Universul, ianuarie 1908 (Anul 26, nr. 1-29)
1908-01-14 / nr. 12
Cruppi, noul ministru de comerț al Franței Calendar pe anul 1908 Ortodox Duminică, 13 Ianuarie.—Martirii Emil și Stratonic Catolic Duminica, 26 Ianuarie.—Polycarp Răi. soarelui 7.43.— Apusul 5.43 București, 13 Ianuarie. ÎNDREPTAREA stării Edilitare Cunoscând cauzele relei stări sanitare a comunelor noastre, îndreptările ce se impun vor rezulta de la sine... D. dr. V. Sion a relevat, cum am văzut, vina administrațiilor comunale și județene în această privință. Dar, adaogă d-sa, nu numai aceste administrații sunt vinovate. Legea noastră sanitară se obligă să execute marile lucrări de edilitate sanitară. Ea obligă însă și pe Stat să le le facă el, în comptul administrațiunilor locale, când acestea tărăgănează. Nu numai nu se cunoaște nici un exemplu când Statul să-șî fi îndeplinit această obligațiune , dar dimpotrivă, a încuviințat comunelor și județelor împrumuturi pentru cheltueli de lux, mai nainte de a se fi achitat de obligațiunile legale pentru lucrările de primă utilitate. * Un grad oarecare de răspundere poartă și sfaturile tehnice medicale ce funcționează pe lângă administrațiile locale sub numele de consilii de igienă, cari n’au pus destulă stăruință pentru a convinge pe acei administratori locali și, la nevoie, a provoca curent de opinie publică, care să-î constrângă. Poate vor fi încercat acei medici să-șî facă datoria, desigur însă s’au descurajat prea lesne în fața primelor rezistențe întâlnite. Mai vinovat decât, toate este acel corp tehnic medical, care e sfătuitorul guvernului central, consiliul sanitar. Acesta e alcătuit din oameni cu mare vază științifică, cu autoritate și — ceea ce e foarte important la noi —cu trecere politică, fiind ei înșiși aproape totdeauna, oameni politici influenți. S’a auzit vr’odată ca acest consiliu să-șî fi pus la inimă o chestie mare sanitară, de interes general pentru toată țara, care să ceară o stăruință continuă și îndelungată, și să nu dezarmeze până la deslegarea ei, influențând asupra guvernelor, parlamentelor, opiniei publice, prin scrieri, conferințe, memorii, etc.? Gând și când câte o voce izolată, care s’a obosit repede și aceea. Răspunderile dar sunt multe și de multe feluri. Iar răul cel mare e că cele mai multe din orașele noastre,din cauza cheltuelilor inutile, au angajat așa de mult viitorul, încât momentul dezlegăreî chestiunilor de igienă urbană pare că se îndepărtează pentru ele în loc de a se apropia. In ce privește comunele rurale, d. dr. V. Sion are o propunere, în legătură cu legea monopolului cârciumilor.D sn e de părere ca veniturile acestui monopol să se consemneze pe numele comunelor respective până la concurența sumei pe care studii gospodărește organizate o vor arăta necesară pentru a prevedea comuna cu sistemul cel mai potrivit de alimentare cu apă de băut bună și destulă și cu o canalizare simplă și sigură, conform cu împrejurările locale. Numai după aceasta, veniturile cârciumilor să se întrebuințeze pentru celelalte scopuri utile prevăzute în proectul de lege. Cu o asemenea dispozițiune, în 10—15 ani această chestie vitală de igienă ar fi rezolvată pentru sate. Și desigur că nici orașele nu vor mai rămânea în trista nepăsare de până acuma. ~mn mmmmm (Corespondență particulară a «Universului») Berlin, 10 Ianuarie Măsuri in contra anarhiștilor Cu ocazia disolvării clubului anarhist .Socialistul liber, din Lipsca, care s-a făcut zilele trecute, poliția a fotografiat și măsurat la serviciul antropometic pe membri direcțiunea clubului disolvat. Aceștia au făcut recurs la căpitănia districtului. Recursul a fost respins pe motivul că poliția are dreptul ca in interesul menținerea siguranței publice să măsoare și să fotografieze pe persoanele suspecte. Condamnat la moarte Din Metz se anunță : Căruțașul Emil Thouvenin, in vârstă de 48 ani, din Onay, care in ziua de 12 Decembrie trecut a asasinat și jefuit pe văduva Dornet, în virstă de 80 de ani și pe fiul ei, a fost condamnat la moarte de Curtea cu jurați. 5*1 one de decorată! încă in nici un an nu s’au împărțit ca acum, cu ocazia serbării ordinelor, atâtea decoratiuni. Intre aceste distincțiuni cifra cea mai mare o presintă Semnul onorific general, cu 1455, după aceea vine ordinul Vulturul roșu, cl. IV cu 1085, ordinul Coroanei cl. 3, cu 318, cl. IV a acestui ordin cu 287, crucea semnului onorific cu 199, Vulturul roșu cl. 3, cu 150, ordinul Coroanei cl. 2, cu ß5, Vulturul roșu cl. 2 cu 85, steaua la ,ordinul Coroanei, cl. 2 cu 40, Vulturul roșu cl. I. și ordinul Coroanei cl. I cu câte 11. Câte-va ordine înalte, ca de pildă marea cruce a ordinului Vulturul roșu și altele s'au dat numai câte una. Numărul total al decorațiunilor împărțite a fost de 3809 Intre cei decorați se află 1200 persoane din armată și marină, 1650 funcționari ai Statului, 75 de la Curte, 15 medici, 90 preoți și profesori, 250 funcționari comerciali, 28 avocați și 501 persoane particulare. _____ Meyer memoriul comercianții!! — Urmare și sfârșit — In ce privește celelalte două dispozițiuni, vă puteți închipui, domnule ministru, la câte favoruri și persecuțiuni s’ar putea da loc. In acest caz, negustorul de băuturi din comunele urbane s’ar vedea în tot momentul amenințat în interesele sale și expus sau d’a fi expiloatat și despoiat de proprietar ; sau să nu obțină autorizația de a se strămuta dintr’un loc într’altul, mai ales dacă nu va fi ,,de-al noștri“, —* sau să se pomenească cu stabilimentul închis, dacă nu se va ploconi și nu se va face plăcut celui de pe urmă epistat, care nu într’un an, dar într’o săptămână poate să- facă trei procese de contravenție, fie că va fi vândut băutură unui copil de 15 ani, pe care il crede poate de 17 ani, fie că un individ care a băut aiurea, vine intenționat să-l facă bucluc, pretinzând că s’a Îmbătat la el, fie, în fine, că a dat de băut unei femei al căreia grad de moralitate nu-l poate cunoaște. După cum vedeți, domnule ministru, lustrele aceste trei dispoziții sunt de natură de a face din comerțul de băuturi din orașe, slugă plecată a tuturora, expunându-1 la capriciile celui din urmă epistat. Ne oprim aci, domnule ministru, și sperăm că din cele arătate până aci vă veți fi convins și d-voastră, că monopolizarea vânzării băuturilor la sate, și limitarea numărului debitelor la orașe, pe lângă că nu va fi o măsură eficace, contra abuzului de băutură, dar în schimb va răpi mijlocul de existență a mii de negustori români și capi de familii, va desmoșteni pe copiii noștri de dreptul de a ne continua comerțul; va închide drumul actualilor funcționari comerciali de a deveni și eî odată negustori ; va supune pe negustorul din oraș la caprițiul administrațiunii, și în fine, va lovi în mod grav interesele tuturor fabricanților, podgorenilor și angrosiștilor, care au acordat credite de milioane, pe care sunt amenințați de a le perde, precum și interesele producătorilor de vii și de țuică, cari pentru motivele arătate, vor fi expuși de a-și vinde produsele pe prețuri iluzorii. Pentru a nu abuza prea mult de pacienta dv., ne oprim aci, în speranță că vă veți fi făcut convingerea că măsurile proiectate în loc să facă bine, vor face mai mult rău. Recunoscând că scopul urmărit de dv. a combate alcoolismul și abuzul de băutură, una din cauzele care măresc mizeria țăranului, precum și de a asigura pe viitor puritatea băuturilor, in interesul sănătății publice— recunoscând, zicem, că acest scop corespunde unor nevoi reclamate de interese superioare, ne permitem de a vă propune noi înșine unele măsuri, cari s’ar putea lua pentru atingerea acestui îndoit scop, și fără ca aceste măsuri să lovească în mod atât de grav atâtea interese generale. Iată, domnule ministru, in ce constă propunerile noastre, pe care ne permitem a le arăta.. Libertatea comerțului de băuturi atât in sate cât și in orașe , avându-se in vedere că, după legile in vigoare, nu se pot deschide noul debite de băutură decât numai cu autorizația Camerilor de comerț respective. 2. Reglementarea comerțului de băuturi în sensul ca debitantul să nu vinză băuturi decât pe Dani; că datoriile făcute pentru băutură să nu poată fi urmărite, ba, din contra, cei ce le vor fi acordat, sa fie pedepsiți , in sfărsit, să se irupune ca debitele la sate să se inchidă vara la 9 ore seara, iar iarna la 8 ore seara , iar Duminicele si sărbătorile să fie închise până la ora 12 din zi. 3. SA se facă legea contra beției care să pedepsească cât de aspru pe bețivi, fără să se pedepsească si fără să implice si pe negustori. Autoritățile să adune singure pe minori si femeile cu moravuri usoare de prin localuri. 4. Să se infrâne cu desăvârșire comerțul ambulant de băuturi, sub orice formă, atât in sate cat și ii orașe. 3. In sfârșit să se ia măsuri cât de severe in ce privește higiena, pedepsindu-se cu amenzi mari si cu închisoare falsificatorii de băuturi și alimente. Tot in scopul, apoi, de a se moraliza populația și de a se combate alcoolismul, guvernul ar putea lua măsuri pe cale de propagandă, prin conferințe populare, prin predici ținute în biserici, prin broșuri și chiar prin introducerea in școală a invariantului anti-alcoolic. După cum vedeți, d-le ministru, din cele expuse mai sus, noi nu ne dăm în lături de a se lua măsurile cele mai severe, care ar fi reclamate de interesele superioare ale țării și ale neamului nostru ; din potrivă, asemenea chestiuni nici noi nu le putem judeca numai din punctul de vedere al intereselor materiale, ci, ca români, avem în vedere și interesul național. .'»vem toată nădejdea, d-le ministru, că veți chibzui cum va fi mai bine, pentru a rezolva chestiunea combaterii alcoolismului și abuzului de băutură ; veți pune în cumpănă diferite interese de ordin economic, comercial și social, despre care am pomenit în acest Memoriu, și credem că, cu spiritul d-voastră luminat, și cu bunăvoința ce o aveți de a vă îngriji de toate interesele țării și de a ține seamă de toate nevoile, veți lua o hotărâre care să poată ajunge și la scopul urmărit de dv. și care să fie conformă și cu așteptările a 30.000 de negustori români, a cărora soartă depinde de soluțiunea ce veți da acestei chestiuni. Totodată vă rugăm să credeți că mișcarea noastră față de proectul d-voastră pentru monopolizarea cârciumilor a fost pornită din cele mai curate sentimente de a ne apăra existența și interesele, fără să perdem din vedere nici interesele superioare ale națiunii și ale patriei, pentru care orice bun român trebue să facă sacrificii. Primiți, vă rugăm, domnule ministru, asigurarea înaltei noastre stme și considerațiuni ce vă păstrăm. Delegațiunea congresului : I. Dumitrescu-Militari, Ioan Mihalcea Vrânceanu, N. Mircea, I. N. Răsvan, Tănase Crețulescu, George Rădoi, G. Ioanin și Radu Constantinescu-Gănuță.__________ ____ procesul” grinaiist crms ® din col mae go!$Prin poștă de la corespondentul nostru, particular Buzău, li Ianuarie. Azi s’a judecat de Curtea cu jurați din localitate procesul fiorosului criminal Constantin D. Leonte, din com. Colți, acuzat că în noaptea de 11—12 Noembrie 1907, la o nuntă, prin lovituri de cuțit a ucis pe țăranii Stoica Petre Oprea și Enache V. Bogdan, și a rănit de moarte pe alți doi săteni : Nicolae V. Bogdan și Petre D. Radu, toți din Colți. Acești doi din urmă, după o căutare îndelungată în spitalul județian din Pătârlage, au putut fi salvați de la moarte. Istoricul crimei Mai înainte deci de a intra în detaliile procesului, cred că e interesant pentru cititorii ziarului nostru să reîmprospătăm în memoria lor amănuntele acelei crime, comisă cu atâta ferocitate și cruzime cum numai fiarele sălbatice sunt în sP^i să o facă. „In cătunul Aluniș, pendinte de com. Colți, se serba în ziua de 11 Noembrie 1907 căsătoria unui fecior al lor, Dumitru Diaconu cu o fată din sat. Serbarea începută din vreme a durat până târziu noaptea și la ea a luat parte nu numai locuitorii din Aluniș, ci și mulți din satele învecinate. După obicei, serbarea urma să se închee cu o masă bogată, „masă cu dar“, unde nu a lipsit lăutarii, mâncare din belșug și băutură. Intre invitați figura și tânărul Constantin D. Leonte, un om scandalos, care a fost admis la masă mai mult de teama unui scandal. Eșit dintr’o familie de criminali, Leonte nu avusese încă ocazia să se remarce decât numai prin numeroasele bătăi și scandaluri ce comitea în comună. Un frate al său a atentat la viața propriei sale mame,care insă a scăpat cu viață mulțumită îngrijire deosebite ce i s’a dat la spital. Mai mulți veri ai asasinului de astăzi, ispășesc în ocnă crimele comise asupra semenilor lor. Ca în toate localitățile muntoase, vinul lipsind aproape cu desăvârșire, el a fost înlocuit la masă cu țuică, pe care mesenii din obicenuință o bea cu paharele mari cum ar bea urâșeni, vinul sau berea. După ce se băuse o cantitate mare de țuică și deja se aduse un alt vas cu acest lichid, Const. D. Leonte porunci lăutarilor să cânte „Busuiocul“ la care semnal urma să se termine masa, pentru a se retrage fiecare acasă. La acest semnal conmesenii se impărțiră în două tabere : una—cea mai numeroasă—erau de părere să se petreacă liniștit tot la masă, pe când cealaltă era partizană plecărea. C-tm D. Leonte făcea parte din această ultimă partidă. Văzând insă că glasul său nu este ascultat și c nuntașii se reașează liniștiți la masă, fu cuprins de o furie nebună. Punând la întâmplare mâna pe un scaun, e începu a da în cine nimerea. In fața acestui atac neașteptat, mai mulți săteni puseră mâna pe el și luându-l in brațe, duseră pe scandalagiu până în sală cu intenția de a-i da afară și a închide ușa. Ajuns însă in sală, criminalul reușește a se scăpa din brațele tovarășilor săi și cu o fiară, cu iuțeala fulgerului, smucind cuțitul din brâu! unui văr al său, începu un masacru îngrozitor printre acei ce până atunci fuseseră prietenii săi și cu care petrecuse. Enache V. Bogdan fucea d’intâi victimă a acestui asasin. Având intestinele scoase afară cu o teribilă lovitură de cuțit, el expie imediat sub ochii îngroziți ai celor de față. După dânsul căzu ca trăsnit Stoica Petre Oprea, lovit în inimă. Urmă atunci o învălmășală teribilă. Țipete groaznice se auziră și toți începură a fugi afară, sau a se ascunde pe sub mese. In învălmășeală criminalul mai reuși să aplice 2 lovituri de cuțit și sătenilor Nicolae V. Bogdan și Petre D. Radu și ar mai fi făcut numeroase victime, dacă o întâmplare miraculoasă nu ar fi dezarmat pe asasin, punându-i în imposibilitate de a se mai putea servi de cuțit. In timpul când asasinul secera atâtea vieți omenești, o femee reuși a se strecura pe lângă dinsui și a eși afară. Hotărât a ucide pe toți din casă—cum a declarat in urmă la instrucție,—Kruto nu a vroit să scape nici acea ființă și într’un avânt sălbatic s’a luat după femee. Ajungând’o în prispa casei, tâlharul a repezit mâna armată spre a împlânta cuțitul in spatele femeei ce fugea îngrozită. Insă din cauza băltoagelor de sânge ce se formase, criminalul alunecă pe prispă și cuțitul său în loc să nemerească ținta, se înfundă adânc în unul din stâlpii din față. In această deviare, mâna întâlnind un obstacol tare, a alunecat pe tăiușul cuțitului, care a pătruns adânc in podul palmei. Nemai putându-se clar servi de mâna sa dreaptă, regretând acest accident care’l făcea să renunțe și la masacrarea celorlalți nuntași, fiorosul criminal liniștit se duse acasă, unde fu arestat în zorii zilei, fără opunere din partea, de o gardă comunală“. Constituirea Curiei. Curtea cu juri a fost prezidată de d. Victor Antinescu, membru la Curtea de apel din București, asistat de d. Fr. Stanciovici, jude instructor, și d. N. Racoviceanui membru supleant, grefier d. N. Bădulescu. Acusațiunea a fost susținută de d. M. Haralamb, procuror pe lângă tribunalul Buzău. Din partea apărărea figurează din oficiu tânărul advocat d. Anton Filoti. Partea civilă e reprezentată prin văduvele deced. Stoica Petre Oprea și Enache V. Bogdan, precum și prin Nicolae V. Bogdan și Petre D. Radu, astăzi pe deplin însănătoșiți de grozavele răni ce căpătaseră. După citirea actului de acuzare și interogarea acuzatului, care recunoaște în totul punctele acuzărei, pretextând insă că a fost beat de țuică și întărâtat de victime, și ascultarea martorilor și a părței civile, d. procuror M. Haralamb, intr’o frumoasă cuvântare, scoate in relief sălbăticia cu care Leonte a asasinat și rănit pe victimele sale, arătând, după chiar declarația asasinului, că numai o întâmplare miraculoasă un accident l-a împiedicat pe această fiară sălbatică să mai facă noi victime în noaptea nuntei. După acuzare, d. Anton Filoti, într’o frumoasă pledoarie, aruncă toată vina acestei crime asupra flagelului ce bântue populațiunea noastră rurală, beția, care unită cu starea de incultură în care zace țăranul nostru, îl face ca din cel mai blând om să devină fiară sălbatică. In cuvinte calde, apărătorul apelează la inimile nobile ale juraților, rugându-i să nu lipsească pe o mamă bătrână de un sprijin și pe niște copii minori—ai asasinului—de sprijinul tatălui lor. E timpul să spunem că acuzatul e un om tânăr—n’are 25 de ani—de statură mijlocie, insă bine legat, și are o frumoasă figură. Nici o trăsătură a feței lui nu indică tipul criminal specificat de Lombroso. In tot timpul desbaterei acestui proces, criminalul a stat impasibil, parcă nici n’ar fi fost în joc soarta lui. Verdictul După 15 minute jurații reintră în sala de ședință. Primul jurat, d. Pavel Cătănescu, citește răspunsul la acele întrebări, care este „da“ pentru toate cesiunile. Se acordă însă circumstanțe ușurătoare acuzatului. In urma acestei decisiuni, d. președinte Victor Antinescu citește verdetul prin care, Constantin D. Leonte este condamnat la 10 ani recluziune. S’a mai acordat despăgubiri civile de câte 1000 lei văduvelor decedaților Stoica Petre Oprea și Enache V. Bogdan și câte 500 lei sătenilor Nicolae V. Bogdan și Petre I. Radu -ü»- O -on. ..- - -O AFACERE DE SENZAȚIE LA DIURGIU (AMĂNUNTE COMPLETE) ,Prin poștă de la coresp. nostru particular Giurgiu, 1i Ianuarie. Prin August trecut un tinâr, Alexandru Nicolaevici Spiridonov, trece prutul iupt refugiindu-se la Iași. El e arestat și adus in Capitală, unde declară că cunoaște>e de fost prefect Moruzi și că e refugiat politic. Ministerul de interne hotărăște să-l expulzeze : tinărul e adus la Giurgiu. Intimplător d. Ghica, prefectul județului, îl vede și cum Spiridonov vorbea bine românește, el fiind din Basarabia, îi descrie in culori vii cauza fugei sale din Rusia, ceea ce face pe d. prefect să obțină de la minister rămânerea lui in țară. Spiridonov se instală la Giurgiu. In scurt timp el fiind inteligent și dându-se drept student în medicină își făcu o mulțime de prieteni. Tutulor le spunea că are averi colosale in Basarabia, rămase de la răposatul său tată, care fusese guvernator la Kișinău. Printre cunoscuți se afla și un oarecare Vasiliade. Spiridonov explică și acestuia situația sa, cerându-i să-i recomande o persoană care să se ducă în Rusia spre a-i aduce ceva bani. Vasiliade îl recomandă pe Ion L. Păsărică, fost comerciant. Ambii se întâlnesc, discută și ințelegăndu-se. Spiridonov ia de la o persoană 350 lei pe cari iî dă lui Păsărică a avea de drum. Acesta, fără să spună cuiva, pornește în Rusia. Timp de 3 săptămâni, Păsărică n’a dat semne de viață. Diferite versiuni începură să circule prin oraș. Bacă Păsărică a fost arestat, bacă, a fost trimis in Siberia, etc. Cumnatul sau, d. G. P. Dimitrescu, alarmat de aceste zvonuri, înaintează o petiție autorităților în care cere sa se facă cercetări pentru descoperirea lui Păsărică, plecat cu 800 de lei ai săi. Se face imediat o relațiune completă asupra acestei afaceri, de către poliție consulatului general român din Moscova, cerindu-se lămuriri. In seara când acest raport pornea la Moscova, Păsărică se înapoia la Giurgiu. D. polițai Ionescu, față cu reclamațiunea d-lui Dimitrescu, arestă pe Alexandru Nicolaevici Spiridonov. El arată că averile sale sunt reale, și că nimeni nu s'a plâns că a fost excrocat de dinsui. Ion S. Pătărică, întors la Giurgiu, fu interogat asupra călătoriei sale misterioase in Rusia. El declară că a făcut în localitate cunoștință cu Spiridonov cu care ocazie a spus că are averi mari în Rusia , că apoi i-a propus să se ducă în Rusia și sâ-șî aducă 100 mii ruble, dându-i din acei bani 20 mii lei, că convenindu-i această afacere a plecat cu 350 lei și trei scrisori din partea lui Smiridonov . Prima adresată unui oarecare Manoliu, moșier la Gumăuțî, jud. Ackerman (Basarabia), prin care îl ruga să însoțească și să introducă pe Păsărică la «Principesa» , a doua către așa zisa principesă Victoria Spiridonova — bunica lui — prin care o ruga să-î incredințeze lui Păsărică 100 mii ruble, și a treia către consulul român Dimitriu, în care il ruga să dea în mod oficial ajutor pentru obținerea banilor. Păsărică mai declară că a intrat in Rusia pe la Reni, și că negăsind căruță a renunțat de a sel mai duce la Climăuțî, la Manoliu, și a pornit direct la Moscova, însoțit de un talmaciu grec din Galați. Ajunși la Moscova, trag la hotel «Moldavia» , de frica poliției—care se vede că începuse a-i urmări a ars cele două scrisori — cea adresată principesei și lui Manoliu—iar cu cea de a treia, adresată d-lui consul Dimitriu, s’a prezintat la consulatul roman. D. Consul Dimitriu insă era permutat și dus la Petersburg. Spune că a văzut acolo un palat mare pe care era scris «Spiridonov», ce era păzit de armata și n’a intrat acolo de teamă, însă că știe că principesa Victoria Spiridonovna era la Petersburg. Și-a vizat apoi pașaportul și consulul român i-a îndemnat să nu mai întrebe pe nimeni de familia Spiridonov, căcî se expune a fi arestat. El a mai stat 2 zile în Moscova și a venit înapoi, cheltuind incă 250 lei peste cei 350 dați de Spiridonov. Păsărică declară că n’are nici o pretenție și crede că averile familiei Spiridonov există. Scrisoarea adresată consulului Dimitriu am văzut’o la poliție. In ea Spiridonov recomandă ca negustor de cai pe Păsărică și cere să-l ajute ca să ridice 300 mii ruble din averea părintească, cai și mese de preț, și apoi roagă De consul să-î vândă restul din averei?!) Scrisoarea se termină astfel: «Sărutări de mâini d-nețieni și complimente d-rului George». Convorbire cu Spiridonov Am găsit pe, tânărul Alexandru Nicolaevicî Spiridonov ia poliție. — Te rog, începui eu, spune-mi ce’i cu afacerea despre care se vorbește in oraș ? — Nimic serios. Eu sunt fiul generalului Nicolae. Mihailovici, fost guvernator la Kișinău, mort la 1901 în urma unei operații. De la tatăl meu ne-au rămas ca moștenire in Basarabia și la districtul Moscova moșii și imobile, cari insă au fost sechestrate de guvernul rus în urma faptei comise de sora mea Maria Spiridonovna. Știi cred, continuă Spiridonov, că"dânsa a ucis cu focuri de revolver, în gara Moscova, pe guvernatorul general Erjenovsky, care era un reacționar nemaipomenit. Alexandru Nicolaevici Spiridonov Nefericita, care făcea parte dintr-o societate revoluționară, a fost maltratată oribil în arestul preventiv și apoi depărtată la Achatoi (Siberia) unde e o închisoare de femei. Din această avere, bunica mea, principesa Victoria Spiridonovna, a răscumpărat o bună parte. Eu am fugit de acolo, fiind urmărit ca și toți ai noștri de poliție, căci se credea că și eu fac parte din vre-o societate teroristă. Trăind aci rău, căci n’aveam nici o resursă, am scris lui Manoliu la Chimăuți, fostul nostru administrator de moșie, să’mî arate ce maî știe de la noi d’acasă, și in același timp să mă ajute cu ceva bani. Manoliu mi-a trimis 400 lei și mi-a scris că dacă voesc ceva din moștenirea mea, să trimit pe cineva la bunica mea să’î ceară că’mî va da. — Bine, dar de ce nu iî scriam d-ta ? — Nu are voe să primească corespondență, nici să trimită timp de 4 anî, căcî și dinsa e urmărită. Atunci,Vasiliade de aci, mi-a prezintat pe Ion S. Păsărică, și el s’a obligat să se ducă acolo. I-am dat scrisori și inelul meu cel negru —rămas de la tata,— ca să fie recunoscut. Aci nu e nici o excrocherie, m’am înțeles cu el să-l dau și lui parte din banii ce m mî va aduce. Eu cred,—continuă Spiridonov, că Păsărică l’a găsit pe Manoliu, căcî altfel nu se putea duce la Moscova. Anamtl c8rei 'a găsit palatul bunicei mele și spitalul Spiridonovna, de orbi,’ făcut de dinsa. — Dar se zice că am făcut oarecari excrocherii pe aci ? — Inexact , m’am împrumutat și am plătit la parte din cei cari mă creditaseră. Nimeni n’are vreo pretenție asupra mea. — Ai vorbit acum cu Păsărică ? — Nu ; nu mi s’a permis: de ce nu știu ? Aud că voiu fi expulzat in Bulgaria. Știu bine că bulgarii mă vor trimite in Rusia, insă nici mort nu voiu trece Dunărea. Convorbire cu d. Ion S. I’ăstirică Găsesc pe d. Ion S. Păsărică în piața Comerțului și, intrebându-i asupra afacerea Smiridonov,imî spuse : Am fost tocmai la Moscova. Principesa Spiridonovna era dusă la Petersburg de teama revoluției. — Dar averile există ? — Da, eu în siniiî am văzut palatul Spiridonov, ce era păzit de armată. — Dar la Manoliu ai fost? — Nu, fiindcă n’am găsit căruță pentru comuna Climăuțî, unde șade ei. — Te-a obligat Spiridonov să te duci ? — Nu, mi-a spus de averile lui și am plecat singur de bună voe. Mă gândeam de ce n’aș câștiga și eu ceva ? Dacă o găseam pe princesa, făceam ceva. — De ce n’ai fost la Petersburg după ea ? — Isprăvisem banii, dar mă duceam ea. Autoritățile locale fac o anchetă serioasă spre a se vedea ce e adevărat cu zvonul despre averile lui Spiridonov și in acelaș timp dacă el a comis excrocherii." Persoana care ’și înlesnise cei 350 lei, interogată azi a declarat că nu are nici o pretenție. Deocamdată aci stau lucrurile. Șahim. VATRA mmmmsk“ Prima societate regională, sub președinția M. S. Reginei, fundata de însăși orbit, are următorii membri: Comitelui : Președintă : M. S. Progina. Vice-președințî : R. Monske, dr.R. Peielenz ; casierul : Jos: Alb. Herrmann ; secretari: C. Teutsch,W. Th. Dietz ; membrii comitetului: Emil Buchholz, G. Früh, L. Geister, Ivela, St* . Gheorghiu; ffrembri : Levy, Winkler, Theodorescu, Furber, Dumitrescu, Dobreanu, Ghiță,Pavlov,Buza, Madarai, Tanase, Șoldănescu,Braicof, Nisipeanu, Botez, Rădulescu, Zaitz, Mihalache, Udrescu, Vâlcea, Leonida, Nicolescu, Zuckermann, Mara, Petre, Tiron, Ion Pacală, Pratho, C. Ștefănescu, Moscuna, B. Marcu, Slănina, Vintila, I. Lascarescu, Mandica, Agapia, Rebeca, Tudorița, Marinca, Salomia, Werther, Livadaru, Blochy,N. Monske, E. Roth, L. Hahn, I.Levy, D. Ionescu, A. Berk._____ Teribil samplet (1?) DESCOPERIT IN CAPITALA O alarmă necugetată O ediție specială a unui ziar din Capitală a împrăștiat aseară în public un zvon de o senzație extraordinară: descoperirea în Capitală a unui „teribil complot anarhist“, găsirea unei „fabrici de bombe în București“, o „conspirație contra familiei regale“. Un lux de amănunte dovedind o splendidă imaginație de reporter, în care se învălue misterul unei afaceri atât de senzaționale, a stîrnit, firește, în public, o emoție explicabilă. Complot urzit de aproape un an . Întruniri tainice prin sate; bombe de puteri extraordinare și hărți cu indicații misterioase ; complotul în Capitală; persoanele MM. L Regelui și Reginei puse în joc, inițiale și mai misterioase de indivizi și strade ; societate bulgărească secretă anarhistă; nu lipsește într’adevăr nimic ca completare a titlurilor sub care se înșiră întreaga destăinuire senzațională. Din toată misterioasa afacere lipsește totuși un prim și ultim amimint, intr'adetor senzațional : lipsește adevărul?Suntem în măsură să afirmăm că tot ce s’a înregistrat în jurul pretinsului complot e absolut inexact. îMici un rînd din tot ce a publicat ziarul care a dat necugetata alarmă nu corespunde nici pe departe adevărului și toste amănuntele publicate sunt de domeniul celei mai desăvârșite fantezii. Scriem aceste rânduri pentru liniștirea opiniei publice, cu drept cuvînt alarmată. S’au pus un joc, cu o ușurință neiertată, persoanele respectate ale Suveranilor, s'au publicat copilării cari pot zdruncina în unele minți lesne crezdtoarț încrederea în siguranța Statului și suntem nevoiți să dăm tuturor zvonurilor răspândite cea mai categorică desmințire. Ținem informațiunile de mai jos de la însăși autoritățile cari au descoperit pretinsul complot. D-ni. Emil Petrescu, prefectul poliției, d.I.Panaitescu, șeful Siguranței generale din „ministerul de interne și R. Voinescu, inspectorul-șef al Siguranței te-au confirmat în totul amănuntele ce urmează. Și nu se va putea spune că autoritățile au vre-un interes să ascundă vre-un teribil adevăr. Acest adevăr este atât de simplu, atât de inofensib, încât autoritățile nu au ce ascunde, nu mai au nici un interes », «scundă ceva. întruniri socialiste Toată Capitala, toată țara știe ca există în București o organizație socialistă „România muncitoare“. întrunirile ei sunt cunoscute de toată lumea și nu poate surprinde pe nimeni faptul că autoritățile supraveghiază mișcarea socialistă de curând reîncepută la noi in țară. Este tot atât de adevărat că în afară de întrunirile așa zise oficiale ale organizației socialiste, membrii ei sa adună și în mod particular prin diferite localuri, în grupuri mici . «S aceste întruniri nu atî și n'au avut niciodată decât caracterul consfătuirilor de organizație, dar că ele au fost totdeauna supraveghiate în interesul ordinei publice. Unele din aceste consfătuiri din ultimul timp au prilejuit unele cercetări speciale; cum însă aceste cercetări, în mod firesc, s’a făcut cu o mai mare desfășurare de activitate din partea autorităților și cum unele mici indiscreții nu au putut lipsi, s’a dat naștere unor svonurî carî au intrigat, pe unii și din necontrolarea acestor svonurî a eșit teribila descoperire pe care nu făcut-o nici Siguranța generală, nici Siguranța de la prefectura poliției. Un tîmăr suspect Povestim mai jos, in mod riguros exact și oficial confirmat, unele cercetări ale poliției de siguranță, încheiate ori, cami au dat prilej alarmei aruncate în public. Sunt trei săptămâni de când poliția de Siguranță urmărește activitatea în Capitală a unui tînăr student, venit de la Paris. Se semnalase Siguranței prezența tînărului la toate întrunirile socialiste, la toate consfătuirile, prin toate cafenelele unde se adună muncitorii din organizația „România Muncitoare“, în special la Cafeneua Comercială din calea Văcărești. Neapărat, tînărul student a fost pus in urmărire și n’a fost greu să se afle tot ce făcea, tot ce vorbea pe unde se ducea. Este vorba de un anarhist teoretic, Adolf Reichmarin, student la Sorbona din Pars, fiul d-lui David Reichde băuturi Maas îl vT GEM IN! OM G’HSTI ROMAN DE GEORGES CRISON VII Instrucțiunea :,La zece ore fără un sfert, tot ploua dar el a zis că se duce oricum ca să nu scape trenul a doua oavă. — Cel din urmă tren ? — Da, d-le, acela de 10 ore 21 de minute. D-na Binet iscăli declarația ce făcuse și se duse iar d’Orten viile, lăsând pe grefier cu condeiul in mână, căzu pe gânduri agitate. Numele de Darșay, venit pe neașteptate în mijlocul anchetei sale, îi aruncase în hănițele ciudate, il condusese la indicii surprinzătoare. O mulțime de amănunte neglijate i se reîntorceau acum in minte, se rădicau neîndurerate înaintea sa, formând o totalitate bine închegată, arătând o posibilitate pe care nu și-o putea închipui fără groază însă pe care nici s'o înlăture nu putea; își amintea lămurit unul câte unul, cuvintele și gesturile, apoi privirile, intonațiile și jocurile de fisionomie din seara de Luni, când se afla la vila Darsay. Nici o dată n’ar fi crezut că le observase iar acum ii ibucniau in amintire cu o elocvență teribilă. Ge fericit, vesel, liber de orice grijă se arăta Paul Darsay atât în tren cât și în momentul sosirea lor la vilă. Insă pe când el, Enric, saluta pe drăgălașa Lucila, bărbatul și nevasta schimbară căteva cuvinte și dintr’odată dispoziția lui Paul se schimbă. Nu că ar fi dat vr’un semn de oboseală sau de distracție, din contra, veselia lui obicinuită devenise exagerată, prefăcută. Ochiul ager al judecătorului nu putea să fie înșelat, de astfel de comedie, aproape copilărească. In acele momente Enric Își zisese că sunt o mie de cause simple și oneste cari pot să îngrijoreze un părinte de familie fără ca nici un ochiui curios să aibă dreptul de a le observa. El se silise atunci ca să nu vadă mai bine aceste semne decât să le caute explicația, deși nu se putuse apăra de oarecare neplăcere văzând pe Darsay bând din cale afară, cu toate sfioasele mustrări ale soției sale. Ce ’l tulbura pe Darsay în așa grad ? Cu voie sau fără voie, d’Orbeville își făcea acum această întrebare și ’și respundea fără să stea la îndoială : — Vizita lui Franz Heitler! Nu știa sigur ca streinul acesta se prezentase la vilă dar, cu intuițiunea pe care o dă deprinderea, reconstituia scena scurtă care se petrecuse lângă dânsul, la care nu luase seama și care i se imprimase totuși în amintire, cu toată conversația ce întreținea cu Lucia. Cartea aceia de vizită pe care Ema o dăduse lui Paul, a lui Heitler și Paul, aruncându-și ochii pe ea, rămăsese consternat. De ce? Era desigur intre acești doi oameni un secret, o legătură misterioasă. De ce soia ? Nici pe departe nu se putea forma o presupunere în această privință ; însă legătura sau secretul exista, căci altfel, ce ar fi însemnat goana lui Heitler după informații asupra lui Darsay. Două fapte rămâneau bine desprinse : Streinul doria foarte mult să afle despre Darsay ceva ce nu îndrăznea să-l întrebe pe el. Darsay era de asemenea hotărât sa scape de această anchetă. Ceva mai mult, Darsay părea să fi voit a scăpa de propriile sale gânduri, fie prin băutură sau prin zgomotul propriilor sale cuvinte, fie prin acea preumblare nocturna, pe furtună și pe ploae și care nu era de loc necesară. Aci, tânărul magistrat simți ca un fel de lovitură. Darsay il însoțise la gară și se întorsese singur. Și când? Chiar în ceasul când Franz Pleinier pleca din cârciuma femee! Binet. O fi mai ajuns nenorocitul la gară ? Poate se rătăcise în întunerec, se înglodase în noroaie, și se întâlnise cu Darsay, încălzit de băutură și chinuit de frica misterioasă ce arătase mai înainte. Ce se petrecuse atunci ? — Nu, nu vreau să cred una ca asta! își zise Enric ducându-și pumnii la cap. Nu pot să cred ! își repetă dinsul cu forță. Darsay culpabil de... E absurd, e imposibil. Apoi iar cădea în descurajare. . E imposibil și totuși e adevărat. Zadarnic resping evidența. Ea e mai puternică decât voința mea. Stătu mult timp aiurit, sdrobit de această spâimântătoare descoperire, uitând pe martorii care așteptau în coridor și pe grefierul i care dormita cu condeiul in mână. — Trebue sa vorbesc cu Darsay, zise dinsui în sfârșit. Trebue să scap de această oribilă indoeală. Cu orice preț, trebue să cunosc adevărul. VIII interogatorul Intr’o disposiție de spirit cu totul alta decât aceea care ’i mâna de obiceiu la vila Liseta, Enric d’Orbeville luă drumul spre această vilă. Tocmai el se găsise să supună pe Paul Darsay la umilința bănuelilor și a unui interogator ? Cum ? O viață întreagă de muncă, de devotament, de onorabilitate, de mari virtuți, nu era d’ajuns ca să’l scutească de așa rușine ? Cum să dea el a înțelege acestui om cinstit, acestui cetățean model, acestui amic sincer și generos, care, mai presus de toate, era și tatăl Lucilei, că venea la el ca judecător, că’l acuza de suprimarea unui om care îî împedeca drumul ? Imposibil ! — Da, este imposibil, își repeta magistratul pentru a suta oară, este imposibil și totuși este neevitabil. „Darsay nu este și nu poate fi nici ucigaș, nici altfel de criminal, fie în orice grad ; și toate arată, ceva mai mult, toate dovedesc că dânsul e responsabil de fapte pe cari justiția vrea să le cunoască și pe cari el le ascunde. „Să dea Dumnezeu să nu fie vinovat decât de această tăinuire, însă datoria mea, cruda mea datorie, este să-î smulg secretul. (Va urma) ♦ Sunt rugați d-niî abonați, cari fac reclamațiuni sau cer schimbări de adresă, să bine-voiască a trimite la Adție totdeodată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiunnilor și a nu se face întârzieri cu trimiterea ziarului la noua adresă.