Universul, ianuarie 1903 (Anul 21, nr. 1-29)

1903-01-24 / nr. 22

Monsislirea serbească «Docanai din Serb­ia-Veche».— (Vezi explicata) Calendar pe anul 1903 Ortodox Joul, 23 Ianuarie.—Mart.Cihment Catolic Joul, 5 Februarie. — Agathe Soarele resare 7.32 , apune 5.26 »■ "■­m I » a*................­ București, 26 Ianuarie. Reforma polițică Am început, în numărul nostru de ieri, și continuăm azi, sa publicăm textul noului proiect de lege asupra orga­nizării politiei generale a Sta­tului Ex­punerea de motive ce însoțește acest proiect dă câte­va lămuriri generale, și de cel mai mare interes, asu­pra scopului ce se urmărește cu această reformă și asupra principiilor pe cari ea se în­temeiază. Până azi, o lege de poliție cu caracter general nici n’a existat, și însăși prefectura poliției Capitalei funcționează fără o asemenea lege. Intre neajunsurile ce pre­zintă starea de fapt și servi­ciul polițienesc așa cum func­ționează asta­zi, expunerea de motive numără și supraveghe­rea punctelor de trecere de pe fruntaria terei. Din 74 puncte de trecere înșirate pe fruntarie, numai 16 se găsesc astăzi sub un control polițienesc, și acela insuficient; restul rămâne des­chis, fără pază sau­ control po­lițienesc. Este evident că o ast­fel de stare de lucruri nu e permis să se prelungească. In comunele urbane, chiar reședințe de județ, și mai a­­les în Capitală, serviciul po­lițienesc este departe de a fi ceea ce ar trebui să fie. Pe alocurea, de­și numărul personalului superior întrece trebuințele reale ale serviciu­lui, este însă prea puțin re­tribuit pentru ca să se poată recruta în condițiuni pe de­plin satisfăcătoare. In alte părți,personalul este nu numai rea plătit, dar și insuficient. Peste tot, numărul perso­nalului inferior, al agenților cărora le este încredințată paza de tot minutul a liniștei și ordinei publice, nu corespun­de, trebuințelor unui serviciu prompt și conștiincios. Poliția din comunele ru­rale, se știe, lasă încă ,și mai mult de dorit. Toate acestea sunt lucruri de îndreptat. Și mai intâiu este chestia organiză­rii des­pre care expunerea zice: După acest proiect, poliția generală a Statului stă sub autoritatea directă a ministe­rului de interne; ea se exer­cită de anume ofițeri și a­­genți de poliție, sub condu­cerea, în Capitală, a prefec­tului de poliție; în cele­l­ alte orașe și în județe, a prefec­ților de județe, în plăși, a sub-prefecților și revisorilor comunali, în comunele ru­rale a primarilor. Se asigură ast­fel, în pri­mul rând, unitatea de direc­țiune și de acțiune, atât de indispensabilă în materie de poliție și fără de care insti­tuția însă­șî nu-și poate atinge scopul, precisându-se, în ace­lași timp, atribuțiunile și com­petința personalului de toate graiele.­­ Tot în privința organizării, expunerea mai arată apoi : Am căutat, de altă parte, să repartisăm personalul după necesitățile fie­cărei localități; să stabilim retribuțiuni fixe* după anume clase, înlăturând diversitatea de salarii exis­tentă azi de la oraș la oraș; să sporim, unde a fost cu pu­tință, numărul agenților in­feriori ; și, fiind-că aceasta, cu mijloacele de care dispun Sta­tul și comunele, nu era cu putință peste tot și mai ales în comunele rurale, am cău­tat să dăm oare­cari însărci­nări de poliție și altor agenți de­cât aceia cari se găsesc de-a-dreptul și permanent în serviciul poliției. Ast­fel, șefii și sub-șefii de gări, guarzii vamali, cantonie­rii de șosele, șefii de echipă și picherii căilor ferate, can­tonierii de șosele ai Statului și județelor, pădurarii și com­țun­iștii Statului, șefii de gar­­nizonă, guarzii câmpeni co­munali, strejarii din sate, guar­zii și pădurarii particulari re­cunoscuți, cantonieri și șefii­­cantonieri telegrafe poștali și factori poștali rurali, prin în­săși natura serviciilor ce sunt chemați a îndeplini în mod permanent sau timporal, pot fi, de multe ori, niște prețioși informatori și agenți pentru poliția generală a Statului. In privința recrutării și sta­bilității funcționarilor poliție­nești, proiectul însuși vorbește destul de clar. Din expunerea de motive, vom mai releva aci numai un singur pasageu­, care însă poate că prezintă cea mai mare însemnătate. Acesta este: Neamestecul poliției în fup­tele noastre politice este încă una din măsurile prin cari trebuie să ne silim a însănă­toși viața noastră publică. Din ELVEȚIA i Corespondența particulară a „Universului") Geneva, 18 Ianuarie. CHESTIA MACEDONEANĂ Comitetul aetiv macedonean din Geneva.—Sai­nsoir și tli­­chailosch­i formând un sin­gur comitet. — Deciderea luptei contra Turciei Există in Geneva un comitet macedonean de acțiune, comitet de o importanță superioară, de­oare­ce e compus din tot ce Bul­garia și Macedonia are mai in­struit, mai mult. Importanța a­­cestui comitet se explică prin­ faptul ca ei reprezintă întreaga mișcare­ macedoneană, nu num­ai în Elveția, dar în toată Europa apusană. Tot lui îi incumbă sar­cina de a ține în curent cabine­tele europene despre măsurile luate de Sultan contra poporului macedonean, de a da în vileag persecuțiile ce suferă macedo­nenii și de a câștiga opinia pu­blică în favoarea cause­­lor. Această dublă misiune comite­tul macedonean de aci și-o în­deplinește foarte conștiincios prin ziarul său săptămânal numit «l’Effort». Făcând o mică paranteză, vom­ adăuga că Geneva e de alt­fel centrul europenesc al mișcărei cu privire la chestiunea balca­nică. Așa bunăoară, n’am de­cât să citez în treacăt diferitele zia­re ce apar noi în acest scop. Partidul tinerilor turci tipă­rește gazeta «Osmanii», ce con­ține de multe ori noutăți mai mult de­cât sensaționale asupra vieței și actelor sultanului la Constantinopola, noutăți ce țar­a purta pecetea sincerităței și a adevărului și cari sunt­­ scrise poate pe treptele tronului din palatul de pe marginea Bosfo­rului. Tot partidul tinerilor turc de la lumină ziarul săptămâna «Mesc­ veret». Armenii, pe de altă parte, fac o propagandă înverșunată contra sultanului actual prin ziarul lor «Droschok», care are regulat cele mai exacte informații asupra mă­celurilor din Armenia. In lupta de cucerire a opiniei publice a Europei occidentale, ei se servesc de ziarul «l’Arme­­nie», care e redactat în franțu­zește și care se tipărește tot la Geneva. In sfirșit, nu sunt de­cât câte­va zile de când un alt ziar, ce poartă titlul de « Federation Ottomane», a văzut lumina tiparului în zidu­rile cetăței lui Calvin. Și acest nou­ organ, după cum o arată nu­mele său, e menit să încerce a strânge la­olalta toate cele­ ilalte partide înaintate, ca tinerii turci, partidul armenilor, al macedo­nenilor, al grecilor, etc. spre a lupta împreună contra vrăjma­șului lor comun : Sultanul. — N'ași vrea ca ideea mea să fie, dintr'o scăpare de condeiă, rău interpretată și de aceea țin să declar aci, înainte de a intra în fondul acestei chestiuni, că gândul de a face politică într’un sens sau într’altul, nu mî-a venit nici o dată și că mă mărginesc ca simplu cronicar și mă voiu mărgini în corespondențele vii­toare a vă comunica cele ce vomu afla de la membrii acestei miș­cări sau din alte isvoare, așa cum le vom­ prinde din convorbiri. Cititorii nu vor vedea în aceste expuneri nici de cum părerile celui ce semnează coresponden­țele. Setoși de adevăr și de gândul de a servi cât se poate mai bine și cu știrile cele mai exacte pe numeroșii noștri cititori, ne silim de a-i pune în curent cu cele ce se petrec în culisele macedonene, fără a depăși cadrul reporterilor conștiincioși și fără a ne însuși nici una din părerile pe cari le vom publica. Și aci vom­ închide paranteza, revenind la comitetul macedo­nean din Geneva și la organul seu «l’Effort», despre a căror existență țineam să vorbesc. De o lună încoace membrii acestui comitet dispar și apar in cel mai mare secret, par foarte ocupați și vizitele lor dese la Paris, Londra și Viena mi-au atras atențiunea asupra fierbere­ în care se găsesc. Am căutat deci să aflu cauzele acestor fapte. Cum nici­odată nu mi-a plăcut sa iau apărarea tiranilor,ci din contră am exprimat simpatiile mele pentru cei apăsați, câțî­va membri din comitetul macedonean 'mi sunt prieteni și de la ei am putut afla că aceste pregătiri și a­­ceastă fericere în comitetul din Geneva e rezultatul ultimului curier ce l’au primit din Bulga­ria, unde e sediul permanent al celor două comitete de sub direcțiunea lui Sarafoff și a lui Michaimovski. Trebue să adaog că, după cât am putut înțelege, cu toată ne­înțelegerea ce pare să existe în­tre cele două comitete din So­fia, toate actele importante sunt comunicate de un comitet celuî­­l­alt și că măsurile sunt luate împreună. Așa că, pentru comi­tetul extern din Geneva, cele două comitete, al lui Sarafoff și Mihhailovski, nu formează de­cât un singur comitet care e în perfect acord când porțile sunt încuiate, dar cari se ceartă între ele în fața lumei, pentru bunul motiv ca să pară desbinate, așa ca la momentul oportun forțele lor unite să uimească Europa și să cucerească in favoarea cauzei lor, nu numai opinia publică, dar și guvernele europene. Hotărîrea ce a luat comitetul din Bulgaria și pe care a trans­mis-o celui din Geneva, e actul final al campaniei platonice și intrarea în luptă contra Turciei. Atacul se va face aproa­p­e la a­ceeași dată, intre și 15 Martie, și din trei pă­rți ale Macedoniei. îndată ce zăpezile ce acoper Balcanii, vor începe a se topi, semnalul va fi­dat și peșterile din munți, ce servesc de arse­nale, vor fi golite în câte­va zile. Numărul de macedoneni bătrâni și copii, cari vor­­ înarmați, e mai bine de 150 mii, după in­terlocutorul meu­. Puterile europene vor fi ne­voite să recunoască independența Macedoniei, atunci când ea va­­ un fapt îndeplinit. In corespondența viitoare voi fi publica continuarea acestor inte­resante păreri culese de mem­brii comitetului macedonean din Geneva. Intre altele, părerea acestui co­mitet asupra influenței sau inter­venției statului român și a arma­telor române in chestia macedo­neană. Expulzarea unui prinț Procesul prințului Nakașidze, despre care am vorbit în cores­pondența trecută, s’a făcut. Tribunalul din Geneva l’a achi­tat, însă guvernul a menținut decretul său de expulzare și ne­norocitul prinț a fost nevoit să părăsească din nou Elveția. Guvernul, spre a-i înlesni tre­cerea frontierei franceze sau­ ita­liene, de unde se știe câ­t deja expulzat, a decis ca prințul să nu fie însoțit la frontieră de jah­darmî, ci supraveghiat la dis­tanță de un agent secret care să dreseze actul de îndeplinirea ex­pulzare­. De asemenea, pentru ca poli­ția franceză sau cea italiană să nu fie încunoștii­­țată de sosirea prințului pe teritoriul lor, s'a de­cis ca să nu se comunice nimic presei. Gali. CRONICI FEIE­ME Apelul unei femei catre prin­cipesa de coroană a Saxoniei O femee din burghezia ger­mană publică în ziarul «Berliner Tagblatt» din Berlin, o scrisoa­re deschisă la adresa principe­sei de coroană a Saxoniei, din care extragem următoarele : «Cum ți se prezintă noul cerc social ca doamnă Giron ? D-ta crezi de­sigur că cercurile mo­deste din burghezia noastră te vor primi cu brațele deschisă și vor considera ca o onoare deose­bită faptul de a te primi ? A­ceasta nu este așa după cum crezi d-ta. Cercurile burgheziei un adevăr modeste și virtuoase au o atitudine foarte rezervată față de asemenea deraiări, ori din ce clasă a societăței ar par­veni ele. D-ta poți să fii asigurată că viitorul cerc social al d-tale, fie burghez, fie aristocratic, va­­ format din oameni dintre cari fie­care va avea lângă el ca fantomă cuvintele: «Despre tine se spune că...» Și de către acești oam­eni d-ta mai curând sau mai târziu vei fi tratată cu curiozitate, care de multe ori îți va urca sîngele în obraz. Pentru o femee burgheză o asemenea stare ar fi insupor­tabilă. Intr’o căsătorie de burghezi se cere mai înainte de toate o sti­mă reciprocă; ea este aceea pe care se basează armonia, care face pe soți ca să suporte orele cele grele cari vin asupra lor. Și noi, femeile burghez», suntem reprezintanțele casei soțului nos­tru, și în jurul libertăței noastre sunt trase granițe, și nici noi nu putem ca să trăim după cum vrem. Și dintre noi sunt multe cari au fost «date» în căsătorie, dar cu toate acestea țin la a­­ceasta căsătorie pentru că nu voesc să-și piardă coroana. Ge­moa­na noastră se numește­­ dem­nitate femeiască. Zilele de splen­doare pe cari le-a avut până a­­cum viața d-tale, au trecut. Reculege-te pentru ca d-ta să-ți închei restul vieței cu coroana femeei burgheze.» Olimpia. Trei ani de războiu — de — Generala­ Ch. Dewel (Urmare.—Vezi da la Nr. 330 până la No. 20) CAP. XVII Ameninte asupra predărei de la Prinsloo La 17 și 18 Iulie inamicul reu­șise să treacă pașii Munților­ Roșii apărați de a patra poziție a trupei noastre, sub ordinele lui Prinsloo. O mare zăpăceală urmă, pe care acesta nu făcu nimic spre a o opri. Departe de a opri și a încurăgia pe al sol, el vota predarea burghezilor cu 17 voturi contr.a 13. Apoi obser­vând că el trecea peste puterile sale, ceru un armistițiu de ș­ase zile spre a consulta, spunea el, guvernul. Cum să aprecieze el o aseme­nea purtare? Prinsloo se gândi că inamicul ’î va acorda timpul necesar spre a primi ajutoare ? Chipul lui de a judeca provenea din neprevedere, spre a nu spune mai mult. Cum se poate ghici, generalul englez Hunter nu refuză de loc armistițiul, și d. Prinsloo se predă, cu a patra porțiune a ar­matei noastre, tare de 3000 de oameni. El avea cu dânsul, ca o­­fițeri pe comandanții Paul de Vil­­liers, Ferreiro, Joubert,du Ploois, Porgieter, Crowter, Roux și van der Menve. O asemenea predare era cu atât­ mai suspectă, cu cât ea fusese negociată prin inter­mediul faimosului Vilonel, deja condamnat pentru trădare, și care, scăpând după ce făcuse o parte a pedepsei, se lăsase de voie să fie prins din nou de bur­ghezi. Cea mai tristă parte a aface­rei, este că o parte a trupei lui Prinsloo, mai simțitoare de­cât generalul ei, reușise deja de a scăpa. Ea s-a reîntors de pe drum spre a depune armele. Comandantul-șef Roux, care se lăsase să fie surprins, nu se gândi de foc, după predare, că el era comandant-șef și, mândru de demnitatea sa, va veni la la­gărul generalului Hunter spre a protesta în contra unei predări pe care o proclamă ilegală fiind­că Prinsloo, uzurpator al titlului său, n’avea dreptul de a o ne­gocia. Niște copii jucându-se de-a războiul n’ar fi procedat alt­fel și sunt foarte uimit de generalul Roux pe care ’l luasem drept un om serios. Generalul Hunter nici n’a vroit să’l răspundă. El l’a găsit ca prizonier de războiu. Trebue să citez totuși pe ge­neralii Froneman, Fourie și de Villiers din Harm­smith; coman­danții Hasebrock, Olivier, Visier și Kolbe, care nu șî avură par­tea lor în această lașitate și pu­tură să ne revie cu șanse sau șeapte tunuri. Trebue să ne oprim mai mult asupra acestei predări a lui Mar­­thinus Prinsloo și a altor ofițeri superiori, la spatele Munților­ Roși­ ? Ei comni­sc­a­u­ o crimă în contra guvernului, patriei și na­țiune!. Ei lasau ast­fel să cadă trei mii de burghezi în mâinile inamicului. Asemenea oameni merită ca posteritatea să le re­proșeze această acțiune și asta ar fi o mângâiere pentru mine, cititorule, de a putea ști nu­mele lor, ca acelea ale trădăto­rilor ridiculi ! Și ce să spun despre burghezii din comandosurile de la N­arr­s­­mith și din Vrede, cari pă­răsiră din nou casele lor din Harrismith să-șî depună ar­mele lor la generalul sir Hector Mac­Donald. E de mirare cum n’au preferat acești oameni să intre sub pămînt de­cât să se întoarcă din drumul lor spre a se preda. Printre acei din Har­m­smith se afla un reprezintant al poporului, d. Piet Mann, mem­bru al Volksraadului. El a fost acela care a sfătuit la predare, căci avea o mare influență asupra burghezilor ; el să poarte păca­tul acestei acțiuni, el care era unul din acei ș­ase­zeci cari vo­taseră războiul ! Dar pana mea refuză de a mai scrie ceva despre asemenea lașități. De aceea să trecem înainte. (Va urma) ................. T­­­1 ---­Monăstirea sârbească De­can din Serbia veche — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de azi repre­zintă o vedere a vechei monastiri Decan, din Serbia veche, zidită de regele serbesc Stefan, supra­numit Sveti Kraly (regele sfint). Această monastire este situată în partea de sus a vaîei Decanska Bistrici, ca amintire a înfrân­gerii bulgarilor din anul 1330. In împrejurimile acestei mă­­năstiri au­ făcut groaznice jafuri și masacre tătarii în anii 1687—■ 1692, din care cauză numeroși șerbi au trecut la religia ma­­hometană. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANEI Procesul relativ la neregu­­laritațile comise la societa­tea de asigurare «Unirea» Ieri a venit înaintea tribunalului Ilfov, secția a 4 a, judecarea proce­sului privitor pe Al. Sc. Miclescu, N. Gatargiu, E. Ioachimovici, Ios. Marco­vici, Isidor Kohen și Nae An­­ghelescu, dați judecăței pentru mai multe neregularități comise la so­cietatea de asigurare «Unirea». Parchetul a fost representat prin însuși de prim-procuror Hamangiu. Societatea de asigurare «Unirea», constituită parte ci­vilă cu suma de peste o jumătate milion lei, a fost representată prin d. advocat Stă­­nescu, iar societățile de reasigurare «Garanției»din Paris și «Glndbacher», constituite de asemenea parte civilă, au fost representate prin d. advocat Christian Tomulescu. . Inculpații au fost asistați de dinii avocați I. Tu. "Florescu­­ și Bädärän. Constatându-se lipsa mai multor martori, d. prim-procuror a cerut tribunalului amânarea pentru ca să se ia măsuri cu martorii. Ne opune nid­u-se nici reprezin­­tanții părții civile și nici inculpații, tribunalul a admis cererea de amâ­nare făcută de d. prim-procuror și a amânat judecarea procesului pen­tru 24 Martie, condamnând tot d’odată pe martorii absenți la a­­mendă.* * * Procesul falsificatorilor de mandate de la prefectura de Ilfov Se știe că acum vr'o două luni, L. Gh. Mac’uedon și I. Pop, funcțio­nari la prefectura județului Ilfov, au fost arestați și dați judecăței pentru abuz de încredere și fals la acte publice. Lui Machedon i­ se impută că în calitate de șef de biuton la serviciul de ordonanțărî,­­abuzând de­ încre­derea superiorilor săi, emitea man­date duble de plată și contrafăcutul semnătura acelor pe ale căror nume au fost emise, le dădea apoi lui Pop spre a le incasa de la percepție. Afară de aceasta, ei au mai com­is și alte escrocherii frustrând județul cu câte­va mii de lei. Judecarea acestei afaceri a venit era înaintea tribunalului Ilfov, sec­ția 3-a. Lipsind însă unul din arestați și anume Pop, fiind bolnav, procesul s’a amânat pentru 29 Ianuarie cor. Grefier. Marele Ci­c Răsese Astă­zi. JOLN­ S3 lanua­­rie 1903 Pentru prim» cari IMOMETSNS Herm­ite Is Krueger (Urmare.—Vezi de la No. 335 până la No. 20). CAP. VII RSsboîuI dr eliberare de la ISS0-8I Primele semne ale furtunii ce amenința să isbucnească au fost evenimentele cu ocazia seches­trarei forțate a carului feld-cor­­neiului Bezuidenhout. Guvernul englez a început să încaseze biruri și să dea in ju­decată pe aceia cari nu le plă­teau. Intre aceia cari refuzară ca să plătească aceste biruri a fost și Piet Bezuidenhobt din distric­tul Potchefstroom. Refuzul dărilor era unul dintre mijloacele rezistenței pasive față de guvernul englez.­­ Mai înainte mulți burghezi plă­tiseră aceste dări de bună-voie, cereau să li se dea chitanțe în cari scriau că au plătit aceste bi­ruri sub domnia forței Guvernul ordonă ca să se se­chestreze cazul lui Bezuidenhout și să-l vândă pe calea licitațiunei. La această licitație se prezentă și Piet Cronje, care a devenit foarte cunoscut în ultimul răs­­boiu, și adică însoțit de un număr de burghezi înarmați care dă­dură jos cu forța din car pe por­tărelul englez. Ei duseră în triumf carul până la ferma lui Bezuidenhout. A­­cesta și cu alți burghezi a fost trimis la Krueger, la ferma sa din districtul Rustenburg, pen­tru ca să-l roage a veni ime­diat la Potche­fstroom unde bur­ghezii se pregăteau ca să în­ceapă răsboiul de eliberare. Krueger primi această invita­­țiune și află pe burghezi adunați nu departe de Potchefstroom. Aici comandantul trupelor en­gleze din localitate spuse lui Krueger că faptul întâmplat cu carul lui Bezuidenhout este o rebeliune. Krueger response : — Te-ași aproba, dacă am fi recunoscut anexiunea,ceea ce însă nu s’a întâmplat. Noi nu ne con­siderăm ca supuși ai Angliei și chestia birului nu este o chestie particulară a lui Bezuidenhout, ci o chestie de principiu care privește țara întreagă. In urma acestei întâmplări Krueger și cu alți fruntași hotărî să convoace adunarea comite­tului la Paardkaal, pe ziua de 8 Decembrie 1880, ca să întrebe poporul dacă chestia aceasta se poate tranșa pe cale pacinică. Cu două zile înainte de acest termen, adunarea a fost oprită și părtașii la ea considerați ca rebeli. O mare mulțime de burghezi se adunară la ziua hotărâtă și de­ciseră în unanimitate că guver­nul republice­­n șî reia oficiul și convoacă Volksratul. Afacerile au­ fost predate unui triumvirat compus din Krueger ca vice-președinte, Piet Joubert ca comandant general și fostul președinte W. Pretorius. Acest triumvirat lansă o pro­clamations în care arăta pe baze istorice că dreptatea este de par­tea Republicii și se făcea tutu­ror cunoscut restabilirea guver­nului Republicei sud Africane. ____ (Va urma), lor, precum și pedepsele la cari sunt supuși în caz de infracțiune de la disciplină și servieta. Art. 27.—Ofițerii de poliție, ma­i întrunesc condiții]nile de titlu pen­­tru postul ca ocupă, pot fi numiți prin înaintare, după îndeplinirea stagiului, în funcțiunea imediat su­perioară pentru care n’ar avea titlu­rile cerute. Stagiul pentru trecerea de la gra­dul de sub-comisar la cel de co­misar, este de două ani; pentru trecerea de la gradul de comisar la cel de director de poliție, polițaie, director sau inspector al prefectu­rilor de poliție, stagiul este de trei ani. Art. 28.—Deosebit de condițiunea titlurilor, prefecții de poliție de la Iași, Craiova și Galați, directorii și inspectorii de poliție ai prefecturi­lor, poliț­ii, directorii de poliție și comisarii, trebue să aibă etatea de cel puțin 25 ani, sub-comisarii, cel p­uțin 21 ani. Sub-comis­arii, la intrarea lor în funcțiune, nu pot avea mai mult de 30 ani. Art. 29.—Ofițerii de poliție, dacă sunt doctori sau licențiați în drept, pot fi trecut! din serviciul poliției în magistratură,socotindu-li-se tim­pul l­ovit în poliție ca și cum ar fi fost făcut în parchet. Art. 30. — Ofițerii și agenții spe­ciali de siguranță pot fi numiți și dintre aspiranții cari n’ar întruni condițiunile de admisibilitate cerute de legea de față. § 2.—Numirea și îndatoririle perso­nalului Art. 31.— Ofițerii permanenți de poliție sunt numiți prin decret re­gal, după propunerea ministerului de interne, înainte de a intra în funcțiune, ei sunt ținuți a prezintă jurămînt. Art. 32. — Ofițerii de poliție vor purta însemnele hotărîte prin regu­lament sau decisiune ministerială. In caz când dau ordine sau fac somațiuni în public, ofițerii de po­liție vor trebui să poarte neapărat însemnul funcțiunei ; ordinele se dau și somațiunile se fac în nu­mele legei. Art. 33 — Ofițerii și agenții de poliție nu pot ocupa alte funcțiuni publice sau particulare ; nu pot face comerciă nici exercita veri­ o altă profesiune ; nu pot ține moșii în arendă, nici lua în întreprindere lucrări de ori-ce natură , nu pot servi sau­gera afaceri ale altor per­soane, nici face parte din consiliul de administrație al verii unei so­cietăți comerciale, industriale sau financiare. Art. 34.—Este cu totul oprit ofi­țerilor și agenților de poliție, ca prin daruri, promisiuni, amenințări, violențe sau ori­ce alte mijloace, să împiedice sau să încerce a împie­dica, pe vre­un cetățean, de a-șî exercita în mod liber drepturile lui politice, precum : de a lua sau nu parte la o întrunire politică, de a lipi sau distribui afișe pentru ase­menea întruniri, de a vota sau nu vota anume candidați, de a dis­tribui buletine de vot, etc. Asemenea le este oprit de a îm­părți sau a lipi ei înșiși afișe pen­tru întruniri politice , de a distri­bui buletine de vot , de a sta, dacă nu au fost legalmente ceruți, înaintea localurilor de vot sau de întrunire, ori prin împrejurimi , cu un cuvînt, de a face orî-ce act cu caracter politic, afară de exerci­tarea dreptului de vot. Ori­ce abatere, în această privin­ță, din partea ofițerilor și agenților de poliție, constitue un delict de abuz de putere și va fi pedepsit conform art. 147 din codul penal. Cinci alegători au dreptul de a da în jude­ată pe cei abătuți, di­rect înaintea instanței competente, precum și de a susține acusațiunea; acusațiunea înaintea instanțelor ju­decătorești va trebui să fie susți­nută de cel puțin două din alegă­torii cari au semnat plângerea. Dreptul de reclamație se prescrie printr-o lună de la comiterea fap­tului : termenul de înfățișare nu va putea fi, în nici un cas, mai lung de cinci­spre­zece zile. Deosebit de acțiunea penală, ofi­țerii de poliție vor fi supuși și la măsuri disciplinare, conform pre­vederilor acestei legi. § 3.— Stabilitatea și măsuri disci­plinare Art. 35.—Ofițerii de poliție, cari întrunesc condițiunile cerute pentru funcțiunile ce ocupă, se bucură de o deplină stabilitate, fiind însă supuși măsurilor disciplinare anume pres­crise de legea de față , ei nu pot fi depărtați din serviciu sau mutați în altă localitate fără consimțimîn­­tul lor, nici chiar prin înaintare, de­cât ca măsură disciplinară și tot în condițiunile prescrise de lege. Aceia cari nu posed titlurile co­respunzătoare funcțiunilor ce ocupă, nu pot fi înlocuiți de­cât prin aspi­ranți cari întrunesc condițiunile de admisibilitate ; în caz însă când n’ar fi aspiranți cari să îndeplinea­scă aceste condițiuni, pot fi numițî și aceia cari n’ar întruni condițiu­­nile de admisibilitate cerute. După un an de la punerea în a­­plicare a prezentei legi, ofițeri­­ de poliție, cari n’au titlurile corespun­zătoare frintei unei for și au conti­nuat serviciul în acest timp, se vor bucura și ei de stabilitatea prevă­zută prin prezenta lege, de­o­po­trivă cu aceia cari posedă titluri, dacă vor fi trecut examenul de ca­pacitate și aptitudine. Art. 36.— In caz de abateri de la datoriile serviciului lor, precum și de la datoriile ce le sunt impuse prin legea de față, ofițerii de po­liție sunt supuși, fără prejudiciul acțiunei penale, dacă ar fi loc, la următoarele măsuri disciplinare : Mustrarea ; Amendarea; Mutarea ; Retrogradarea ; Suspendarea; Revocarea. Ordinea în care aceste măsuri sunt enumerate, nu implică și or­dinea în care pot fi cerute și apli­cate. Art. 37.---Pe­ntru aceia­­ râd nu auj titlurile corespunzătoare funcțiuni­lor ce ocupă, măsurile disciplinare se pronunță de ministerul de in­terne ; pentru ofițerii de poliție, cari se bucură de stabilitate, măsu­rile disciplinare sunt mărginite, se pronunță și se execută conform pre­vederilor l’egen de față. Art. 38. Mustrarea, verbal sau în scris, are loc tot­dea­una în par­ticular și confidențial , ea poate fi făcută de ori-ce cap de servietă o­­fițerilor de poliție puși sub ordi­nele sale. Dacă mustrarea se face în scris și nu de prefectul județului sau de prefectul poliției Capitalei, ea va fi adusa la cunoștința acestora. Art. 39. — Amenda nu poate fi pronunțată de cât de ministrul de interne, de prefecții de județe și­ de prefectul poliției Capitalei;­ ea nu poate trece peste a treia parte din retribuțiunea pe o lună, nici a fi aplicată mai mult de trei ori tn cursul unui an. Peste aceste limite, amanda nu poate fi aplicată de­­cât în urma unei hotărîri, pronunțate de autori­tatea disciplinară instituită prin presenta lege. Art. 40.—Mutarea și retrograda­rea nu pot fi pronunțate de­cât prin decret regal, în urma unei hotărîri disciplinare. Art. 41.—Suspendarea din func­țiune, cu pierderea retribuțiunei, poate fi pronunțată de ministrul de interne ; ea nu poate însă trece, fără o hotărîre disciplinară, peste zece zile, nici fi aplicată mai mult de trei ori în cursul unui an, afară numai dacă nu este consecința unei urmăriri penale. In cazul din urmă, funcționarul beneficiază, pe tot timpul suspen­dare­, jumătate retribuțiunea. (Urmare și sfirșit tn No. de mâine) U Clii.MTAN­E PI 7.1 Spiritul e în oameni, și sufla­rea lui Dumnezeu îî face înțe­lepți. Reorganizarea administrativă (Urmare.—Vezi No. de erî) CAP. III Recrutarea și stabilirea per­sonalului § 1.— Condițiuni de admisibilitate Art. 25.—Nimeni nu poate fi nu­mit în serviciul polițic­, dacă nu este român prin naștere sau natu­ralisat, dacă nu a satisfăcut obliga­țiunile legei de recrutare, dacă­ nu are folosința deplină a drepturilor civile și politice și,­dacă nu este­ de o constituțiune robustă și fără nici o infirmitate. Art. 26.—Pentru a fi numit pre­fect de poliție la Iași, Craiova și Galați, director de prefectură de po­liție, inspector, poliț­it sau director de poliție, aspirantul trebue să pot scadă diploma de doctor sau licen­­itat în drept. Pentru postul de comisar, aspi­rantul trebue să fi absolvit o școală de științe de stat, o școală supe­rioară învățămîntului liceal sau o școală militară de ofițeri și să trea­că un examen de aptitudine, care va fi regulam­entat. Pentru a fi numit sub-comisar, aspirantul trebue să fi absolvit cel puțin liceul și să fi­ trecut examenul de aptitudine , în lipsă și cu încu­viințarea ministerului de interne, pot fi admiși la examenul de apti­tudine și absolvenții gimnaziului. Ministerul de interne poate im­pune exargienii de aptitudine chiar aspiranților doctori sau licențiați în drept. Sergenții de oraș se recrutează de preferință dintre foștii militari ; un regulament special va determina modul de înaintări în corpul ser­genților de oraș, orele­­ de serviciu, disciplina, uniforma și armamentul ÖDIYersBi io provincie De la coreso. ooștri particulari — Pe ziua de 21 Ianuarie — Craiova îngrozitoarea crimă a unui nebun.—V’am comunicat telegrafic îndouita crimă comisă de Constantin Mitrică, în str. Fundu­iferarilor. Ple­când după amănunte, iată ce am putut afla relativ la această îngro­zitoare crimă: Mitrică nebun. — Sunt puțini oa­meni în Craiova, cari nu cunosc pe Mitrică nebunul­ înalt, bine făcut, dotat de la natură cu o muscula­tură esculană, Mitrică trăia totuși din mila trecătorilor. Lipsit de vo­ință nu putea sau nu voia să mun­cească nimic, și mulțumindu-se cu 10 sau 20 de bani ce-i căpăta ziua, se ducea seara acasă în str. Fundu­ Ferarilor, unde pe o saltea de pae, unica mobilă din odaia în care lo­cuia, mânca o bucățică de pâine cumpărată cu banii de căpătat. Une­ori, și probabil când vedea că ziua trece și încă n’a căpătat cu ce să-și cumpere pâinea, Mitrică deven­ea a­­gresiv și nu de puține­ ori cu sila a scos «cinciul» din buzunarul tre­cătorului. «Vecinii din mahn­a mai spun că «nebunul» de multe­ ori nu eșea zile întregi din casă și că ore întregi vorbea singur, gesticula și «par’că comanda o trupă de soldați’). Comiterea crimei. — De două zile Mitrică nu eșise din casă, și azi pe la orele 2, vezând că prin curtea casei unde locuia și care servea de pasaj, trec douî boerî, eși din odae să le ceară «eviciul». Grăbiți, d-niî Dumitru Crețulescu și Ioan Matei Bereu — cei douî trecători— nu se opriră pentru a da pomană ne­bunului. Atunci Mitrică, reintră în casă de unde luă un topor și cu o iuțeală nepomenită de pe pe la spate , fie­căruia câte o lovitură în cap. Car­­m­urile fură despicate în două și moartea celor douî geambașî — Crețulescu și Bereu erau de me­serie geambașî — a fost instan­tanee. In fața acestui spectacol îngro­zitor, cei cari fuseseră martori, cu multă precauțiune și prin ademe­niri, reușiră să dezarmeze pe crimi­nal și să-l lege. Sosirea autorităților. — D. prim­­procuror Isvoranu și d. Boboc, pre­fectul poliției, au sosit cei dintâiü la fața locului. Cu zîmbetul pe buze și cu satis­facția în suflet, primi Mu­rică pe oamenii legei. «Așa vor muri toți spionii și trădătorii de țară î» au fost primele cuvinte rostite de cri­minal, care cu un gest teatral arătă spre cele două cadavre. Se dete ordin de către d. prim­­procuror ca criminalul să fie dus la poliție, iar cadavrele la morgă. Lucilius. Constanța . Incendiu." Astă-noapte un in­cendii"­ s’a declarat la proprietățile locuitorului Stan Marin, din com­. Galița, distrugându-le cu desăvîr­­șire. Focul a luat naștere de la o sobă a cărei construcție fiind rea a făcut ca focul să se ’ întindă la grinzi. Nenorocire.­­ Pe când copilul Gheorghiță, fiul lui Andrei Alexan­­drescu, vroia să traverseze strada Principală, a fost călcat de o căruță care mergea în goana cailor. Copilul într’o stare puțin gravă, a fost transportat la domiciliul pă­rinților. Mișcarea în port este foarte animată grație faptului ca porturile Galați și Brăila sunt inaccesibile din causa ghețeii. Zilnic sosesc câte 3—4 vapoare cari încarcă și­ descărca cereale. Rit­ire.—• Aseară pe când Paras­­chiv Gh­e­orghle se întorcea din oraș unde fusese pentru niște târgueli, pe drumul de la Agrigea a fost în­tâmpinat de niște necunoscuți cari l’au luat la bătac rănindu-i grav la ochiul d­rept. Miron. Pîpești Amănunte asupra mișcarei din Boldești. —­ Am publicat erî că, cu ocasiunea alegerea consiliului iigipii­lal dif]., co­p. Bili4Așlîp 0,s în­­carnare s’a­­ născut între patisanii celoir­ doue i­ate, propuse a­zi alese, incăerare din care pe­rc­ é^t­ínul' co­munal s’a ales cu capul spart, mai fiind și alți 7 răniți, fără de nici o gravitate însă. iată căușele cari au pricinuit a­­ceastă încăerare . Satul contra primarului.—­Pin», la alegerile din toamna trecută, cota. Boldești avea de primar pe proprie-

Next