? Așa ziseși, Gaspard. Nu e așa ? — Da, așa am zis. — Unde este ? — La morgă. — La morgă? Și de ce? — Pentru că nu s’a găsit la dînsa nici o hârtie din care să i se poată afla numele și locuința. — Da, asta se întâmplă persoanelor cari mor în stradă. — Roza n’a murit în stradă. Regina, pa jumătate leșinată și dînsa, d’abia avea forță să dea ajutor mamei sale. O înlănțuise cu brațele și o susținea, oprind-o d’a se rostogoli’ pe pardoseală. Mariana deschise în sfîrșit ochii. Jerome își șterse fruntea plină de sudoare. — Unde a fost găsită? Nu ne face să așteptăm , de vreme ce știi tot, spune-ne... — A fost găsită cu un pumnal în inimă în casa lui Jean Villaumier, în intrarea Kleber. (Va urma).