Universul, octombrie 1908 (Anul 26, nr. 270-300)

1908-10-28 / nr. 297

Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 27 Octombrie.—f Sf Dumi­tru Basarabov și Nestor. Catolic Luni, 9 Noembri­i.—Theodor. Răsar, soarelui 7.06 Apusul 4.55 «Universul» are următoa­rele linii telefonice: Administrația.........................6162 Redacția..............................12­88 Comunicări cu străinătatea . 20/56 București, 21 Octombrie Sapsh­iile au Mis Pentru a judeca mai bine ce desvoltare ar putea să ia ra­s­porturile noastre comerciale cu talia, să vedem cari anume au fost mărfurile principale cu cari am ajuns la schimbul a­­tât de însemnat din 1906 cu a­­ceastă țară. In ce privește importul nos­­tru din Italia , în primul rând stau țesăturile vegetale (fire și pânzeturi), de cari am impor­tat în 1906 pentru o sumă de peste 11 milioane, importul nostru total din acest articol fiind de peste 79 milioane. Se vede de aci câtă desvoltare ar putea să ia plasarea acestui articol din fabricele italiene pe piața noastră. Ini deosebi am importat din Italia torturi de bumbac Intr’un singur fir, nealbite, nevopsite. Dintr’un total evaluat la 18 milioane lei, cât aü însumat trebuințele comerciului nostru interior’ în 1906, Italia ne-a fur­nizat de 2 milioane 357 mii ; numai Englitera ne-a vândut din acest articol mai mult de­cât Italia; industria austro­­ungară și germană la­olaltă a­­bia au atins cantitățile ce am cumpărat din Italia. Și în ce privește cele­l­alte țesături de bumbac Italia luptă cu concurența Angliei în primul rînd, al Austro-Ungariei în al douilea și al Germaniei în al treilea. In cazul —­să zicem — al unei rupturi a relațiilor nós­­tre comerciale cu Austro-Un­garia, Italia ar avea de cu­­prins dintr’o dată o desfacere foarte însemnată pentru a­­ceastă ramură a industriei sale, dar și amintiri, în con­diții de concurență destul de favorabilă pentru ea poate găsi loc de desfacere mult mai în­semnat de­cât cel de azi, pe o piață ce consumă ast­fel de marfă pentru un preț de a­­proape 80 de milioane anual. După țesăturile vegetale, a­­vem ca import din Italia, și ca indicație pentru puterea de desvoltare a acestui import : lucrurile de lână, pentru 1 mi­lion­­ de mătase, așișderea , fructele și colonialele iarăși pentru aproape un milion; metalele, lucrările din me­tale și produsele minerale pentru o mină de vr’o 800 de mii lei. — Va fi interesant de stiul că mai bine de jumătate din lămâile și portocalele ce importăm ne vin din Italia, — și numai restul din țările ori­entale, în frunte cu Turcia. In ce privește produsele noas­tre esportate în Italia, grâul stă în frunte, cu o valoare de 56 milioane funi. Porumbul ur­mează, cu 19 milioane , apoi ovăzul 4 milioane. Urmează lemnele de cons­trucție cu 3 milioane, și numai după aceasta vine orzul cu 21/2 milioane.­­ Apoi ajungem la petrol , peste 2 milioane din exportul nostru total de 18 mii, 881 mii. In deosebi acest pro­dus e de așteptat să-șî găsea­scă o căutare din ce în ce mai mare in Italia. Dintre produsele noastre agri­cole, statistica mai însemnează: secara, din care am esportat în Italia de 11/* milioane și faso­lea, de peste 1>­2 milioane . Celelalte produse esportate în Italia n’au însemnătate , o excepție am mai putea face­ pentru mazăre, care figurează cu aproape 300 mii lei. In resumat. Am neglijat prea mult : în trecut,—o mare desvoltare sperăm însă că au să ia în viitor, — raporturile noastre economice—și oare nu­mai economice ? — către țara noastră mamă. Italia. pourkTitterm Declaratiimile împăratului Wilhelm Sărmanul împărat al Germaniei n’are noroc. In corabia lui apa intră prin toate părțile. De mult discursu­rile lui aveau darul să facă în lume mult zgomot degeaba și de mult su­pușii lui erau obosiți de fantasiile sale oratorice. Dar de un an de zile lucrurile au luat proporții cu totul dramatice. Nici nu se sfârșise încă bine scandalul Eulenburg, care orice s-ar spune a fost pentru prestigiul lui Wilhelm II o lovitură mortală, și a isbucnit incidentul Tweedmouth care fără sângele rece al Regelui E­­duard, al Principelui de Bulow și al cabinetului englez ar f putut lesne ’ua proporții îngrijitoare. Iar acum în momentul în care Ger­mania e mai în măsură de­cât ori­când să-și dea seama de izolarea în care a azvîrlit’o politica externă a lui Wilhelm II, acum când un vânt de nemulțumire în­potriva politicei per­sonale suflă prin toate straturile so­­cietăței germane, din senin fără nici o necesitate împăratul Wilhelm gă­sește cu cale să aducă la cunoștința lumii o mulțime de secrete de Stat și o mulțime de păreri personale cari întăresc suspiciunile Angliei în­po­triva Germaniei, cari jignesc și ne­mulțumesc deopotrivă Franța și Ru­sia și cari provoacă în toată Germa­nia o indignară legitimă și o vâlvă de nedesens. Cercurile oficiale din Petersburg, din Paris și din Londra pretind că pe lângă cele­l­alte, împăratul Wilhelm a afirmat și lucruri nee­xacte dovedind ast­fel că sau n’a fost bine informat de sfetnicii tronului sau că memoria lui are lacune regretabile. Pentru noi aceasta este dealtmin­teri secundar, precum tot secundar­e și faptul de a ști cui anume îi in­cumbă răspunderea publicărei acestor nenorocite declarațuni. Ceea ce e însemnat pentru noi, e că împăratul a făcut aceste declara­­țiu­ni și mai ales că el le-a făcut cu convingerea foarte sinceră că vor con­tribui puternic la restabilirea unor bune raporturi între Anglia și Ger­mania Aceasta dovedește că împăratul Germaniei e absolut lipsit de sim­țul realității. Fie că trăește într’un cerc de adulațiune servilă, fie că este înconjurat de sfătuitori incapabili sa fi de oameni interesați să-î ascundă adevărul, germanicul împărat este cu totul străin da mania curente ce agită lumea modernă, nu înțe­lege aspirațiunile ei, nu cunoaște nici adevăratele ei nevoi, nici ade­văratele ei simțăminte și conduce astfel politica imperiului german care este unul din factorii cei mai însem­nați ai politicei mondiale pe niște căi contradictori fantasiste și inco­­herenta ar e aci un mare și îndoit pericol, întâi un pericol pentru Germania care în loc să culeagă succese culege în­frângeri repetite și care va sfârși prin a provoca atâta dușmănia în­potriva ei încât să se expue la nemeritate dar la reale primejdii. Și al doilea un pericol pentru lumea întreagă, care în loc să se poată desvolta un pace după nevoile și după năzuințele ei, este mereu hărțuită, împinsă către armamente exagerate, veșnic obsedată de teama unei conflagrațiuni generale și în acelaș timp exasperată de a ve­dea opera ei pacifică, iubindu-se ne­contenit când de surîsul desprețuitor al diplomaților germani, când de sta­vile formate. Pentru vindecarea acestei boli nu există de­cât un leac. Germania să se hotărască a face o reformă cons­tituțională în virtutea căreia Impăra­­tul să fie redus la rolul unui Suve­ran constituțional. Numai ast­fel po­­litica externă a Germaniei va fi la adăpostul întimplărilor și a fantasiilor. Cât timp însă Wilhelm 11 va fi prin regimul constituțional atot-pu­­ternic și cât timp va conduce el di­plomația germană, nu numai că di­plomația cea nouă pe care restul lu­­mei se străduește s’o întroneze va ră­mâne o tentativă nereușită, dar Ger­mania va fi expusă la incoherențele și la crisele la care mentalitatea și tem­peramentul lui Wilhelm [1 o expun. In ori­ce caz să nu crează Germania că există vr'un alt leac. Orî­ ce ar face, de ar înlocui pe d. da Schoen, da ar mai destitui încă câte­va duzini de funcționari subal­terni, victimele nenorocite ale­ capri­­ciilor imperiale, de ar schimba chiar cancelarul, nu va ajunge da­cât la un singur rezultat și anume să com­plice și mai mult situația. Căci nu trebue uitat un lucru, că dacă Ger­mania și lumea nu s’a sculat încă toată împotriva lui Wilhelm II, dacă el s’a mai bucurat de oare­care cre­dit și n’a fost de mult cu desăvâr­șire demonetizat, apoi o datorește numai principelui de Bulow. Cu o artă admirabilă, cu un tact, cu o fi­nețe, cu maiestos amestec de spirit și de apa­rentă nepăsare, principele de Buelow a repescuit sistematic ne augustul său stăpân și la repus în picioare de câte ori greșelile lui ne­­ertate îl doborau la pământ. Iată de ce Germania nu trebue să se mulțumească cu protestări, de ce trebue ca de la vorbe să treacă fără întârziere la fapte. Deocamdată regele Eduard înscrie la activul său nouă succese, succese cu atât mai dulci cu cât pică din ceruri___1. G. D. Boala Mitropolitului Primat In timpul zilei de era starea sănă­tate! Mitropolitului Primat s­a îmbu­nătățit simțitor. Temperatura a scăzut la cea normală, pulsul a fost obicinuit și bolnavul a avut o liniște relativă. Operațiunea a reușit pe deplin. E­­moragiile, teribilele emorag­î cari au slăbit atât de mult pe I. P. S. Sa au­­încetat cu desăvârșire și grație tu­burilor de drenaj cari s’au aplicat părților operate scurgerea secrețiuni­lor s’a făcut cu cea mai mare Înles­nire. Agitație ușoară care a a avut-o bol­­bolnavul în timpul nopței a fost pro­vocată de operație Medicii au reco­mandat înaltului prelat liniștea cea mai absolută. Mitropolitul a avut era, după un timp foarte îndelungat, poftă de mâncare. Dânsul a fost însă hră­nit cu lapte, ouă și făinoase, medicii interzicându-i deocamdată o altă ali­mentație. Era dimineață înaltul Prelat a fost vizitat de I. P S. S. Partenie, Mi­tropolitul Moldovei, de toți episcopii din țară cari au­ venit anume în Bu­curești și de cei opt arhierei cari for­mează cu toții Sfintul Sinod. . Din cauza interzicerea medicilor, membrii Sf. Sinod nu au putut vedea pe Mitropolitul Primat D. Emil Petrescu, prefectul poli­ției a vizitat ieri in numele guver­nului la orele 11 dim. pe bolnav cu care s'a întreținut puțin. In general starea bolnavului s’a îmbunătățit atât încât pentru mo­ment orice temeri au încetat. Medicii curanți întrunindu-se erî, au redactat următorul buletin medi­cal oficial care va fi publicat și in Monitorul Oficial de mâine . Buletin medical „I. P. S. S. Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian, suferind de varice vezicale, a avut în zilele de 24 și 25 Octombrie c., hemoragii abundente, pentru cari s’a simțit nevoia unei o­­perațiuni de urgență. Oprația de talie­ hipogastrică s’a făcut în ziua de 25 Octombria da către d-nii doctori Leonte și Băr­­descu și a fost bine suportată. După operație , P. S. Ș. a avut o noapte bună, temperatura normală 37­, pul­sul 84 și somnul liniștit. Hemoragia a fost complet oprită Bolnavul are nevoe de o liniște absolută. Pentru moment ori­ce pericol para înconjurat (ss.) Dr. Leonte, ar. Buicliu, dr. Bărbescu, dr. Gheorghian și dr. Mosen. Dat astăzi, 26 octombrie 1908, orela 12 ziua1­.* * * La orele 12 noaptea întorcâtfau-ne la Mitropolia ni s’a comunicat că sta­rea înaltului Prelat merge din ce în ce mai bine Sfinția Sa este «'»?, li­niștit și s’a hrănit cu ouă și lapte. D dr Moscu a vizitat la Înaltul prelat pe la orale 10 noaptea, iar d. dr. Leonte la orale H. Pentru ori­ca eventualitate lângă căpătâiul bolnavului se află interni cu schimbul de la spitalul Brânco­­venesc. G. C. T72V SI*1 A­T PE ZI Lipirea obiectelor de mar­mora, porcelan etc. — Muiați silicat de potasă în apă, ungeți apoi cu silicat suprafețile ce voiți sol lipiți să le împrejnen. D. ministru Al. Djuvara ia șantierul naval din­­ ialuți 49 Ciu­fiaiîdaiiiii bai­ de rezervă Căpitanii ale căror nume ur­mează și din corpurile arătate în dreptul fie­cărora­, se numesc pe ziua de 1 Octombrie c., coman­danți ale batalioanelor de rezervă respective : Ostroveanu Est., din reg. Dolj No. 1 ; Pârtineanu Mih., din reg. Vâlcea No. 2; Stoica Tr., din reg. Cit No. 6 ; Constantinescu Const., din regim. Argeș No. 4; Magheru Traian, din reg. Vlașca No 5 ; Periețeanu Stefian, din regimentul Mihai­ Viteazu No. 6; Dancov P., din reg. Prahova No. 7; Verescu T , din reg Buzați No. 8; Cristo­­dorescu Carol, din reg. R.­Sărat No. 9; Profiriu C., din reg. Putna No. 10 ; Vasiliu St., din reg. Si­ret No. 11; Sol’escu P., din reg. Cantemir No. 12; Ghecais Iulius, din reg. Ștefan cel Mare No. 13; Ioan C-tin II, din regim. Roman No. 14; Iosif­escu loan, din reg. Ra­zboeni No. 15; Gârlea, din reg Suceava No. 16 ; Protopopescu C., din reg. 1 Mehedinți No. 17 ; Pâ­­raianu Emanoil, din regim. Gorj No. 18; Ștefanescu loan, din reg. 2 Romanați No. 19; Botez Arg’nir din reg. Teleorman No. 20; Lo­ga­di Gr., din reg. 4 Ilfov No. 2; Băltărețu­ D., din reg. Dâmbovița No. 23; Theodorescu G., din reg. Ialomița No. 23; Costăchescu Ion, din reg. 6 Tecupiu No. 24; Cată­­nescu Lucian, din reg. ; Racova No 25; Enăchescu Toma, din re­gina­ Rovine No. 26; Galin Mina, din reg. Bacău No. 27 ; Oprescu N., din regim; Radu­ Negru No. 28; Ionescu G., din reg.­­ Dragoș No. 29; Iorgulescu I., din regim. Muscel No. 30; Georgescu Ioan, din reg. Calafat No. 31 ; Constant­­inescu Al., din reg. Mircea No. 33; Brânzescu Cristian, din reg. Constanța No. 34. EUROPA SI FLACAR VIITORUL RAZBOIU GERMAN DIN 1909 — DE­­NIZMAN­j WAGSBALD CAP in Englezii fu Tordern In același timp, în care împăratul călătorea în jurul lui Skagers Born, apăru o flotă engleză pe Înălțimea de la Esbjerg, lângă coasta de vest a Iutlandei Trecusa puțin de miezul nopții, când vasele engleze aruncară ancora in semicerc în fața lui Gren Dyle, intrarea din­spre nord de a in­sulei Fand, pe când o mare flotă de vapoare din Harmid,Grinsby și New­ Eastle, cari in timp de pace au cir­culat în mod regulat in Esbjerg intra împreună cu yachtul prin linia navi­gabilă și ancoră in port, sau aproape de el. Cu o jumătate de oră mai înainte, intraseră în port doar torpilori englezi și atacaseră autoritățile m­­orale, ocu­paseră stațiunea telegrafică și gara și se îngrijiseră ca să nu pătrundă a­­fară nici cea mai mică știre despre ocuparea prin surprindere a orașului danez. Aceasta reușea cu atât mai ușor cu cât un Esbjerg de mult toți se aflau în pat și dormeau, și cei câțiva oameni, pe cari îi găsiră în port și la oficiul telegrafic, au fost făcuți imediat prizonieri și închiși. Pe vapoarele cari se înghesuiau în port și stăteau în mai multe șiruri lângă punțile de debarcare, începu o mișcare plină de animațiune. De pe acele cari se aflau în nemijlocită a­­propiere de țărm, sute de soldați să­rirău pe uscat, sau se scoborau de pe o corabie în alta. Intre vapoare bâj­­bâiau însă sute de bărci, cari erau pline cu soldați. Vasele cari au fost sechestrate în Esbjerg au fost de asemenea luate pentru serviciul de debarcare. Și de pe vasele de război, care se aflau a­­fară de rada portului veneau nume­roase­ bărci pline cu soldați de ma­rină, înaintea cărora se aflau in le­gătură cu ele torpiloarela in ocoluri largi, în jurul vapoare­lor ancorate patrulau mici crucișă­toare și torpiloare Dar în afară to­tul se afla în cea mai mare liniște și tăcere. Și pe când din ce în ce mai multe corăbii de marfă intrau in Grao Dyb, precum și soldați, cai și tunuri, cari erau debarcate, veneau deja detașamente de cavalerie pe lingă linia ferată de la Esbjerg la Molding, în direcțiune estică la țărm, cari o­­cupau stațiunile telegrafice și asigu­rări liniile forate. In acela? timp au plecat remorcate de mici vapoare, pe apa liniștită plute încărcate cu cai și soldați — între Fa­no și între continent spre sud și au­ debarcat cavaleria, la gura rîului Nipsau, rîuleț canalizat ceva spre nord de granița germană. Micul detașament luase în pose­siune fără dificultăți capitala Ribe și linia ferată care duce în­spre sud peste Haidding, înainte ca soarele să sărute cu pri­mele sale raze cele mai înalte vîrfuri ale turlelor catedralei din Ribe, deja escadroanele și batalioanele, repede concentrate în trenuri, trecuseră gra­nița germană cu ordinul ca înaintea orășelului Tondern să facă o recu­noaștere pentru a asigura înaintarea armatei engleze de debarcare de sub comanda mareșalului lord Kitchener. Față de Hadersleben, unde se afla în garnizoană un batalion german se afla o companie de flancuri. Ast­fel debarcară nesupărați în cursul zilei, 60000 englezi la granița daneză. Un corp francez de debarca­­țiune era așteptat în ziua următoare. Problema comună a acestor trupe era să fie un atac compact spre sud și distrugerea canalului în Nord-Ost- See, care deschidea flotei germane legătura intre cele două mări. * * Niels Hansen în zorile dimineței dormind pe colina de nisip nu vă­zuse sosirea mai multor trenuri din care debarcase cavaleria care imediat încalecă pentru ca să facă o recunoaș­tere spre Flensburg. Dar somnorosul se deșteptă la timp înainte ca englezii să fi luat cunoștință despre curțile din dreapta linii ferate care erau ascunse privirii printr-o dîlmă scundă de nisip. După ce avertizase pe vecinii din Bargenhof, Niels sări în sus și o luă la fugă spre Immenhof. In grajd se aflau la iesle, mâncînd ovăz cei ș­ase cai robuști întrebuințați la munca câmpului. Niels rîdea din toată inima când se gândea că nu-i va lăsa englezilor imediat sosiră ser­vitorii și aruncară hamurile pe eî. ..Nu uitați să luați sacii plini cu o­­văz !“ le strigă Niels ,,ne vom în­tâlni pe colina de la March !“ Acum el o luă în salturi mari peste locuri înțelenite și peste ară­turi până la granița de la Geest, unde pământul era înclinat spre un coborî­ș, prin care trecea un pârău. Acest coborîș era format de livezi pline de iarbă grasă. Când Niel se cobora de la Geest, el începu să fili­ere în fugă, așa în­cât răsuna vesel în vale. Iepele murge, cari erau împreună cu mânjii lor la pășune și unde ră­măseseră și peste noapte, își ridicară capetele lor inteligente și priveau cu ochii mari spre omul care le a­­demenise. Intr’un trup elegant și apoi un ga­lop, cu coarnele fluturând în vânt, ele eșira întru întâmpinare și în salturi vioaie urmau mânjii. Era o priveliște minunată să vezi cum frumoasele animale săltau îna­intea tînărului lor stăpân. El băgă mâna în buzunar și, când ele îl în­conjurară, le dădu pâine neagră și­ zahăr . — Aici Liza—haide Lota, nu vrei să mai aștepți Anna-Maria ? ! Repede le puse apoi căpăstrul in cap și încălecase pe Liza cea murgă. Calea trecea de aici înainte prin­­tr’u­n teren nisipos și la o cotitură așteptau doui servitori cu caii de la plug, și intr'o grămadă împestri­țată venea de la Bargenhof un grup de călăreți, în frunte cu cei doui moșieri tineri, pe cai înșeuați, vizitii cu caii de trăsură, iar servitorii cu caii de muncă la urmă. Niels le făcu semn cu căciula sa albastră de husar. După aceea îl întrebă surprins pe servitorul cel mai mare : — Voi sunteți numai dour ? Unde este Knut? — El a trecut la Englezi, răs­punse servitorul, scuipând în chip de dispreț. Ala e un câine danez și are de gând să lupte în centra pru­­sienilor. (Va urma) D. saijsisk­u AI. ESsjravara la șantierul savat din Salată — Vezi ilustrația — Am comunicat. Ia timp vizita d-lui Al. Djuvara, ministrul comerțului și industriei, făcută la diferite stabili­mente industriale din Galați. Ilustrația noastră de astăzi repro­dusă după o fotografie luată de foto­graful Macsai, reprezintă pe d. Dju­vara, (X) însoțit de trei inspectori in­dustriali, de d-nii N. Gussi, prefectul județului, Pappadopol, deputat și de d. Farnic, președintele camerei de comerț, la șantierul naval Farnic. Scrisori gh­i Epic2 (Coresa­ particulară a ziarului «Universul») Ianina, 20 Octombrie Aseară târziu a circulat știrea în oraș ca zilele acestea sosește din A­­tena. Rallys, fost prim ministru al Greciei, acela care a cauzat atâta roți Armânilor prin înarmarea de bande. Azi de dimineață am cercetat în dreapta și în stânga și am aflat că în adevăr­­. Rally a părăsit portul Pi­­reu, apucând direcția Patros-Preveza. In Preveza se va opri o zi ca să se consfătuiască cu grecii de acolo și din Preveza va veni aici unde grecii ii prepară, o primire grandioasă, de aici se va duce și în Argherocastro și poate și aiurea. Trecerea lui Railys pe aici este în legătură cu apropia­tele alegeri și să ridice puțin entu­ziasmul grecilor scăzut acum în urmă când au văzut că atât musulmanii cât și albanezi pricepând scopurile lor ascunse s’au pus pe lucru ca să ridice nivelul cultural al conaționa­lelor lor. Azi s’au lipit pe străzile orașului listele electorale după cartiere și în puține zile au loc alegerile pentru deputați. Grecii țipă încă că guver­nul le face ingerințe pe când în rea­litate ei sunt aceia care îndeamnă pe locuitori să nu voteze pentru turci, punându-i să jure pe Sfânta Evan­ghelie și pe Cruce ; cu toate acestea turcii speră că in Sangiacul Ianina să aleagă un deputat, în­cât să fie unul turc și unul grec. S-a sim­it că mitropolitul grec din Seres ar fi scris comitetului „Uniune și Progres“ din Salonic cu privire la alegerile de aici zicând că turcii să dea concurs grecilor la Seres în detrimentul bulgarilor, iar grecii de aici nu vor să voteze pentru un de­putat turc. Șoviniștii greci de aici nu vor să auză de așa ceva, dar nici turcii nu s'au înjosit să ceară con­cursul lor, ci se vor mulțumi cu e­­lementul lor și cu acei armâni care și au venit la matca lor. In sangiacul Preveza s’au făcut a­­legerile în modul cel mai liniștit, fiind ales ca deputat renumitul alba­nez Azmy Bey, actualmente directo­rul liceului imperial „Galata-Seray“, om deștept și cult, care va aduce mari foloase patriei sale. Vineri 24 c. va avea loc inaugu­rarea clubului albanez de sub preșe­dinția bravului albanez Zia-bey, șeful jandarmeriei locale. Mai toți absolvenții școalei comer­ciale române din localitate s’au înscris la liceul turcesc, ceea ce este un fru­mos început. Valea Rea ieetinguriie nationalere era (Prin telegraf și telefon de la corespondenții noștri) Buzău. 26. — Azi, la orele 3, în sala teatrului Moldavia, s’a ținut meetingul de protestare contra ten­dințelor de cucerire ale Austro-Un­gariei In vederea acestuî meeting, lumea furnica pe strada și atât loca­lurile publica cât și particulare au ar­borat, drapele naționale. Asistă un public numeros la mee­ting. Este proclamat președinte al meetingului d. lancu Demetriade iar ca secretari d-m. Petre Serdinescu și Alexandru Bodeanu. Cel dintâi ia cuvântul avocatul Geor­ge Piiniceanu care spune ca la ho­tarele țarei noastre se petrec eveni­mente care zgudue adânc formația politică ,a peninsulei Balcanice. In această transformare care inte­resează direct și pe români, noi nu putem sta nepăsători. Arată că în 1717 ungurii lacomi de cucerire au pus stăpânire vremelnic pa Oltenia, iar in 1775 Austria cu aceleași mij­loace cum a cucerit Bosnia și Herțe­­govina, ne-a răpit frumoasa Buco­vină unde mormîntul marelui Ștefan a păzit azi de soldații austriaci, în loc de români. Dacă până acum Ro­mânia a rămas independentă,nu o mul­țumim Austriei, care de mult ne-ar fi înghițit,ci mulțumită intereselor și intervențiunea altor State depărtate de granițele noastre , arată cum diplo­mația austriacă a fost totdauna contra noastră și când n’a putut să muște, ne-a lingușit. O Românie mare în­seamnă perderea Ungariei, căci atunci noi vom revendica toate teritoriile locuite de români. De aceea ungurii și austriacii fac sforțări mari și pe întuneric ca să fie tot­deauna contra noastră. (Aplause numeroase). Trimite salutări fraților noștri de peste hotare, cari tac în temnițele ungurești. Cuvântarea caldă și plină­­ de pa­triotism a lui George Piiniceanu smulge numeroase aplauze.­­ Petre Zaharescu, profesor la li­ceu, aduce mulțumiri acelora cari s’au gândit să facă acest meeting. Arată că azi chestiunea balcanică este deschisă și urmează și noi să arătăm lumei drepturile și revendicațiile noa­stre. Arată că Austria cum a fost tot dauna contra noastră tot așa azi vrea să ne lovească din nou în chestia Dunăreană. Spune că suntem o pie­dică la întinderea rețelelor econo­mice căci, noi, o țară mică ave­m m­ai mult drum la mare de­cât Austria care­ nare de­cât portul Triest. Vorbește de răpirea Bucovinei și despre mijloacele meschine întrebu­ințate atunci de Austria, pentru a ne răpi cea mai frumoasă­ provincie a Moldovei. Dezaprobă în termeni energici noua lovitură ce voesc ungurii a face cu înființarea vo­tului plural. Protestează contra lo­­viturea ce voește a ne da Austria în cestiunea dunăreană. „Suntem stă­pâni în casa noastră și vom ști cu prețul sângelui de va fi nevoe să ne apărăm interesele“. Gogu Vernescu­ arată faptele e­­roice făcute de strămoșii noștri, pen­tru a ne lăsa țara pe care o locuim azi, care conține în pământul f­î atât sânge românesc curs ii glorioase răs­­boae cum nu a fost udat de ploile­ Cerului. Dorește unirea tuturor po­poarelor mici ca să ne putem opune vrăjmașului puternic. Să­ ne uităm îndărăt la sforțările de eroi făcute de strămoșii noștri­ spre a ne da forțe mari ca să luptăm în viitor. Pildele trecutului sunt icoana viitorului. Arată suferințele fraților noștri din Austro-Ungaria și conchide că ur­mează să le venim în ajutor. Constantin Filotti. Vorbește de lo­vitura ce voește a ne da Austria în cestiunea Dunăreană. Avem drepturi istorice asupra Dunărei și nu vom permite ca să nu se atingă drepturile noastre. Nu cred să se găsească in țara românească guvern și miniștri care să trădeze interesele României. Vorbește de drepturile și protecțiu­­nele ce­ urmează să le ridicăm în conferința ce se întrunește. Avem pretențiune în modificarea actualei granițe, dintre Dobrogea și Bulgaria. Arată purtarea perversă a Austriei către noi pe care o com­pară cu a unei prostituate. Buzău, 2d.— D. Mircea Vernescu profesor la liceu. Vorbește de țările locuite de români și exprimă credința ca o gândire și speranță comună și îmbărbătează inimile tuturor români­lor. Arată pretențiunile ce urmează România a ridica la conferința pute­rilor. Ștefan Tunaru­, vorbește de trată­rile ce se fac la Viena cu tratatul comercial româno-austriac arătând pie­dicile ce se fac de austriacî preten­­țiunilor drepte ale românilor. Condamnă amestecul Austriei în cestiunea Dunărei și spune că nici odată nu va reuși in intențiunile ei meschine. Domnul Pompiliu Ioanițescu advo­cat începe cuvintarea sa în urarele nesfîrșite ale imensului public din sală. Fapte mari istorice se petrec la granițele noastre. Să fim cu ochii a­­geri ca să nu fim și de astă-dată trași pe sfoară. Vorbește de patriotis­mul bulgarilor cari au reușit să se impue Europei. Să avem patriotismul strămoșilor noștri spre a trece clipele de vijejie ce amenință toată Europa. Suntem satelitul Austriei în politica externă și asta constitue rușinea noa­stră. Interesele noastre nu ne indică să fim contra ei, care totdeauna vse-a fno l 'T3 jín­Sif1 jSkldlCcí VOCCCL Su. pGîl trnl frații noștrii din Ungaria și descrie suferințele lor. Să îndreptăm politica noastră în alte direcțiuni conform intereselor noastre. Anton Filotti vorbește că Austria în­totdeauna revendica lucruri ne­drepte și veșnic a fost dușmana noas­tră neîmpăcată. România se mișcă, se agită pentru că are drepturi de revendicat. Ea va reuși în scopurile ei de­și Austria și de astă-dată va fi contra ei. Arată condițiile politice deplora­bile ale românilor din Ungaria. Pe viitor să fim cu ochii deschiși și să revendicăm cu tărie drepturile noas­tre. Niculae Bărbulescu aduce laude tineretului buzoian inițiatorul acestui enceting, condamnă atitudinea Aus­triei în cestiunea dunăreană. Vorbește de suferințele românilor din Ungaria și nu ne este ertat să fim prieteni cu dușmanii fraților noș­tri. Toți românii să fie uniți în ură și dispreț pentru dușmanii seculari ai românismului. Să schimbăm politica actuală filo­­austriacă. In urmă d. Bărbulescu ci­tește o moțiune de protestare contra Austro-Ungariei și invită guvernul ro­mân să rupă relațiile diplomatice cu această țară atât timp cât frații noștri­ din Ungaria vor fi împilați. Diaconul Tudosie Popescu vorbește de misiunea României in Orient și dă citire unei frumoase ode scrisă cu această ocazie de advocatul Ion Să­­rățeanu. Craiova, 26.—Azi, la orele 2, s’a ținut întrunirea naționalistă in sala teatrului Național. Sala e arhiplină, lojile și galeria asemenea , pe scenă fruntași politiei din toate partidele. In fața teatrului strada ocupată de mnii cetățeni. Se proclamă președinți­a. Petre Chițu In concertul european,începe Chitza, ni se dă însemnătate nu atât pentru importanța teritoriului nostru, ci pen­­tru că suntem înconjurați de o masa compactă de Români. Dacă nu vom uni însă pe toți români, sub un sceptru, suntem amenințați să pierim. Pericolul a început chiar să ne ame­nințe. Iată pentru ca vedeți toate par­tidele adunate ca să lupte pentru o cauză :sfânta. D. Nae T. Popp, deputat, zice: Eve­nimentele din Orient ne-au adunat pe toți, tineri și bătrîni, spre a ne­­ consfatui asupra mijloacelor prin care am putea ajunge la realizarea visului de toate zilele: unirea tuturor ro­mânilor. Suntem înconjurați de două mari Puteri cari veșnic ne-au duș­mănit, Austro-Ungaria și Rusia, una ne-a răpit Bucovina, alta Basarabia. Azi Austria calcă tratatul de la Ber­lin și anexează Bosnia și Herzego­vina. Tot Austro-Ungaria face legi cari tind la desnaționalizarea Românilor din Transilvania prin legi ca cea e­­lectorală și reforma instrucțiune­. In fața acestor evenimente e dato­ria noastră să facem ca sentimentul de limbă și neam să-l înțeleagă toți românii. La ordinea zilei e azi în­­cheerea unui tratat economic intre România și Austria. Ei bine și cu această ocazia vecinii noști vor să ne umilească. Vorbind de importul și exportul nostru in Austria, oratorul spune că noi importăm de 100 mili­oane anual și exportăm de abia I­i la sută din această sumă. E datoria noastră să deștepăm conștiința națio­nală și să ne pregătim de luptă. Iuniu Tălpeanu spune : Ne-am a­­dunat să protestăm contra politicei ce o duc toate, guvernele noastre cari întind prietenos mâna unui fals aliat ce cu cealaltă mână ne stringe <k gât. Se zice că suntem un Stat mo­dern, creațiune a tratatului de la Ber­lin. Aceasta e un neadevăr sfruntat căci protestează umbrele lui Ștefan­­cel­ Mare, a lui Mihai­ Viteazul și a lui Cuza. E­rou că se falsifică istoria. Vorbind de chestia evreiască, atacă ziarele care o susțin și zice că acum avem altceva mai mare de făcut decât să ne ocupăm de așa ceva. Ne-am săturat de politica de curtoa­­zie, să­ facem politică de interes, și rupem cu Austria care are ca em­blemă un vultur cu două capete. Nu mai vrem să servim de pasăre de pradă acestui vultur. D. Iancu Oteteleșanu sp­une că a luat parte la întrunirea din București, dar lume multă și mai ales oameni politici fruntași ca la Craiova n’a vă­zut, politica ce am dus până acuma a fost greșită , să rupem cu ea și să silim pe conducătorii națiunei să facă după nevoile țărei și interesele nea­mului. Vorbește de reformele din Ungaria făcute împotriva românilor ți închee spunând : Regele să știe că națiunea română e țară pregătită pentru luptă ca și la 1877. Iulian Vrăbiescu, deputat, zise. Numărul mare al asistenților dove­dește că sentimentul patriotic e adânc desvoltat in inima românismului, văd oameni din toate partidele, cea ce dovedește că bu­nurile pe­ o tragedie rusească PARTEA A DOUA .I Când se simți peste tot liber, scoase un oftat de ușurare. Nu-î rămânea acum de­cât să încerce a fugi în momentul când soldații aveau să se uite în altă parte. Și nu trebui să aștepte mult. Cei doui soldați japonezi obo­siți de atâta gardă, stäteau ne­mișcați ca niște statui cu coatele rezimate de gura poștelor și cu capetele pe mâini. Fără a le vedea fețele, Stragoj ghici că ei își țineau ochii închiși fiind somnoroși. Momentul era potrivit. Sări în picioare și începu să alerge spre pădure, însă înainte d’a ajunge joi, auzi două detunături de pușcă ai simți o mare durere lă coastă, d’asupra șoldului piciorului. Unul din soldații de sentinelă îl nimerise, insă rana nu putea fi gravă de­oare­ce forțele nu’î slăbiră și putu să-șî urmeze fuga. In vremea asta își descbeia tunica spre a scoate drapelul. După o alergare disperată de un sfert de oră, se află in mij­locul pădureî unde copacii erau mai înalți și tufele mai dese. I-se părea că nimeni nu’l ur­mărise, căci nu auzia sgomot de pași îndărătul sau. III Stragof simți mai apoi câ-t slă­besc forțele, că i-se înmoaie pi­cioarele. Urechile’­­ituiau. Scoase drapelul din sân, scoase și­­ cutiuță de metal in care e- Dri chibrituri apoi, după ce să­rată încă o dată acele fâșii glo­rioase cari trecuseră prin atâtea bătălii, le prinse de o ramură a unei tufe și le dădu foc. Mătasea începu să ardă sfârșind și Stragot asista tremurând la a­­cest incendiu, dorind din adincu­l inime­i ca durerosul sacrificiu sa se termine cât mai curând. Mai rămăsese din steag o bu­cată ca de două palme care nu lua foc, căci era udă de sânge, era singe­rurs din rana lui Stragof. Acesta aprinse un alt chibrit, dar tot de­geaba. Pe când dânsul se pregătea să sape cu unghiile o mică groapă în pământ ca să ascundă acea bucățică din steagul rusesc, se simți d’o dată apucat pe d’inderăt de patru brațe robuste care i’l pu­seră în neputință d’a se mișca. El rosti un blestem și voi să ascundă în sân bucata de mă­tase, însă unul din cei cari’l ți­neau se încercă să i-o smulgă. Deși sleit de forțe, deși’î era teribilă durerea ce-i pricinuia , rana, Stragof se apără cu lovi­­­­turi de mâini și de picioare și apucă cu dinții pe unul dintre cei doi japonezi. Aceștia l-ar fi ucis poate dacă nu le-ar fi venit în ajutor alfi soldați cu câți­va ofițeri, intre cari și acela care vorbise mai înainte cu Stragot și care trebuia să fi fost un mare personagiu căci toți îî arătau un deosebit respect. — Ești din nou în mâna noastră, zise dânsul lui Stragos, și de astă dată n’o să mai scapi. Peste o oră ai să fii împușcat ca un spion ce ești. Apoi văzând că un soldat se uita cu o mare curiositate la pe­tecul ce isbutise a smulge din mâna prizonierului, întinse mâna și-i ceru a­ examina și dânsul cu aten­țiune la lumina unui chibrit, a­­prins de un ofițer, și făcu o miș­care de uimire. — Aceasta e e bucată dintr’un steag, zise dânsul privind pe Stra­gof din cap in tălpi. Apoi adresându-se soldaților săi, urmă — Și petecul acesta îl apăra el cu așa sălbăticie ? Vr'o zece soldați respinserâ a­­firmativ. Ofițerul făcu semn tovarășilor săi să-l urmeze după ce ordonase soldaților să ducă pe prizonier la lagăr, căci acesta nu se mai pu­tea ținea pe picioare din cauza sângelui perdut. Stragof nu se mai gândia acum câtuși de puțin să încerce a fugi, își câștigase pe deplin cele ș­ase gloanțe care aveau să-i găurească corpul și ar fi fost o nebunie să mai spere că o să scape, căci ja­ponezii nu glumiau în astfel de afaceri. își făcuse datoria și știa că cineva avea să-i plângă de­sigur. Omul găsește totdeauna mân­gâiere în ultimele momente dacă are cunoștință că cineva o să verse o lacrimă după dânsul. Când tină­rul sergent ajunse în lagărul japonez, rămase uimit, văzând venind înaintea sa un medic militar, urmat de un sol­dat, care ducea cutia cu instru­mente chirurgicale și cu medica­mente. Doctorul făcu semn soldaților care duceau pe rănit, să se o­­prească și la lumina unui felinar se apucă de examinat rana. — Nu e nimic grav, zise dân­sul lui Stragof în franțuzește ; peste 20 de zile o să fie vindecat. Stragof nu se putu opri d’a puf­i de râs. — Peste 20 de zile o să fiu putred în pământ, zise dânsul. Peste câte­va minute vom­ fi îm­pușcat. Medicul nu-i răspunse și, cu o îndemânare extra­ordinară îi scoase glontele din corp , apoi pansa rana și se depărta fără să mai zică nimic. Era cu adevărat de mirare ca medicul japonez, care sigur avu­sese mult de turcă în acea zi de bătălie, să se scoale din somn spre a pansa pe un prețios spion al rușilor. Insă uimirea lui Stragos trecu toate marginele, când la primele licăriri ale zorilor, văzu sosind nu un pluton de execuție, ci o mulțime de ofițeri, în fruntea că­rora se afla acela cu care vorbise de două ori. Era un bătrân frumos, cu as­pectul aristocratic, cu aerul bine­voitor. — Spune-mî adevărul, zise dinsul lui Strogof cu un ton foarte blând, ești militar ? — Sunt sergent și regimentul din care fac parte s’a bătut până aseară cu d-voastră, răspunse Strogof. — Da, v’ați bătut ca niște eroi, zise iar ofițerul, și ați făcut mari goluri între ai noștri, însă și d-v. trebue să fi suferit mari perderi. „Nu te întreb câți au mai ră­mas din regimentul d-tale, căci știri ca n’ai să’mî spui. „De ast­fel dânșii sunt încon­jurați și curând au să cadă în mâinile noastre. — N’au să cada, zise Strogoi, căci sunt hotărâți sa moară cu toții. Ofițerul dădu din cap cu tris­teță. — Utât lucru e războiul, zise dânsul către tovarășii săi. Câți tineri generoși sacrificați­i... Stătu un moment pe gânduri apoi întrebă pe Stragof. — Dar d-ta de ce ai părăsit pe tovarășii d-taie? — Din ordinul superiorilor mai, — Ți-a dat sarcina de infor­­mator ? (Va urma)

Next