Universul, octombrie 1905 (Anul 23, nr. 269-299)

1905-10-28 / nr. 296

fastei și actualul procuror general al Sinoda­lui rusesc.­(Vezi explicația) Calemlar pe anul 1905 Ortodox ioni, 21 Octombrie. —­­ Sf. Nestor și Dim­itrie Basarabov. Catolic Joni, 9 Noembrie.— Teodor. Soarele răsare 7.6, apune 4.54 București, 27 Octombrie. in mod expres celebrul profesor și bacteriolog dr. Robert Koch. El a accentuat in mod deosebit faptul că în ce mare măsură s-au făcut folositoare femeile in combaterea boalelor din țările tropicale. Aceste femei și-au îndeplinit greaua lor misiune, cu o îngrijire și devota­ment neîntrecut de nici un specia­list, și adecă la examinările sân­gelui, care erau foarte necesare pentru a stârpi malaria în unele puncte ale teritoriului colonial. Olimpia. Gratiusea Dobrogaflilor și la partea a doua a lucrării d-sale, d. Pariano vorbește despre naționalitățile din Do­­brogea. Ne pare rozi că lipsa de loc ne împedică a­spicui din acest capitol, în care sunt relațiuni interesante. Vom re­leva numai că românii sunt împărțiți de d. Pariano în trei categorii : autoh­toni, transilvănenii emigrați și ro­mânii veniți din România. «intre toți Dobrogenii, zice autorul broșurei, moralul a­­cestor din ’ urmă este mai zdruncinat. Deznădejdea i-a cuprins într’atât, că unii dintr’înși’ au­ început chiar să emigreze in Bulgaria. In­­tr’adevăr, este nu se poate mai crud ca să fi plecat Ro­mâni dintr’un județ al țării lor și să fie prefăcuți străini intr’altul, fără măcar să le fi dat la peste 12000 din­tre dînșii până acum nici pămînturile pentru care, prin strămutarea lor aci, și-au­ risipit averile și tot rostul lor de dincolo. Capitaliștii, asemenea, după ce și-au­ vindut averile și munca, crezînd într’un viitor »l acestei provincii, așteaptă și vobesc de 38 de ani re­gimul excepțional». Mai departe, autorul vor­bește de bulgari, ruși și li­poveni, tătari, turci, germani, greci, armeni și evrei, locui­tori ai Dobrogei, susținând că nici un pericol nu este din partea lor. In partea a treia, d. Pa­h­aim supune regimul excep­țional al Dobrogei la o cri­tică aspră, spunând că el dă loc la abuzuri și împedică a­­similarea provinciei și pro­gresul ei—și combate argu­mentele acelora cari susțin că ar fi primejdios să se a­­corde drepturi politice Do­brogenilor. «Elementul autoh­ton este supus, zice d. Pariano, fiind­că are frică de administrație, iar nu din patriotism, și după­­ cum ni se închină azi nouă, așa s’a închinat eri Turcilor și­ tot ast­fel se va închina mâne altora. «Interesele generale ale unui Stat nu pot să fie sa­tisfăcute de către niște con­tribuabili supuși și indife­renți, ele trebuesc să fie spri­jinite de cetățeni conștienți de datoriile lor și pătrunși de sentimente patriotice. «Drepturile fac tot­dea­una pe cetățeni să uite sarcinile. Esercitarea lor este școala unde dînșii învață să se a­­precieze și să se iubească. Printr’vis­ éle ei se luminează unii pe alții și tot prin ele se naște și se întreține în toți acea solidaritate de inte­rese care face puterea unui Stat». Dar chiar dacă ar exista tendințe nesănătoase, d. Pa­riano crede că tot trebue să se acorde drepturile politice, căci «sunt boale cari nu pot fi tratate până ce printr’un mijloc oare­care nu se pro­voacă manifestarea lor». După cum am anunțat, d. prim - ministru Cantacuzino a instituit o comisiune care să studieze chestiunea Do­brogenilor, ocupându­-se între altele și de acordarea drep­turilor politice. Chestiunea e deci la ordinea zilei și tre­bue să așteptăm lucrările co­­misiunei.’ DIN MACEDONIA (Corespondență part. a ziarului «Uniwssi») Monastir (Bitolia) 29 Octombrie. Manopere neizbutite Atacul bandiților în solda ar­hiereului grec în contra preo­tului român Theodor avea de scop să mutileze pe preot, la rigoare să-l ucidă chiar în învăl­­mășală. Detunătura revolveru­lui tras de preot și apariția consulului francez a zădărnicit planul lor. Poliția, care până a­­tunci simula că operează în contra mulțime­ de bandiți, cum a văzut pe consul a în­ceput să dea în năvălitori, al căror mi­ner se urcase la peste o sută. Preotul, scăpat din ghiarele bandiților greci, era în pericol de-a fi târât de agenții poliției la arest. Fuga lui însă în casa dragomanului consulatului ita­lian i-a pus în încurcătură. Consulul italian, înștiințat de cele întimplate, a permis dragomanului sofi ca să găz­­­duiască pe preot până când va izbuti sa fie ocrotit contra ma­­i neperilor grecești, susținute și de autoritățile turcești ca să compromită pe preotul român. Spre seară, s-au prezentat mai mulți agenți de-ai poliției ca să chieme pe preot la co­misariat, însă au­ fost refuzați, însuși valiul era predispus să pedepsească pe preot, spunând că criminalul e acela care a­­ tras cu revolverul fără a ține seamă ca preotul era in legi­timă apărare. Impresia produsă asupra con­sulilor străini, — afară de cel grec,—ele apucăturile sălbatice ale organelor arhiereului grec, a fost cu atât mai penibilă cu cât se știe că în momentul în­­vălmășelei trecuse in trăsură arhiereul grec încurajând pe derbedei prin gesturi văzute de toată lumea. Sub această impresie, unii dintre con­suli s’au dus la valid, și au conferit asupra conduitei scandaloase a cetelor patronate de arhiereul grec, invitându-l a lua măsuri serioase pentru siguranța publicului. Se afirmă chiar că consulul rus a trimes pe dragomanul seu să sfătu­iască pe valiu ca să renunțe la ideea de­ a aresta pe preotul Theodor. Se asigură, de ase­menea, că în urma intervenț­­rei Legațiunei române din Con­­stantinopol, marele vizir ar fi dat ordine valiului ca să o­­crotească pe preotul român și să nu permită a fi arestat. Cu toate acestea însă, el­ a fost citat de tribunalul corecțional, pe când agresorii lui, cunos­cuți de poliție, se plimbă sfi­dând toată lumea. Um asasinat Din ziua în care s’a săvârșit atentatul contra preotului ro­mân, patru indivizi din cetele arhiereului grec au­ fost de­semnați ca să omoare pe unul dintre românii condamnați deja de comitetul grecesc. Acești patru indivizi au fost văzuți pândind noaptea în fața case­lor românilor vizați de arhie­reul grec. Denunțați la poliție, ei au crezut prudent să amâne ope­rațiunile lor criminale contra românilor, iar ca să se șteargă această impresie ,și-au­ ales ca victimă un negustor bulgar. Marțea trecută pe când intra printr’o poartă a bazarului (bhe­­zesten) ca să deschidă prăvălia sa bulgarul Lozancefi, trei fo­curi de revolver ’1 izbesc pe la spate. Rănit destul de grav, bulgarul a­ avut curajul ca să urmărească pe unul din asasini dar neavând o armă, i’a lovit cu umbrela, apoi a căzut pă­răsi­ndu-i forțele. Asasinii vă­­zuți de toată lumea, au­ putut scăpa, afară de unul, care se zice că a fost arestat. Acesta e tot bulgar de naționalitate și cunoscut de toată lumea că primește leafă de la arh­iereul grec. Rănitul e un tînăr bulgar al cărui frate a jucat un rol în­semnat în acțiunea revoluțio­nară a bulgarilor. De­și rana e destul de gravă, fiind atins peritoriul, medicii însă speră să-l scape cu viață. Asasinul lui Lozancefi se numește Amza și e unul din cei patru indi­vizi cari cu o zi înainte pân­deau­ pe români. Represalii Bulgarii n’au întârziat de a’și răzbuna pentru atentatul contra negustorului Lozancefi. Chiar a­ doua zi de la săvirși­­rea acestui asasinat, un bul­gar, rămas necunoscut, a omo­rî­t pe negustorul Matei.. Cara­­ghiani cu trei gloanțe de revolver care l’au izbit mortal la gât. Omorul acesta a pus groaza în rîndurile fruntașilor greco­­mani, de­oare­ce până acum răzbunarea bulgarilor era în­dreptată în contra organelor plătite de arhiereul grec, pe când acum ei omoară pe au­torii morali mai mult, cari prin bani contribue la Întreți­nerea agitați­unei criminale pa­tronată de arhiereul grec. E de temut că această stare de lucruri va lua proporțiuni îngrozitoare, de­oare­ce acțiu­nea bandelor grecești e susți­nută de însăși poliția turcea­scă. Bulgarii provocați la acte de răzbunare, e probabil că vor recurge la măsuri extreme, ceea ce va contribui la crearea de complicați­uni și vărsare de singe intre creștini. In momentul acesta afla că profesorul de matematici de la liceul bulgar, Vulcanoi F, a fost asasinat în stradă. Patru indi­vizi postați intr’o casă, aproape de strada Suitanie, nu departe de școala de fete catolică, au tras de aproape un foc de re­volver care l’a nemurit în cap lăsându-l mort. Irita­ț­ia printre bulgari e la Culme. " Farm. CRONICI FEMININE Activitatea femeilor in­iiț­ei îe tropicale Un ziar german din Berlin scrie următoarele pr'unul din nimerite sale mai recente : Din multe părți s’a atras aten­țiunea asupra marilor merite, pe cari si le-a câștigat femeea pe ță­ranul îngrijirii bolnavilor in co­loniile noastre. Este, după cum spune cunoscutul profesor dr. Rai­ner, o muncă grea, cinstită și plină de merite, pe care au făcu­­t’o femeile germane pe iărm­­­ul în­grijiră bolnavilor, care până a­­cum a fost aproape cu totul negli­jat. Aceasta este un câmp, pe care mai mult ca pe ori­care altul fe­­nicea poate să desvolte o activitate rodnică. Aceasta a recunoscut’o steau­a ii Rusia . Știri grave.— îteacțiunea în Polonia. — Incidente în Fht­­lasula.­Masacre sistematice. Există temerea că acalmia să nu fie de lungă durată în împă­răția rusească, dacă guvernul nu se grăbește să dea nouă dovezi, nouă garanții serioase de sinceri­tatea intențiilor lui reformiste. De-abia s’a stabilit oare­care li­niște la Petersburg și Moscova, și guvernul își asumă, în unele puncte, o atitudine care face să renască indoelile asupra realităței concesiunilor anunțate.­­La Var­șovia, mai cu seamă, guvernul sgindărește presa, năvălește în lo­calurile ziarelor, și menține acea deplorabilă cenzură a cărei des­ființare se credea că va fi aplica­tă la tot imperiul. Și această pur­tare nu numai că poate produce o sporire de agitație în Polonia, dar poate zdruncina și încrederea in valoarea făgăduelilor imperiale pretutindeni unde ea tinde să re­nască. Ori cine se poate îndoi că situația in Polonia nu este una din cele mai delicate și mai grave din tot vastul domeniu al țarilor? Polonia prusiana și polonia aus­triacă sunt vecine. Puțin dacă re­voluția ar­­ mai persista în pro­vincia poloneză a Rusiei, ea riscă a se întinde în statele limitrofe și a provoca o mobilizare milita­ră, plină de consecință grave. Zvonuri neliniștitoare sosesc și din Finlanda. Guvernul trimete pe mare întăriri de trupe cari elau de bănuit să nu fie vorba de a se lua cu o mână ceea ce s’a dat cu cea­ l’asta, și de a pedepsi ast­fel marele ducat de revolta lui printr’o represiune singeroasă. Și nu este greu de ghicit cari vor fi consecințele unei atât de crude manifestări de rea credință. Din autonomistă ce era, mișcarea fin­landezilor ar deveni pe față sepa­ratistă, și poporul finlandez și-ar urmări acest ideal radical pe toate căile. In sfirșit, nepopularul general Trepoff nu a fost încă sacrificat partidului reformist și măcelurile antisemite, in cari unele autori­tăți locale sunt complice, continuă în unele puncte, pe când guvernul asistă, nepăsător, la adevărate orori ce se produc în unele orașe, ca Odesa, Tomsk, Ghișinău­, unde organizația bandelor contra-revo­­luționare instigate, dacă nu di­rect organizate de autocrație, dă loc la un sălbatic războu­ civil. Este sigur că dacă contele Witte nu reușește a pune ordine in a­­ceste sălbăticii și a da nouă do­vezi văzute și pipăite de since­ritatea făgăduelilor imperiale, va fi repede discreditat și armistițiul tacit ce s’a încheiat nu va fi de­cât de scurtă durată, făcând loc unei faze nouî și mai tragice de­cât toate cele precedente, ale re­voluției. Este sigur că dacă nu se pune capăt imediat acestui măcel, care devine o rușine pentru domnia lui Nicolae al II-lea, revoluția își va relua, dintr’o zi intr’alta, toată violența și va merge până la ulti­­mile limite. A. UW S3FJLT JP3B7 zi JSozele în lapte.—­ Luam al­bușul (teta, patru sau cinci ouă.­­ batem un zahăr pisat cu vanilie până ce se formează o spumă. Când vedem că laptele fierbe, luăm din alburi cu o linguriță și dăm dru­mul in tuple, astfel că se formează ca și găluștiie; după aceea le dăm de-oparte dein foc și le așezăm frumos pe un"rft trițh Morarii la ffearalia (Prin poștă de la coresp, noștri particulari) Tulcea, 95 Oct. Grozăviile din Ismail. — Ple­carea eossM În ÎHÎ român Sosesc m­ere și persoane din Ismail care se refugiază în Tul­cea și împrejurimi. Teroarea ce domnește acolo este de nedescris. 185 case sunt și azi în flăcări ; focul se vede cu binoclul din dealul «Mo­numentalul».Sunt în total până în prezent 72 morți și câte­va sute de răniți. Negustorii pă­răsesc prăvăliile și tot avutul și fug, spre a-și scăpa cel pu­țin viața. Consiliul român de acolo, d. Stamatescu, a sosit ori aci, îm­preună cu toată familia, viața ne­fiindu-i în siguranță. Orașul este viu impresionat, nu vezi de­cât pâlcuri, pâl­curi, discutând cu aprindere cele ce se petrec in Ismail. Din N­oua-Suliță rusească Cernăuți, 24 Oct. Duminecă au isbu­cnit î­n Noua-Suliță rusească tulburări, care luară­ un aspect înfricoșă­tor. Peste 400 de revoluționari au demonstrat prin centrul o­­rașului. Panica în public era­u de nedesch­is. De frică de a nu se întâm­pla excese, consulul austriac din Noua-Suliță rusească a a­­visat jandarmeria din Noua- Suliță austriacă, care a și ple­cat în număr mai mare sub comanda căpitanului la gra­nița rusească spre a interveni la cazuri extreme. Două bat. din reg. 41 de in­fanterie din Cernăuți stau gata, tot­odată stau la dispoziția soldaților și vagoanele " nece­sare, ’așteptând alarma. După’ nouăle știri venite, se afirmă că în satele din împre­jurimile Nouei­ Sulițe rusești toată noaptea trecută au fost tulburări, cauzate de câte­va sute de măcelari, car’i au să­­vîrșit atentate asupra trenuri­lor.’— In­com­. Ocnița, 4 puștii depărtare de Noua-Suliță ru­sească, au isbucnit turburări anti-semite. O cârciumă a fost prada flăcărilor. Evreii se re­fugiază în Noua - Suliță aus­triacă. La trecerea graniței nu li se face nici o greutate. CARNETUL MEU Răzmierița ’n Capitală, Moș Dumitru, făcu pozna C'a'.șa face el când vine, Zăpăcește toată lumea Fără teamă, nici rușine... Cum sosește moșul nostru Te și dă afară din casă Nici că vrea să știe dacă Vremea e bună sau­ ploioasă... Și tu pleci că nai ce face Cu bagajul după tine, Ș’apoi paguba pe urma Ti Ca și scaiul mi se ține... —Vai.—se plânge o cucoană,— «Mi-au rupt scaunul și masă «S'o ia dracii de mutare «Ca 'nceput pe nas să-mi iasă»... —Oh, vai miel., tipa alta- Dând bagajul jos în tindă,— «S’a spart lampa mea, săraca, «Uite, colea ș'o oglindă»... Și așa și mai încolo Auzi d'astea câte­ câte, Drăcuelî de toată mâne,, Vorbe rele și urâte... Ba se 'ntâmplă chiar și ceartă Intre lumea ce se mută Și din ceartă, da­r gâlceava Și bătaia e făcută... Casa, face moș Dumitru Când în vizită ne vine. Numai păgubi ne aduce. Fără teamă, nici rușine... Maria îî­ întîmplă și între om­ și femee; trebue car căutată causa neferi­­cirei care înveninează atâtea fa­milii. Femeea nu mai este sclava u­­nui timp anumit, dar nu este nici liberă,poate adăoga cu amărăciune autorul, nu merită încă acea­stă libertate. Ea este numai o li­bertă a civilizației; iar de tirania bărbaților aplicată lor pe înfun­date și de mângâierile lor false car­i seamănă a palme, se răzbună cu minciuna care pentru dînsa a devenit o armă necesară, întreb : Aceste triste cuvinte nu sunt u­­mili­toare pentru bărbat ca și pen­tru femee ? Totuși, nu trebue să disperăm; la orizontul nostru apar nouă și frumoase raze de speranță. După mine feminismul modern nu e­­ alt­ceva de­cât tendința de a se înălța moralmente femeea; el devine im­ne ridicol când susțină­toarele lui cad in fatala eroare ca sexul slab să fie egal cu serin­ tare și să aibă toate drepturile pe cari le are dânsul. Ori­ce om inteligent, care în­semnează ceva în societate, chiar și care nu e feminist, trebuie să invoace o justiție justă care să se bazeze­­ pe cunoștința întreitei na­turi feminine și care constă în natura fizică, morală, intelectuală, și să vadă că este capabilă de înălțare și de tot felul de muncă intelectuală și fizică dacă i s’a dat o educație solidă și împreju­rările grele ale vieței au impins’o să iasă din ghineceă, împrejură­rile dar n’au făcut’o ceea ce este. Mantegazza n’a insistat mult asupra studiului tuturor claselor societăței, ci a scos dintr’insa trei tipuri: ’ proletara, burgheza și dama mare. * * Femeea proletară, spre exemplu, lucrează prea mult și se nutrește rău și prea puțin. Mizeria îi înăs­prește viața, o prostituește, o tor­turii până la moarte. Gând o să vie pentru dinsa o justiție economică așa în­cât această oropsită a soar­­tei, să nu mai trăiască întocmai ca un animal, să fie și ea o crea­tură umană, sigură de pâinea ei zilnică, sănătoasă și fericită în mijlocul familiei sale ? * * * In lumea burgheză marea plagă este dorința femeei de a părea m­e­­reu a ceea ce nu este, și încă și mai mult, este o aspirațiune ver­tiginoasă a ajunge să posede bu­nuri pe care nu le poate obține și pe cari nici­odată nu le va a­­vea. De aci decurge perpetuu ne­mulțumire și boala cronică, min­ciuna. Și unde mai pui că pentru miile de torturi și miile de nevoi ,pe cari și­ le creiază, ea nu po­sedă toată sănătatea de care ar trebui să se bucure. Pe lângă a­­­ceasta ii mai lipsește și cultura la care are dreptul și de aci de­curge la această clasă o mare șu­brezenie morală. ¥ ¥ In sfirșit mai e o a treia cate­gorie de femei, acelea cari stau pe înalta scară a societăței și cari mai toate sunt: bolnave de ședere și de vanitate, bolnave de plicti­seală, reduse adesea a fi animale de lux. Toate aceste femei, cari au­ tot timpul liber, ar putea să își cultive inteligența, să devină artiste ale condeiului, ale penelu­lui, sau ale acului; iar când na­tura nu le-a dotat cu asemenea talente, să se devoteze cu totul operelor filantropice. Toate durerile mari omenești ar trebui în femeea avută să gă­sească pe mângâitoarea sinceră ; iar nu pe bine­făcătoarea vani­toasă și rece de care să-ți fie și silă ca te-a ajutat. Mantegazza speră intr’un viitor mai bun și e sigur că el, pentru femee, se va schimba în curind. * ¥ ] Noi, cele câte­va luptătoare, se înțelege că nu vom putea vindeca societatea de rănile ei’dintr’o tră­sătură de condeiű, nici rezolva probleme economice spre îmbună­tățirea traiului proletarei,­­dar mult bine putem face moralmente cu exemplul unei vieți active și senine. Noi cel puțin știm prețul lucrurile pe cari le posedăm și înălța privirile noastre nu spre alte ideale. Să căutăm deci a ne cultiva mintea și a răspindi dra­gostea unei culturi serioase și practice care să dărâme toate pre­judecățile. Când vom ajunge să ne con­vingem că noi suntem aici nu­mai spre binele și înălțarea ob­ștească, vom fi făcut deja un pas spre moralizarea comună. *Să lucrăm clar din răsputeri, pentru ca viitorul să poată aduce cu el o femee senină și sinceră. Indheia urând ca toate femeile române, din timpul meu, in ciuda lui Mantegazza, să fie isvor de bine și de bunătate pentru înăl­țarea României. Smara. & CV 1?33­7X O inimă bună e un isvor bine­făcător ce face să nască verdeață, și flori în locurile ce-l înconjoară. ............. ■­­ ISEaaWBBaBUaM»»».'..... ■ ■ [UNK]wwiMrerjasatag figO - --­F«ife la timpul E8Ü Acesta este titlul unui nou­ vo­lum, al ilustrului fisiolog și pro­fesor­ele universitare la Florența Paulo Mantagazza, care a surprins publicul feminin cu o mulțime de opere, pline de sfaturi bune și in­­țelepțești pentru sexul nostru. Sa examinăm, pe scurt, această nouă carte : Exorciul este tot plin de o con­statare amară.Intre miile de cause de nemulțumire a popoarelor ci­vilizate, din lumea noastră euro­peană, spre a studia cari sunt cele mai rele, mai însemnate, ar trebui volume peste volume. Una dintre cele mai mari, este fără îndoială: puțina stimă pe care bărbatul o are pentru femee și fe­me­ia pentru bărbat. Cu toate acestea, fie­care din­tre dinșiî nu este de­cât jumăta­tea unui întreg, unui tot, care singur poate profita de viața în­treagă, plină, fericită. Done jumătăți egale și cu toate acestea deosebite, închise, ca un si­mimre, unite în chip fericit, a­­vând­ o singură cugetare, un sin­gur sentiment. Și intre aceste co­­tilidoane, unite ast­fel, micul și ti­nărul embrion, care va fi copi­lul, care va fi viitorul unei nouă generații. Precum în viața vegetală, din cotim­­doane sănătoase și iubitoare ese embrionul robust și fericit , și din cele nepotrivite, costelive, uscățive, ies embrioanele diforme, pipernicite, fu­sice; tot ast­fel se Fostul și tem­M pmator general al Sinodului rnsese — Vezi ilustrația — Dăm azi ca ilustrație portretele fostului procuror general al Si­nodului rusesc, Pobjedonotzeff (la stânga) și­ a succesorului său, prin­cipele Obolinski, fostul guvernator general al Finlandei. Se știe că în urma proclamării Constituției, Pobiedonotzeff și-a dat demisia, și am dat zilele tre­cute o biografie a lui. Principele Obolensky este gene­ral de divizie. Poate că sunt vinovat de a fi lucrat cum am lucrat, poate că merit moartea, să fiu împușcat... sunt gata să mor, dar în ce țară un soldat, ori­cât ar fi de vino­vat nu a obținut cel puțin grația de a fi judecat înainte de a fi o­­sîndit ? Eu însă am fost împușcat mo­ralicește, pe simple rapoarte de medici și infirmieri sosiți la Petersburg imediat după dezastru, fără a se fi ascultat măcar expli­cația m­ea. Ceea ce e­l este aceea ce «Mi­mul dintre asasini are dreptul să ceară justiției omenești, adică de a fi judecat înainte de a muri». Și aci amiralul izbucni în plus, Amiralul Niestogatorf și lupta de la Tarsîtîm Am fost înștiințați telegrafic de sosirea în Europa a amiralului rus Niebogataff, acela despre a cărui capitulare în lupta de la Tsushima s’a vorbit atâta și care a și fost distituit din armata rusa. De asemenea ni s’a comu­nicat telegrafic și o parte a de­­clarațiunilor făcute d e amiralul rus unui redactor a­l ziarului «L’Echo de Paris»; dăm aci în în­tregime acele declarațiuni. Corespondentul descrie ast­fel pe fostul comandant al neferici­tei divizii navale ruseștii : «Scurt, gros, cu o barbă alb care-î încadrează fața. Poartă o beretă englezească de sub care scapă șuvițe de păr alb, pe când pipa ce ține continuă în dinți îm­prăștie adevărați nouri de fum.» La început amiralul s’a eschi­vat, și nu voia »să spună nimic ziaristului, dar acesta l-a urmă­rit pînă la restaurantul unde Nie­­bogateff, imediat după debarcare, s’a dus însoțit de câți­va dintre foștii lui ofițeri, și, la masă, co­respondentul a putut obține de la dinsul următoarele declarațiuni : «Când a început Fapta navală de la Tsushima, la 96, la ora 1 d. a., vasul «împăratul Nicolae», care purta steagul amiral, era al noulea în linia de bătae, dar pe măsură ce se desfășura lupta, eu mă apropia­ atâta de focul inamic în­cât la ora 6 vasul meu era al douilea. Pe neașteptate,amiralul­ Rodneat­­vensky îmi trimise, printr’un tor­pilor, ordinul de a fugi imediat spre Vladivostok. Făcui semnalele și me pregătii să execut ordinul, continuând to­tuși lupta, pe când încercam cu încetul să fug. Toată noaptea, de la 8 seara până la 3 dim. furăm atacați de mai mult de patru­zeci de torpi­loare inamice, dar nici o torpilă nu ne­atinse așa ca să ne pro­ducă pagube­­ serioase. De partea noastră, scufundasem trei torpi­­loare japoneze, după cum rezultă de alt­fel chiar din rapoartele lui Togo. La, răsăritul soarelui găsirăm­­în larg alte cinci vase, patru cui­­rasate și un crucișător, care mer­geai­ tot spre Vladivostok. Cruci­șătorul era Izumk­md care se a­­junsese in seara precedentă la ora zece. Puțin mai nainte torpiloarele japoneze făcuseră, să s­ară în aer două­ cuirasate din flota lui Rod­­jestvensky, și acum se­ strângeau in jurul nostru îndesind asalturile. Eram împresurați de mai bine de 27 vase și de mai mult de 40 tor­piloare inamice. Noi aveam patru, și din acestea, trei cuirasate erau de construcție veche și luau apă de pretutindeni. Pe bordul lui Orel aveam peste șaizeci de morți , pe bordul vase­lor noastre peste cinci­zeci de răniți. Munițiile erau aproape ofurșite și cele câte­va granate ce ne mai rămâneau nu mai puteau produce nici un efect. Nu ne rămânea nici un drum de scăpare ; singura partidă de luat era de a ne lăsa să fim scu­fundați fără putința apăr­ărei, să ne sinucidem fără nici un folos. In contra, noastră aveam o es­cadră foarte puternică : nimic, ni­mic, absolut nimic nu mai era de făcut. Toți marinarii și ofițerii înțele­geai­ că situația era disperată, căci inferioritatea noastră era trist evidentă." Vrind să fac o proporție ași spune că noi eram unul și inimi­cul zece. To­tuși eram cu toții hotărîți ca să murim. Privii în jurul meu și mă gîn­­dim. Atâtea sinucideri ’ se intim­pla­seră, fără nici un fel de folos. Capitular. Nu am lucrat din e­­goism personal căci nimic nu-mi era mai ușor de­cât de a’mi tran­sporta steagul amiral și întregul meu­ stat-major pe bordul lui «I­­zumrud» care era foarte aproape de mine și care m’ar fi putut du­ce la Vladivostok. De fapt, «Izum­­rud», grație iuțelei lui și-a putut­­ ajunge scopul. Un sentiment de nesfirșită milă­­ pentru marinarii mei me hotărî­t să primesc rușinea unei capitu­­­­luri de­cât să sacrific peste "2000 " de marinari si ofiț­eri. ȘTII 11 STipIÂOT — Prin poștă — Din Constantinopol se­ anunță, că în ce privește mesurile de a­­doptat in urma între­rbirilor ce s’au urmat între diferiții ambasa­dori, puterile așteaptă ca Austro- Ungaria »și Ru­sia să-și formuleze propunerile. La Milan a fest adres­at si­tele trecute contele Angelo Medd­­lago, în vârstă de 28 ani­,pen­tru ea­, crocheriî. Tîn­erul conte era foarte cunoscut în lumea milaneză. 1. Studenții cehi din Fraga au adresat o telegramă ministrator de interne Bylamtt-Riieit, în care se plâng­en contra poliției și cer ca urzitorul masacrelor­ de Dumi­necă, prefectul poliției baronul­ de Krikova, să fie suspendat imediat. O telegramă din Petersburg­ anunță că Dumineca trecută a a­­­părut acolo primul Musik al unui ziar socialist. Candidați pentru președen­­­ția academiei maghiare de știința sunt: Albert Beraserfesy fost mi­nistru al instrucțiunii publice, colonelul Tisza și baronul Rad­­­varesky, custode al Coroanei. „*. Ziarul «Budapesti Hírlap» a­­ nimță că «Kulturegyletul» din co­mitatul Torontal, care are de scop» maghiarizarea naționalităților, are, de gând să organizeze un curs gratuit de limbă maghiară în ca­­sârmele din Becskerekul inaa*e,,pen­­­­tru ca solda­ții n«maghiari să nu-i­vețe ungurește. Ziarele­ de peste navați a­­nunță că pe o livadă de lângă­ Sibiu o haită de lupi a atacat în noaptea de Duminică o turmă de oi, sfâșiind o parte din ele și faW gărind vre-o 40.­­„ Poliția din Paris a secfosteat la o stație din apropierea capita­lei o ladă care conținea patru­zeci de kilograme de fotografii ale ducelui de Orleans. Pare că aces­te fotografii erau destinate pentru o tentativă de propagandă orleanistă in vederea apropiatelor alegeri po­li­tice. .*» După unele statistice făcute, în cursul anului trecut, din toate porturile lumoi s’au transportat 48 milioane­ tone de diferite sa­r­­tu­ri; din acestea 31 m­lioane tone au fost transportate pe bordul va­selor engleze.­­. Regele Leopold al Beig, în­soți­t de contesa de Flandra și de principesa Clementina a făcut zi­lele trecute © vizită la castelul Bonc­honte, ex-împărătesei Char­iot»,, văduva nenorocitului împă­rat Maximilian al Mexicului. Un ziar vierte* anunță că regele Alfonso al Spaniei, cu o­­cazia vizitei, pe care o va face peste câte­va zile la Vien­a, se va logodi cu una dintre fiicele arhi­ducel­ui Frideric de Austria. „*. Parchetul din Praga a con­­fiscat ziarele cehe «Pravo Lich», «Nar­odny Listy» și «Czas» fiind­că au publicat rapoarte denaturate asupra esceselor din zilele trecute. Alaltăeri au sosit în Praga mai multe batalioane de infante­rie, pentru ca să întărească gar­nizoana de acolo, în vederea even­tualelor escese ale populațiiei. ■ [UNK] [UNK] ■ ... CONGRESUL comunităților evreești (Prin fir telegrafic de la trimisul nostru special) Focșani, 20 Octombrie ȘEDINȚA DE DIMINEAȚĂ Deschiderea eemgprasaritK Azi la­­ orele 9 elina, s’a des­chis aci congresul comunitari­lor evreești, menit să voteze regulamentul comunităților și să ceară Corpurilor legiuitoare­­recunoașterea lor ca persoană juridică. Sunt prezenți la deschiderea cogresului peste 40 de delegați, printre care d-nin Beck, Nie­­mierower, Rabinovich,Poltasch, Nacht și d-nii Spanier, Boling, Goldring, Netzier, Margulius, Apoteker, etc. T­. Zoller, președintele co­munitatei evreești din Focșanî, deschide congresul, u­nind con­­gresiștilor bună venire și apor la muncă. Procecîidu-se apoi la alege­rea faiuroului se­­ aleg d-niî : Zoller, președinte.­ Gelbert, CAROLINA INVERNIZIO 143 îngropată d­­­n­ PARTEA A ȘEASEA Victime. — Pedepsirea une­i femei.—Drama finală XH la ce chip p­utuse Ninela să înșele buna credință a sărma­­n­ului Sten­io ca să intre aju­toare de bucătăreasă în casa Măriei ? Bucătăreasa aleasă de bătrâ­nul servitor cunoștea pe Nei­­.* rasa la care se dusese de mai multe ori să-i dea în cărți pen­tru ca să afle ceva de soarta unei surori ce avea în Ame­rica. Buna femee istorisea ghici­toare­ toate păsurile vieței sale și ast­fel Nerissa află că ea servise la aceeași ca­să cu un­­ anume Stenio, om foarte de­­ treabă, că stăpâna lor murise,­­ că Stenie găsise îndată servi­­­­ciu la niște tineri soți unde o­­ chiem­ase și pe dînsa ca bucâ­­i­ăreasă. ! — Și acum am nevoie de o­­ ajutoare la bucătărie, îi zise­­ la urmă. Falsa Neb­așa, care o ascul­­­­tase cu băgare de seamă și a­­■­flase numele tinerilor soți, îi zise cu un accent mișcat : — Eu aș putea să­ ți dau o­­ ajutoare la bucătărie ; e un în­ger de fată ; e orfană, nu are pe nimeni în lume și e foarte nenorocită din causa urîciunei figurei ei. Nicăeri nu poate să găsească loc.«Am luat-o la mine de milă, insă nu pot s’o țin pentru tot­­de­una. Dacă a! lua-o pe lân­gă d-ta, ți-aî face o pomană și eu ți-aș rămânea foarte mult îndatorată. — S’o văd, zise bucătăreasa. I vreau să-ți fac plăcerea asta. ! — Uite, m­e duc s'o chtem.­­ Rosalia se coborî în camera unde se afla Ninela și cum se­­ apropie de dînsa, o apucă și o­­ strînse în brațe așa de tare ! Din­cât biata fată i­ui de du­­­­rere. — Ninela, Ninela, dracul e de partea noastră ! esclamă Rosalia. — Ce s’a întâmplat ? Bătrâna T spune pe scurt ceea­ ce trebuia să facă, apoi o întrebă : — Crezi că o să fi! rostul ? Ninela zise arătându-și dinții ascuțiți. — O să vezi! zise ea. — Atunci vino cu mine. O conduse în camera unde o aștepta bucătăreasa. Aceasta nu putu sâ-și stăpânească o mișcare de desgust, de temere când văzu acea ființă diformă. — Asta e ? întrebă ea. — Asta­ î­și sunt sigură că de îndată ce o vei vedea la lu­cru n’o să te mai desparți de dînsa. — Nu știmi dacă o s’o pri­mească d. Stenie, zise bucătă­reasa. — Dacă e om de inimă, nu se poate să nu fie mișcat de soarta acestei nenorocite. Ninela se apropia de bucătă­reasă și îngenunchiă înainte-.. — Fie-ți milă de mine, zise dinsa, și o să te servesc ca un câine, ca o roabă. Ce sunt eu de vină dacă D-zeu m’a făcut așa de urîtă ! Ah! dar dacă ai ști ce dor de muncă am ! Dacă d-ta nu mie ajuți, voia fi silită să mă omor, căci nu mai pot sta în sarcina bine-facetoarei mele. Bucătăreasa era adinc emo­ționată. — Sărmană fată, ridică-te și fă-ți curaj. O să vorbesc cu d. Stenio, o să-l rog pentru d-ta și n’o să mie refuze. E­i din parte-mi te primesc bucuroasă. Ninela îi sărută mâinele și picioarele. Stenia, cum avea o inimă foarte bună, căzu lesne în laț. El crezu tot ce-i spusese Ni­nela iar când se juca înainte-î un nou rol de durere, fu în­credințat că oropsita aceea o să fie nespus de credincioasă stăpînei sale. ■— Măriei o să-i pară bine să aibă așa servitoare în casă, se gândi dinsul. Sermanul de $1 ! Rozalia, când trebui să se despartă de credincioasa sa, simți o durere așa de mare cu­m nu­ simțise încă nici­odată­­ în viață. — Ah ! dacă n’aș avea să îmi răzbun pe acea femee care m’a umilit, te asigur că nu te ași lăsa să pleci ele lângă mine, îi zise dînsa îmbrățișând-o. Ascultă, Ninela, sunt sigură că o să faci treaba întocmai cum ți-am­ spus și o s'o isprăvești după dorința mea pentru ca să te întorci iar lângă mine. Pen­tru că o să vii iar la mine, nu e așa ? — Me mai întrebi ? Aș pu­tea eu să trăesc fără d-ta și d-ta fără mine ? — Nu, nu, zise Rosalia să­rutând-o, tu ești umbra corpu­lui meu, nimic nu va putea să ne despartă ; vom fi­ îm­preună toată viața. — Da, în toată viața, Ninela fu cuprinsă­­ de o­ sen­sație ciudată încă din primele zile ale intrării sale în casa d-rului Ribotto. Ea nu trăise nici o odată între oameni o­­nești; nu auzise nici­odată de­cât vorbe murdare, blesteme și înj­urături la adresa omeni­­rei și a vieței. Nu cunoștea nici o religiune ; trăise în­tot­dea­una ca­­ un a­­nimal. In casa doctorului era cu totul alt­fel. Cuvintele sănătoase ale bu­cătăresei și­ ale lui Stenio, bu­nătatea ce-i arătau toți, lipsa de ori­ce aluzie și batjocură la diformitatea sa, purtarea, cin­stită a tuturor servitorilor, o făceau să cadă pe gânduri a­­dese­ori. Pe lângă asta, fiind prezen­tată Măriei și doctorului, am­bii îi vorbiseră cu multă bu­nătate îndemnând’o să o asculte de bucătăreasă, să-și caute bi­ne de treabă și dînșii aveau să se gândească la viitorul ei. E adevărat că și Rosalia­ se­­ purtase bine cu dînsa, însăți punând’o să comită fapte rele. Cu toate astea ea‘ a’a ds­ i mare respectul ce avea de Ro­salia în­cât nici prin gând nu-i trecea să calce făgăduia!» ce-i dăduse. Ea observase că pe­­ Moroul lui Luigi era în­tot­deauna « sticlă cu apă din care dinsul bea cu lăcomie un pahar ori de câte ori intra acolo. Praful ce-i dăduse Mosa-Ra, împărțit în doze mici, se di­­solvă în apă fără să o tulbure. Deci se gândi că nu avea să găsească un­ alt mijloc mai bun spre a se achita de însăr­cinare. Și în timp de aproape o lu­nă, Ninela putu în fie­care zi să pună o doză de otravă în sticla cu apă fără ca nimeni să-l observe sau să bănuiască ceva. Luigi nu ,simți îndată e­­fectul misterioasei otrăvi. «Va­­rsis»!

Next