Universul, octombrie 1906 (Anul 24, nr. 269-299)

1906-10-28 / nr. 296

ai ANUL XXIV NO.5364S.—Sâmbătă 28 Octombrie f906# n Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA 5 bani iin România.—10 bani In stremoátatea EDICTA ȘI ADMIN — It. Strada Brezoianu ij fe : "Noul balon «Orașul Paris».— (Vezi explicația) Calendar pe anul 190S Ortodox Vineri, 27 Octombrie.—S-ți Nestor și Dum. Basarabov. Catonc Vineri, 9 Noembrie. — Theodor.. Soarele răsare 7.4; apune 4.55.»mm.... - -■ ■ r,rJi [UNK] -C-at-,-v-<x>-«X»—--București, 27 Octombrie. Situația ! Da și este cunoscut acum ca excedentul definitiv al exercițiului 1905-1906 trece de 43 de milioane, situația oficiala a tesaurului nu s-a publicat încă decât până la termenul de 31 August, adică cu o lună înainte de încheiarea definitivă a exercițiului. La această data, excedentul de încasări nu era decât de 38 milioane 300.000. Prin urmare numai în luna Septembrie s’a încasat in contul exercițiului expirat cu 7 milioane mai mult decât au fost plățile în contul aceluiași exercițiu. In ce privește exercițiul 1906- 1907, a 5-a lună a dat la încasări cifra de 26 milioane 310 de mii, pe când plățile au fost numai de 13 milioane. Adăugându-se aceste rezultate la cele constatate pentru lunile trecute, situația exercițiului 1906-1907 se prezintă la 31 August cu 105% milioane ,la încasări și cu 781? milioane la plăți, — care va să zică cu un excedent de aproape 30 de milioane. Făcând, o comparație cu rezultatele înregistrate până la aceeași epocă in anul precedent, găsim că încasările pe seama exercițiului in curs întrec pe cele ale exercițiului 1903—906 cu suma de 11 milioane,—dar și plățile se întrec cu peste 1 milioane. In realitate, încasările exercițiului curent, nu erau superioare celor din anul trecut decât cu uz o 3Va milioane, deoarece 7% milioane reprezintă numai un vârsământ anticipativ de la Căile ferate. Dar și suma plătită în plus privește aproape exclusiv budgetul datoriei publice, care se prezintă la 31 August 1906 cu 2234 milioane plăți înregistrate, pe când la 31 August 1903 nu se înregistrase decât 8V3 milioane. Printre veniturile din cari s’a încasat mai mult anul acesta decât anul trecut sunt de remarcat următoarele: Impositul funciar,—încasări în plus peste 100.000 lei; impositul asupra patentelor, cam aceeași creștere ; taxele de licență asupra băuturilor spirtoase, un spor de 164.000 lei, încasați în plus din drepturile de timbre și înregistrare, peste un milion ; monopolurile statului dau de asemenea un spor de 1.367.000 lei, veniturile domeniului Statului 327.000, etc. Dar mai ales venitul de la vămi continuă a se prezintă intr’o creștere uimitoare. In cinci luni ale exercițiului curgător s’ai vărsat la tesaur aproape 13 milioane dintr’o evaluare totală anuală de 17% milioane, și e probabil că până acum întreaga evaluare budgetară a și fost acoperită în ce privește fondul comunal, cifrele pe anul 1900—907 continuă a arăta o scădere însemnată la taxele pe bere (de la 531 mii până la 31 August anul trecut la 333 mii anul acesta) și la cele pe zahăr (de la 858 mii la 653 mii). In schimb taxa pe vin a dat îndoit ca anul trecut (1 milion), iar cea pe țuică, cu 163 mii de lei mai mult. In total se constată un plus de 246 mii față de primele 5 luni ale anului trecut. Sașia (Gcresp. particulară a ziarului «Universul») Petersburg, 23 Oclombro. Din închisorile noastre Traiul prizonierilor în aceste ultime luni a devenit tot mai de nesuferit. Departamentul poliției nu tinde la altceva decât la a chinui pe nenorociții osândiți. Un exemplu de cruzimea cu care sunt tratați deținuții 11 dă tragedia desfășurată in „închisoarea plutitoare“ de la Sevastopol. Zic închisoarea plutitoare pentru că nu este vorba de o casă, ci, de un vechiu vas de război, ancorat in radă, departe de țărm, de frica atentatelor. In această închisoare sunt deținuți acum mulți mariari cari aui luat parte la revolta din Noembrie anul trecut. După cum se știe în marina rusă sunt organizate grandioase corpuri corale, cari cântă în perfecție imnurile slave. Rusul mai cu seamă în ceasurile de disperare, își varsă inima in vechile melodii ale țarei lui. Marinarii Închiși.In Închisoarea plutitoare de la Sevastopol s’au pus intr’o scară să cânte. Apăru imediat un ofițer care le porunci să tacă, insă cu fraze atât de grosolane încât marinarii nu vrură să-l asculte. Atunci ofițerul chemă pe câțiva soldați, puse să lege pe marinarii cari cântau, ordonă să fie transportați in magaziile vasului unde fură bătuți până la sânge, deși un ukaz imperial a desființat de mult pedepsele corporale. Marinarul Kudriavtzeff primi 75 de lovituri de knut și muri in noaptea următoare. Alți 21 marinari fură selivijuiți atât de reîi încât trebuiră să fie transportați la spital. Știrea acestei groaznice execuțiuni se propagă repede la Sevastopol, stirnind o emoție enormă. Cum se transportă, banii Despre prădări au impresionat mult guvernul care a publicat niște norme spre a se garanta transportul banilor, care acum se face cu următoarele precauțiuni. Căruța cu bănie precedată de cazaci cu carabinele îndreptate spre public. Vai de curiosul care se oprește s’au care, din întâmplare, face un gest : cazacii trag imediat într’iisul. Cazacii sunt urmați de polițiști cu săbiile scoase, apoi vine căruța, în care se află casierul care însoțește banii. Urmează alți cazaci și jandarmi. Acum nici un comisionar de bancă nu îndrăznește să iasă pe jos pe ulițele Petersburgului ; casierii apoi nu es decât înconjurați de soldați. Atentatul de la podul Vosnesanski a dovedit că prudența nu e nici o dată de prisos. Transporturile atât de moderne ale banilor fac mare impresie asupra publicului și pricinuesc în fiecare dată adevărate panici. Trecătorii fug pe stradele lăturalnice, trăsurile se depărtează in goană, ulița rămine goală. Poliția a înarmat chiar și pe portari, ordonându-le să stea în fața porților, cu arma în mână, de cum vedi trecând straniul cortegiu. Iimniiusky, purtau mâinile în aceste buzunare calde. Moda aceasta a venit din Italia, unde acest obiect de toaletă se numea «manela», din care s’a făcut franțuzescul «manechon» pe care l am adoptai și noi. In analele parlamentului din Normandia se găsește chiar în privința manșonului o anecdotă nostimă. Unui blănar din Caen, părândui-se că pe atunci se purtau manșoane prea mici, așa că nu prea făcea treabă cu comerțul său, î i dădu în gând să ofere călăului orașului un manșon, împreună cu un ludovic de aur, cu condiție ca să poarte acea blană intr’o zi de execuție. Omul primi și fu văzut urcăndu-se pe eșafod spre a executa pe un tâlhar cu mâinile ascunse in micul sili manșon. Mare vntră in oraș și înlăturarea micilor manșoane de atunci încolo de sonorare, fiindcă fusese purtat de călăii, dibaciul blănar câștigă o avere fabricând manșoane enorme cari avură un succes nemaipomenit. Le abatei acest accesoriu al toaletei de iarnă a suferit multe schimbări, de volum , fiind pe rind enorm ori caraghios de mic, simplu ori nespus de întorzonat, el a dăinuit în ciuda acestor schimbări și a trecut printre veacuri, fără ii-i pese de ioanele modei. Silvin. mm/motattshraimSíaiS^ O <." Serbările Am vorbit la timp despre propunerea d-lor E. Aslan și G. Ioanin de a se institui mari serbări periodice ale neamului. Asupra acestei idei, care a fost întâmpinată cu căldură de toată lumea, primim de la d. C. Ioanin o lungă scrisoare ; neputând-o publica în întregime din cauza lipsei de spațiu, oi tragem din ea următoarele : Pentru întemeierea acestor serbări ori și ce sacrificiu nu ar fi prea mare, or cât timp s’ar cheltui nu ar fi prea mult, ori cât de mult s’ar aduna nu ar fi de prisos, ori cât, de numeroși ne vam strânge nu am fi de ajuns. In ceea ce privește planul de organizare al serbărilor, care a fost făcut în înțelegere cu d. E. Aslan, cu care am și formulat prima propunere, începem prin a observa că nu ar fi bine să se facă la răstimpuri prea scurte, — cel puțin pentru început — termenul fiind mai lung ca să se poată întemeia mai deplin curentul în favoarea lor, și să se desăvârșească mai bine mijloacele pentru împlinirea lor, ca toți cei cari vor concura să aibă tot timpul trebuincios spre a cugeta în limite la opera lor, nefiind zoriți prea mult de termenul serbărilor, ținându-se seamă ca în țara noastră puterea de muncă nu este de ajuns de desciplinată, ca să poată produce bine și repede, afară de rari excepțiuni. Iată o schiță de numărul premiilor și mijloacelor prin care s’ar putea preîntimpina cheltuelile acestor serbări . S’ar institui 16 premii împărțite astfel : 1. Pentru cea mai curată faptă de iubire a aproapelui. 2. Pentru cea mai bună operă dramatică (dramă, comedie, tragedie). 3. Pentru cea mai bună poezie (odă, etc). 4. Pentru cea mai bună nuvelă saui cel mai bun roman. 5. Pentru cea mai bună operă istorică referitoare la viața românilor, scrisă în stilul cel mai frumos și cel mai potrivit spre a o putea face cât mai răspândită, și care s-ar întemeia tot deodată și pe cele mai nouă descoperiri științifice. 6. Pentru cea mai bună operă științifică referitoare la igiena sau medicina populară, sau pentru cea mai bună operă economică relativ la țara noastră. Cartea care s’ar premia, ar trebui să arate relele de cari suferim, precum și mijloacele practice de îndreptare. 7. Pentru cea mai bună carte de arhitectură românească. 8. Pentru cea mai bună carte referitoare la armata română, lipsurile de cari suferă și mijloacele practice de îmbunătățire. 9. Pentru cea mai bună operă muzicală (operă, operetă, poem simfonic)10. Pentru cel mai bun cor laic ori bisericesc. 11. Pentru cele mai frumoase cântece populare din răstimpul de 3 ani. 12. Pentru cel mai frumos dans național și horă românească. 13. Pentru cel mai frumos și caracteristic produs al industriei casnice (țesături cât și altele, toate având insă motive absolut românești). 14. Pentru cele mai frumoase 32 costume caracteristice din cele 32 județe ale țarei, precum și pentru costumele caracteristice din alte ținuturi românești. 15. Premiu pentru sporturi, care s-ar subdiviza astfel: a) Pentru fugă; bi pentru sărit; c) pentru lupte ; d) aruncarea buzduganului în depărtare; c) ridicare de greutăți ; f) pentru înnotat și întreceri cu barca (concursul se va ține la Constanța in timpul unei escursiuni; g) pentru scrimă cu diversele arme cari se întrebuințează în armată ; h) pentru gimnastica științifică, înlăturându-se cu desăvârșire cea acrobatică. 16. Un premiu pentru regele, Domnul (craiul) țintașilor, care s’ar alege după cele mai bune puncte căpătate la revolver, carabină și pușca de ordonanță. In ceea ce privește subiectele operilor literare ori artistice cari vor concura la premii, ele trebuesc să fie cu desăvârșire românești, neputându-se face escepțiune decât pentru opere de o valoare cu totul escepțională. la aceste premii nu pot concura decât acei cari sunt de naționalitate română, streinii neputând fi primiți decât prin escepțiune, întrucât numai operile pe cari le înaintează spre examinare, înfățișează o parte din arta, știința ori literatura românească. Streinii sunt înlăturați de la premiile pentru sporturi. Pe una din piețele publice se va ridica un monument, pe care se va săpa numele învingătorilor, precum și anul și locul unde sunt născuți. Premiile vor fi fiecare de câte 5.000 lei, cari se vor da în bani afară de sporturi, unde premiile se vor da in obiecte de artă, cu excepție pentru Domnul țintașilor, care va căpăta tot in bani socotindu-se marile cheltueli ce le întâmpină, un țintaș. La sporturi nu pot să concureze decât cei de naționalitate română, cari pot să dovedească că și-au câștigat și ișî câștigă viața în alt chip decât prin mijlocul sporturilor, că nu a primit nici o dată banî Ori Indemnizații in bani pentru a lua parte la*oman concură de sport. Aceastasă se hotărască, pentru a se putea întipări convingerea că sportul nu poate fi un mijloc,—și nici nu este folositor să fie pentru câștigarea esistenței. Toate aceste 16 premii a câte 5.000 lei fiecare, ar necesita o sumă de 80.000 lei, care s-ar putea acoperi astfel : 1. O serie de reprezentațiuni teatrale periodice, al căror beneficiu s-ar vărsa treptat la casa Serbărilor Neamului. Ele ar fi câte 5 pe an, trebuind fiecare să producă o sumă de 1.000 leî, ar da 5.000 leî anual, ceea ce în 3 ani de zile ar face 15.000 leî. 2. O serie de conferințe științifice și literare, ținute în sala ateneului de fruntașii literaturei și științei românești. Totalul acestor conferințe producând 4000 de lei anual, în 3 ani de zile ar face 12.000 lei. 3. O serie de conferințe artistice și literare ținute cel puțin in fiecare capitală de județ, fiecare județ totalizând o sumă de cel puțin 500 leî anual, ar da pe fiecare an 16.000 de lei, ceea ce in 3 ani ar face 48.000 de lei. 4. Serbări populare de vară (bătae de flori etc.) trebuind să producă anual 2.000 de leî, ceea ce in trei ani de zile ar face 6.000 de lei. 5. O serie de concerte cu artiști streini și români, amatori sau profesioniști, concerte vocale și instrumentale, producând 4.000 de lei pe an, în trei ani de zile ar da 12.000 de lei. 6. Banii ce s’ar aduna din donațițiuni, offrande, subscripțiuni etc. Toate aceste sume la un loc, ar da un total de 93.000 de lei. Scăzându-se din această sumă cei 80.000 lei necesari pentru premii, ar mai rămâne o suma de 13.000 lei la care s’ar mai putea adoga sumele obținute din intrări la teatru Național, la Atene, la Studiu, la Ateneu, la Societatea de dare ia semn etc. în zilele de serbări ale neamului cu ceea ce s’ar căpătă în plus putându-se acoperi cheltuelile cerute de ridicarea Stadiului și montarea diferitelor piese cari ar reuși la concurs, sau cari s’ar socoti demne de a fi reprezentate. Cu prisosul banilor s’ar alcătui un fond de rezervă. Locurile unde s’ar putea ține diferitele reprezentațiuni, ar fi: 1. pentru concursurile teatrale: Teatrul Național 2. pentru coruri și dansuri: Arenele Romane. 3. Pentru expozițiuni artistice: Palatul Artelor. 3. Pentru concerte și conferințe, citiri de poezii și nuvele, dări de seamă de romanele și nuvelele cele mai bune : Ateneul sau Teatrul Național. 4. Pentru sporturi : Stadiul ce s’ar construi. 5. Pentru darea la țintă , localul societăței de dare la semn din strada Carol Davila. Serbările ar începe către sfârșitul lunei Aprilie și s’ar termina cu 10 Main, în ultimele zile făcându-se excursiuni pe la mănăstiri și locurile cu amintiri istorice. Pentru întemeierea și îndeplinirea lor ar trebui să se hotărască un comitet de inițiativă, compus din oamenii cei mai muncitori, mai cu uitare de sine, cari să strângă banii trebuincioșî și să îndemne și pe alții la muncă. In urmă să se aleagă jurii, cari să cerceteze operile artistice și științifice, din cari jurii ar face parte în număr egal românii supuși altor State, din cei ce s’au manifestat mai mult în viața românească. S’ar întocmi și un juriu pentru examinarea concurenților la premiile sportive. Din acest juriu nu va putea face parte nici un profesionist. Din aceste jurii nu vor putea face parte, acei cari vor concura ei însăși la vreunul din premii, sau acei Cari, au vre-o rudă printre concurenți. Din cele arătate mai sus, se învederează, credem destul de lămurit, că lucrul nu ar fî cu neputință desăvirșit, că banii trebuincioșî s’ar putea strânge foarte bine întru cât trăesc în această țară români harnici, cinstiți și cu dor de țară. fi. loanin o cvGJETJins: jp:s zx Odihna e desigur cea mai mare comoară pentru pin. Bîohî Moh is9rașal Pans“ — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de astăzi reprezintă o vedere a noului balon cu cârmă construit de francesul Henri Deutsch, și care poartă numele „La Ville de Paris (orașul Paris“.) 11 —...........— INTRODUCEREA insfricției militare ia șc © Iă fii) Am căutat și cunosc părerea inspectorului militar general școlar asupra foloaselor ce se va câpiiia de la legea de introducere și instrucției militare în școli și m’am prezentat d-lui maior Ghirițescu. Iată cum sunt vederile d-sale : — Pentru ca am auzit pe mulți vorbind că noi am dori să insim fți in batalioanele școlare, ți-o dojclar categorie că nici prin minte nu ne-a trecut o asemenea idee. Asemenea batalioane au existat in Franța și au dat greș, din cauză oăi lucrurile au fost împinse până’la exagerație și totul s’a creat fără a se fi avut un plan întocmit de mai nainte, ci s’a lăsat totul la priceperea și aprecierea directorilor de școli, care ori câtă bună-voință ar fi avut, nu putea ajunge la un rezultat satisfăcător, pentru că era imposibil să se ocupe și de partea didactică și de educația și instrucția militară în acelaș timp. ..Noi voim ca, intr’un mod cu totul cumpătat, să urmărim ceeace in Japonia a devenit un fapt îndeplinit, căutând ca în mod progresiv și sistematic, potrivit puterei de judecată a copiilor și in raport cu virsta lor, să’i obicinuim cu viața militară și cu ideea că patria trebue iubită și apărată chiar cu sacrificiul vieței. „Toată atențiunea noastră va fi încordată numai în acest sens, avându-se bine înțeles în vedere, in prima linie, exercițiile de tragere la țintă. O mare destoinicie la acest exercițiu au dovedit mieii dorobanți, fii de săteni, din cele 23—30 de sate din regiunea companiei de Greaca, când s’au pretins în fața M. S. Regelui și a unui numeros public. „Buna reușită nu depinde insă de cât de interesul ce valorosul corp didactic îl va pune in această direcție, căci de aci înainte s’a croit corpului didactic o nouă ocaziune de a arăta țarei, valoarea sa. „In ceea ce privește exercițiul de mânuire a armelor și a instrucțiunei de paradă, acestea au fost introduse ca un mijloc de atracție pentru copii, făcându-l astfel să se ocupe cu plăcere de exercițiile militare, fiind îndeobște cunoscut că la copiii români este înăscută dorința de a imita pe soldați, „în vederea celor expuse mai sus, s’a alcătuit de către inspectoratul militar general școlar,două cărți didactice militare, citite, apreciate și decretate de M. S. Regele. Aceste cărți se află încă sub tipar, neputend fi complect !) A se vedea „Universul“ No. 292, terminată până la 1 Septembrie, din cauza scurtului timp și a formalităților prin cari a trebuit să treacă. „Una din aceste cărți e întitulată „Ostașul“ și este un fel de carte de „citire“ militară și într’însa se arată toate calitățile și virtuțile ostășești trebuincioase școlarului român. „Cea de a doua este un album compus din 210 ilustrații, în care sunt concretizate toate exercițiile militare ce trebuesc executate de elevi. Această a doua carte, care este bazată pe metoda impresiei ce lasă imaginile, este cea mai pătrunzătoare și intuitivă metodă, chiar pentru analfabeți. „Prin introducerea exercițiilor militare in școli, s’a avut în vedere stabilirea celui mai practic, mai sigur și mai economic mijloc pentru a se întreține cunoștințele educațiunei și a exercițiilor militare a tinerilor, până la epoca chemării lor sub drapel, bazându-ne că școalele normale să producă pe adevărații educatori și instructori militari, căci e mai mult ca sigur că ei pot deveni mult mai buni instructori decât cei aflați astăzi în armata activă, cu câte unul sau două termene de serviciu militar. „Pentru populația urbană trebuința introducerea educațiunei și instrucțiunei militare în școli este destul de simțitoare și cine vrea să se convingă de acest lucru, nu are decât să citească câteva circulări date de către unii din d-nn’i miniștri de instrucțiune, circulari prin care se face un apel desperat către corpul didactic, spre a lua măsurile cele mai strașnice pentru combaterea destrăbălărei tinerilor școlari și pentru smulgerea lor din localurile de desfrâu. „S’a implorat chiar sprijinul autorităților polițienești, pentru a pune frâu spiritului de dezordine de care este bântuit tineretul nostru. „Să așteptăm dar cu încredere, a încheiat d. maior Ghirițescu, căci prin introducerea instrucțiunei și educațiunei militare în școalele de băeți, se va introduce in prima linie ordinea și disciplina în rîndurile tineretului român, se va întări brațul școlarului și i se va exersa ochiul pentru tragerea la țintă, insuflăndu-i in acelaș timp înalte și frumoase septimicaile de patriotism, căci fii disciplinați și patrioți îl trebue țarei, ca să ajungă acolo unde noi dorim, adică la apogeul mărirei și inălțărei neamului. Micul dorobanț . DIN'rACEDA(Carssp. particulară a ziarului «Universul») Salonic, 19 Octombre. Mâcclîirirea a patru romani «sin Dolîani.'. Cauza . in Shelfir«î. Xcpfisareft autoritâților. Libera, petrecerea antarților Ochi-mi sunt plini de lacrumi, inima de durere și urechile îmi vâjte încă de planșetele unor mame, vietele văduvelor și țipetele copiilor unor nenorociți, căzuți victima iubitelor de limbă. Aș vrea să scriu multe dar... nu mai pot ! La ce bun să verși atâta cerneală, când te mărginești numai la vorbe ? când inamicii te seceră, te distrug și nu-i nici unul ca să-ți ia apărarea reală ? Prea m’au copleșit durerea și plânsul și pe mine—căci victemele ’mi sunt consăteni—și rog pe cititori să vie scuze că le fac poate sânge real. Comuna Dolbani e o comună pur românească—o cetățuie a românismului—fondată de cinci anî de românii cari .’și iubesc limba și sunt mândri de neamul din cari fac parte, n’a primit nici institutol grec și nici n’a vrut să se slujiască grecește în biserică. De vr’o două anî e mereu anunțată că va avea soarta altor comune distruse, și totuși locuitorii se uită cu dispreț la toate amenințările comitetelor grecești. Acum zece zile s’a svorit la Veria că trei sute antarți sunt deciși să atace Dolhania fie chiar cu bombe, și numai de cât o mulțime de români din Veria au alergat într’ajutorul comunei, iar arta s’a grăbit, de și cam târziu, să vie într’ajutorul românilor. Antarții sunt tari prin armată, nicîodată însă prin eî inșișî. Ori de cate ori se obiectează de prea mare toleranță a armatei, se răspunde numai de cât: Bine frate, mai lăsați și voi pe greci in pace (?) căci de, ei nu fac ca bulgarii rău guvernului imperial. Cam acelaș lucru fac și cu comuna Dolbani. Se trimete armată ca să stea în sat și se dă ordin ca să nu însoțească pe români în drumul lor. Apoi în sat se apără și singuri, dar ce faci pe la respântie, căci de... acolo ii așteaptă grecii și-o omoară ca pe niște vite. Consecința conduitei armatei turcești am simțit-o noi românii dureros altă dată, o simțim zilnic și o vom simți mereu până când nu ni se va da posibilitatea a ne apăra singuri, dacă nu și a ne răzbuna. Marți 17 c. patru tineri români din Dolbani : Ion Glina Gulea, 38 ani, cu părinți și patru copii, cel mai mare având ,10 anî; Guta Cuturicu 29 ani, cu soție părinți bătrâni de vre-o 80 anî, cu 3 copii, cel mai mare 7 anî; Alecu Cuturicu frate cu cel l’alt, 33 ani, cu soția și patru copii, cel mai mare 9 anî; Constantin Cacioianu, 33 anî, cu trei copii și părinți foarte bătrâni, au plecat de dimineață din sat să se ducă la Veria, căci Marți e zi de târg ca să-și târguiască ceva. Sărmanii dorind să ajungă mai devreme spre a avea timp de târguit și cum nu li se dedea armată, au fost nevoiți să plece mai de dimineață. Era o ceată de nu puteai deosebi omul nici la doi pași. Ajungând la un loc numit Dervent lângă căprărețile lui Spânu, se văzură înconjurați de o ceată de antarți cari îi legă cobză cu mâinile la spate și-î porni îndărăt. Vitele pe cari le aveau cu ei fură lăsate libere. Nimeni nu a bănuit la început absența acestor nenorociți, căci cei din Dollani sî credeai la Veria, iar cei din Veria îî credeau pe drum. Seara când toată lumea se întoarse pe la vatră, se bagă de seamă că cei patru lipseau. Se dădu alarma, dar fără folos. A doua zi Mercurî fură găsiți lângă Drrveni, la o răspântie de două drumuri cari vin unul din Dolhani și cellalt din Xirolivad. E oribil cum au fost găsite cadavrele. Capetele tăiate ca la niște vite, iar piepturile străpunse de 30—40 cuțite. Toată lumea— afară de greci — tot ce-î om s’a mișcat văzând atâta carnagiu. Și cu toate astea, sunt creștini cei ce comit aceste crime, sunt chiar șefii religionei cari le comandă ! Ge’ să mai zicem de restul omenire! ! Și când te gândești că arhiereul grec din Veria e ațâțătorul și chiar autorul principal al acestor odioase crime. Cadavrele românilor au fost ridicate, după ce judecătorul de instrucție împreună cu medicul legist făcură ancheta de către românii din Dolbani în țipetele mamelor, văduvelor și a copiilor acestor nenorociți. Valea răsună încă de ecoul durerei simțite în momentul înjunghierilor. Grecii din Veria și Salonic sunt veseli de acest fapt, căci zic eu, acum locuitorii din Dolhani vor fi siliți să ceară dascăl grec. De nu, vor urma și alte crime dacă nu și arderea satului. Au drept să crează. De două ani asistăm la orori și totuși ne mărginim la distribuiri de mici ajutoare —de câte 60 lei la o familie—și alea cu chiu cu vai, până ce bietul român, dorind să trăiască, de oarece din moartea, lui nu câștigă nimic cauza, se face și turc. Ce să-î zici! suportă în fiecare zi toate greutățile, dar îî trebue de mâncare și cedează, căci rău-făcătorii mișună prin drumuri și nu-i lasă în pace să muncească. Sunt multe persoane cari au răspunderea acestor nenorociri. In primul loc sunt așa zișii apostoli, reclamații de profesie, cari neglijază nenorocirile asupriților și nu pun punctul pe i. Se știe că o comună bulgărească Vrania, a fost distrusă de o bandă care se îmbrăcase în uniforme turcești. Bulgarii au protestat pe lângă autorități zicând că criminalii au fost turci. S-a făcut o anchetă de autorități cari au constatat că banda a fost măcelărită din cauză că n’au vrut să-î primească in sat. Bulgarii au respins aceste acuzațiuni. Colonelul francez, din Seres, șeful jandarmeriei, făcând anchetă constată că spusele bulgarilor sunt adevărate. Fiind divergență de opinii s-a făcut apel la agenții civili, cari au trimis pe reprezintanții lor. Aceștia au fost de acord cu autoritățile. Atunci a fost nevoit să meargă însuși Demoni, agentul civil rus care s-a întors acasă. Se adeveresc spusele colonelului francez. Grecii din Neguste, băiatul lui Longo, Lapavița, Hagi-Dimitri, Cotaniți și Pellicari au avut o întilnire cu șefii comitetelor bulgărești la Pis, cupiî, comună bulgărească, spre a se înțelege cu bulgarii pentru o eventuală luptă contra turcilor. Faptul e exact și ar fi trebuit ca autoritățile turcești să cerceteze serios ca să vază până unde poate merge prietenia grecească. Jîesiz-Cuîc.a PCBCT-5- 6 —— VN 2»novxsns jge? zi Șarpele până nu’l calci pe coadă nu te mușcă. Femeea ideală Care este adevărata, nobila și sfânta vocațiune a femeei, și pentru ce a fost creată ea?... Iată o cestiune de un vin și comun interes, care ar trebui să preocupe pe toți aceia ce au fete, și la care spre binele nostru, al socielilei, trebue să se răspundă. Orî-ce femee trebue să-și dea bine seama de rolul ei cel frumos, delicat și nobil ce are în familie, societate, in lume, de sfânta ei vocațiune, de la care să nu se abată o clipă, fie ca soție, tovarășa de fericire sa îi durere, ca mamă apoi iubitoare, alinatoare și a suferințelor sufleteșîlo:ri!Kico'''și morale ale copiilor ei,—deci ea trebue să-și cunoască chemarea ei in această omenire, unde joacă azi cel mai mare rol spre fericirea neamului nostru. Femeea care își va cunoaște cu desăvârșire adevărata ei menire, își va urma calea spre scopul pentru care știe ca a fost creiată, ca să devină o femee ideală, nu înțelesul adevărat al cuvîntului. Și își va forma o educațiune aleasă, știind să fie când va deveni soție, demnă și iubitoare de bărbatul său. Va ști să se facă iubită, alinând și mângâind în ceasuri de restriște pe soțul său, și va îngriji cu drag, și mult interes din toată inima copilașii ei iubiți. Va fi pe lângă o mamă bună, blândă și o educatoare a copiilor ei, știind a insufla și lor acele frumoase exemple de creștere, formându-le caracterul ce atât de mult va folosi și lor în viață, prin lumea în care se vor perinda și pentru națiunea și Statul lor, având atunci oameni cu adevărat morali, inteligenți și buni patrioți apărători ai patriei. De la educațiunea ce o dă copilului mama, depinde caracterul ce și-l va forma el fiind mai mare mai târziu. Sentimentele nobile de asemenea se infiltrează copilului tot de mama sa, căci ea este aceea care pune prima cărămidă la baza clădirea educațiunei pentru desvoltarea și înălțarea caracterului copilului său. Dacă baza a fost solid cimentată, să fim siguri că este foarte grea ca în urmă să se mai poată zdruncina edificiul educaționei, să se piardă din caracterul, din sentimentele frumoase încolțite în sufletul copilului. El va căuta apoi să le cultive, să le desvolte în sensul de a fi spre folosul atât al lui cât și al țărei ca bun cetățean și patriot devotat. Cine decât tot femeile erau acelea în vechime eare îndemnai pe bărbații lor, — prin dragostea ce o aveau către ei, — la fapte, eroice și infiltrau în copiii lor sentimentele religiunei și al patriotismului înflăcărat ? Avem atâtea exemple în istoria neamului nostru. Reamintesc episodul, când mama lui Ștefan cel Mare și sfânt, refuză a deschide porțile și nu voește a’l primi în castelul său din munții Neamțului, pe fiul ei iubit Ștefan, îndemnându-i a’ș’î aduna rămășițele d.e. .oștire stro vbită și a începe din nou lupta. Exemple cari ar trebui să călăuzească și să fie vecinie în mintea femeilor—ca niște icoane sfinte ce au putut fi atât de folositoare strămoșilor ce ne-au păstrat moșia neștirbită, și care, tot atât de mult ne va fi de folos în viitor pentru apărarea pămintului nostru stropit de sîngele lor. Este știut că copiii se nasc cu sentimente nu tocmai umane. Observați la atâți copii, cari simt o plăcere chiar a omorî, insecte, păsări, etc. Ei bine, aceste sentimente feroce, născute în el ca copil, dispar, vor fi înlocuite, cu primirea unei bune educațiuni, de la mama ce pune interes în creșterea copilului, prin altele blânde, frumoase, nobile și alese. Mânia este aceea care va trebui să îndrepte înclinațiunile rele, sentimentele barbare ale copilului, va trebui să lupte, să nu fie cont de orice superstiții băbești azî scoase, îngropate în cenușa stinsă a vremurilor apuse, chiar contra naturei prin mijloacele sale de educațiune, contra tuturor apucăturilor pernicioase societății, formând și dând copiilor adevărata direcțiune sănătoasă în felul de a le îmbogăți sufletul cu sentimentele ce-l vor face fericit în viață. Mulți susțin că femeea să fie și frumoasă, dar uită că acelea devin mai frumoase și simpatice cari au suflet și inimă bună, cari sunt sincere și devotate bărbatului în căznicie, și cărora trebue să le fim recunoscători, căci își înțeleg cu multă judecată menirea lor, spre fericirea vieției noastre. „Bunătatea iși are frumusețea ei, care împodobește până și cele mai unite figuri“ a zis un celebru scriitor. Deci aceasta este una din cele mai principale calități frumoase, pe cari dacă Io însușește o femee, este spre mulțumirea soțului și a copiilor sei. CRONICI FEMININE Ceva despre manșoane Manșoanele ’și-au făcut reapariția vestindu-ne apropierea iernei. Manșonul, pe care ’l poartă acum numai femeile, era purtat pe vremuri și de către bărbați. Stampele din veacul XVII-lea și de la începutul celui d’al XVII-a ne dau în această privință, documente curioase. Iuși și ofițerii își Revoluționarii ruși mare roman de actualitate — de — 3P. 2viTual"Si;3"7=:T’X"^‘ partea"! TREIA X Părea că domnul Dermasi băgase in seamă slăbirea soției sale, deoarece nu-l propusese niciodată să cheme un medic și’i refuzase mereu s’o lase să vadă pe fiica sa. — Nu eu, ci Dumnezeu să se pedepsească !—îi zicea ei când dînsa îl ruga s’o ucidă mai curând. Intr'o seară când domnul Dermasi abia isprăvise de luat prânsul singur in mica sa sală de mâncare, un servitor îl anunță ca un tânăr dorea să-I vorbească intr’o afacere importantă și urgența. — ți-a spus numele său ? întrebă domnul Dermasi. — Da, se numește Ivanov, răspunse servitorul. Numele acesta nu spunea nimic domnului Dermasi, totuși el porunci servitorului să introducă pe vizitator. Tinărul rus intră puțin după aceea în sala și imediat ce servitorul care il conduse eși din odaie, zise cu glas încet: — Me asigurați, domnule, că nimeni nu va putea auzi ceea ce vom vorbi. Domnul Dermasi, privi surprins pe vizitator și zimbind !! Întrebă : — E, vrașa zică, un secret crea ce vreți să 'mi încredințați ? — Da, e un secret care privește pe nepotul d-voastă Luigi, șopti Ivanov la urechia stăpânului casei. — Aveți să -mi comunicați ceva privitor la nefericitul meu nepot? exclamă domnul Dermasi, devenind palid. — Da, și nimenea nu trebuie să știe ceea ce vă voiți spune. O scânteie de speranță străluci in ochii domnului Dermasi, care, apăsându’și mâinele pe inima, întrebă cu glas tremurând: — Nu cumva trăește încă? Ivanov răspunse afirmativ dând din cap, și domnul Dermasi se aruncă in brațele sale murmurând : — Mulțumesc lui Dumnezeu. Im! aduceți cea mai bună dintre vești. Dar imediat el se dore înapoi și trăsăturile feței sale luară o expresie de spaimă. — Ce aveți?—il intrebă Ivanov, căruia nu-i scăpase strașnica schimbare ce se făcuse pe fața d-nei Dermasi. — Ve vom spune-o pe urmă. Vorbiți însă, aci nu e nimenea care să poată sa audă, zise unchiul lui Luigi. Ivanov repetă ceea ce amicul său iî povestise cu privire la evadarea sa, apoi cât făcuse pentru libertatea Rusiei, și in fine dorința lui Luigi de a se reabilita, dovedind nevinovăția sa. Ivanov adaugă că Luigi putea dovedi alibiul său, dar că pentru a obținea revizuirea procesului, e nevoe ca el să fi descoperit pe ucigașul fratelui său. — Luigi nu poate să vie la Milano, unde poate fi recunoscut și arestat— urmă Ivanov — de aceea am venit eu ca să vă întreb și să știu dacă după procesul avut de nepotul dv., nu s-a ivit nimic care să poată face lumină asupra misteriosului asasin. Domnul Dermasi tremura din tot corpul și ascultase în tăcere, cu ochii ațintiți spre pământ. O luptă teribilă se dedea in momentul acela in sufletul său de om djistk și iebitor. Deodată însă, ridicând capul și strângând mâna amicului nepotului său, il zise:. — Nu numai cunosc numele asasinului sărmanului meu nepot Mauriciu, dar posed și dovada negru pe alb a vinovăției sale. — Să fie adevărat ?! — exclamă Ivanov în culmea bucuriei. — Da, și puteți spune nepotului meu • că eu însumi voi face tribunalului cererea ca procesul să fie revizuit. — Dar cine e mizerabilul care fiind vinovat a îngăduit ca un nevinovat să fie condamnat în locul său ? — Dați-mi voe să nu v’o spun pentru moment. Veți afla-o mai târziu și veți vedea atunci cât iubesc pe nepotul meu. — Luigi nu s’a îndoit niciodată de dragostea d-Voastră... — . Imbrațișa-ți4 Sa naroese •' < -Jy Liv» - v ' ’ ’ meu și spuneți-l că. în curând va putea sa se reîntoarcă la Milano. Ivanoveșise din casa domnului, Dermasi, cu bucuria,in suflet. Amicul său era salvat și bunul tinăr avea să poată în curînd sa ia de nevastă pe sfânta copilă ce adora. Din potrivă, domnul Dermasi, rămăsese singur în mica sală de mâncare, in prada unei vii dureri. Făgăduise să dovedească nevinovăția sărmanului său nepot, dar pentru a face aceasta era necesar să acuze pe femeea care purta numele său. Conștiința sa îl impunea să sacrifice numele său onorat și să dea pe mâna justiției pe femeea pe care o iubise atâtea ani. El rămase câtva timp ca înghețat de spaimă, apoi, cu pași șovăitori, se îndreptă spre odaia și urșisa de,ja £e, văzându-L iarpând, făcu un gest de surpriza. — Vrei , ceva de la mine? șopti ea. — Da, și pentru ultima oară — răspunse dinsul fără a privi in față pe nenorocita femee. — Ce anume vrei de la mine? sunt gata să’ți îndeplinesc, orice cerere mi-ai face. — Nu, doamnă. N-am venit să’ți cer ceva, ci să’ți ordon ca să repari răul ,pe care l’a făcut. Un nevinovat a fost osândit din vina d-ta de și e nevoe ca d-ta să speli pata ce-ai făcut-o numelui seu. — Luigi e mort, ah !—îngână d-na Dermasi. — Luigi e yin și cere să fie reabilitat, și eu vreau să fie. Un strigăt ușor e și din pieptul tinerei femei. — Yin? !—esclamă ea. Și d-ta vrei ca eu să mărturisesc vina mea? Ei bine, da, voi mărturisi tot, pentru că nu mai mă tem decât de Dumnezeu! Această dureroasă mărturisire pe care acum, câteva luni nimeni' n’ar fi puiul s’o scoată de la mine, azi, când me simt la marginea groapei, o voiu face cu propria mea voe și nepotul d-tale va fi reabilitat: „Trimete după un preot și atât lui cât și d-tale voiu spune tot, fără a ascunde nimic“. Domnul Dermas ieși pentru a porunci unui servitor ca să meargă să cheme pe parohul Msericeî din vecinătate, și când preotul sosi, ei intră împreună cu dînsul în odaia soției sale. — D-na dorește ca d-ta, domnule paroh, să ia fața în confesiunea pe care dinsa îmi va face despre vina sa, zise domnul Dermasi către paroh, care nu pricepea încă în ce scop fusese chemat. (Va urma)