Universul, octombrie 1908 (Anul 26, nr. 270-300)
1908-10-28 / nr. 297
Calendar pe anul 1908 Ortodox Luni, 27 Octombrie.—f Sf Dumitru Basarabov și Nestor. Catolic Luni, 9 Noembrii.—Theodor. Răsar, soarelui 7.06 Apusul 4.55 «Universul» are următoarele linii telefonice: Administrația.........................6162 Redacția..............................1288 Comunicări cu străinătatea . 20/56 București, 21 Octombrie Sapshiile au Mis Pentru a judeca mai bine ce desvoltare ar putea să ia rasporturile noastre comerciale cu talia, să vedem cari anume au fost mărfurile principale cu cari am ajuns la schimbul atât de însemnat din 1906 cu această țară. In ce privește importul nostru din Italia , în primul rând stau țesăturile vegetale (fire și pânzeturi), de cari am importat în 1906 pentru o sumă de peste 11 milioane, importul nostru total din acest articol fiind de peste 79 milioane. Se vede de aci câtă desvoltare ar putea să ia plasarea acestui articol din fabricele italiene pe piața noastră. Ini deosebi am importat din Italia torturi de bumbac Intr’un singur fir, nealbite, nevopsite. Dintr’un total evaluat la 18 milioane lei, cât aü însumat trebuințele comerciului nostru interior’ în 1906, Italia ne-a furnizat de 2 milioane 357 mii ; numai Englitera ne-a vândut din acest articol mai mult decât Italia; industria austroungară și germană laolaltă abia au atins cantitățile ce am cumpărat din Italia. Și în ce privește celelalte țesături de bumbac Italia luptă cu concurența Angliei în primul rînd, al Austro-Ungariei în al douilea și al Germaniei în al treilea. In cazul —să zicem — al unei rupturi a relațiilor nóstre comerciale cu Austro-Ungaria, Italia ar avea de cuprins dintr’o dată o desfacere foarte însemnată pentru această ramură a industriei sale, dar și amintiri, în condiții de concurență destul de favorabilă pentru ea poate găsi loc de desfacere mult mai însemnat decât cel de azi, pe o piață ce consumă astfel de marfă pentru un preț de aproape 80 de milioane anual. După țesăturile vegetale, avem ca import din Italia, și ca indicație pentru puterea de desvoltare a acestui import : lucrurile de lână, pentru 1 milion de mătase, așișderea , fructele și colonialele iarăși pentru aproape un milion; metalele, lucrările din metale și produsele minerale pentru o mină de vr’o 800 de mii lei. — Va fi interesant de stiul că mai bine de jumătate din lămâile și portocalele ce importăm ne vin din Italia, — și numai restul din țările orientale, în frunte cu Turcia. In ce privește produsele noastre esportate în Italia, grâul stă în frunte, cu o valoare de 56 milioane funi. Porumbul urmează, cu 19 milioane , apoi ovăzul 4 milioane. Urmează lemnele de construcție cu 3 milioane, și numai după aceasta vine orzul cu 21/2 milioane. Apoi ajungem la petrol , peste 2 milioane din exportul nostru total de 18 mii, 881 mii. In deosebi acest produs e de așteptat să-șî găsească o căutare din ce în ce mai mare in Italia. Dintre produsele noastre agricole, statistica mai însemnează: secara, din care am esportat în Italia de 11/* milioane și fasolea, de peste 1>2 milioane . Celelalte produse esportate în Italia n’au însemnătate , o excepție am mai putea face pentru mazăre, care figurează cu aproape 300 mii lei. In resumat. Am neglijat prea mult : în trecut,—o mare desvoltare sperăm însă că au să ia în viitor, — raporturile noastre economice—și oare numai economice ? — către țara noastră mamă. Italia. pourkTitterm Declaratiimile împăratului Wilhelm Sărmanul împărat al Germaniei n’are noroc. In corabia lui apa intră prin toate părțile. De mult discursurile lui aveau darul să facă în lume mult zgomot degeaba și de mult supușii lui erau obosiți de fantasiile sale oratorice. Dar de un an de zile lucrurile au luat proporții cu totul dramatice. Nici nu se sfârșise încă bine scandalul Eulenburg, care orice s-ar spune a fost pentru prestigiul lui Wilhelm II o lovitură mortală, și a isbucnit incidentul Tweedmouth care fără sângele rece al Regelui Eduard, al Principelui de Bulow și al cabinetului englez ar f putut lesne ’ua proporții îngrijitoare. Iar acum în momentul în care Germania e mai în măsură decât oricând să-și dea seama de izolarea în care a azvîrlit’o politica externă a lui Wilhelm II, acum când un vânt de nemulțumire înpotriva politicei personale suflă prin toate straturile societăței germane, din senin fără nici o necesitate împăratul Wilhelm găsește cu cale să aducă la cunoștința lumii o mulțime de secrete de Stat și o mulțime de păreri personale cari întăresc suspiciunile Angliei înpotriva Germaniei, cari jignesc și nemulțumesc deopotrivă Franța și Rusia și cari provoacă în toată Germania o indignară legitimă și o vâlvă de nedesens. Cercurile oficiale din Petersburg, din Paris și din Londra pretind că pe lângă celelalte, împăratul Wilhelm a afirmat și lucruri neexacte dovedind astfel că sau n’a fost bine informat de sfetnicii tronului sau că memoria lui are lacune regretabile. Pentru noi aceasta este dealtminteri secundar, precum tot secundare și faptul de a ști cui anume îi incumbă răspunderea publicărei acestor nenorocite declarațuni. Ceea ce e însemnat pentru noi, e că împăratul a făcut aceste declarațiuni și mai ales că el le-a făcut cu convingerea foarte sinceră că vor contribui puternic la restabilirea unor bune raporturi între Anglia și Germania Aceasta dovedește că împăratul Germaniei e absolut lipsit de simțul realității. Fie că trăește într’un cerc de adulațiune servilă, fie că este înconjurat de sfătuitori incapabili sa fi de oameni interesați să-î ascundă adevărul, germanicul împărat este cu totul străin da mania curente ce agită lumea modernă, nu înțelege aspirațiunile ei, nu cunoaște nici adevăratele ei nevoi, nici adevăratele ei simțăminte și conduce astfel politica imperiului german care este unul din factorii cei mai însemnați ai politicei mondiale pe niște căi contradictori fantasiste și incoherenta ar e aci un mare și îndoit pericol, întâi un pericol pentru Germania care în loc să culeagă succese culege înfrângeri repetite și care va sfârși prin a provoca atâta dușmănia înpotriva ei încât să se expue la nemeritate dar la reale primejdii. Și al doilea un pericol pentru lumea întreagă, care în loc să se poată desvolta un pace după nevoile și după năzuințele ei, este mereu hărțuită, împinsă către armamente exagerate, veșnic obsedată de teama unei conflagrațiuni generale și în acelaș timp exasperată de a vedea opera ei pacifică, iubindu-se necontenit când de surîsul desprețuitor al diplomaților germani, când de stavile formate. Pentru vindecarea acestei boli nu există decât un leac. Germania să se hotărască a face o reformă constituțională în virtutea căreia Impăratul să fie redus la rolul unui Suveran constituțional. Numai astfel politica externă a Germaniei va fi la adăpostul întimplărilor și a fantasiilor. Cât timp însă Wilhelm 11 va fi prin regimul constituțional atot-puternic și cât timp va conduce el diplomația germană, nu numai că diplomația cea nouă pe care restul lumei se străduește s’o întroneze va rămâne o tentativă nereușită, dar Germania va fi expusă la incoherențele și la crisele la care mentalitatea și temperamentul lui Wilhelm [1 o expun. In orice caz să nu crează Germania că există vr'un alt leac. Orî ce ar face, de ar înlocui pe d. da Schoen, da ar mai destitui încă câteva duzini de funcționari subalterni, victimele nenorocite ale capriciilor imperiale, de ar schimba chiar cancelarul, nu va ajunge dacât la un singur rezultat și anume să complice și mai mult situația. Căci nu trebue uitat un lucru, că dacă Germania și lumea nu s’a sculat încă toată împotriva lui Wilhelm II, dacă el s’a mai bucurat de oarecare credit și n’a fost de mult cu desăvârșire demonetizat, apoi o datorește numai principelui de Bulow. Cu o artă admirabilă, cu un tact, cu o finețe, cu maiestos amestec de spirit și de aparentă nepăsare, principele de Buelow a repescuit sistematic ne augustul său stăpân și la repus în picioare de câte ori greșelile lui neertate îl doborau la pământ. Iată de ce Germania nu trebue să se mulțumească cu protestări, de ce trebue ca de la vorbe să treacă fără întârziere la fapte. Deocamdată regele Eduard înscrie la activul său nouă succese, succese cu atât mai dulci cu cât pică din ceruri___1. G. D. Boala Mitropolitului Primat In timpul zilei de era starea sănătate! Mitropolitului Primat sa îmbunătățit simțitor. Temperatura a scăzut la cea normală, pulsul a fost obicinuit și bolnavul a avut o liniște relativă. Operațiunea a reușit pe deplin. Emoragiile, teribilele emoragî cari au slăbit atât de mult pe I. P. S. Sa auîncetat cu desăvârșire și grație tuburilor de drenaj cari s’au aplicat părților operate scurgerea secrețiunilor s’a făcut cu cea mai mare Înlesnire. Agitație ușoară care a a avut-o bolbolnavul în timpul nopței a fost provocată de operație Medicii au recomandat înaltului prelat liniștea cea mai absolută. Mitropolitul a avut era, după un timp foarte îndelungat, poftă de mâncare. Dânsul a fost însă hrănit cu lapte, ouă și făinoase, medicii interzicându-i deocamdată o altă alimentație. Era dimineață înaltul Prelat a fost vizitat de I. P S. S. Partenie, Mitropolitul Moldovei, de toți episcopii din țară cari au venit anume în București și de cei opt arhierei cari formează cu toții Sfintul Sinod. . Din cauza interzicerea medicilor, membrii Sf. Sinod nu au putut vedea pe Mitropolitul Primat D. Emil Petrescu, prefectul poliției a vizitat ieri in numele guvernului la orele 11 dim. pe bolnav cu care s'a întreținut puțin. In general starea bolnavului s’a îmbunătățit atât încât pentru moment orice temeri au încetat. Medicii curanți întrunindu-se erî, au redactat următorul buletin medical oficial care va fi publicat și in Monitorul Oficial de mâine . Buletin medical „I. P. S. S. Mitropolitul Primat Iosif Gheorghian, suferind de varice vezicale, a avut în zilele de 24 și 25 Octombrie c., hemoragii abundente, pentru cari s’a simțit nevoia unei operațiuni de urgență. Oprația de talie hipogastrică s’a făcut în ziua de 25 Octombria da către d-nii doctori Leonte și Bărdescu și a fost bine suportată. După operație , P. S. Ș. a avut o noapte bună, temperatura normală 37, pulsul 84 și somnul liniștit. Hemoragia a fost complet oprită Bolnavul are nevoe de o liniște absolută. Pentru moment orice pericol para înconjurat (ss.) Dr. Leonte, ar. Buicliu, dr. Bărbescu, dr. Gheorghian și dr. Mosen. Dat astăzi, 26 octombrie 1908, orela 12 ziua1.* * * La orele 12 noaptea întorcâtfau-ne la Mitropolia ni s’a comunicat că starea înaltului Prelat merge din ce în ce mai bine Sfinția Sa este «'»?, liniștit și s’a hrănit cu ouă și lapte. D dr Moscu a vizitat la Înaltul prelat pe la orale 10 noaptea, iar d. dr. Leonte la orale H. Pentru orica eventualitate lângă căpătâiul bolnavului se află interni cu schimbul de la spitalul Brâncovenesc. G. C. T72V SI*1 AT PE ZI Lipirea obiectelor de marmora, porcelan etc. — Muiați silicat de potasă în apă, ungeți apoi cu silicat suprafețile ce voiți sol lipiți să le împrejnen. D. ministru Al. Djuvara ia șantierul naval din ialuți 49 Ciufiaiîdaiiiii bai de rezervă Căpitanii ale căror nume urmează și din corpurile arătate în dreptul fiecărora, se numesc pe ziua de 1 Octombrie c., comandanți ale batalioanelor de rezervă respective : Ostroveanu Est., din reg. Dolj No. 1 ; Pârtineanu Mih., din reg. Vâlcea No. 2; Stoica Tr., din reg. Cit No. 6 ; Constantinescu Const., din regim. Argeș No. 4; Magheru Traian, din reg. Vlașca No 5 ; Periețeanu Stefian, din regimentul Mihai Viteazu No. 6; Dancov P., din reg. Prahova No. 7; Verescu T , din reg Buzați No. 8; Cristodorescu Carol, din reg. R.Sărat No. 9; Profiriu C., din reg. Putna No. 10 ; Vasiliu St., din reg. Siret No. 11; Sol’escu P., din reg. Cantemir No. 12; Ghecais Iulius, din reg. Ștefan cel Mare No. 13; Ioan C-tin II, din regim. Roman No. 14; Iosifescu loan, din reg. Razboeni No. 15; Gârlea, din reg Suceava No. 16 ; Protopopescu C., din reg. 1 Mehedinți No. 17 ; Pâraianu Emanoil, din regim. Gorj No. 18; Ștefanescu loan, din reg. 2 Romanați No. 19; Botez Arg’nir din reg. Teleorman No. 20; Logadi Gr., din reg. 4 Ilfov No. 2; Băltărețu D., din reg. Dâmbovița No. 23; Theodorescu G., din reg. Ialomița No. 23; Costăchescu Ion, din reg. 6 Tecupiu No. 24; Catănescu Lucian, din reg. ; Racova No 25; Enăchescu Toma, din regina Rovine No. 26; Galin Mina, din reg. Bacău No. 27 ; Oprescu N., din regim; Radu Negru No. 28; Ionescu G., din reg. Dragoș No. 29; Iorgulescu I., din regim. Muscel No. 30; Georgescu Ioan, din reg. Calafat No. 31 ; Constantinescu Al., din reg. Mircea No. 33; Brânzescu Cristian, din reg. Constanța No. 34. EUROPA SI FLACAR VIITORUL RAZBOIU GERMAN DIN 1909 — DENIZMANj WAGSBALD CAP in Englezii fu Tordern In același timp, în care împăratul călătorea în jurul lui Skagers Born, apăru o flotă engleză pe Înălțimea de la Esbjerg, lângă coasta de vest a Iutlandei Trecusa puțin de miezul nopții, când vasele engleze aruncară ancora in semicerc în fața lui Gren Dyle, intrarea dinspre nord de a insulei Fand, pe când o mare flotă de vapoare din Harmid,Grinsby și New Eastle, cari in timp de pace au circulat în mod regulat in Esbjerg intra împreună cu yachtul prin linia navigabilă și ancoră in port, sau aproape de el. Cu o jumătate de oră mai înainte, intraseră în port doar torpilori englezi și atacaseră autoritățile morale, ocupaseră stațiunea telegrafică și gara și se îngrijiseră ca să nu pătrundă afară nici cea mai mică știre despre ocuparea prin surprindere a orașului danez. Aceasta reușea cu atât mai ușor cu cât un Esbjerg de mult toți se aflau în pat și dormeau, și cei câțiva oameni, pe cari îi găsiră în port și la oficiul telegrafic, au fost făcuți imediat prizonieri și închiși. Pe vapoarele cari se înghesuiau în port și stăteau în mai multe șiruri lângă punțile de debarcare, începu o mișcare plină de animațiune. De pe acele cari se aflau în nemijlocită apropiere de țărm, sute de soldați sărirău pe uscat, sau se scoborau de pe o corabie în alta. Intre vapoare bâjbâiau însă sute de bărci, cari erau pline cu soldați. Vasele cari au fost sechestrate în Esbjerg au fost de asemenea luate pentru serviciul de debarcare. Și de pe vasele de război, care se aflau afară de rada portului veneau numeroase bărci pline cu soldați de marină, înaintea cărora se aflau in legătură cu ele torpiloarela in ocoluri largi, în jurul vapoarelor ancorate patrulau mici crucișătoare și torpiloare Dar în afară totul se afla în cea mai mare liniște și tăcere. Și pe când din ce în ce mai multe corăbii de marfă intrau in Grao Dyb, precum și soldați, cai și tunuri, cari erau debarcate, veneau deja detașamente de cavalerie pe lingă linia ferată de la Esbjerg la Molding, în direcțiune estică la țărm, cari ocupau stațiunile telegrafice și asigurări liniile forate. In acela? timp au plecat remorcate de mici vapoare, pe apa liniștită plute încărcate cu cai și soldați — între Fano și între continent spre sud și au debarcat cavaleria, la gura rîului Nipsau, rîuleț canalizat ceva spre nord de granița germană. Micul detașament luase în posesiune fără dificultăți capitala Ribe și linia ferată care duce înspre sud peste Haidding, înainte ca soarele să sărute cu primele sale raze cele mai înalte vîrfuri ale turlelor catedralei din Ribe, deja escadroanele și batalioanele, repede concentrate în trenuri, trecuseră granița germană cu ordinul ca înaintea orășelului Tondern să facă o recunoaștere pentru a asigura înaintarea armatei engleze de debarcare de sub comanda mareșalului lord Kitchener. Față de Hadersleben, unde se afla în garnizoană un batalion german se afla o companie de flancuri. Astfel debarcară nesupărați în cursul zilei, 60000 englezi la granița daneză. Un corp francez de debarcațiune era așteptat în ziua următoare. Problema comună a acestor trupe era să fie un atac compact spre sud și distrugerea canalului în Nord-Ost- See, care deschidea flotei germane legătura intre cele două mări. * * Niels Hansen în zorile dimineței dormind pe colina de nisip nu văzuse sosirea mai multor trenuri din care debarcase cavaleria care imediat încalecă pentru ca să facă o recunoaștere spre Flensburg. Dar somnorosul se deșteptă la timp înainte ca englezii să fi luat cunoștință despre curțile din dreapta linii ferate care erau ascunse privirii printr-o dîlmă scundă de nisip. După ce avertizase pe vecinii din Bargenhof, Niels sări în sus și o luă la fugă spre Immenhof. In grajd se aflau la iesle, mâncînd ovăz cei șase cai robuști întrebuințați la munca câmpului. Niels rîdea din toată inima când se gândea că nu-i va lăsa englezilor imediat sosiră servitorii și aruncară hamurile pe eî. ..Nu uitați să luați sacii plini cu ovăz !“ le strigă Niels ,,ne vom întâlni pe colina de la March !“ Acum el o luă în salturi mari peste locuri înțelenite și peste arături până la granița de la Geest, unde pământul era înclinat spre un coborîș, prin care trecea un pârău. Acest coborîș era format de livezi pline de iarbă grasă. Când Niel se cobora de la Geest, el începu să filiere în fugă, așa încât răsuna vesel în vale. Iepele murge, cari erau împreună cu mânjii lor la pășune și unde rămăseseră și peste noapte, își ridicară capetele lor inteligente și priveau cu ochii mari spre omul care le ademenise. Intr’un trup elegant și apoi un galop, cu coarnele fluturând în vânt, ele eșira întru întâmpinare și în salturi vioaie urmau mânjii. Era o priveliște minunată să vezi cum frumoasele animale săltau înaintea tînărului lor stăpân. El băgă mâna în buzunar și, când ele îl înconjurară, le dădu pâine neagră și zahăr . — Aici Liza—haide Lota, nu vrei să mai aștepți Anna-Maria ? ! Repede le puse apoi căpăstrul in cap și încălecase pe Liza cea murgă. Calea trecea de aici înainte printr’un teren nisipos și la o cotitură așteptau doui servitori cu caii de la plug, și intr'o grămadă împestrițată venea de la Bargenhof un grup de călăreți, în frunte cu cei doui moșieri tineri, pe cai înșeuați, vizitii cu caii de trăsură, iar servitorii cu caii de muncă la urmă. Niels le făcu semn cu căciula sa albastră de husar. După aceea îl întrebă surprins pe servitorul cel mai mare : — Voi sunteți numai dour ? Unde este Knut? — El a trecut la Englezi, răspunse servitorul, scuipând în chip de dispreț. Ala e un câine danez și are de gând să lupte în centra prusienilor. (Va urma) D. saijsisku AI. ESsjravara la șantierul savat din Salată — Vezi ilustrația — Am comunicat. Ia timp vizita d-lui Al. Djuvara, ministrul comerțului și industriei, făcută la diferite stabilimente industriale din Galați. Ilustrația noastră de astăzi reprodusă după o fotografie luată de fotograful Macsai, reprezintă pe d. Djuvara, (X) însoțit de trei inspectori industriali, de d-nii N. Gussi, prefectul județului, Pappadopol, deputat și de d. Farnic, președintele camerei de comerț, la șantierul naval Farnic. Scrisori ghi Epic2 (Coresa particulară a ziarului «Universul») Ianina, 20 Octombrie Aseară târziu a circulat știrea în oraș ca zilele acestea sosește din Atena. Rallys, fost prim ministru al Greciei, acela care a cauzat atâta roți Armânilor prin înarmarea de bande. Azi de dimineață am cercetat în dreapta și în stânga și am aflat că în adevăr. Rally a părăsit portul Pireu, apucând direcția Patros-Preveza. In Preveza se va opri o zi ca să se consfătuiască cu grecii de acolo și din Preveza va veni aici unde grecii ii prepară, o primire grandioasă, de aici se va duce și în Argherocastro și poate și aiurea. Trecerea lui Railys pe aici este în legătură cu apropiatele alegeri și să ridice puțin entuziasmul grecilor scăzut acum în urmă când au văzut că atât musulmanii cât și albanezi pricepând scopurile lor ascunse s’au pus pe lucru ca să ridice nivelul cultural al conaționalelor lor. Azi s’au lipit pe străzile orașului listele electorale după cartiere și în puține zile au loc alegerile pentru deputați. Grecii țipă încă că guvernul le face ingerințe pe când în realitate ei sunt aceia care îndeamnă pe locuitori să nu voteze pentru turci, punându-i să jure pe Sfânta Evanghelie și pe Cruce ; cu toate acestea turcii speră că in Sangiacul Ianina să aleagă un deputat, încât să fie unul turc și unul grec. S-a simit că mitropolitul grec din Seres ar fi scris comitetului „Uniune și Progres“ din Salonic cu privire la alegerile de aici zicând că turcii să dea concurs grecilor la Seres în detrimentul bulgarilor, iar grecii de aici nu vor să voteze pentru un deputat turc. Șoviniștii greci de aici nu vor să auză de așa ceva, dar nici turcii nu s'au înjosit să ceară concursul lor, ci se vor mulțumi cu elementul lor și cu acei armâni care și au venit la matca lor. In sangiacul Preveza s’au făcut alegerile în modul cel mai liniștit, fiind ales ca deputat renumitul albanez Azmy Bey, actualmente directorul liceului imperial „Galata-Seray“, om deștept și cult, care va aduce mari foloase patriei sale. Vineri 24 c. va avea loc inaugurarea clubului albanez de sub președinția bravului albanez Zia-bey, șeful jandarmeriei locale. Mai toți absolvenții școalei comerciale române din localitate s’au înscris la liceul turcesc, ceea ce este un frumos început. Valea Rea ieetinguriie nationalere era (Prin telegraf și telefon de la corespondenții noștri) Buzău. 26. — Azi, la orele 3, în sala teatrului Moldavia, s’a ținut meetingul de protestare contra tendințelor de cucerire ale Austro-Ungariei In vederea acestuî meeting, lumea furnica pe strada și atât localurile publica cât și particulare au arborat, drapele naționale. Asistă un public numeros la meeting. Este proclamat președinte al meetingului d. lancu Demetriade iar ca secretari d-m. Petre Serdinescu și Alexandru Bodeanu. Cel dintâi ia cuvântul avocatul George Piiniceanu care spune ca la hotarele țarei noastre se petrec evenimente care zgudue adânc formația politică ,a peninsulei Balcanice. In această transformare care interesează direct și pe români, noi nu putem sta nepăsători. Arată că în 1717 ungurii lacomi de cucerire au pus stăpânire vremelnic pa Oltenia, iar in 1775 Austria cu aceleași mijloace cum a cucerit Bosnia și Herțegovina, ne-a răpit frumoasa Bucovină unde mormîntul marelui Ștefan a păzit azi de soldații austriaci, în loc de români. Dacă până acum România a rămas independentă,nu o mulțumim Austriei, care de mult ne-ar fi înghițit,ci mulțumită intereselor și intervențiunea altor State depărtate de granițele noastre , arată cum diplomația austriacă a fost totdauna contra noastră și când n’a putut să muște, ne-a lingușit. O Românie mare înseamnă perderea Ungariei, căci atunci noi vom revendica toate teritoriile locuite de români. De aceea ungurii și austriacii fac sforțări mari și pe întuneric ca să fie totdeauna contra noastră. (Aplause numeroase). Trimite salutări fraților noștri de peste hotare, cari tac în temnițele ungurești. Cuvântarea caldă și plină de patriotism a lui George Piiniceanu smulge numeroase aplauze. Petre Zaharescu, profesor la liceu, aduce mulțumiri acelora cari s’au gândit să facă acest meeting. Arată că azi chestiunea balcanică este deschisă și urmează și noi să arătăm lumei drepturile și revendicațiile noastre. Arată că Austria cum a fost tot dauna contra noastră tot așa azi vrea să ne lovească din nou în chestia Dunăreană. Spune că suntem o piedică la întinderea rețelelor economice căci, noi, o țară mică avem mai mult drum la mare decât Austria care nare decât portul Triest. Vorbește de răpirea Bucovinei și despre mijloacele meschine întrebuințate atunci de Austria, pentru a ne răpi cea mai frumoasă provincie a Moldovei. Dezaprobă în termeni energici noua lovitură ce voesc ungurii a face cu înființarea votului plural. Protestează contra loviturea ce voește a ne da Austria în cestiunea dunăreană. „Suntem stăpâni în casa noastră și vom ști cu prețul sângelui de va fi nevoe să ne apărăm interesele“. Gogu Vernescu arată faptele eroice făcute de strămoșii noștri, pentru a ne lăsa țara pe care o locuim azi, care conține în pământul fî atât sânge românesc curs ii glorioase răsboae cum nu a fost udat de ploile Cerului. Dorește unirea tuturor popoarelor mici ca să ne putem opune vrăjmașului puternic. Să ne uităm îndărăt la sforțările de eroi făcute de strămoșii noștri spre a ne da forțe mari ca să luptăm în viitor. Pildele trecutului sunt icoana viitorului. Arată suferințele fraților noștri din Austro-Ungaria și conchide că urmează să le venim în ajutor. Constantin Filotti. Vorbește de lovitura ce voește a ne da Austria în cestiunea Dunăreană. Avem drepturi istorice asupra Dunărei și nu vom permite ca să nu se atingă drepturile noastre. Nu cred să se găsească in țara românească guvern și miniștri care să trădeze interesele României. Vorbește de drepturile și protecțiunele ce urmează să le ridicăm în conferința ce se întrunește. Avem pretențiune în modificarea actualei granițe, dintre Dobrogea și Bulgaria. Arată purtarea perversă a Austriei către noi pe care o compară cu a unei prostituate. Buzău, 2d.— D. Mircea Vernescu profesor la liceu. Vorbește de țările locuite de români și exprimă credința ca o gândire și speranță comună și îmbărbătează inimile tuturor românilor. Arată pretențiunile ce urmează România a ridica la conferința puterilor. Ștefan Tunaru, vorbește de tratările ce se fac la Viena cu tratatul comercial româno-austriac arătând piedicile ce se fac de austriacî pretențiunilor drepte ale românilor. Condamnă amestecul Austriei în cestiunea Dunărei și spune că nici odată nu va reuși in intențiunile ei meschine. Domnul Pompiliu Ioanițescu advocat începe cuvintarea sa în urarele nesfîrșite ale imensului public din sală. Fapte mari istorice se petrec la granițele noastre. Să fim cu ochii ageri ca să nu fim și de astă-dată trași pe sfoară. Vorbește de patriotismul bulgarilor cari au reușit să se impue Europei. Să avem patriotismul strămoșilor noștri spre a trece clipele de vijejie ce amenință toată Europa. Suntem satelitul Austriei în politica externă și asta constitue rușinea noastră. Interesele noastre nu ne indică să fim contra ei, care totdeauna vse-a fno l 'T3 jínSif1 jSkldlCcí VOCCCL Su. pGîl trnl frații noștrii din Ungaria și descrie suferințele lor. Să îndreptăm politica noastră în alte direcțiuni conform intereselor noastre. Anton Filotti vorbește că Austria întotdeauna revendica lucruri nedrepte și veșnic a fost dușmana noastră neîmpăcată. România se mișcă, se agită pentru că are drepturi de revendicat. Ea va reuși în scopurile ei deși Austria și de astă-dată va fi contra ei. Arată condițiile politice deplorabile ale românilor din Ungaria. Pe viitor să fim cu ochii deschiși și să revendicăm cu tărie drepturile noastre. Niculae Bărbulescu aduce laude tineretului buzoian inițiatorul acestui enceting, condamnă atitudinea Austriei în cestiunea dunăreană. Vorbește de suferințele românilor din Ungaria și nu ne este ertat să fim prieteni cu dușmanii fraților noștri. Toți românii să fie uniți în ură și dispreț pentru dușmanii seculari ai românismului. Să schimbăm politica actuală filoaustriacă. In urmă d. Bărbulescu citește o moțiune de protestare contra Austro-Ungariei și invită guvernul român să rupă relațiile diplomatice cu această țară atât timp cât frații noștri din Ungaria vor fi împilați. Diaconul Tudosie Popescu vorbește de misiunea României in Orient și dă citire unei frumoase ode scrisă cu această ocazie de advocatul Ion Sărățeanu. Craiova, 26.—Azi, la orele 2, s’a ținut întrunirea naționalistă in sala teatrului Național. Sala e arhiplină, lojile și galeria asemenea , pe scenă fruntași politiei din toate partidele. In fața teatrului strada ocupată de mnii cetățeni. Se proclamă președinția. Petre Chițu In concertul european,începe Chitza, ni se dă însemnătate nu atât pentru importanța teritoriului nostru, ci pentru că suntem înconjurați de o masa compactă de Români. Dacă nu vom uni însă pe toți români, sub un sceptru, suntem amenințați să pierim. Pericolul a început chiar să ne amenințe. Iată pentru ca vedeți toate partidele adunate ca să lupte pentru o cauză :sfânta. D. Nae T. Popp, deputat, zice: Evenimentele din Orient ne-au adunat pe toți, tineri și bătrîni, spre a ne consfatui asupra mijloacelor prin care am putea ajunge la realizarea visului de toate zilele: unirea tuturor românilor. Suntem înconjurați de două mari Puteri cari veșnic ne-au dușmănit, Austro-Ungaria și Rusia, una ne-a răpit Bucovina, alta Basarabia. Azi Austria calcă tratatul de la Berlin și anexează Bosnia și Herzegovina. Tot Austro-Ungaria face legi cari tind la desnaționalizarea Românilor din Transilvania prin legi ca cea electorală și reforma instrucțiune. In fața acestor evenimente e datoria noastră să facem ca sentimentul de limbă și neam să-l înțeleagă toți românii. La ordinea zilei e azi încheerea unui tratat economic intre România și Austria. Ei bine și cu această ocazia vecinii noști vor să ne umilească. Vorbind de importul și exportul nostru in Austria, oratorul spune că noi importăm de 100 milioane anual și exportăm de abia Ii la sută din această sumă. E datoria noastră să deștepăm conștiința națională și să ne pregătim de luptă. Iuniu Tălpeanu spune : Ne-am adunat să protestăm contra politicei ce o duc toate, guvernele noastre cari întind prietenos mâna unui fals aliat ce cu cealaltă mână ne stringe <k gât. Se zice că suntem un Stat modern, creațiune a tratatului de la Berlin. Aceasta e un neadevăr sfruntat căci protestează umbrele lui Ștefancel Mare, a lui Mihai Viteazul și a lui Cuza. Erou că se falsifică istoria. Vorbind de chestia evreiască, atacă ziarele care o susțin și zice că acum avem altceva mai mare de făcut decât să ne ocupăm de așa ceva. Ne-am săturat de politica de curtoazie, să facem politică de interes, și rupem cu Austria care are ca emblemă un vultur cu două capete. Nu mai vrem să servim de pasăre de pradă acestui vultur. D. Iancu Oteteleșanu spune că a luat parte la întrunirea din București, dar lume multă și mai ales oameni politici fruntași ca la Craiova n’a văzut, politica ce am dus până acuma a fost greșită , să rupem cu ea și să silim pe conducătorii națiunei să facă după nevoile țărei și interesele neamului. Vorbește de reformele din Ungaria făcute împotriva românilor ți închee spunând : Regele să știe că națiunea română e țară pregătită pentru luptă ca și la 1877. Iulian Vrăbiescu, deputat, zise. Numărul mare al asistenților dovedește că sentimentul patriotic e adânc desvoltat in inima românismului, văd oameni din toate partidele, cea ce dovedește că bunurile pe o tragedie rusească PARTEA A DOUA .I Când se simți peste tot liber, scoase un oftat de ușurare. Nu-î rămânea acum decât să încerce a fugi în momentul când soldații aveau să se uite în altă parte. Și nu trebui să aștepte mult. Cei doui soldați japonezi obosiți de atâta gardă, stäteau nemișcați ca niște statui cu coatele rezimate de gura poștelor și cu capetele pe mâini. Fără a le vedea fețele, Stragoj ghici că ei își țineau ochii închiși fiind somnoroși. Momentul era potrivit. Sări în picioare și începu să alerge spre pădure, însă înainte d’a ajunge joi, auzi două detunături de pușcă ai simți o mare durere lă coastă, d’asupra șoldului piciorului. Unul din soldații de sentinelă îl nimerise, insă rana nu putea fi gravă deoarece forțele nu’î slăbiră și putu să-șî urmeze fuga. In vremea asta își descbeia tunica spre a scoate drapelul. După o alergare disperată de un sfert de oră, se află in mijlocul pădureî unde copacii erau mai înalți și tufele mai dese. I-se părea că nimeni nu’l urmărise, căci nu auzia sgomot de pași îndărătul sau. III Stragof simți mai apoi câ-t slăbesc forțele, că i-se înmoaie picioarele. Urechile’ituiau. Scoase drapelul din sân, scoase și cutiuță de metal in care e- Dri chibrituri apoi, după ce sărată încă o dată acele fâșii glorioase cari trecuseră prin atâtea bătălii, le prinse de o ramură a unei tufe și le dădu foc. Mătasea începu să ardă sfârșind și Stragot asista tremurând la acest incendiu, dorind din adincul inimei ca durerosul sacrificiu sa se termine cât mai curând. Mai rămăsese din steag o bucată ca de două palme care nu lua foc, căci era udă de sânge, era singerurs din rana lui Stragof. Acesta aprinse un alt chibrit, dar tot degeaba. Pe când dânsul se pregătea să sape cu unghiile o mică groapă în pământ ca să ascundă acea bucățică din steagul rusesc, se simți d’o dată apucat pe d’inderăt de patru brațe robuste care i’l puseră în neputință d’a se mișca. El rosti un blestem și voi să ascundă în sân bucata de mătase, însă unul din cei cari’l țineau se încercă să i-o smulgă. Deși sleit de forțe, deși’î era teribilă durerea ce-i pricinuia , rana, Stragof se apără cu lovituri de mâini și de picioare și apucă cu dinții pe unul dintre cei doi japonezi. Aceștia l-ar fi ucis poate dacă nu le-ar fi venit în ajutor alfi soldați cu câțiva ofițeri, intre cari și acela care vorbise mai înainte cu Stragot și care trebuia să fi fost un mare personagiu căci toți îî arătau un deosebit respect. — Ești din nou în mâna noastră, zise dânsul lui Stragos, și de astă dată n’o să mai scapi. Peste o oră ai să fii împușcat ca un spion ce ești. Apoi văzând că un soldat se uita cu o mare curiositate la petecul ce isbutise a smulge din mâna prizonierului, întinse mâna și-i ceru a examina și dânsul cu atențiune la lumina unui chibrit, aprins de un ofițer, și făcu o mișcare de uimire. — Aceasta e e bucată dintr’un steag, zise dânsul privind pe Stragof din cap in tălpi. Apoi adresându-se soldaților săi, urmă — Și petecul acesta îl apăra el cu așa sălbăticie ? Vr'o zece soldați respinserâ afirmativ. Ofițerul făcu semn tovarășilor săi să-l urmeze după ce ordonase soldaților să ducă pe prizonier la lagăr, căci acesta nu se mai putea ținea pe picioare din cauza sângelui perdut. Stragof nu se mai gândia acum câtuși de puțin să încerce a fugi, își câștigase pe deplin cele șase gloanțe care aveau să-i găurească corpul și ar fi fost o nebunie să mai spere că o să scape, căci japonezii nu glumiau în astfel de afaceri. își făcuse datoria și știa că cineva avea să-i plângă desigur. Omul găsește totdeauna mângâiere în ultimele momente dacă are cunoștință că cineva o să verse o lacrimă după dânsul. Când tinărul sergent ajunse în lagărul japonez, rămase uimit, văzând venind înaintea sa un medic militar, urmat de un soldat, care ducea cutia cu instrumente chirurgicale și cu medicamente. Doctorul făcu semn soldaților care duceau pe rănit, să se oprească și la lumina unui felinar se apucă de examinat rana. — Nu e nimic grav, zise dânsul lui Stragof în franțuzește ; peste 20 de zile o să fie vindecat. Stragof nu se putu opri d’a pufi de râs. — Peste 20 de zile o să fiu putred în pământ, zise dânsul. Peste câteva minute vom fi împușcat. Medicul nu-i răspunse și, cu o îndemânare extraordinară îi scoase glontele din corp , apoi pansa rana și se depărta fără să mai zică nimic. Era cu adevărat de mirare ca medicul japonez, care sigur avusese mult de turcă în acea zi de bătălie, să se scoale din somn spre a pansa pe un prețios spion al rușilor. Insă uimirea lui Stragos trecu toate marginele, când la primele licăriri ale zorilor, văzu sosind nu un pluton de execuție, ci o mulțime de ofițeri, în fruntea cărora se afla acela cu care vorbise de două ori. Era un bătrân frumos, cu aspectul aristocratic, cu aerul binevoitor. — Spune-mî adevărul, zise dinsul lui Strogof cu un ton foarte blând, ești militar ? — Sunt sergent și regimentul din care fac parte s’a bătut până aseară cu d-voastră, răspunse Strogof. — Da, v’ați bătut ca niște eroi, zise iar ofițerul, și ați făcut mari goluri între ai noștri, însă și d-v. trebue să fi suferit mari perderi. „Nu te întreb câți au mai rămas din regimentul d-tale, căci știri ca n’ai să’mî spui. „De astfel dânșii sunt înconjurați și curând au să cadă în mâinile noastre. — N’au să cada, zise Strogoi, căci sunt hotărâți sa moară cu toții. Ofițerul dădu din cap cu tristeță. — Utât lucru e războiul, zise dânsul către tovarășii săi. Câți tineri generoși sacrificații... Stătu un moment pe gânduri apoi întrebă pe Stragof. — Dar d-ta de ce ai părăsit pe tovarășii d-taie? — Din ordinul superiorilor mai, — Ți-a dat sarcina de informator ? (Va urma)