Universul, octombrie 1909 (Anul 27, nr. 269-299)
1909-10-26 / nr. 294
Principele, moștenitor Constantin al Greciei și soția sa, principesa Sofia (sora împăratului Germaniei) Calendar pe anul 1909 Ortodox Duminică, 25 Octombrie.—Mart. Njtrician și Martina Catolic duminică, 7 Noembrie. — Engelbert Răsăritul soarelui 7.04. Apusul 4.56 «Universul» are următoarele iînii telefonice: Administrația. ■ . . . . 6’62 Redacția...............................12/88 Comunicări cu străinătatea . 0/562 huzuri, căci funcționarii comerciali ar putea fi terorizați, constrânși,și în practică s’ar reveni in curând iar la vechiul sistem. Soluția propusă și admisă de Camera de comerț din București ar fi deci cea mai potrivită. Totuși, chestiunea va trebui studiată încă în amănunte,fiindcă de multe ori soluțiunile cele mai mai bune atârnă dela felul de aplicare a unui principiu decât dela principiul însuși. București, 25 Octombrie. Rapaosul lucrareaî Printre chestiunile puse în desbaterea Consiliului superior al comerțului de către d. ministru al industriei și comerțului, este și cea a repauzului duminical, în privința căreia s’a cerut, în acelaș timp, din nou, și avizul Camerelor de comerț. Este de cel mai mare interes, înainte de toate, a se vedea care e baza și esența modificărilor ce se propun și asupra cărora de alfel Camera de comerț din București și-a dat părerea sa aprobativă. In principiu s’a admis, și este sigur acuma că se va legi,fera , repaosul duminical in'trag, iar nu numai pe jumătate’zi,'cum e în legea actuală'. 'S’a' recunoscut însă că sunt finere ‘industrii, stabilimente, etc. cari treține să facă excepție de la 'regula, generală, fie că întreruperea lucrului le-ar pricinui mari pagube, fie pentru ca ar suferi însuși publicul mari neajunsuri din această pricină. S’a propus însă, pentru aceste industrii și stabilimente, sistemul rotațiunii,—adică patronii .să fie obligați să acorde muncitorilor, cu rândul, câte o zi de odihnă pe săptămână, fără condiția ca acea zi să fie numai ‘de estt și întotdeauna Duminica. O obleecțiune, care ni se pare foarte vrednică de luat aminte, și care, dacă nu ne înșelăm, a determinat și adoptarea actualului sistem de jumătate zi repaos, a fost ridicată în Camera de comerț din Capitală, și anume, că țăranii cari vin în oraș pentru lărgire,filei lor, n’au pentru aceasta altă zi decât Duminica; cu repaosul întreg , pentru magazine, ar fi o stingherire și a unora și a altora. In definitiv, credem că mai mult interes pentru muncitorimea dela orașe este în chestiunea, repaosului săptămânal, decât în acea a repaosului Dumiticai. Aceasta din urmă, în adevăr, e o chestiune care interesează și Biserica,dar numai ca o învoire de o oră sau două, pentru ca oamenii să se mai gândească și la cele sufletești. Ca o chestiune însă, de odihnă, de reparare a forțelor, de igienă, interesază, repaosul săptămânal, fie cât posibil Duminica, fie în vre-o altă zi a săptămânii. Poate că ar fi o lege foarte simplă de făcut, dacă i s’ar putea găsi și garantarea sigură a aplicării,—și anume: Să se decreteze că, în orice contract de învoire, în scris sau , verbal, intre orice fel de muncitor și patron, fie că s’a specificat satenui, o zi întreagă de odihnă pe săptămână, muncitorul s’o aibă; dacă nu se va arăta anume care va fi această zi (prin rotațiune), etc.—ea va fi. Duminica. La aceasta, se poate obiecta că s’ar putea întâmpla multe a Mișcarea de la Rafie S’a făcut următoarea mișcare în serviciul Regiei monopolurilor Statului: D. Marin Iliescu, impiegat cl. I în biuroul fondului pentru îmbunătățirea culturei tutunului, a fost înaintat subșef de biurou cl. II în administrația centrală, în locul d-lui Ștefan Mihăescu demisionat; d. Augustin Pletosu, impiegat cl. II în adm. centrală, înaintat cl. I la biuroul fondului pentru îmbunătățirea culturei; D. Victor Flintu, impiegat cl. I în serviciul depozitelor pentru vânzarea produselor monopolizate, a fost numit șef de depozit, clasa V în acelaș serviciu. D. Al. Borș, impiegat cl. II în serviciul exterior al finanțelor, a fost numit impiegat, cl. I în, servicul , depozitelor pentru vânzarea produselor monopolizate. D. Chr. Ștefănescu Revereantu, impiegat cl. I în administrata centrală a regiei, a fost trecut în serviciul depozitelor. D. Victor Nicu, imp. cl. II în serviciul fabricelor și salinelor, a fost trecut în administrația centrală. . D. Gh. Bănescu, imp. auxiliar el. I în administrația centrală, a fost numit imp. cl. II în serviciul fabricelor și salinelor. D. Gh. Filipescu, imp. cl. II în direcția vămilor, a fost numit imp. cl. II în administrația centrală a regiei. D. Al. Scorțea, imp. auxiliar cl. I în administrația centrală, a fost înaintat imp. cl. II. în locul d-lui I. N. Rădoi, destituit.. D. Elen. Petrescu, revizor cl. IV în serviciul urmărire și controlului debitelor, a fost numit impiegat cl. II în serviciul fabricelor și salinelor. D. C. Săvescu, imp. cl. II în serviciul depozitelor, a fost numit revizor cl. IV în serviciul urmărirei și controlului debitelor. D. C. Burcoveanu, imp. auxiliar cl. I în serviciul depozitelor, a fost numit imp. d. II in acelaș serviciu. Pentru cozurile de epidemii Ministerul instrucției publice, spre a feri școalele cu internate de contaminări prin boale infecțioase, a aprobat ca ori de câte ori vor bântui, epidemii mai întinse, să se interzică elevilor interni să iasă în oraș, atâta vreme cât va dăinui epidemia. In acest sens ministerul, a trimis tuturor acestor școale o circulară, prin care, pe lângă cels ca preced, se mai spune că în cazuri de .suspendări de cursuri pentru epidemii,ivită sporadic printre scalari, ministerul luând și avizul direcțiunei generale a serviciului sanitar, a dispus ca această suspendare să se facă numai pe timpul necesar executării desinfecțiunei, fără concediarea elevilor din internat! SARE și SUBȚIRE de ION,bRt Vorbeam nu de mult act despre îmbogățirea limbei. Poate ar fi multe de zis și despre sărăcia ei. Simt cuvinte cari cu vremea dispar din limbă? Fără îndoială că sunt. Atâtea și atâtea cuvinte din limba noastră au fost înlocuite în cursul vremurilor cu altele, cari s'a fi înfipt în locul acelora și n’au mai lăsat nici urmă din ele. Și astăzi se poate prea bine ca un proces de acest fel să continue, — cuvinte nouă, să triumfe în lupta lor împotriva cuvintelor vechi, să le scoată din limbă și să le înlocuiască statornic. Aceasta n’ar fi mai la urmă nimic , limba nu sărăcește prin înlocuirea, cuvintelor cu înțeles întocmai la fel,—operație care de altfel se face foarte cu greu, forte încet, și cu îndelungată încercare , — dar e păcat, atunci când vezi cuvinte inlăturându-se fără a fi înlocuite,—și mai ales când e vorba de cuvinte vechi, frumoase și după sunet și după ■înțeles. Astfel se pare că asistăm la tendința, de a se scoate din limbă cuvîntul mire. Cel puțin în vorbirea curentă din București, și în multe alte părți din Muntenia nu se mai cunoaște pentru orire alt cuvint decât ginere. Dar gh nere , e altceva,... ginerea se zice în raport de înrudire cu socrii, după cum în cazul acesta, se zice noră și mireasă. „Mireasă și mire“ așadar, iar nu „ginere și mireasă“,după cum n’ar fi bine, de pildă, „mire și noră“. Fiecine ar zide când ar auzi zicându-se: „uite mirele și nora“; —dar cu totul, la fel de impropriu este și a se zice: „uite ginerele și mireasa“. — Noroc, că mai sunt unele expresii cari tot mai țin în limbă cuvîntul „mire“ precum Isus Christos, mirele Msericei,—căci sperăm că nimănui nu-i va trăsni vreodată prin cap să facă din Domnul nostru Isus Christos nn... „cinstit ginere !“ Mai iată un alt cuvânt : cunună, pe care florarii din București pasă-mi-te, lau transformat în coroană...părându-lise pe semne mai de soiü vorba aceasta.. Mai de scrii o fi ea.. dar e alt cuvânt, coroana e una și altceva e cununa.. Din flori, fie ele chiar artificiale, nu putem împleti’ decât cunună, fie că ar fi pentru vii, fie pentru morți. Se. poate să fie aceste două cuvinte de aceeaș origine,—din moment însă ce s’afi diferențiat prin înțeles în limba, noastră, firm ’ această’ s’a îmbogățit comoara cuvintelor noastre și a le reduce iarăș la unul singur, (desigur sub influența limbei franțuzești) este fără îndoială o despuiare, o sărăcire a acelei comoare. * Ziceam mai sus de cuvinte frumoase. Pot fi și cuvinte urâte intr’o limbă? Desigur,—și acestea sunt mai intotdeauna cuvintele de fabricație. Cine și- a închipuit oare că ar fi nevoie in limba noastră de cuvinte ca : „neîn stare“,—,,nelalocul său“, sau altele la fel ? Adică nu ne ajunge să zicem : „nu sunt în stare să rostesc un asemenea cuvint, pe care nu-l socot la locul său“,—ci e mai elegant, mai precis, sau ce fel ? a se zice: „Sunt neîn stare să rostesc un asemenea cuvînt nelalocul său !“ Aceasta însemnează a se sluji limba,—ceea ce de altfel se face nu numai prin confecționarea unor asemeni cuvinte ghimpoase, ci și prin unele feluri de exprimare contrare spiritului și alcătuirii limbii noastre. De pildă, vezi pe unii scriind: „trebue de făcut, trebue de arătat, trebue de știut“,—pe când ceea ce voiau să zică era :„trebue să se facă, trebue să arătăm, sau trebuia, să știți“... Toate astea turnate în una și aceeaș formă atât de străină urechii românești. Inchipuiți-vă că ați avea de zis : „Trebuie, să ne ducem să vedem, să știm, ce este de făcut?...“ Cum vi s’ar părea, in locul acestei fraze cinstite și limpezi românești, aceastălaltă, după calapodul de mai sus . „Trebue de dus de văzut de știut ce este de făcut’? ! Nu , ci trebue să începem să scriem maica oamenii,—nu trebue de continuat de scris pe lista ăsta pasareasca. — Ba nu trebuie să se condamne pe acești oameni .——aud pe un altul protestând.— fiindcă...—Din contra, acești oameni trebuie să fie osândiți, întrerup cu, ca și dumneata, care stâlcește limba cerând „să se scuze pe dânșii”...—Cum, să fiu osândit eu?... — A, vezi clar că nu mai zici, cum ar umna, dacă ai fi consecvent, „să fiu osândit, pe mine", ci zici: „să fiu osândit eu".?... .Apoi atunci?Să nu se ierte acești oameni, zic cu zi și dumneata să nu se ierte pe dânșii. ‘ ’ O altă, ciudățenie foarte curentă de câtva timp prin ziarele noastre,— fiindcă pe acestea, trebue să, le relevăm mai ales,—« aceea de a pune spiritul, acest, cuvint umil și indivizibil Citiși Tatăl dela care purcede, la plural. „Fă bunătate,și nu mai face spirite", ’ auzi pe unul. lor altul ne încredințează că cutare vorbă, de duh e„unul din cele mai reușite spirite.“ din câte s’au făcut vre-o dată. Este influența cuvintului glumă., desigur; dar dacă, glume, se pot face multe, spiritul care este izvorul lor e numai Timii. Spiritele, să le lăsăm spirit, filmului, care are neioc de ele, și fără ca pentru aceasta, să aibă nevoi numaidecât să fie și spiritual. Dar ei să mai zicem, când sunt unii cari au reușit să aranjeze și adverbele la plural?.. Aceștia ne asigură că sunt unele lucruri grele de priceput,— pe când dacă le-ar lua nu") ,mai cu dinadinsul s’ar putea încredința, dimpotrivă, că sunt ușorde priceput. Tot așa,, se întâmplă cu vor!a. trolim, care e invariabilă. ..Și eu trebue să știu aceasta, și tu trebue s’o știi, trebue s’o știm și noi, și ei trebue s’o știe., Totuși, de câte ori ,nu ne este dat să citim că aceste lucruri.•trebuie să se facă”... De ce atunci nu s’ar zice și: „acestea trebuim să le facem”, sau dacă noi nu putem, atunci ’ „trebuiei să te faceți voi?”—Eu • trebueie să te fac atent că tu nu trebuești să vorbești ■ și să scrii așa ?... Nu , ci trebue să lăsăm cu toții •limba așa cu capriciile ei, dacă voiți’,căci trăgând-o pe calapodul artei logice care nouă ni se pare inatacabilă, în realitate nu facem decât s’o diformăm, s’o slujim. * Sunt toate ‘acestea Uteruri simple, cimentare, —„aproape Are mintea omului“, aproape de simțul adevărat și comun pentru limbă,, pentru legile ei,’ a căror înfrângere de altfel nu e pedepsită decât cu ridicolul în care cad cel,ce trec peste ele? Da, așa este. Dar cu atât mai de plâns este ușurința unora, dezinvoltura altora, de a-și închipui că limba strămoșilor e așa un lucru de nimica, ce li s’a dat lor spre ciopârțire și batjocorire. — E limba mea și fac ce vreau cu ea !—Nu e așa ; e limba noastră a tuturora, și trebue de toți respectată și folosită cu sfințenie, ca cea mai prețioasă comoară a unui popor,—haina cugetării, vestmântul vieții noastre sufletești neperitoare. ȘTIM DIN STRĂINĂTATE — Prin poștă — ». Se anunța din, Metz . Mercur, d. a. un subofițer muzicant din reg. 12 saxon de artilerie pedestră s’a prezentat in locuința‘șefului muzice’i reg., anume .Becker, și a cerut să-I vorbească. . Introdus in odaia șefului, subofițerul a tras asupra lui un foc de revolver și i a rănit de moarte. Nevasta șefului, alergând in ajutorul bărbatului ei, a fost de asemenea rănită, insă nu grav. Ucigașul, întorcând Irma ’Contra sa“ și-a zburat ,‘creeri’. .E vorba de un act de răzbunare; șeful pedepsise cu carcera pe, subofițer. Inalta curte de casație din Austria a hotărât că arderea "cadavrelor e contrarie legilor imperiului. Această chestie a fost ridicată de un apel al unei" societăți, formate de" curând in vederea cremațiune’i, care se străduise să capete deja primăria"din’ Praga autorizația de a'clădi un cuptor de ars cadavre. Curtea a aprobat refuzul...autorităților contimâte sub pretext că cremațiunea e contrarie idee creștine a înmormântare.. .. Un învățat din. 'Frankfurt, consilierul Ehrlich și asistentul său japonez, d-rui Hata,' au descoperit un leac contra sifilisului. Experiențe tăcute cu iepuri au dat rezultate remarcabile și vindecări de- o iuțeală uimitoare. . .te Căsătoria marelui’ ’duce de Saxa Weimar cu ,principesa,. de ..Saxa Meiningen se va face in castelui din Meiningen. La această serbare se așteaptă și sosirea Împăratului Wilhelm și se speră să se ajungă la o împăcare cu ducele George de Meiningen. • PORUL PESTE DUNĂRE intre România și Bulgaria . D. Iulin Pop, directorul ziarului „Bukarestet’ Tagblatt“, a primiti următoarea scrisoare de la baronul Gustav Redens, care a publicat zilele trecute in ziarul „fester Lloyd“, sub titlul :,O nouă linie orientala“, un articol, in care se ocupa cu chestia construirei unui pod peste Dunăre,, între România și Bulgaria : „Privitor la noul punct, delegatul bulgar Sarafoff, reîntors din București, la Sofia, a declarat ca România dorește ca acest pod să se construiască la Vidin. Acesta este singurul punct, care, pentru interesele internaționale, este, cu totul fără valoare, căci aici, pe fâșia îngustă ele teritoriu bulgar, intre Dunăre și granița sârbească, atât podul calei calea ferată, este tot așa de amenințată de către Serbia, ca și linia orientală sârbească și podul de peste Sava,de lângă Belgrad. Tocmai din acelaș motiv, fiind-că este primejduită de Serbia, nu este luata in considerație linia Orșova. Mai înainte de toate, aceasta linie, dacă trece prin Craiova, formează față de cea sârbească un Înconjur enorm, fără ca,să offere' vre-un avantagiu pentru traficul european. Dar chiar și traficului românesc ii immure un mare ocol, deoarece linia la Vidin se frânge in inghiu, drept, ba chiar se întoarce spre est pană la Mazdra-Vrașa. Iaca însă se construește linia de la Turnu-Severin la Calafat, atunci linia orientală va duce afară din România ...pe drumul cel mai scurt. In acest caz România va suporta numai cheltueîle podului fără avantagiul liniei internationale de tranzit. Dar si podul se construește la Vidin, atunci dispare orice speranță pentru România de a obține odată o linie de tranzit, sau măcar o linie de legătură directă, spre Constantinopol (printr’un al treilea pod pe Dunăre). ■Prin•’aceasta’se asigură definitiv liniei sârbești monopolul pentru traficul european la Constantinopol și Salonic. , România »amâne cu totul exclusă de la traficul oriental. Pe când această linie trece prin Belgrad, Bucureștiul rămâne departe de ea. " Interesele" capitalei București cer ca linia orientală să ducă cât se poate mai aproape de acest punct principal al traficului. Dar cum că acest trafic oriental se va desvolta în timpul cel mai scurt, arată ultimele știri că :guvernul turcesc a aprobat planurile de construcție a liniei Bagdadului, pentru o distanță de 40 km, prin Aleppo la Elbelis (aproape de Arosul), afară de aceasta se plănuește o a doua linie de la Adrianopol la Constantinopol și construirea unui pod peste Bosfor, precum și o a doua linie de la Constantinopol la San-Stefano. Nimic nu este mai ușor de a evita năgubirea Constanței prin acest pod, decât urcarea tarifului peste pod. Această urcare însă nu trebue să fie mare, deoarece și așa costul pe tren este cu mult mai scump decât transportul cu vaporul. Dar Vor putea fixa tarife de favorizare prin Constanța. Dacă linia va fi dusă prin Pitești, atunci Constanța se află atât de aproape, încât nimeni nu va mai plăti taxe mari pentru mărfuri Vama. Pentru ca, așadar, România să se lipsească singură de linia la Constantinopol pentru persoane și pentru articole specifice de linie ferată? 1 Industria ei înflorește repede și află export numai in Orient. Teama, că traficul pe apă va suferi din cauză liniei ferate, se bazează pe necunoașterea împrejurarea că liniile ferate nu pot concura cu navigațiunea din cauza marei estinătăți a acesteia. Din cauza aceasta peste tot locul pe lângă liniile ferate, s-au construit căi de navigațiune, canale, fără ca să existe temerea de depreciarea liniilor ferate. Rețintește așadar la aceea ca toate mărfurile să se trimită la mare pe drumul cel mai scurt.De aci , se explică importanța portului Triest. Linia cea mai scurtă la Marea Neagră duce pentru întreaga Europă, prin pasul Turnu-Roșu la Constanța iar nu la Varna. Căile, ferate și navigațiunea, sunt două, mijloace de transport atât de diferite, încât nu pot face concurență : navigațiunea nu poate concura in iuțeală trenul, iar acesta in ieftinătate pe cea dintâiu. Excluderea unui'mijloc de transport ar fi care acela«"ca interzicerea flex. a automobilului sau a baloanelor, pentru a nu se aduce pagube cailor, ferate. In definitiv nu mijlocul de transport, adecă portul, e scopul, ci ridicarea traficului. Acesta nu trebue insă să fie suprimat,pentru ca să iailorească numai un anumit mijloc de transport. Din contra. fiecare mijloc de transport iși creiază sieși un nou trafic/ Acesta aduce, mult mai mare avantagiu pentru întreaga economienaționalii, incât să se ia in,considerați, o mică perde r.a . de procente la câteva milioane băgate iri. exploatare. ♦ Sp «rma cererilor primite și s pre a serei publicul cititor, cu începere dela 1 Aoembrie. Mica publicitate a ziarului nostru va apare în fiecare zi. PROCESUL € elMelixlui Marian XITTA. jr.M Ședința se deschide la orele 8 luni. dimineața. Am arătat clică între declarația făcută, de adm. Zamfirescu și cea făcută de antreprenorul Petrescu era contrazicere. Petrescu susținea că, primind de la ministerul de război, o ordonanță de plată, în sumtă de 1200 lei pentru niște lucrări cari î fuseseră achitate de serviciul de geniu. s’a dus cu acea ordonanță la. d. maior Boian, subșeful serviciului de geniu , spune că acesta a trimis pe adm. Zamfirescu ca să se ducă împreună cu Petrescu la ministerul de finanțe și să încaseze acei bani pentru serviciul de geniu , ceea ce s’a și făcut. Zamfirescu susține că n’a fost la, ministerul de finanțe; recunoaște insă, că, serviciul de geniu a încasat acel 1200’ ici și că din această sumă a plătit diferite lucrări făcute pentru col. Marian. Fiind chemat cri de d. maior Boian, d-sa declară că nu-și amintește dacă a trimis sau nu pe adm. Zamfirescu la min. de finanțe. S'a ascultat apoi d. Berevoiariu, chiristigiu, care declară că a furnizat niște cherestea in valoare de 263. Iol pentru serviciul de geniu. Administratorul Zamfirescu "susține insă că cheresteaua a fost furnizată pentru col. Marian personal și că suma de 263 IcT a plătit-o din cei 1200 lei încasați dela Petrescu. D. Gh. Duțu, contabilul d-lui Berevoianu, fiind chiemat să arate cine i-a plătit acel 263 lei, spune că suma i-a fost plătită de casierul comandamentului, iar nu de Zamfirescu. Controlându-se data când s’au plătit cei 263 lei d-lui Berevoianu, se constată că Zamfirescu nu putea face plata din cei 1200 lei primiți dela Petrescu, întrucât d-lui Berevoianu i s’a plătit în luna iunie 1905, iar cei 1200 lei au fost încasați în iulie, acelaș an. n. inginer I. Petrescu declară că a primit vre-o 300 lei dela col. Marian în contul d-lui general Constantinescu. D. inginer Sicard spune că a făcut, reparațiuni în contul serviciului de geniu, între altele și la școala de război.. Reparațiile le făcea prin maeștrii Buzola, și Leibovici, iar valoarea lucrărilor a încasat o parte direct d-sa, parte Buzola și Leibovici. D. L. Vegesy declară că a montat d-luî col. Marian un alambic la via d-sale de la Valea Călugărească ; pentru această lucrare n’a primit nici un ban, întrebat dacă a lucrat, pentru d. col. Marian ,și în, București, răspunde că dă și a fost plătit integral. Martorul mai declară că, a făcut diferite lucrări și la câmpurile dela câmpul de tragere dela Dadilov. Valoarea tuturor lucrărilor executate i se pare că a fost de 11—12 mii lei. Adm. d. I. Tomescu Gheorghe declară că a supraveghiat lucrările, dela cámpuTce,tragere și la Târgoviște și lemnăria’a fost furnizată de Teodoriadis. Martorul recunoaște, că pentru lucrările de mai sus s’a, plătit, mai mult cu 1800 lei decât, trebuia. Apărarea relevă că situația de lucrări întocmită chiar de martor e greșită și prin urmare se putea ca suma de mai sus să se fi plătit tot din greșala martorului. Se ascultă, apoi din nou d. Condeescu,fostul casier al comandamentului, care declară, că nu-și amintește să fi plătit 263 lei d-luî Duțu, contabilul d-luî Berevoianu. Fiind confruntat apoi cu contabilul Duțu, își menține declarația că'cel 263 lei nu i-a primit dela adm. Zamfirescu, ci de la casierul Condeescu. La ora 1 d. a. ședința se ridică. Ședința de după amiazi Ședința se redeschide la orele 3 și jumătate. Se continuă cu ascultarea martorilor. T. R. Pauly, reprezentantul casei Zweifel, declară ca prin această casă s’a furnizat 20 vagoane var hidraulic, parte de la fabrica d-luî Costinescu, parte din fabrica d-luî Bibescu, întrebat dacă s’a furnizat var și pentru antreprenorul Abramovici, martorul spune că i-a furnizat in mai multe rânduri, dar numai trei vagoane au fost expediate cu destinație pentru Dadilov și Dealul Spirei. După aceasta consiliul ridică ședința, urmând ca dezbaterile să continue azi. A. T. Mișcarea In corpul telegrafo-postal s’au făcut următoarele transferări : Oficianți superiori Marini A., de la direcție la Fălticeni; Dumitrescu P. I. de la Zimnicea la Poșta centrală ; Manea Ion, de la P.Turcului la Poșta centrală; Oficianți inferiori Ipceanu C., de la, Tg.-Jiu, la Craiova ; Apostoleanu G., de la Văleni la Alexandria ; Păunescu I., de la Cherganî la Corabia; Atanasescu V., dela l’esta centrală la Zimnicea ; Dumitrescu N., de la Strehaia la Băilești; Manoliu N. de la T.-Jiu la Poșta centrală; Coculescu D„ de la direcție la inspecția V. Ionescu I., IV de la insp. V la direcție; Dragodănescu I., de la Telega la Văleni ; Burlan P„ de la Băilești la telegraful central; Alexandrescu A. I., de la Predeal la Poșta centrală; Cernăteanu P„ de la Poșta centrală la T.Jiu; Ghiru Victor, de la Iași T. la telegraful c. ; Stadion N„ de la telegraful central la Iași T. ; Ștefan P. 1„ de la Poșta centrală, la Insp. N. Basilescu A., de la Gara de Nord la Moreni; Andreescu A., de la telegr. c. la Mușterii; Mihălescu M„ de la Tecuci J..â Galați ; Petroianu Ch„ de la Spineni la Strehaia, ; Gavrilescu D. L. de la Tecuci la P.Turcului. Elevi" Panaitescu D. II, de la Urzicești la Câmpina ; Nițulescu N. I, II, de la Strehaia la Severin;; Iliescu A., de la Dorohoi la Mărășești ; Manoliu C, de la Dumaitrești la R.-Sărat; Ștefănescu M. I., c c la Telegraf, c. la Piatra-Ottt Gheorghiu A. III, de la Podul - Turcului la Tecuciu ; Frâncu A., de la Tecuciu la Podul-Turcului; Mărculescu D., de la Slatina la ..Spineni.; Crăciun D., de la Hârșova la Brăila ; Stanescu C. P., de la Ghergatti la Giurgiu ; Panglici Th., de la Giurgiu la Telegr. c. ; Petrică G., de la Focșani la Dorohoi ; Ionescu G. XVII. de la Negrești la Telegr. c. ; Popovici R., de la Telegr. c. la Buzăi; Petrescu S., de la Găești la Pitești; Rătescu Gh., ele la Cos te la puilu tești la Pitești; Teodorescu N. D„ ele la, Târgoviște la Costești; Cosma L. de la Pitești, la Măgurele ; Berneanu G. de, la Craiova P. la Strehaia ; Niculescu N. I., de la insp. I la Postac. ; Anghelescu A., de la Bacau la Dumitrești; Suralcea C., de la Corabia la Telegr. c. ; Vișan N., de la Sulina la Telegr. c. ; Vasiliu V., de la Galați la Găiceana; Becbeanu N. de la Drăgoești la Slatina; Niculescu L. Și, de la R.Sărat la Hârșova; Fotin C. de la Brăila la R.-Sărat; Elinescu Gh., de la telegr. c. la P.-Neamț; Golumbovici V., de la Dorohoi la Predeal ; Hanganu I., de la R.-Sărat la Bacău; Eleve Cristescu Lucia, de la, Predeal la Văleni; Popa Aurora de la Direcție la telegr. c.; Petrescu Aneta, de la telegr. c. la Ghergani; Manea Milena, de la P.Turcului la telegraful central; Ștefănescu I. VI de la telegr. central la Sulina; Popescu C., dela Mărășești la Focșani; Teodorescu Gh., dela Pitești la Aeorder'd; Dumitrescu C. X., de la Moroni la Telega; Rusu N.,dela Piatra-Cît la Balș; Stanescu P. dela Piatra-Oit la telegr. central; Ganescu N., dela Hârșova la Brăila); Niculescu C. X., dela telegraful central la Drăgoești; Petroianu N. dela Spineni la Strehaia; Teodorescu P. de la telegraful central la Predeal; Auxiliare Dumitrescu I., dela Strehaia la Băilești, Lăzărescu ,, dela direcție la telegraful central ; Palița Lucia, dela telegrafulcentral la telefonica centrală; Eliade Zoe, dela telegraful central, la finanțe; Aorta Aurora, dela finanțe la Hârșova; Somicola M., dela Văleni la direcție; Botez E. N. dela Murgeni la Măfcătești; Petrescu Murg. I., de la Găești la Pitești; Mine. Caliopi, de la Seurdeni la Găești; Stroescu Angela, de la telefon ecu, la direcție; Anghelescu Valeria, de la Bacău, la Dumitrești; Botez Demetra, de la Vucani la Vidra;. Prădulescu Auxiliari Victoria, dela PloeștitP. la • SIS» nie; Niculescu E. VI. de la SIS* nie la Ploești; Petrescu Alargareta, dela telegraful central la Ghergatia; Ștefănescu Elena H. dela telegr. central la Sulina; Mihiilescu E., dela Tecuci la Galați; Niculescu M. V., de la telegraful central la Drăgoești; Mărculescu Ml, dela Slatifla la Spineni; Burlan Virginia, dela Băilești la telegraful central; Ștefănescu Cornelia, dela telegraful central la Podul Turcu* lui; Niculescu il. II, rida R.-Sărat la Hârșova. --MP-*- -*>- üRPELimeanu-L,-*--.-.'. —- n convorbire cu Enver-Bey Sofia, 4 Noembrie. Cei trei șefi sunt turci: Enver Bey, Malin Haky Bey și Osman Saly.Bey, atacatii militari din Berlin, Viena și Petersburg, au trecut eri. prin Sofii in călătorie spre Coristantinopol. "In gara din Sofia, Enver Bey a declarat unui ziarist bulgar. ..Nou,șefii,junilor turci, nu ne-am ind’epjințit nicii opera. Noi năzuima schimbări ia constituție in sensul cel mai liberal, după modelul englez. Planul nostru este primit peste tot locul cu mare bucurie. Ei înspăimântă numai pe reacționari. — Și pe Sultanul ? . — Și el va trebui, nolens voim» să aprobe planul. El voește să trăiască și capul lui, este in mâinile noastre. — Dar Hilmi-Pasa, marele vizir ? întreabă ziaristul, nu este un progresist? — El este deocamdată cel mai abil și ager diplomat al nostru. Noi avem mare încredere în ei. Hilmi-pMț este astazi cel mai zelos partizan al Turciei constituționale. — Ce idei aveți despre confederația balcanică ? '/ — Aceasta este o idei‘ excelență’. in rândurile noastre se află mai mulți inși cari fac teorii asupra acestei chestiuni. Cred că această chestie va ajunge la o idee de Stat turcesc. — Și partidul dv. ? — El este acum puternic și stăpânește pe deplin noua Turcie. — Dar oare armata va păstra totdeauna constituția ? — Fără îndoială. Ea este supets organizației june lures. Enver Bey după ce accentul cu energie iubirea de pace a Turciei, se grăbi, căci trenul era gata de plecare. Se crede că in Turcia se pregătesc evenimente însemnate, care are in legătură cu călătoria celor trei șeriuni turci. Se afirmă că in Constantinopol, se formează un nou partid parlamentar, în care au intrat până acam peste 70 deputați. Scopul principal al acestui partid este menținerea lui Hilmi-pașa in funcțiunea de mare vizir. Prin urmare partidul"cere vo'eșt’e.să răstoarne de la putere este mai numeros. ’ ’ Cu toate complimentele lui Enver Bey la adresa lui Hilmi-Pașa, V știe că cei trei șefi junituppi fac parte din acest partid din uzina. 7 . Julia Herbest Scrisori iiin Macedonia ■ Macolul dela OH verif 1-Monastir, 19 Octombrie. Până acum ne rugam lui Dumnezeu să ne scape țara da urgiile <*milagiitorii ale antăriilor greci, fără să ne gândim ca o alta pacoste va cădea pe capul nostru. De data aceasta avem de suportat urgiile cst și mai crude din partea briganzilor, carin timpul din urmă au inundat toți munții și toate satele. Aceștia, din cauza lipsei complete de urmărire din partea autorităților, au ajuns de o indrasneantismaî pomenită. Până acum ei atacau pe drumeți la drumul mare, despuindu-i de tot avutul lor ,și la nevoe, asaiș rindu-i. Acum, briganzii nu se mai mulțumesc cu asffel de isprăvi, au început să atace chiar ți satele. Unii din ei au pus dări grele asupra mai multor sute și locuitori se execută mai iute de cum ar plăti darale către Sfat. Aceste bande de briganzi n’au nici un caracter politic; ele sunt’alcatuiti din oamenii tuturor naționalității» și in special din turci și greci.’Astfel, o bandă de briganzi turci a atacat satul grecoman-bulgăresc Oliveni, la 8 ore depărtare de Bitolia. ’Bandiții au năvălit in casa unuia din cei mai bogați din sat, somându-i să le plătească cât mai repede o mare sumă de bani. Văzând că prizonierul nu dispune de suma cerută, bandiții i-au trimes prin sat să completeze suma. Când vecinii au prins de veste că bandiții au năvălit in sat,au început ei tragă cu puștile prin ferestre. Bandiții crezând că cel trimis a dat de veste locul Lo filon, au împușcat chiar în casă pe două inși din neamurile sale. Ei au rănit pe alți trei. Când au părăsit satul, chiar ia bariera, au întâlnit rügte’chirigii din Morihota. Bandiții încarcă puștile și culcă pământ încă doui oameni. Vestea aceasta, venită de la o act, mică depărtare de Bitolia,a produs o impresie colosală asupra populațiilor. Cu cât uiremul se laudă cu noua lege a’ brigandajului, cu atât acesta se întinde, mai înult. Și cum vor putea turcii să aplice legea, ’când râu-făcătorii sunt chiar coreligionarilor ? Mowa. . .. 115 Martir ai anei mame . PARTEA A PATRA IX Henrieta devine iar puternică Cu toată marea ei putere de disimulare, avocatul putu să desprindă tot adevărul ce se ascundea sub ironia și nepăsarea ei. Și adevărul acesta îl lămuri în aceste cuvinte : — NI iubește încă 1 ■Odinioară, când dînsa, își părăsise, amantul, fusese capabilă de toate mișeliile." i Oare acum gelozia ,n’avea să-i inspire o nouă infamie? Ceea ce nu înțelegea, era această reînviere a. dragoste ei... Căci dacă odinioară alungase pe pena,ud, aceasta îsemna că nu o mai iubia. ; Ișî zicea că dînsa devenea pentru Marta și pentru Banatul o primejdie, deoarece n’avea să se dea în lături de la nimic spre a zădărnici planurile de căsătorie. Cum avea să facă?. Avocatul nu știa încă, dar,se hotăra în sine s’o supravegheze d'aproape și s’o împedice d’a face , vreun rău. Avea destule dovezi despre viclenia și greșeala ei de odinioară: întrevederea ei cu 7eremit, în cârciuma din strada, Hachette, nu putea să-i lase nici o îndoială în această privință. Cu toate astea, pentru ca să o aibă pe Henrieta în deplina sa putere, ni trebuia ceva mai mult decât raportul agentului. Și ce-ar fi putut dori altceva decât chiar scrisorile cari se mai aflau in stăpânirea lui .Teremii și cari constituiau o dovadă zdrobitoare? Insă cum să pună mâna pe aceste scrisori? Avea două mijloace. Să cumpere scrisorile... Acesta era mijlocul cel mai sigur« Știa cu ce preț voia să te vindi Je reni ! t. ce preț mare cerca Henridei. Cum avea să găsească dansa așa sumă ? Țl era cu neputință, afară dacă n'ar fi recurs la mijlocul ce-i indicase bancherul și de care bietul avocat se cutremura. Și cu toate astea henrida nu ein fenice care să se dea la lături di Va ceva! Dacă ar fi cumpărat el scrisorile de la terciuți, acesta ar fi păstrat Secretul, licnrida ar fi aflat că scrisorile erau în mâna bărbatului ei. Și atunci ar purici, pază și cum era, marfa vicleană, cine știe la ce mijloace ar fi incurs spre a impedica nunta Martei. Ar fi putut să cumpere in acelaș timp cu scrisorile, și tăcerea lui .eremit? Ce încredere putea să aibă în acel mizerabil,care după ce i-ar fi luat banii, s’ar fi dus și la Henrieta ca sa l ia alți bani. Asupra acestui punct nu putea să aibă nici o siguranță. De altfel, mijlocul mr»Ui il avea oricând la dispoziție pentru cazul când celalt n’avea să reușească. Celalt cvad a pune mâna pe scrisuri fără știrea lui Jeverpit. Ar fi fost cu putință, aceasta? Da, insă greutățile erau numeroase. Unde erau ascunse scrisorile? Cum te ar fi putut găsi ? II, avocatul, ar fi putut face ulei o inocivare da le căuta fără fizicul d a fi surprins de tereinii sau cel puțin d a i se pricepe intensiunea. Ajuiui țăranul ar fi dat de veste Henrietei și totul era perdut. A doua zi, simțindu-se mai in putere, se cobori în preumblare până la Seine-Port. Luase informații asupra locuinței lui Jeremit și trecu pe dinaintea casei lui. Văzu pe Marta stând în pragul ușei și desghiocând fasole. ■1eremit era la cârciumă, ca de obiceiu. Maria recunoscu pe Jodry Thuret și-l salută cu umilința. Dânsul aruncă, o privire asupra mutrei acelei hoațe și arăta, tot. Nu se opri de loc, baiică, la intoarcere, nu mai trecu pe acolo. Soții Jeremia locuiau într'o căsuță drăgălașii cu o curte mare, la marginea satului. Codry-Thuret nu se putu opri d'a afta, gândindu-se că acolo erau ascunse scrisorile nevestei sale,dovada greșelei ei de odinioară. . Insă, trebuia să se grăbească. Scrisorile acelea, erau preocuparea sa de toate momentele. De vreme ce luase pe agentul Martin drept confident al desenoarei sale, recurse la el și de data aceasta. Se duse la Paris și avu cu dânsul o conferință. Agentul stătu mult la. îndoială. Lucrarea ce i se cerea era foarte...grea și se temea să n'o scrântească. insă Jodry-Thurel, stărui mult pe lângă el, îi oferi o plată de două ori mai mare precum și un premiu în caz de izbândă, și Martin primi lucrarea. - Voiți lua dî însumi direcțiunea afacere!, zise dânsul.... Țăranii ,aceștia par foarte și vezi și cel mai mic pas greșit poate să strice toată treaba. D tu să stai liniștit ca și cum n'am bănui nimic... O sută de mii de franci e sumă mare. Nevestei Male i-ar trebui câtva timp ca s'o găsească. Deci avem vreme. Intre Primerose și Bois-Mures se restabiliseră relațiunile ca, și odinioară și în mod foarte firesc. Acei cari ar fi voit să se opună la reînceperea prieteniei, adică Renaud și Jacquelina, nu îndrăzniră să facă aceasta de teamă să nu deștepte hărnicii, •tracquolina se cutremura, un adevăr, ori de câte ori se afla d in castelul care adăpostise odinioară amorul sau cu Villedieu. Fără să știe de unde avea să izbucnească nenorocirea, se temea ca întâmplarea să nu destăinuiască ceva lui Gervoise, întocmai cura odinioară, când se mutase Întâia oară, la Primenise, prevăzuse că de la Bois- Mart ș o să iasă trăznetul, tot așa presimția acum că d'acolo ia veni primejdia. Ce țirimejdie anume și cum avea, să, vie ? Nu știa, și ce lăsa nu voia soarteî fără nici o putere de împotrivire. Renaud avea alte motive d'a ținea, pe Marta cât mai departe de Henricta. Deși logodit cu Marta, dînsul nu putea să uite că fusese amantul Henrictei și că o iubise și dînsul. Nu putea să uite amenințările ei. Ce-avea de gând ? Cum voia să-și răzbune ? și asupra cui ? A lui sau a Martei ? Prin ce mișeliî, prin ce tertipuri criminale avea sa Încerce a’l impedica să se însoare cu Marta ? De când se hotărîse căsătoria și începuseră a se face pregătirile de nuntă, Renaud nu se mai depărta de Primerose. . Gervoise și Jacquelina găsiseră, in el un al doilea copul, iar Gervoise, văzând pe Marta fericită, se simția și el nespus de mulțumit și spunea asta clieul și orîcând. (Va uuua). — —. , ’. *gm abonațî, cari fac reclamații sau cer sefaimbărî de adresă, sunt rotrați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiunilor și a nu se face intârsțierî cu trimiterea ziarului la noua adresă.)