Universul, octombrie 1904 (Anul 22, nr. 270-300)

1904-10-28 / nr. 297

Y > X *­ ­AISUL X5II, nr. 291—Jeul 23 Octombrie 1­991 Fondator: LUIGI CAZZAVILLAtI*1^ CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN LUMEA întreaga Calendar pe anul 1904 Ortodox ,­Miercuri, 27 Octombre. — Sf.­­ Nestor și Sf. Dumitru Basa­­rabov. / Catolic­­ Miercuri, O Noembre. — Teodor Soarele răsare 6­48 ; apune 4.40 I —­­ —— București, 27 Octombrie Morala afacerilor Cu toate că situațiunea fi­­n­nanciară internațională e des­tul de grea din cauza costi­sitorului războiu din Extre­­tami-Orient și a nesiguranței ce domnește în privința vii­torului celui mai apropiat, des­­­voltarea industriei noastre na­ționale urmează neîntrerupt. Capitaliștii occidentali, cari multă vreme au fost rec­in­­sformați asupra stârei lucruri­lor de la noi și din cauza asta j se țineau­ în rezervă, au­ înce­­put să se intereseze mai de a­­­proape și să caute a înjgheba a­­­faceri industriale în România.­­ Faptul constitue fără îndo­ială un progres; se cere însă «ă fim cu băgare de seamă ,pre a deosebi binele do red și să ne păzim de idei gre­șite.­­ In această privință găsim,­­într’un articol al revistei­­ Bursa», câte­va reflexiuni ce m­erită a fi cunoscute în cer­curi cât mai largi. După ca amintește răul ce fi-au pricinuit țării acei m­­i­­jlocitori cari au­ adus primele­­ capitaluri străine în întreprin­derile industriale din țara noastră fără a se gândi la alt­ceva decât, cum să tragă i­­mm­ediat cât mai mult folos, Confratele spune următoarele: Deși suferim încă de pe urma­­ necunoașterei noastre de către streinii întreprinzători, deși tot l se mai înjgheabă afaceri insufi­cient studiate și în care atât ca­­­pitalistul străin, cât și proprieta­­irul român sunt victimele inter­­mediarilor , deși o sumă de în­­­treprinderi tânjesc încă din cauza­­­ păcatelor săvârșite la origina lor .—totuși un progres este de con­statat., Sunt acum în țara noas­tră întreprinderi înfloritoare și humorul lor crește zilnic ; capi­taliștii străini, legați în bună parte între dînșii prin relațiuni­i de afaceri, își comunică reciproc experiența câștigată la noi și se­­ îndeamnă între dînșii la între­­­prindere nouă în România. Acum nu se cere nouă să fim­­ cuminți și, folosindu-ne de mo­­­mentul favorabil prin care tre­­icem, să ne dăm bine seamă de ceea­ ce se poate și de ceea­ ce nu se poate ; să nu confundăm pe oamenii cari, pregătiți sau ■ nu, conștienți sau nu de ceea­ ce ■fac, morali, imorali izbutesc să realizeze afaceri, cu afacerile în­­să­șî. In general oamenii aceștia dispar după un timp și afacerile dacă sunt cu chibzuință înteme­iate, rămân și aduc folos și po­sesorilor lor și țârei întregi. Confratele încheie spunând că există o morală a afaceri­lor independentă de morali­tatea oamenilor de afaceri. Morala aceasta este că ori­cine procură mijloace desvol­­tării unei ramuri de activitate națională, contribue la pro­­pășirea țârii. Din Bucovina somnoroasă a țărișoarei Bucovina în favorul mult uitatului țăran, spre a-l scăpa din criza în care se află. Un fapt lăudabil în această direcție este înființarea «Băncei țării». In ședința a șaptea, dep. dr. Fl. Lupu raportează asupra în­­ființărea unei «bănci a țărei». Presidentul țârei, dr. cav. de Biegleben, zice că chestia înfiin­­țărea unui institut de credit al țarei, e de mult timp obiectul discuțiilor și a desbaterilor, și că guvernul în aceasta a fost cât se poate de bine-voitor. Ele bu­curos deci că aceste silințe au luat forme mai concrete. Urmează discursul de p. dr. Weidenfeld, singurul contrar în­­ființărei «băncei». Oratorul fu mereu întrerupt de strigăte de protestare din partea întregului public aflător în sală. Au vorbit pentru înființarea «băncei țârei» deputații L&ngen­­­haun, dr. Volcinsehi, dr. Hul­ban și dr. Aurel cav. de Onciul. Motivarea acestor deputați a pro­vocat mare entusiam, în­cât ori­ce altă discuție e exclusă. «Banca țărei» a fost deci vo­tată de întreaga dietă, în strigă­tele și aplausele frenetice ale în­­tregei camere și a publicului. Deputatul dr. Aurel cav. de Onciul raportează din partea co­­misiunei economice despre pro­­ectul de lege referitor la «trans­formarea dreptului de propinație și convertirea restului de datorie a rescumperărei propinației». La desbatere au vorbit pentru­­ de­putatul baron K­urmuzachi și dr. Hulban. Proectul este votat în aclama­­țiunea întregei camere, înlocuirea trenului local cu automobilul Pe linia Hatna-Dornavatra se va introduce ca și în cele­llalte lo­curi ale Austriei de jos și Boe­­mia, un automobil care se speră că va face distanța Hanna-Dorna­­vatra numai în timp de 5 ore, în loc­­ de 8 ore cum face acum tre­nul local. Un bărbat cu umbrelă de damă Ilie Denesciuc, din Cu­vești, a fost arestat la gara Cernăuți de comandantul gardiștilor, văzând la sus numitul o umbrelă de damă cu mânerul de argint și gravat monogramul «M.» Dus la poliție, numitul mai întâia minte desvinovățindu-se că umbrela i-a fost dată de stă­pâna Betti Meierhofer, din Se­­rejeni (România). După un in­­terogatoriu, depune că umbrela a furat-o de la sus numita d-nă. Făcându-i-se o cercetare mai a­­menințită, se găsi asupra lui o sumă mai însemnată de franci și câte­va șervete la cari se cu­noaște că monogramele au fost desfăcute. Parchetul cercetează. Societatea «Junimea» Duminică s’a ținut întâia șe­dință socială a «Junimei» în acest an, în onoarea membrilor noul intrați. La orele 9 seara pavilionul pa­latului național era plin de oas­peți, între cari și doamne și dom­nișoare. Ședința se deschide de preșe­dintele societate!, d. când. fl­. Lucaci, Care îndeamnă pe juni­­meni, în deosebi pe membrii noul de a se devota cu credință ideii naționale sub steagul tricolor. Apoi mai vorbi vice-președin­­tele societăței, d. stud. sll. Alecu Procopovici. Continuând șirul i­­deilor emise de președinte, arată că «Junimea» este în ajunul unei acțiuni, menită să dea avînt nou simțului național. Termină cu­­vîntarea în onoarea membrilor o­­norificî, în numele cărora răs­punseră, în mijlocul unor vii aclamații, d-niî O. Țurcan și Dori Popovicî. In numele tinerilor membri vorbi d. Nichitovicî, dând pro­misiunea de a rămânea pururea fii credincios! al națiune! și «Ju­nimii». Din cauza doliului, în urma morții membrului emeritat St Grigorovicî, nu a avut loc o parte neoficială a ședinței. Toți răma­seră petrecând plăcut la un loc. Au părăsind pavilionul la orale 12 lun. noaptea. Refor­a electorală In urma acordului majorităței dietale, s-a hotărît definitiv pro­ectul reformei electorale, ce se va vota în una din ședințele viitoare. Se vor crea 55 mandate, din­tre cari : 10 din cursa generală a IV ; 14 din curia III, a cole­giilor rurale ; 14 din curia II, a colegiilor urbane ; 15 din curia I, a marilor proprietari (12 pen­tru marii proprietari și 3 pentru reprezentanții fondului religio­­nar, și 2 viriliști. Comitetul țării se va compune din 8 membri, dintre cari se vor alege 2 de către deputații marii proprietăți, 2 de deputații orașe­lor și 4 de deputații curiei III și IV în secții naționale. In comite­tul țarei creat pe baza reformei, Românii vor fi în număr de 8 față de 5 membri de alte națio­nalități. Alegerile în dietă se vor face direct și secret. Societatea dezertorilor ruși. O companie a societății de a­­jutor pentru dezertorii ruși a in­tervenit la șeful țării, dr. Bieg­leben,în chestia dezertorilor ruși. Șirul țării, după ce se informă de starea dezertorilor, promise că pe viitor va căuta să îmbu­nătățească starea lor. După cum este cunoscut, de­zertorii se aduceau cu escortă de la granița rusească la poliția din Cernăuți, pentru interogato­riu ; pe viitor interogatorul se va lua de gendarmerie în Noua­ Sulița.­­ Un grup de 32 dezertori a fost predat unui agent al firmei Goldbest­­ Comp, reprezentant al liniei Austro-Americane. IM vap. iCfirespondență part­ a ziarului «Universul»­ Cernăuți, 24 Octombrie. «Banca țării» Din premersurile dietei, vedem că ambele partide sunt până în prezent în cea mai mare înțele­gere. Era timpul suprem ca să «fri .joacă această schimbare în viața GEOMÎGI FEMININE Despre vizite Toți musafirii trebue tratați la fel. Nu primi deci de­cât pe a­­ceea cari ’ți plac și închide ușa celor­l­alți, dacă nu te poți arăta bine-voitoare față de aceia cari 'ți sunt antipatici. Iar dacă persoane, pe cari le întâlnești într’o casă amică, ’ți cer adresa, te întreabă da ziua primirui, iar tu nu dorești să-I primești, fii totuși amabilă și gă­sește pretexte dibace spre a te face că nu înțelegi. Unele persoane sunt foarte ne­îndemânatice când fac vizite. Ele îți vorbesc despre fleacuri sau despre micile lor afaceri parti­culare, pe când o covorbire in­teresantă ți ar ține atenția încor­dată sau ți-ar fermeca spiritul. Altele ’și urmăresc ideea, revin necontenit la dînsa și readuce pe tapet mereu subiectul lor, când convorbirea se desfășoară pa un cu totul alt teren. Nu­ e chip de făcut interesantă convorbirea cu acest soiü de limbuți, iar gazdel­e î trebue mare tact și nemărginită răbdare, spre a readuce binișor pe musafirul plictisitor la convorbirea gene­rală. Gazda trebue să știe să asculte și să răspundă. Copiii nu se duc la vizite, iar stăpânii casei trebue să îndepăr­teze ei înșiși pe ai lor. Fie­care trebue să înțeleagă că aceste mice ființe gălăgioasă nu vor putea răbda o liniște silită ori că prea marea lor libertate ar putea in­comoda persoanele prezente. Silvia. Tribuna militară Ofensiva generalului IC K­­rupatkin II Motivele strategice, care au împins pe generalul Kuropatkin să provoace luptele sângeroase, din ultimul timp, au fost inspi­rate, după cum s’a spus deja, de dorința de a veni în ajutorul mo­ral al apărătorilor de la Port- Arthur, câștigând o victorie, la distanță, contra japonezilor. Condițiunile tactice, în care s’a angajat lupta din partea generi­­simului rus și desfășurarea teh­nică a diferitelor lupte ce a în­­ durările da la Innsbruck Se anunță din Innsbruck că, a­­fară de pictorul Pezzey, mort dintr’o lovitură de baionetă, a­r fi încetat din viață un german, lovit de un glonte de revolver. Se zice că a murit și unul din­tre studenții italieni răniți. Nu­mărul răniților e mult mai mare de cum s’a spus la început. Ita­lienii arestați sunt în număr de 140. A doua­ zi după scenele tra­gice, despre cari v’am telegra­fist și în cari italienii se văzu­seră constrînși să tragă gloanțe de revolver, germanii au reîn­ceput agresiunile. Italienii, întâl­niți pe stradă, au fost insultați, trântiți la pămînt și bătuți cu bastoanele. Nimeni nu se lua apărarea. Pe la amiazi, situațiunea de­veni foarte gravă. Din toate păr­țile începură să se adune cete mari de germani și se auziau mai teribile ca ori­când strigătele de amenințare contra italienilor. Un grup ca de 20 germani austriaci s’a adunat la gară și s’a dus la casa doctorului italian Bazzanella, încercând să pătrundă înăuntru, însă poarta era încuiată și era prea solidă. Demonstranții s’au mulțumit să smulgă firma. Apoi s’au dus la casa profesoru­lui Farinelli, făcând o demon­­strațiune ostilă. Devastarea facultății ita­liene După aceasta s’au dus la lo­calul facultății juridice italiane. In timpul nopței se spărseseră deja ferestrele cu aruncături de petre. Cortegiul demonstranților se întâlni cu un alt grup ca de 300 de unși și, cu toții, luară cu a­­salt localul spărgând ușa cea mare cu securile și apoi sfărâ­mând cele­l­alte uși, scaunele, mesele, sobele, băncile și lăm­pile. Toate obiectele au fost fă­cute bucăți și aruncate pe fe­reastră. Se formă ast­fel în stradă o movilă mare de ruine. Dacă ar fi explodat în local cinci sau șase bombe, aspectul n’ar fi fost mai trist ca după această devastare. La ora 1 demonstranții por­niră și pe drum numărul lor crescu enorm. Apucată spre pa­latul imperial, locuit de arhhidu­­cele Eugeniu și de guvernator. Aci sparseră cu petre toate gea­murile. Gălăgia era de nedescris. *) Din noul volum de versuri al d-lui R. D. Rtosetti, s­paniila România «­»10 Bani'la sl­LIngiaHT­ANDHCIURI Pag. III Linia corp 7 Bani 40 Pag IV „ 20 t Inserții și reclame­­ 1,25 linia / REDACȚIA Șl ADMINISTRA f1. Strada Brezoianu 11, Buc­ ureprins, ne dau îndărăt cu mai bine de 100 de ani din punctul de vedere al artei războiului. Pentru bătălia ce proiecta și care a fost începută de genera­lul Kuropatkin prin mișcările sale de la 6 Octombrie, reamin­tesc încă odată aci desfășurarea adoptată pentru forțele sale : Corpul 3 siberian forma stânga rusească și avea misiunea să a­­tace și să ocupe succesiv Bia­­niapudza și Bensiku ; la centru era corpul 4 iar la aripa dreaptă corp. 10 și 17 europene. Reserve specială a aripei drepte era for­mată din corpul 6, așa că mai remâneau corp. 1, 2 și 5 dispo­nibile, cari au constituit rezerva generală a rușilor și cari veneau înapoia centrului. Spre a um­ple spațiul de peste 30 kilometri dintre corp. 3 și 4 siberian, ge­neralul Kuropatkin a aruncat în acest interval toată cavaleria sa sub generalul Micenko. Spre a discuta această gru­pare de forțe e nevoie de a ve­dea cum­ a putut fi planul de o­­perație al generalului Kuropatkin. Intențiunile generalisimului rus nu puteau fi altele de­cât de a forța linia Yantai, să cucerească Liao-Jang și să despartă pe japo­nezi ori să-i arunce spre Feng­­hoangweng. Pentru reușita aces­tui plan erau posibile două ma­nevre: Să țină de front masa japoneză, pe când o parte din forțele rusești cucerind Bensiku, ar amenința direct linia de re­tragere, din­spre Fenghoangweng și ar forța prin urmare pe japo­nezi la retragere, ori să-și aco­pere flancul stâng cu un detașa­ment, iar cu masa forțelor sale să zdrobească frontul japonez. Pentru acest din urmă proiect de operație ocuparea localității Bensiku de către Ruși nu se impunea oare destul pentru el, să ocupe solid Bianiupudza și da aci să supravegheze drumurile ca, de la Bensiku, duc spre mi­nele Yantai, adică spre flancul stâng, ai direcțiunei de atac a­­dopt­ată de centrul rusesc. Sforțările, făcute de Ruși ca să ocupe Bensiku, arată că pla­nul lor a fost să amenințe linia de retragere japoneză din­spre Fenghoangceng, dincolo de Ta­­itso. Acesta ßine clar proiectul pre­supus al rușilor, după cât reese din operațiunile lor, atunci gru­parea de forțe a generalului Ku­­ropatkin e cu totul greșită. Dacă aripa lor stângă avea misiunea decisivă, atunci ea era prea slabă pentru o asemenea acțiune și expusă să dea greș de la înce­put, după cum s’a și întîmplat. Cavaleria lui Micenko nu­ a pu­tea fi de nici un folos în acest teren muntos și nici la atacul ori ocuparea localităților Bianiu­pudza și Bensiku. Cavaleria n’a fost nici o­dată armă de resis­­tență ori de poziție , prin ur­mare trimiterea ei în această parte a câmpului de bătălie a fost cu totul greșită, căci acțiu­nea ei s’a redus aci la o simplă misiune de legătură și suprave­ghere, operațiune pentru care câte­va escadroane ar fi fost suficiente. La centru și la aripa dreaptă rusă, timp de 3 zile­, de la 0 până la 9 Octombrie, lupta a fost dată de ruși contra perdelei de ante-posturi a japonezilor, cari în mod foarte judicios au dus o luptă de resistență în retragere, dând timp masei japoneze dina­poi să se gătească și să se gru­peze în vederea bătăliei. E straniu și poate un exemplu unic în istoria războaelor, că după trei zile de luptă ofensivă, generalul Kuropatkin n’a ajuns nici să se orienteze, nici să se hotărască asupra loviturei ce vo­a să dea japonezilor. Atunci la ce a servit masa de 3 corpuri, ce a păstrat înapoi până în ziua de 15 ca reservă generală ? Această reservă nu a fost întrebuințată de­cât după 9 zile de luptă și când cauza rusească părea pardută. Pentru spiritul metodic, dar confus al generalului Kuropat­kin­, ofițer abil de stat-major, dar slab comandant de trupe, se pare că bătălia ce a dat la Liao-­tang și la sud de Mukden a fost întrevăzută de el ca o ma­nevră de toamnă, unde diferitele arme și corpuri de armată au venit, în mod­ metodic și succe­siv, să dea, în zona lor de ac­țiune, o reprezentație de luptă. Totul s-a redus la o serie de re­zultate deosebite și parțiale, care a costat pe ruși perderi colo­sala, fără să le asigure un sin­gur moment victoria. Intre alte calități ce se cer li­nul general de căpetenie și care se recunoșteau generalului Ku­ropatkin, când i s’a dat comanda trupelor din Manciuria, era și spi­ritul de hotărîre și voință fermă. In luptele ce s’au dat la sud da Mukden, poate că aceste două însușiri sunt acelea ce au lipsit mai mult generalisimului rus. La începutul mișcărei sale ofen­sive, se părea că generalul Ku­­ropetkin voia să sdrobească pe inamic cu aripa sa stângă, dar, fiindu-i teamă de linia de ope­rație care înclina spre dreapta frontului său de luptă, grămă­dește toate forțele sale la centru spre a putea înclina într’o parte sau alta mai cu înlesnire, așa că, voind să gonească 2 epuri de­o­­dată, ori să sează în 2 luntrii, în loc să ajungă la un bun rezultat, excesul său de abilitate i-a pre­parat propria lui perie. Această frază umoristică explică princi­­piul tehnic al economiei forțelor, care a fost violat de generalul Kuropatkin și la Liao-Jang și la Mukden. Armata cea mai bună, coman­dată de un general incapabil, e ca o sabie de Damasc în mâinele unui om neexperimentat, ci poate fi omorît cu o frigare ruginită de un maestru abil. Această acțiune enormă a co­mandamentului asupra conduce­rei războiului a inspirat lui Na­poleon faimoasa frază : Nu legiu­nile romane au cucerit Galia, ci Cesar ; nu soldații cartaginezi au făcut să tremure Roma, ci Ani­­bal , nu falangele macedonene au pătruns în Indii, ci Alexandru. A­deverul acestei idei e exprimat și de proverbul: Mai mult folos aduc o sută de oi conduse de un lefi, de­cât o sută de lei con­duși de o oaie. Lipsa de hotărîre, de impul­sions și de voință de a învinge, din partea generalului Kuropat­kin, a transformat sforțările ruși­lor într’o bătălie paralelă, în care comandamentul rusesc a crezut că are să învingă rezistența ja­poneză prin o mișcare ușoară, în­ceată și progresivă ; în acest scop, a întreținut o luptă egală pe tot frontul. Toate rezervele rusești au fost întrebuințate să hrănească acest gen de luptă al secolului al 18-lea. Bătălia ast­fel concepută, consecințele erau na­turale și impuse. Rezervele au devenit un fel de rezervoriu, din care s-au luat, în continuu, pa­chete mici, spre a întreține această luptă fenomenală de 14 zile. Forțele rusești au fost îm­prăștiate pe tot frontul și s’au perdut în o luptă de uzură ste­rilă. Comandamentul rusesc, că­ruia ’î scăpase arma din mână, a așteptat atunci, inert, o circum­stanță favorabilă, care să-i dea victoria, dar fără să știe nici de unde, nici cum are să-i vie. Deli'an Amicii mei, când am plecat, Eram mai tînăr de căi voi; Veniaminul ne-a lăsat V’a fi zis glumind : «Raidem și noi!» Și 'ntreaga lume am pribegit, Umblând nebuni după­ noroc, Când soarta iarăși ne-a 'ntrunit Pe câte șense la un loc. Privesc al vostru blând profil Și, dus pe gânduri, trist rămân : Cum eu, plecat cel mai copil, Mantore acum cel mai bătrân ? Departe Departe mă aflam de ea, Dar o simțeam cai lângă mine, Căci dorul eî mă urmarea, Păcându-mi zilele senine. Acuma ne am apropiat, Un sat de stradă ne desparte, Iubirea însă a sburat, Alături stăm — și ce departe I Dădu D. Rosetti. Da la palat mulțimea se duse la cazarma vînătorilor tirolezi,cari șarjaseră mulțimea în noaptea trecută. Un pichet armat aștepta pe demonstranți. Aceștia răcniră și fluerară și atâta tot. Mulțimea se împărți în mai multe grupe care devastară câte­va prăvălii ale italienilor. Expulzarea italienilor Pe la 6 ore seara, vre o 200 de demonstranți se prezentară fap­­telui «Crucea Albă» și invitară pe deputații italieni­ austriaci și pe corespondenții de ziare, cari se aflau în Innsbruck, tocmai din cauza turburărilor, ca să plece din oraș în cursul nopței, căci nu se putea ști ce avea să se Întîmple cu dînșii a doua zi. Italienii au trebuit să se su­pună. Dînșii au plecat în aceeași seară. Indignarea între italienii din Triest, pentru faptele petrecute la Innsbruck, e foarte mare. mmm . . --------ap-«!»® -«»-CIV............ UN 1‘l­OVElUÎ PE 7,1 De la un platnic reü­ier ce poți. (Englez). DIN LITERATURA RUSĂ Greutățile viesei de A. Ceekov Lev Ivanovicî Popov, om ner­vos și nefericit atât in viața de slujbaș, cât și in viața de fami­lie, se așeză la masă și începu să calculeze iarăși. Era o lună de când cumpărase de la ban­cherul Coșchera un bilet de lo­terie, pe care îl plătea în rate lunare, și vrea să calculeze în cât timp îl va plăti, și când va de­veni biletul proprietatea lui. — După cursul zilei, biletul costă 246 ruble, socotea el.—Am dat arvună zece ruble, au mai rămas 236. Bine... La suma asta trebue să adăugăm : dobânda de 7% pe lună și */« % comision , pentru timbre și cheltueli poștale, pentru trimiterea diitanței 21 ca­­peici ; asigurarea biletului o ru­blă și 10 capeici; transitul o ru­blă și 22 capeici, pentru eleva­tor 74 capeici... Pe pat, după paravan, era culcată nevasta lui Popov, Sofia Lavi­na, care venise la bărbatul său, din Mțensc, spre a-i cere permisiune de a trăi indepen­dentă de el. Pe drum, ea recise și, căpătând­ o nevralgie, se chi­nuia grozav. Sus la etajul al 2-lea, un elev al conservatorului, învăța o rap­sodie de Liszt, dar cu atât foc, în­cât ai­­ crezut că pe deasu­pra casei trece un tren de marfă. Alături, un student în medi­cină, prepara un examen. El umbla în lung și în lat, învățând cu glas tare . — Catârul cronic la stomac se observă mai ales la bețivi și la oameni, cari duc o viață ne­regulată... In casă era un aer înecăcios de cuișoare, creozot, iod, acid feni­c și alte doctorii, pe cari So­fia Savișna le întrebuința pentru măsele. — Bine... !—continuă Popov. La 236 ruble adăogăm 14 ruble și 81 capeicî, fac în total 250 ruble 81 capeicî. Acum, dacă în Martie vom­ plăti 5 ruble, remâne 240 ruble 81 copeicî. Foarte bine ! Să socotim pe o lună înainte 7 °/o dobândă ’/«% comisionul... — Aoleü !—începu a geme ne­vasta.—Ajută-me Leo Ivanovicî ! Mor ! Aolen. — Ce să-ți fac, dragă ? Eu nu sunt doctor... V«C­» pentru comi­sion, 10 ° la cartagiu pentru tran­zit, 74 copeici... — Nesimțitorule !—începu a plânge Sofia Savi­na, arătându-se de după paravan.—Nici o dată nu m’am compătimit. M’am chi­nuit numai! Ascultă-me, când îți vorbesc, nepoliticosule ! — Vrea să zică V*C/» pentru comision, 74 copeici pentru tran­zit... pentru elevator 18 capeicî, pentru cheltuelî de poștă 32 ca­peicî , total : 17 ruble și 12 ca­peicî. — Catârul cronic la stomac,— înveța înainte studentul—se ob­servă mai ales la oameni bețivi, lacomi... Popov se opri un minut, își scutură capul și iar începu să calculeze. După o oră el se afla cu calculul tot acolo. El bolbo­rosi : — Așa, în Aprilie 1898 re­mân 228 ruble 67 capeicî. Foarte bine... In Septembrie dau 5 ru­ble... remân 223 ruble 67 ca­peicî. Și mai departe adăogând pe fie­care lună 7 °/« Și V»% pen­tru comision... — Barbarule ! dă-mî spirtul, sbieră Sofia.— Tiraniile ! Crimi­­nalule ! — Catârul cronic la stomac se observă și la oameni cari sufer de ficat... Popov dădu nevestei spirtul și continuă: — IUV» pentru comision, pen­tru tranzit 74 copeici... Sus, muzica încetase. Dar de­odată pianistul începu iarăși, și cu o forță și mai mare de ai fi crezut că se dărâmă tavanul. Po­pov se uită stupid în sus și în­cepu iarăși să socotească de la August 1896. Privi hârtia cu cifre, și mintea i se întunecă. Se zăpăcise cu totul. Pe frunte îi curgea nădușala, dar el se ho­­târîse să nu se scoale până ce nu va isprăvi toate socotelile. — Aoleü 1 — se vaită Sofia Sa­vi­na. Maica Domnului ! Aolea ! Nu mai pot ! Dar ce-i pasă lui ? Măcar să mor, el habar n’are ! Nenorocita de mine! Martiră! M’am măritat cu un tiran ! — Eu, ce pot să’țî fac eu?... Așa... vrea să zică în Februarie 1903 voi fi dator 208 ruble și 7 copeici. Bine. Acum să adăogăm 7 la sută și­­«­n sută... — Catârul cronic se observă și la ofticoși... — Nu-mi ești bărbat! Nu ești tată de copil! Ești un tiran ! Dă-mî cuișoarele, nesimțitorule ! — Să fie sie dracului ! *[, la sută pentru comision, adică... dar ce fac eu ?... Studentul de alături n’o slăbea de loc . — Catârul cronic sa observă și la ofticoși... După vre-o trei ceasuri, Popov isprăvise socotelile. Trebuia ca în tot timpul amortismentului să plătească bancherului Goșcher un milion 347.821 ruble și 92 co­peici și, chiar dacă ar fi câștigat două sute de mii de ruble, tot rămânea dator mai mult de un milion de ruble. Văzând cifrele astea Leo Ivanovicî rădi cu to­tul... Fața i se contractă, ure­chile îi visiau... Sus, venise un camarad al pianistului și ambii începură rapsodia lui Liszt ă quatre mains. Studentul de-ală­­turi se aprinsese de tot și um­blând mai iute : — Catârul cronic se observă la bețivi, oameni lacomi... Sofia Sabișna începu să sbiere și mai tare. Aruncase perna pe jos și tropăia din picioare. Se vede că durerea ajunsese la culme... Popov își șterse nădușala de pe frunte și,așezându-se la masă, îngând . — Trebue să verific socote­lile... Pe semne că am greșit unde­va... Și începu iarăși calculul : — Biletul costă 246 ruble... Arvună 10 ruble, vrea să zică a mai rămas 236... Urechile îi visiau grozav. El auzea detunături, împușcături, fluerături, răcnete de lei, tigri și leoparzi. — A rămas 236 ! — strigă el, mai tare ca tot zgomotul din ju­rul lui. In Iunie fi dau 5 ruble ! Fir’ar ale dracului ! 5 ruble ! Bestia, fir’ar al dracului. 5 ru­ble... Vive la France ! Vive De­­rouiede ! Dimineața, fu du3 labalamuo. 0 scenă di­n războiul ruso-japonez — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de astă­zi re­prezintă scena când un detașa­ment de infanterie călăreau­ ru­sească asvârlă bombe încărcate cu piroxiüm­ asupra tranșeelor japoneze de lângă Port-Arthur, al căror efect, după cum sa știe a fost teribil. 1 —— w leHichia populară Cărbunele contta-otrav& In Franța, se întrebuințează de aproape 75 ani cărbunele, ca doc­toria cea mai bună contra otrăvi­re­. D. Thonery, farmacist-chi­­mist al spitalelor din Montpellier, a comunicat lucrările sale Acade­miei de medicină din Paris, în anul 1829, di­n care rezultă pro­prietățile minunate ale cărbune­lui animal sau vegetal. Lucrările d-lui Thonéry au fost continuate de nepotul său d-rul Secheyron și de d. Daunis, d-rî șefi la aceleași spitale, cari au dat la lumină, într’o broșură, rezul­tatele tratamentului lor. Pentru a convinge pe ori­cine despre faptul că în realitate căr­bunele este contra-otravă univer­sală, d. dr. Thonery, în fața mai multor delegați ai Academiei de medicină din Paris, a amestecat cu praf de cărbune o cantitate da­stryclnină care putea omorî mai multe persoane, a înghițit-o și cu toate astea nu a suferit ni­mic absolut. Dacă dar avem temeri de o­­trăvire, după ce am mâncat ciu­perci, carne, stridii, pește, etc., luăm praf de cărbune, și, neno­rocirea este înlăturată. Cărbu­nele trebue să fie bine pisat, pentru­ că, cu cât praful va fi mai mărunt, cu atât efectul miracu­los al cărbunelui va fi mai re­pede. Praf de cărbune se va lua­­ câte o linguriță din zece în zece minute și se va bea puțină apă, până când durerile încetea­ză. Jeraticul, scuturat bine de cenușă și pisat foarte mărunt, este doctoria cea mai ieftină, contra­­otravă universală și la îndemâna ori­cui. La spițerii și droguerii se gă­sește praf de cărbune, foarte bun. In orașul Toulouse au mân­cat ciuperci 15 persoane, într-o singură casă, și constatându-se că ciupercile erau otrăvite, bolna­vii au fost tratați cu praf de cărbune și după câte­va ore toți 15 au fost complect vindecați. Cărbunele este de asemenea leacul cel mai bun și în cas când cine­va ar fi băut prea mult spirt sau rac­hiü și viața ’i-ar fi­ în pericol. Această descoperire, atât de importantă, merită toată aten­țiunea, mai ales în țară la noi, unde otrăvirile prin­­ ciuperci și de tot felul, fac numeroase vic­time pe fie­care zi. Credem dar nemerit să atra­gem atențiunea celor in drept, spre a căuta să facă cât mai cunoscută această descoperire, a­­fi­șând-o in toate primăriile, șco­lile si cazărmile. V. N. B Pălmuirea ministrului francez de război a Incidentul violent, ce s’a în­tâmplat la sfârșitul ședinței de Vineri a Camerei franceze, va avea urmările prevăzute da re­­gulament. Iată povestirea exactă a fap­­telor: Deputatul naționalist Lisses sa urcase la tribună. El atacase vi­olent pe generalul André, mi­nistrul de războiu, din cauza co­lonelului de Quinemont, despre care vorbise ministrul. Acesta din urmă răspunse : «Protestez contra acestui chip de a mi se face interpelări la cari nu pot răspunde nepregătit ; știu că un număr oare­care din duș­manii mei mi-ați jurat peirea! Vom­ rezista tuturor atacurilor și voiü rămâne la postul m*>ü până ce un vot manifest al Camerei mă va îndepărta». Generalul André se întorcea la locul său când în hemiciclu trei deputați din centru și dreapta, între alții colonelul Roussel, îi spuseră : „ Nu suntem contra persoa­nei, ci contra politicei d-sale. Ministrul strânse mâna colo­nelului. In acel moment veni și deputatul Gabriel Syveton, foarte palid. El strigă ministrului : — Mincinosule ! Apoi ’i trase două palme zdra­vene. Generalul André căzu pe banca sa. Deputații se strînsera iute în jurul lui. Deputații din stânga se repeziră la cei din dreapta. Se încinse o bătae în toată regula. Syveton se refu­giase la extrema dreaptă, în mij­locul amb­ilor sei, cari ’l apărau cu corpurile lor. . Ministrul fu dus într’un biu­­ron și doctorul Belliére și dădu îngrijiri, ștergând mai întâi sîn­­gele ce curgea dintr’o rană mai u­­șoară făcută pe obrazul drept de un inel al deputatului agresor. După ce Syveton fu alungat cu soldați pentru 30 ședințe din Cameră, biuroul Camerei se în­truni, spre a disputa urmările incidentului. Gensura cu excluderea vremel­nică atrage pentru Syveton per­­derea jumătătei din diurnă pe două luni. Din punctul de vedere judi­ciar, incidentul trebue să fie con­siderat, după art. 129 din regu­lamentul Camerei, ca un delict săvîrșit în incinta palatului legis­lativ și de aceea biuroul e ținut să informeze pe procurorul ge­­ral despre delict. După sfârșitul ședinței, toți membrii biuroului s’au întrunit în cabinetul d-lui Henri Brisson, spre a redacta procesul-verbal al delictului comis de către Syveton. Acțiunea judiciară s’a deschis. Procurorul-general și un jude­cător de instrucție au fost la Cameră și au făcut o anchetă. Gazul deputatului Syveton e prevăzut de codul penal francez, care pedepsește cu închisoare de la 2 — 5 ani pe ori­cine săvîr­­șește ast­fel de fapte asupra u­­nui ministru în exercițiul func­țiunei. O CUGETARE PE ZI Prea mult spirit umilește pe aceia cari au puțin. Perechea princiară la expoziție Era, în orele 3 după amiază, A A. U­­. R.R. principii moș­tenitori, împreună cu micii prin­cipi Carol și Maria au vizitat expoziția societăței agrare. Altețelor lor li s'a făcut o frumoasă primire de către mem­brii comitetului de organizare a expoziției, în frunte cu d. St. Greceanu, președintele Societa­tei agrare. Au mai fost da față la primirea principilor mai multe doamne de elită cari au oferit A. S. R. principesei Maria bu­chete de flori S’a vizitat mai întâi­ marele palat al industriei și agriculturei și apoi, pe rând, palatul indus­triei casnice, pavilionul domenii­lor coroanei, pavilionul închiso­rilor, palatul ministerului de do­menii, pavilionul regiei monopo­lurilor statului și cele­l­alte pa­vilioane. Auguștii vizitatori au fost con­duși prin expoziție de d. Sclta, prefectul poliției Capitalei, iar d. profesor dr. Istrati, comisarul general al expoziției, le-a dat explicațiile necesare asupra o­­biectelor expuse. Timpul fiind frumos expoziția agrară atrăsese și ieri un public foarte numeros, care a salutat călduros pe principii moșteni­tori. Muzica militară precum și un taraf de lăutari au cântat dife­rite arii naționale și dansuri, în tot timpul cât a durat vizita princiară. A. S. R. Principesa Maria care a vizitat expoziția pentru prima oară, a rămas încântată de cele văzute și a felicitat pe membrii societăței agrare, promițând în acelaș timp a reveni în expoziție Jouî, spre a o vizita mai amă­nunțit. După vizitarea pavilioanelor, Altețelor Lor li s’a oferit șam­panie în pavilionul regal. Perechea princiară s’a reîntors la palatul Cotroceni la orele 5. Mes.

Next