Universul, octombrie 1907 (Anul 25, nr. 269-299)

1907-10-28 / nr. 296

ANUL XXV*­—No. ^^6.—Duminecă 28 Octombrie"1907 *.­» CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA “g­ ifonumentul militar din T.­Măg­urele.— (Vezi explicația) PROECT DE LEGE Monopolizarea vânzării Biuturilor spirtoase în comunele rurale și me­suri în contra beției — Urmare și sfirșit — Art. 20. — Este interzis cârciuma­­rilor a vinde alte băuturi alcoolice de­cât cele ce li se vor procura de comitetul cârciumilor. Gârciuman­ul dovedit că a vândut alte băuturi alcoolice, de­cât cele procurate lui de comitetul cârciumi­lor, va fi condamnat la o amendă de 200 până la 1000 lei și la închisoare la două până la patru luni, pier­zând pentru tot­deauna dreptul de a mai fi cârcium­ar. Comitetul cârciumilor este dator a constata prin proces verbal acest de­lict și a cere judecătorului de ocol condamnarea culpabilului. La caz când comitetul cârciumilor nu și-ar îndeplini această datorie ori­cine este în drept a denunța judecătorului de ocol delictul. Judecutorul este dator a face de îndată cercetare la fața lo­cului și în caz de va constata denun­țarea de întemeiată, a condamna pe cârciumar la penalitatea arătată mai sus și pe comitetul cârciumarilor la o amendă de la 500, până la 2000 lei, plătită solidar de membri lui. In contra sentinței judecătorului de ocol condamnații au drept de recurs la tribunal în termen de trei zile ; tribunalul se pronunță în ultimă ins­tanță în termen de 15 zile. Art. 21.—Este absolut interzis câr­ciumarilor a da consumatorilor bău­turi pe datorie. Ori­ce vânzare tre­bue să fie făcută numai în contra nu­merar, răspuns în momentul în care se dă băutura. Este asemenea inter­zis a se da băutură în schimb de măr­ 5 bani Sngilomâriîa.—1O bani In strainaiate Calendar pe amil­ 1907 Ortodox sâmbătă, 27 Octombrie.—Sf. Du­mitru Basarabov și Nestor Catodic Sâmbăta, 9 Noembrie.—Theodor Basa soarelui 7.05.—Apusul 4.55 București, 27 Octombrie. Comisia parlamentară Jouî s’a terminat, la Co­misia parlamentară, discu­­țiunea generală a proiectului de lega pentru învoielile a­­gricole, discuțiune ce a durat trei zile. După cum s’a putut vedea­­ din dările de seamă publicate zilnic, proiectul a fost criticat și susținut într’un chip des­tul­­ de­ viu. D. Disescu, membru al o­­poziției conservatoare dar care a luat parte la dezbateri nu ca reprezentant al iei, ci per­sonal ca deputat, a criticat proiectul găsind că unele din dispozițiunile lui sunt necon­stituționale. Alții, membri ai partidului liberal, au primit proiectul în general, dar au criticat unele dispozițiuni. Majoritatea s’a declarat pen­tru proiect, în general și în amănunt. In ședința de joi dimineața, d. ministru de interne Bră­­tianu a recapitulat toate cri­ticele, le-a analizat și a tras încheierea că din nici o parte nu s’au propus soluțiuni mai­­ bune de­cât cele cuprinse în proiect și că aceste din urmă soluțiuni sunt cele mai potri­vite în starea de astă­zi a lu­crurilor. Din lunga discuțiune ge­nerală a reeșit recunoașterea unanimă că starea de lucruri de până acum nu poate cu n­­ci un preț să mai continue și că e interesul suprem al țării să se stabilească între­­ Proprietari și țărani relațiuni ntemaiate pe dreptate pentru ca armonia să domnească tetre acești do­ui factori, „" Trebue’ să relevăm decla­rațiile categorice ale d-lor mi­niștri că guvernul, dispus să primească modificări asupra amănuntelor, nu va ceda în ce privește principiile. După cum a spus d. prim­­ministru D. Sturdza, aceste principii au fost enunțate în programul de la Iași al par­tidului liberal. Guvernul s’a angajat solemn, prin mani­festul regal din Martie tre­cut, pe baza căruia s’au ales actualii reprezentanți ai na­țiunii. Guvernul și partidul vor face reformele solemn fă­găduite, sau vor cădea. Joar după amiază a început discuțiunea pe articole. In cursul acestei discuțiuni, modificările de amănunt ce se vor găsi nemerite, vor fi introduse în lege. Chiar în prima ședință s’au admis unele modificări, după cum s’a putut vedea din darea de seamă ce am publicat. din Rm (Coresp. particulars a ziarului «Univer­ul») Londra, 22 Octombrie. Campania de toamnă împo­triva­ Lorzilor După cum e un sezon de­ toam­nă la Covent­ Garden, tot așa e o campanie de toamna împotriva Camerei Lorzilor ; însăși miniștri o conduc, cu o extremă energie. Primul ministru de pe cel d’întâiu semnalul , săptămâna aceasta, d. Ascoiit, cancelarul Tezaurului și d. Lloyd George au continuat. Dar observatorul nepărtinitor, e neapărat silit să recunoască cum că toate discursurile acestea, toate aceste critici sunt departe de a excita entuziasmul publicului. E lucru vădit că această chestiune nu pasionează opinia publică. S’ar putea spune că d'abia o intere­sează. Atât de mult s’a vorbit și s’a strigat împotriva Lorzilor ! Toate argumentele au fost așa de multe ori repetate; dintre toți oamenii, englezul este cel mai puțin ca­pabil să dea atenție, să se intere­seze de punctele de politică abs­tractă, de discuțiunile de drept constituțional. Insă, chestiunea Camerei Lorzilor e puțin o dis­­cuțiune de acest fel : nu face de loc parte din practical politics, politica practică, ce singura ar putea să emoționeze pe alegătorul anglo-saxon. Până aici toate măsurile votate de Camera Comunelor și respinse de Camera Lorzilor nu sunt de așa fel ca să poată agita mult o­­pinia publică. Chiar legile a­­grare, acea relativă la Scoția și și acea privitoare la Anglia, a­­supra cărora o să se înceapă lupta de la deschiderea Parlamentului, lasă nepăsători pe cea mai mare parte a cetățenilor britanici. Ni­meni, la adică telea, nu pun mult temeiu pe ele. Nu prin legi se va obține reîntoarcerea la ogor, ,,back to the land“. Depopula­­rea câmpiilor provine din multe și adinei cauze, care scapă in mare parte ori­cărei acțiuni a legislatorului. Va trebui, deci, să se caute alt­ceva, să se găsească o chestiune care să aibă aceste două carac­tere : 1) de a diviza neapărat cele două Camere; 2) de­ a interesa sau chiar de a pasiona pe ale­gători. Dar trebue multă bâtie de cap, căci o ast­fel de ches­tiune nu se poate dezlega cu u­­șurință. Proectul legii asupra în­­vățămintului, „Education Bill“, pe care toți neconformiștii, adică elementul principal al majorității liberale, ar voi să-l reia, are pe cel dintâi din aceste caractere, dar de­sigur nu pe cel de-al doilea. Ori­ce mäsurä întru­cât­va seri­oasă în privința Irlandei este cu neputință pentru acest moment. Nu mai rămâne de­cât legile so­ciale, dar pe acelea, conservatorii din Camera Lorzilor le vor vota tot cu atâta grabă ca și liberalii din Camera Comunelor. Alegerile comunale Alegerile comunale care au avut loc Vineri în orașele de pro­vincie ale Angliei și a țării Galilor, au fost o victorie pentru conser­vatori. Candidații socialiști au suferit numeroase înfrângeri. Presa antisocialistă spune că rezultatele acestor alegeri constitue o adevărată înfrângere pentru cauza socialismului. După statistica definitivă, se poate evalua că conservatorii au câștigat 145 scaune, liberalii 23, partidul lucrătorilor 20 și socia­liștii 4.. Marea majoritate a isbânzilor conservatorilor au fost dobândite în orașele care au ales în alegerile parlamentare din urmă pe depu­tații liberali. Nu trebue însă, să se deducă de aici că ministerul liberal a pie­rdut încrederea alegătorilor. Cu mult mai de­grabă ,amenințarea mereu iminentă a grevei de la drumurile de fier a pricinuit a­­ceastă reacțiune împotriva socia­lismului. O prietenă, a lui Napoleon III Tribunalele engleze ocupându-se cu succesiunea misse­ Howard, contesă de Beauregard, care se ridică la 3.400 000 lei, în lnngi morții fiului său­, contele de Ra­ch­evoi, întâmplată în luna August trecută, au ascultat următoarea istorisire asupra obârșiei acestei averi : Miss Howard, al cărei nume adevărat e Elisabeth-Anna Har­gett, era foarte mult lansată în societatea londoneză, în momentul când Louis-Napoleon se găsea in Anglia. Miss Howard își puse punga la dispoziția pretendentului și-l ajută in proiectele sale. Când acesta deveni prezident al Republicei franceze, ea îi urmă în Franța și se așeză la Saint- Groud,liitind cu dânsul în cali­tate de amantă oficială. Când­ im­­păratul luă în căsătorie veri­șoara de Montijo, miss Howard își vözu spulberate speranțele concepute de a fi împărăteasă și se mânie oare­cum pe dânsul. Napoleon III o potoli făcând-o contesă de Beauregard, oferindu-i un palat la Versailles și o sumă de 6 milioane. Fiul ei fu contele de Bechevet și credința generală era că copilul era fiul împăratului. W­est. ...... furt, precum grum­e, ouă, păsări sau ori­ce alte produse ale economiei a­­gricole. Cârciumarii nu vor putea sub nici un cuvânt să Împrumute bani cu sau chiar fără dobândă, nici să dea bani ca arvună pentru produse sau munci agricole, afară de muncile agricole pe care cârciumarul, în caz de a fi pro­prietar, ar avea să le facă pentru a­­gricultura sa proprie. Pentru ori­ce infracțiune la aceste dispozițiune cârciumarul va fi pedep­sit cu o amendă de cinci ori superi­oară sumei pentru care va fi dat bău­tura pe credit sau în schimb de măr­furi și de trei ori superioară suma­ ce va fi împrumutat sau arvunei ce va fi dat pentru munci sau produse agricole. Cârciumarul este liber a-și între­buința banii ce ar fi având de fruc­tificat în împrumuturi de ipotecă, în participări la Băncile Populare și în ori­ce fel de operațiuni și întreprin­deri comerciale străine comerțului băuturilor spirtoase. Art. 22. — Comitetul cârciumelor, orî-ce consilier comunal, precum și orî-ce agent administrativ și finan­ciar de orî-ce grad, este în drept a denunța prin­­ adresă netimbrată ju­decătorului de ocol infracțiunile la dispozițiunile articolului precedent. Judecătorul procede la cercetare și își dă sentința. Condamnatul poate face în termen de 3 zile recurs la tribunal, care ju­decă în termen de 15 zile în ultima instanță. CAP. V Art. 23.— Cârciumile comunale se deschid în zilele de lucru la ora no­­tărîta de comitetul cârciumelor. Du­minicile și sărbătorile ele trebue să stea închise până la orele 11 dim. In tot cursul anului și în toate zi­lele cârciumele se închid la orele 8 seara. Este absolut interzis a se face în cârciumi jocuri de cărți sau alte jo­curi la noroc. Jocurile de dibăcie, precum popi­cele și biliardul sunt permise. Cârciumele pot să țină hore și scrîn­­cioburi, după vechile datine. Art. 24.—Cârciumarii nu vor da băutură copiilor mai tineri de 16 ani; nu vor da sub nici un motiv și sub nici o amenințare oamenilor beți; nu vor primi in cârciuma femei bete sau cu moravuri recunoscute rele. Cârciumarii împreună cu ajutoa­rele lor sunt datori să înfrâneze ori­ce neorânduială ar încerca cineva să facă în cârciuma; la trebuință vor recurge la puterea publică, agenți po­lițienești, geandarmi, paznici, spre a restabili ordinea și a face ca consu­matorii să se conformeze legea de față. Motivul că s’a dat­ neregulat bău­tură, sau s'a tolerat alte contravenți­ei­­ la legea de față, sub impresiunea amenințărilor sau a maltratărilor nu acoperă în nici un caz pe cârciumar de responsabilitate. Art. 25.— .Pițntra..ori­ce contra-­­vențtuni la dispozițiunile art. 23 și 24 cârciumarul va fi condamnat la o a­­m­endă de 20 până la 50 Ioi. In caz da recidivă va fi condamnat la o a­­mendă îndoită și va fi destituit. Condamnarea în aceste cazuri este dată de comitetul cârciumarilor și a­­menda împlinită imediat. Cârciumarul are drept de recurs în 3 zile la Judecătorul de ocol, care se rostește în ultima instanță în termen de 15 zile. Art. 26.—Dacă prefecții, inspecto­rii comunali, orî-ce inspectori admi­nistrativi­ sau financiari vor constata că s’au comis în cârciume unele din contravens­iunile arătate, mai sus fără ca­ comitetul, cârciumelor să-șî facă datoria de a le pedepsi, ei au­ drep­tul a condamna imediat atât pe con­travenienți la amendele prevăzute la art. 25 de mai sus, cât și pe mem­bri comitetului cârciumelor la o a­­mendă de la 60 până la 120 lei plă­tită solidar; amenda se va încasa de îndată, condamnarea fiind în acest caz fără recurs. CAP. VI Art. 27.—Orî-cine fiind beat se va gâlcevi, se va deda la neorînduelî de orî-ce fel, sau va cădea în drum, va fi pedepsit cu o amendă de la , 2 soî la 20 lei, în caz de recidivă, în cur­sul aceluiași an la amendă se va a­­dăuga arestarea pe 24 de ore ; în a doua recidivă, pe lângă amendă se va adăuga arestarea pe 48 de ore ; la a treia recidivă în cursul aceluiaș an de la prima condamnare, se va adăuga la amendă închisoarea pe 3 zile. După aceasta a treia con­damnare, comitetul cârciumelor este dator să înscrie numele condamna­tului pe o listă zisă a bețivilor, ce se va ține la toate primăriile. Cel înscris pe această listă nu va mai fi primit în nici o cârciumă, fie în co­muna unde locuește, fie în ori­care alte comune, cărora va fi fost co­municată oficial lista bețivilor. Art. 28.— Condamnările prevăzute la art. precedent se pronunț­ă de co­mitetul cârciumelor și se execută imediat. Prefecții, inspectorii comunali, pre­cum și ori­ce inspectori administrativi sau financiari, constatând infracțiunile comise in contra disposițiunilor a­­cestui articol, au și ei dreptul a da aceleași pedepse, condamnând în a­­celașî timp și pe membri comitetului cârciumelor, cari n’au pedepsit infrac­­ț­iunele, la o amendă de la 60 până la 120 leî, executând-o solidar și îndată. Aceste condamnări sunt de­finitive. Art 29. — Toate amendeie prevă­zute în legea de față sunt încasate prin perceptorii comunali, cu apli­carea legei de împlinire a impozitelor Statului și sunt vărsate la fondul cârciumelor comunale. Art 30.—Toate amendeie prevăzute în legea de față se transformă, în caz de insolvabilitate, în închisoare după regulele stabilite de codul penal. CAP VI Măsuri­tu contra beției pri­vitoare la cârcium­ele din comunele urbane Art. 31.—Numărul cârciumelor af­fate în comunele urbane la promul­garea lege­ de față nu se va mări în nici un caz. Nici un debit nou de băuturi spirtoase nu va fi îngăduit a se deschide. Art. 32.—Pe măsură ce debitele existente se vor închide, fie pentru încetare de comercia, voluntară, prin deces sau prin încetare de plăți, fie prin închiderea stabilimentului ca a­­plicare a dispozițiunilor lege! licen­țelor de băuturi spirtoase, fie pentru orice alt motiv, debitul închis nu se va mai redeschide. Tot ast­fel se va urma până când în fie­care comună urbană va rămânea cel mult câte un debit de fiecare 100 capi de familie. Va fi permis ori­cărui debit să se mute în raza comun­ei urbane în care se află însă numai cu autoritarea mi­nisterului de finanțe. . Art 33 —Jocurile de cârti și orî­­ine alte jocuri la noroc sunt absolut interzisa in cârciume . Jocurile de dibăcie, precum popicele și biliardul sunt permise. Art. 34.—Dispozițiunile art. 24 și 27 din legea de față se aplică cârciu­­melor din comunele urbane. Art. 35.—Contramerițiunile la dis­pozițiunile art. 24 și art. 32 se pe­­pedsesc cu amendă de la 20 la 100 lei, aplicată proprietarului debitului. In caz de recidivă amendere se în­­doeie. După a treia condamnare în spațiu de un an de la prima con­damnare, stabilimentul va fi defini­tiv închis. Șeful poliției comunei urbane, in­spectorii de poliție și comisarii de clasa I sunt în drept a constata prin proces-verbal contravențiunile și a condamna pe debitanțî la amendă, la limitele aliniatului de mai sus înca­sând amenda prin perceptorul fiscal local și prin aplicarea legei de ur­mărire. Condamnatul are un termen de 3 zile drept de recurs , la judecătorul de pace, care se rostește în ultima instanță în termen de 15 zile; caz de achitare amenda se restitue. Art. 36.—Delictele prevăzute la art. 27 se constată în comunele urbane de toți agenții polițienești, de la șeful poliției până­ la gradul de comisar inclusiv, și toți aceștia pronunță pe­depsele de odată cu constatarea și împlinesc amendele, în contra cărora dau chitanțe dintr'un carnet cu matcă. Condamnările până la 10 lei amendă și 48 ore arest sunt definitive. Condamnările mai grele, precum și înscrierea pe lista bețivilor, dacă nu sunt date de șeful poliției, sau de un inspector polițienesc, au trebuință de aprobarea unuia din aceștia spre a se aplica. Listă bețivilor este ținută în co­munele urbane de șeful poliției. Art. 37.—Ori­ce agent polițienesc, din cei arătați la art. 35 și la art. 36, va constata că un subaltern al său a avut cunoștință de unul din delictele arătate în articolii prece­denți și nu l’a pedepsit, este dator să constate prin proces-verbal negli­jența sau toleranța și să condamne pe acel subaltern la o pedeapsă e­­gală celeia ce ar fi trebuit să aplice delictului comis. Dispoziții tranisatorii Art. 3S. — In cursul lunii Martie 1908, toate consiliile comunelor rurale vor hotărî ce cârciume comunale vo­­e sc a deschide și vor constitui corin­țele cârciumelor, după cum se arată la art. 13 de mai sus. Art. 39.—Cârciumele comunale, ce se vor deschide în conformitate cu legea de față, trebue să înceapă a funcționa la 1 Aprilie 1908. Art. 40. — Toate cârciumele ce ar­­ exista la promulgarea legei de față in comunele rurale și pe teritoriul lor, sunt datoare să-șî desfacă băuturile de care ar dispune până la 1 Aprilie 190S. La cas de a nu le putea desface până la acea dată, comitetul circiu­melor va evalua bău­tunie după prin­cipiile arătate la art. 15 de mai sus, se va plăti și le va lua pentru apro­vizionarea cârciumelor comunale. Art. 41.—Cârciumele care la pro­mulgarea lege­ de față ar ține de vînzare, pe lângă băuturi alcoolice și mărfuri de băcănie, de manufactură și altele, vor putea să-și urmeze co­­merciul pentru toate cele­l’alte arti­cole afară de băuturile alcoolice.­­ La caz de vor contraveni acestei dis­­pozițiuni, culpabilii se vor pedepsi în conformitate cu dispozițiunile art. 2 al acestei legi. Art. 42. — Comunele care nu vor dispune de capitalul trebuincios pri­mei instalări a cârciumelor comu­nale, se vor împrumuta până la su­ma maximală de 5.000 lei de la Ban­ca populară locală, sau de la Banca din comuna cea mai apropiată. Polițele emise de consiliul comu­nal în acest scop, se vor scumpta de Casa Centrală a Băncilor populare. Consiliile comunale sunt datoare să prevadă în budgetele celor trei ani ce vor urma sumele trebuincioase pentru stingerea datoriei contractate la înființarea cârciumelor comunale. Monumentul ssüu­ar din Turnu-Magurele — Vezi ilustrația — Dăm astă­zi ca ilustrație o ve­dere a monumentului din Turnu- Măgurele, care se va inaugura mâne, in amintirea soldaților Te­leormăneni, cari au murit pentru patrie în răsboiul de la 1877-78. Ridicarea acestui monument este datorită inițiativei unui co­mitet de militari din reg. Teleor­man No 20, al cărui președinte este­­ colonel G. Solacolu, co­mandantul reg. Ilfov 21 și fostul comandant al reg­­eleorman. Monumentul a fost turnat din bronz la Florența (Italia) de către sculptorul R Romanelli. Placa din stânga reprezintă tre­cerea Dunărei, de fața fiind Dom­nitorul Carol, iar cea din dreapta reprezintă un episod din timpul răsboiului pentru independență. Această vedere a monumentu­lui este reprodusă­ după o foto­grafie luata de atelierul fotografic Arthur Gerber din T.­Măgurele. Sfințirea acestui monument os­tășesc va fi celebrată de P. S. ar­­h­iereul Sofronie Craioveanul, a­­sistat de clerul din localitate. Comisia parlamentară Ședința a 8-a și a 9-a Deși a fost feri și de sărbă­toare — S-tul Dumitru — Comisia parlamentară s’a întrunit și înainte și după amiază. Ședința de dim. a durat până la ora 1 fără un sfert. A continuat discuția asupra cap. IiI—islazurile comunale. D. C. Disescu cere, la art. 13, să se suprime obligațiunea de a învoi vitele la pășunat pe o anu­me întindere, pentru proprietarii ce nu ar voi să vîndă pământ pen­tru izlaz; cere de asemenea să se șteargă sancțiunea măsurii de mai sus, ca proprietarii cari vor re­fuza învoirea vitelor să plătească un impozit fonciar de 13 la sută asupra veniturilor întregi­i moșii. D. ministru de interne spune că n­u­ se pot șterge aceste dispo­­zițiuni, căci, dacă s’ar șterge, chestiunea islazurilor, care e atât de importantă, ar rămânea nere­­zolvatii. Și legea actuală a tocme­lilor agricole, ai cărei autor e d. P. Carp, cuprinde multe dispozi­țiuni bune; ele n’au dat însă nici un rezultat fiind-că n’au avut sancțiune. D. Enoil­escu cere unele lămu­riri pe care i le dă d. ministru de interne. La art. 47 — numărătoarea de două ori pe an spre a se verifica dacă numărul vitelor la hectar nu depășește numărul prevăzut de comisia regională — I. M. Buri­­leanu cere să se spue „numărul maximum la hectar“.—Se admite. I­. M. Burileanu mai observă că în articolele privitoare la pă­șunat nu se prevede nimic în privința miriștilor. D.­ministru I. Brătianu ia notă de obervațiunea d-lui Buri­leanu și spune că va aviza. Să intră în discuțiunea cap. IV—muncile agricole. La art. 24, privitor la libretul de munci agricole, se face obser­­vațiunea,că libretul fiind indivi­dual, proprietarul sau arendașul nu are nici o garanție față de țăranul care, obligându-se la oare­care munci împreună cu membrii familiei sale, s’ar ține el însuși de angajament dar membrii fa­miliei sale nu s’ar ținea. D. M. Burileanu cere să se specifice bine că se pot face con­tracte pentru pescuit, papură, etc., dar acestea să nu­­ fie cu­prinse în contracte agricole, ci să se facă separat contracte. — Se admite: La art. 35, d. Dinică Schileru ceru ca păzitorii câmpeni să fie numai români, iar nu cum e azi când se aduc turci și fel de fel de neamuri, străine. La art. 45 (Gap. 5 secția 2,— măsurătoarea), d. Burileanu cere­ ca proprietarul să nu fie solidar răspunzător cu prepusul său cind acesta s’a făcut vinovat de măsurătoarea falsă, decât numai când s’ar dovedi că a fost com­plice cu prepusul sau. Se admite în sensul că proprietarul va fi pasibil de amendă, dar nu și de închisoare. La art. 46 (măsuri pentru îm­bunătățirea culturei) — prin care țăranii­­ posedând păminturi de cultură sunt obligați, a cultiva, pentru fie­care cap de vită mare, pe­ cel puțin 10 arii plante spe­ciale de nutreț— d. Vintilă Bră­­tianu cere să se prevadă o întin­dere mai mică de 4­0 arii. D. mi­nistru de interne I. Brătianu se opune, spunând că țăranii iau pământ în arendă de la pro­prietari. La art. 49 — care dispune că nu vor putea beneficia de izlazul comunal țăranilî carî nu vor cultiva zarzavaturi pe o întindere oare­care în curtea lor—d.G. Alimănișteanu cere să se prevadă ca țăranii să fie obligați a-șî ține păsările în cotețe, căci ast­fel nu vor pu­tea cultiva zarzavaturi. D. Buri­leanu crede că nu e nevoie, căci țăranii sunt obișnuiți a-șî apăra zarzavaturile cu crengi, etc. De aceeași părere e și d. ministru. D. /. G. Duca cere suprima­rea art. 50 — prin care proprie­tarii sunt obligați să comunice comisiei,regionale planul de cul­tură adoptat pentru întreaga moșie pe un termen de cel puțin trei ani. D-sa își sprijinește cererea pe următoarele trei argumente : 4) Intervenționism­ul împins la esces duce la vexațiuni și nu a­­cesta e scopul legii. 2) Dispoziția nu o practică căci se poate ca un proprietar să fie silit, din cauza vremii, să nu respecte rotațiunea. 3) Chiar în afară de aceasta, se poate ca cel mai de bună cre­dință proprietar să nu se poată ține de planul de cultură comu­nicat comisiei regionale, in ade­văr, dacă după un an de la de­clarare ar vrea să introducă o îmbunătățire, o inovație, el ar fi împiedecat de art. 50. D-sa cere ca și țăranii să fie deslegați de această obligație. Comisiunea s-a raliat la cererea d-lui Duca și d. ministru de in­terne a primit-o. Asupra comisiunilor regionale a fost multă discuție. D-nîi Burileanu și Poenaru- Bordea spun că aceste comisii, așa cum sunt constituite, nu vor fi destul de independente față de întrririle politice. D-lor propun că cei patru de­legați (2 țărani și 2 proprietari) în loc să fie aleși consiliul jude­țean, sa fie aleși direct de către țărani și proprietari : țăranii să aleagă douî reprezentanți, iar pro­prietarii mari cu cenzul pentru Senat, să aleagă doi.­­>. Moisescu propune să se stabilească­ TST î­m­­­bun­al­u­l județului o listă a țăranilor buni gospodari și o listă a proprieta­rilor cari își cultivă înșiși mo­șiile și din aceștia să se tragă la sorți. D. ministrul. Brătianu spune că de­sigur modul de constituire a comisiilor regionale, prevăzut de d-sa un proiect, nu e perfect, dar nu este altul mai bun astă­zi, pentru corijarea imperfecțiunilor, a instituit co­nsiliul superior a­­gricol. Răspunde d-lui Moisescu, că prin sistemul tragerii la sorți s’ar putea să vie în comisiune tocmai cel mai slabi, iar d-lor Burileanu și Poenaru-Bordea le răspunde că, în starea de azi a spiritelor, nu ar fi oportun ca țăranii să-șî aleagă reprezentanții în comisiile regionale. La aliniatul c al art. 57 d-nnî Burileanu și Poenaru-Bordea pro­pun să se fixeze prin lege maxi­mul dijmei, și anume una și una, remânând ca părțile să se învo­­iască­ după nevoi până la acest maximum. D. ministru de interne spune că e mai bine să se păstreze d­e­­pozițiunea din proiect. , In­­­ver, maximul și minimul s­ta­bil­indu-se pe regiuni — iar nu individual — pericolul in­fluențelor politice e nul, căci în­­tr’o regiune, sunt proprietari de toate nuanțele politice. Apoi, sunt regiuni in țară, unde maximul de una și una ar fi păgubitor pentru țărani; așa de pildă, în Argeș dijma e de 1 din 3. Mi­nistrul repetă că, în ce privește constituirea comisiilor regionale, dacă se găsește un sistem mai bun decât al d-sale, îl primește bucuros. D. Enușescu propune ca a­­dausul la­­ calcularea maximului dijmei să fie de 33 la sută în loc de 40. Se admite: Alți membri cer să fie egali­tate între dijmă și arenda in bani. D. ministru se opune. D. Em. Culoglu cere, la art. 61, să se reguleze chestia po­durilor și drumurilor pe moșiile proprietarilor. D. ministru de interne spune că drumurile trebuincioase tutu­ror se vor expropria. In ce pri­vește podurile, e de mult prevă­zut prin lege ca ele să fie ex­propriate, dar nu au fost fonduri ; de altmintrelea, particularii nu pot pune taxe pe poduri de­cât cu învoirea ministerului lucrări­lor publice. La art. 63 (Secția a 3-a—con­siliul superior al agriculturei) se hotarește ca membri consiliului să fie numiți pe 1­5 ani. In primii 9 ani, consiliul va rămâne nes­chimbat iar după aceia se va r­­­inoi parțial din trei in trei ani, câte un membru la trei ani. D. ministru spune că ar fi pre­ferat inamovibilitatea pentru membrii consiliului , dar aceasta ar fi atras limita de virstă, ceea ce ar fi făcut ca țara să nu se poată folosi de serviciile tocmai ale oamenilor cu mai multă­ ex­periență. Ședința s-a ridicat la orele 3 jum. seara. WmMmie © itee In ziua de 3 Noembrie st. n (St. Hubert), patronul vinătorilor ofițerii regimentului de ulan î «Arh­h­iducele moștenitor Frantz Fer­dinand No. 7», l’au sărbătorit prin­­tro vinătoare călare la care au luat paria toți ofițerii regimentu­lui în număr de 37 precum și 4 cădeți cari își fac stagiul , călă­rind ofițerii inferiori caii de șarjă dați de stat, iar cei superiori caii proprietate. Vinătoarea a fost condusă de l. colonel Ferdinand von Do­ndorf, comandantul regimentului. Pleca­rea a fost de pe câmpul de exer­cițiu, la orele 10 dim. parcurgân­­du-se terenul presărat de obstacol­­naturale și artificiale ales și ore­ganizat din ajun, pe o distanță de 14 k­m., care distanță a fost stră­bătută in galop cu 2 timpuri­ de trap a câte 5 minute și 2 timpuri de pas de 3 minute în zirnp de o oră și 5 minute. Obstacolele naturale au consist din trecerea unei a­pe adâncă de 4 m, și largă de 10 m, cu malu­rile aproape drepte ; sărirea a 45 șanțuri largi de 0.60—0.80. 0 șan­țuri cu apă largi de 0.80—1 ml 20, un pilin larg de 2 m. 50 și altul de 1 m. 80 a­vin­d malul opus. mo­cirlos pe o întindere de 3 m , două taluzuri înalte unul de 1 m. 19, ■ altul de 0.80 și două garduri vii a 0.80 cm. Ostacolele artificiale constau din trecerea unei porțiuni a căei fe­rate în săpătură de 2 m, având șanțuri de 0.60 mn dreapta și stân­ga terasamentului, trecerea unei alte porțiuni a căii ferate in um­plutură de 4 m. 50 da asemenea subistríítate — Prin poștă — După o ultimă dispoziție, ministrul de război și al Statelor­ Unite, Taft, nu va mai întreprin­de marea lui călătorie in Europa. Ministrul va pleca de-a dreptul pe coastele Pacificului. La Pilsen (Austria) un băiat de 41 ani, Wilhelm Brada, a dat foc Castelului de la Honigar, al contelului Schon­born. Incendiul a distrus castelul, cu toate de­pendințele și depozitele de mașini agricole. Pagubele sunt de peste un milion. .*. «Arbeiter Zeitung» din Viena află din Tremborza (Polonia aus­triacă), cum că patru soldați dra­goni s'au­ sinucis in urma maltra­tărilor suferite din partea căpita­nului conte Koziebrodski. Din Petersburg ,se anunță că în construirea noul­or torpiloare rusești s’au utilizat toate­ expe­riențele­­ făcute în războiul cu Ja­ponia. Planurile nouilor vase de războift au fost, pentru întâia oară, desenate exclusiv de șan­tierele rusești, fară a se recurgă la reproducerea tipurilor streine. F. Din New­ York se anunță ea la Evereth­ (statul Washington) lucrătorii albi au distrus cu de­săvârșire mahalaua lucrătorii­ indieni. Banca Franței a hotărât să pună la dispoziția băncei Anglia, suma de 75 milioane, in monede de aur. împrumutul e motivat de criza americană. “T"."O ultimă statisticii socotește recolta vinului la 58 milioane hec­tolitri pentru Franța, 7 mil. și jum. pentru Algeria) 800.000 neu­tru Corsica și 250.000 neutru Tunis­ia. Ziarele engleze publică știrea că un inginer din Glasgow a in­ventat o nouă turbină rotativă, al cărei diametru e numai de 80 cen­timetri și care dă o forță­ de 46 cai. Noua turbină, care dă o iu­țeală necunoscută până acum, poate fi întrebuințată­ la automo­bile și locomotive. — IWU»- ««SSaQin KMnnwm». O CUGETA.K.%. PJS­ZZ E cu neputință ca un stăpân le­neș să aibă servitori silitori. 16 Blzk­an­aps MÉrafi ROMAN SOCIAL de exroim& mvE Emssmn I Nebuna de la Gorona VI Copila aceea din care el își formase un ideal, pe care o iubea ea pe o ființă îngerească, nu era de­cât o cochetă de rând ? Nu, nu voia să creadă. — Vreau să am o convorbire cu ea, își zise tânărul. In acea seară, după cină, nu se duse la culcare. Era îngrijorat. Eși de la vilă și încet-incet ajunse la­­ casa lui Tonio și când ajunse acolo, fără să știe el însuși pentru ce, sări peste gardul de plante vii al gradinei și apucă spre fereastra Natalie?. * In acel moment, Tonio, care «sățea la „pândă” trase asupra lui. Rănitul fu transportat în casă. Tonio, care simția deja remuș­­care pentru crima comisă,­­ nu știa dacă trebuia să fugă sau să stea pe loc. D’o dată trecu pe dinaintea lui Natalia, cu obrajii aprinși, cu părul despletit. Țăranul o opri. Dinsa se întoarse indignată și ’i aruncă o privire furioasă. — Ucigașule, tu l-am omorît ! — Da, eu , aveam tot dreptul, căci omul acesta voia să mă des­­onoreze. — Dînsul ?! — Da , e amantul tân­. — Dinsul ?! repetă Natalia. Jur pe tot ce am mai sfânt că nici nu-l cunosc. Tonio se cutremură, lăsă pe Natalia liberă și, în loc sa se ducă să dea ajutoare rănitului, o croi de fugă printre vii. Mii de planuri ciudate îl vans­­­a și prin minte. Intre toate, o singură idee, o idee fixă îl întuneca mintea . Să găsească pe Șchiopul și să-și răzbune asupra lui. Noaptea era întunecoasă însă Tonio cunoștea toate poteci­­e și știa unde se oprea, de obicei va­gabondul. — De data asta n’o să-mî mai scape, murmura dânsul printre dinți; înainte d’a mă duce la ocnă, trebue să-l omor și pe dânsul. Era să intre în pădure, când o umbră albă se ridică înain­tea lui.. Tonio fu cuprins de o frică superstițioasă și rămase ca piro­nii în locul sau. Umbra întinse brațele spre dânsul, apoi înainta. Atunci Tonio recunoscu pe „nebuna“. — Fiica mea, Tonio , strigă dânsa, fiica mea. — Ge’rui vorbești de fiica ta? Pleacă d’a er. Eu nu știu că ai o fiică. Eu vreau să răzbun pe a mea. — Fiica ta e fiica mea, zise nebuna. Țăranul nu luă în seamă a­­ceste cuvinte. Dinsul respinse pe nebună. — Lasâ-ma, lasă-ma, că alt­fel îl scap, n’o să-l mai găsesc și eu vreau să-l ucid. — Să-l ucizi? Da, așa am fă­cut și eu. Uite sângele luî aci pe mâinile mele. Dinsul mă ne­cinstise și nu avusese de­­ mine nici un pic de milă și nici de fiica mea. Dar mi-am răsbunat. Nebuna zise intr’un mod sinis­tru, ceea ce făcu pe Tonio să se infioare până in măduva oaselor. Ochii eî luciau în umbră ca douî cărbuni. Tonio se simțea acum mai po­tolit. — Lasă ca o sâ’l prind altă dată pe Șchiopul, își zisa dtosul. Acum trebue să mă întorc acasă. Vreau să știu dacă tînărul acela a murit și apoi mă voiu duce să mă pre­dau jandarmilor. Respinse din nou pe nebună care continua a bolborosi fraze neînțelese . — El a voit așa, numai el ! Și dacă fiica lui ar ști... Sărmana smintită nu observase că Tonio plecase. Și ea stăpinită de o nouă idee, începu să alerge spre vii și sa o­­pri dinaintea unei­ porți închise pe care erau zugrăvite două țeste omenești. înăuntru se zuriau o mulțime de cruci. Era cimitirul. Intunerecul era adine însă se părea ca nebuna îl străbate cu o­­chii­e”. — Bacă-me ! eacă-me ! Ah ! credeai că n’o să vin­ în noaptea asta ? Băgă mâna printre gratiile por­ții, împinse un zăvor, intră și îna­inta cu pas hotărît, trecind ca o um­bră printre cruci, fără să le atingă. Dacă cine­va ar fi văzut-o in acel moment, și-ar fi făcut cruce și ar fi fugit. Ajungând la un mormint în­semnat numai cu un lemn, se a­­șeză pe el și isbucni intr’un rîs lugubru. — Tu ești aci înăuntru, mur­mură dinsa cu capul aplecat în jos. De ce nu mai pot să te ucid o dată! Ți-aș sfâșia inima cu dinții ! Stătu mult timp acolo bolbo­rosind cuvinte de ură și de res­­turnare către mort, apoi se sculă și porni împleticindu-se spre poartă. Aci remase uimită de prive­liștea ciudată ce avea inainte­a. In întunericul câmpiei se ve­deau m­ișcându-se lumini de facle și niște umbre omenești cari pă­­reau a duce un obiect lung. Curând văzu luminele și oa­menii oprindu-se la casa lui Tonio. VIII Șchiopul se învârtia in acea seară prin via lui Tonio căci pre­­simția că, după ce băgase dă­­nueala în inima lui Tonio, avea să se­ petreacă ceva deosebit. Șchiopul văzuse pe Armand intrând in grădina lui Tonio și crezuse că e Victor. Auzi detunătura puștei și, ghi­cind adevărul, se depărtă încet spre a se îndrepta apoi spre vila contelui Ram­ori. Locuitorii vilei nu se culcaseră încă. Contesa avusese în acea seară, o convorbire cu Victor și-i spu­sese că aflase de întîlnirile lui cu țăranca și că prin urmare chiar a doua zi trebuiau să plece din a­­cele locuri, spre a pune capăt unui scandal care nu mai putea să dureze. Spre marea surprindere­ a bă­trânei aristocrate,­ Victor nu făcu nici o obiecțiune. Ba încă el se apropie de Ama­lia, care de­ câte­va zile nu face­ alt­ceva de­cât să plângă și să se închine la icoane, și îî zise cu un accent afectos: — Sunt și eu plictisit de a mai sta aici. Spune, Amolio, dorești și tu să ne reîntoarcem­ în oraș? „Dacă e așa,atunci visul mamei mele se va putea realiza mai cu­rând. (Va urma) o Sunt rugați b­­ine abo­nați, cari fac reclasna­­țiuni sau cer schimbări de adresă, să bine-voiască a trimite la Ad­ție tot­­de­odată șî eticheta pe care este imprimată si­mié adresa, spre a se putea da curs repede re­­clamal­iluitor și a nu se face întârzieri ,cu trimi­terea ziarului la noua a­­dresă.

Next