Universul, octombrie 1909 (Anul 27, nr. 269-299)

1909-10-26 / nr. 294

Principele, moștenitor Constantin al Greciei și soția sa, principesa Sofia (sora împăratului Germaniei) Calendar pe anul 1909 Ortodox Duminică, 25 Octombrie.—Mart. Njtr­­ician și Martina Catolic duminică, 7 Noembrie. — Engelbert Răsăritul soarelui 7.04. Apusul 4.56 «Universul» are următoa­rele iînii telefonice: Administrația. ■ . . . . 6’62 Redacția...............................12/88 Comunicări cu străinătatea . 0/562 huzuri, căci funcționarii comer­ciali ar putea fi terorizați, con­strânși,­și în practică s’ar re­veni in curând iar la vechiul­ sistem. Soluția propusă și ad­misă de Camera de comerț din București ar fi deci cea mai po­trivită. Totuși, chestiunea va trebui stu­diată încă în amănunte,fiindcă de multe ori soluțiunile cele mai mai bune atârnă dela felul de aplicare a unui principiu decât dela principiul însuși. București, 25 Octombrie. Rapaosul lucrareaî Printre chestiunile puse în desbaterea Consiliului superior al comerțului de către d. minis­tru al industriei și comerțului, este și cea a repauzului dumi­nical, în privința căreia s’a ce­rut, în acelaș timp, din nou, și avizul Camerelor de comerț. Este de cel mai mare interes, înainte de toate, a se vedea care e baza și esența modifică­rilor ce se propun și asupra că­rora de alfel Camera de comerț din București și-a dat părerea sa aprobativă. In principiu s’a admis, și este sigur acuma că se va legi­,­fera , repaosul duminical in­'­trag, iar nu numai pe jumăta­te’zi,'­cum e în legea actuală'. 'S’a' recunoscut însă că sunt fi­nere ‘industrii, stabilimente, etc. cari t­reține să facă excepție de la 'regula, generală, fie că între­ruperea lucrului le-ar pricinui mari­­ pagube, fie pentru ca ar suferi­ însuși publicul mari nea­junsuri din această pricină. S’a propus însă, pentru aceste industrii și stabilimente, siste­mul rotațiunii,—adică patronii .să fie­ obligați să acorde munci­torilor, cu rândul, câte o zi de odihnă pe săptămână, fără con­diția ca acea zi să fie numai ‘de estt și în­totdeauna Dumi­nica. O obleecțiune, care ni se pare foarte vrednică de luat aminte, și care, dacă nu ne înșelăm, a determinat și adoptarea actualu­­­­lui sistem de jumătate zi repaos, a fost ridicată în Camera de comerț din Capitală, și anume, că țăranii cari vin în oraș pen­tru lărgire,file­i lor, n’au pentru aceasta altă zi decât Dumi­nica;­­ cu repaosul întreg , pentru magazine, ar fi o stingherire și a unora și a altora. In definitiv, credem că mai mult interes pentru muncitori­mea dela orașe este în ches­tiunea, repaosului săptămânal,­ de­cât în acea a repaosului Du­­miticai. Aceasta din urmă, în adevăr, e o chestiune care inte­resează și Biserica,­dar numai ca o învoire de o oră sau două, pentru ca oamenii să se mai gândească și la­ cele sufletești. Ca o chestiune însă, de odihnă, de reparare a forțelor, de igie­nă, interesază, repaosul săptă­mânal, fie cât posibil Dumini­ca, fie în vre-o altă zi a săptă­mânii. Poate că ar fi o lege foarte simplă de făcut, dacă i s’ar putea­ găsi și garantarea sigură a aplicării,—și anume: Să se decreteze că, în orice contract de învoire, în scris sau , verbal, intre orice fel de muncitor și patron, fie că s’a specificat sate­nui, o zi întreagă de odihnă pe săptămână, muncitorul s’o aibă; dacă­­ nu se va arăta anume care va fi această zi (prin rotațiune), etc.­—ea va fi. Duminica. La aceasta, se poate­ obiecta că s’ar putea întâmpla multe a­ Mișcarea de la Rafie S’a făcut următoarea mișcare în serviciul Regiei monopoluri­lor Statului: D. Marin Iliescu, impiegat cl. I în biuroul fondului pentru îmbunătățirea culturei tutunu­lui, a fost înaintat subșef de­ biu­­rou cl. II în­ administrația cen­trală, în locul d-lui Ștefan Mi­­h­ăescu demisionat; d. Augus­tin Pletosu, impiegat cl. II în adm. centrală, înaintat cl. I la biuroul fondului pentru îmbună­tățirea culturei; D. Victor Flintu, impiegat cl. I în serviciul depozitelor pen­tru vânzarea produselor mono­polizate, a fost numit șef de de­pozit, clasa V în acelaș serviciu. D. Al. Borș, impiegat cl. II în serviciul exterior al­­ finanțe­lor, a fost numit impiegat, cl. I în, servicul , depozitelor pentru vânzarea produselor monopoli­zate. D. Chr. Ștefănescu Reverea­­ntu, impiegat cl. I în adminis­trata centrală a regiei, a fost trecut în serviciul depozitelor. D. Victor Nicu, imp. cl. II în serviciul fabricelor și salinelor, a fost trecut în administrația centrală. . D. Gh. Bănescu­, imp. auxiliar el. I în administrația centrală, a fost­ numit imp. cl. II în ser­viciul fabricelor și salinelor. D. Gh. Filipescu, imp. cl. II în direcția vămilor, a fost nu­mit imp. cl. II în administrația centrală a regiei. D. Al. Scorțea, imp. auxiliar cl. I în­ administrația centrală, a fost înaintat imp. cl. II. în locul d-lui I. N. Rădoi, desti­tuit.. D. Elen­. Petrescu, revizor cl. IV în serviciul urmărire­ și con­trolului debitelor, a fost numit impiegat cl. II în serviciul fa­bricelor și salinelor. D. C. Săvescu, imp. cl. II în serviciul depozitelor, a fost nu­mit revizor cl. IV în­ serviciul urmărirei și controlului debite­lor. D. C. Burcoveanu, imp. auxi­liar cl. I în serviciul depozite­­­lor, a fost numit imp. d­. II in acelaș serviciu. Pentru cozurile de epidemii Ministerul instrucției­­ publice, spre a feri școalele cu internate de conta­minări prin­­ boale infecțioase, a a­­probat ca ori de câte­ ori vor­­ bân­tui, epidemii mai întinse, să se in­terzică elevilor interni să iasă în oraș, atâta vreme cât va­­ dăinui epidemia. In acest sens ministerul, a trimis tuturor­ acestor școale­­ o circulară, prin care, pe lângă cels­ ca preced, se mai spune că în cazuri­­ de .­suspendări de cursuri pentru­­­ epidemii,­­ivită spo­radic printre­ scalari, ministerul luând­­ și avizul direcțiunei generale a ser­viciului sanitar, a dispus ca această suspendare să se facă numai pe tim­pul necesar executării desinfecțiunei, fără concediarea elevilor din internat! SARE și SUBȚIRE de ION­­,bRt­­ Vorbeam nu de mult act des­pre îmbogăți­rea limbei. Poate ar fi multe de zis și despre sără­cia ei. Simt cuvinte cari cu vremea dispar din limbă? Fără îndoială că sunt. Atâtea și atâtea cuvinte din limba noastră au­ fost înlo­cuite în cursul vremurilor cu al­tele, cari s'a fi înfipt în locul ace­lora și n’au mai lăsat nici urmă din ele. Și astăzi se poate prea bine ca un proces de acest fel să­ continue, — cuvinte nouă, să triumfe în lupta lor împotriva cuvintelor vechi, să le scoată din limbă și să le înlocuiască sta­tornic. Aceasta n’ar fi mai la urmă nimic , limba nu sărăcește prin înlocuirea, cuvintelor cu înțeles întocmai la fel,—operație care de alt­fel se face foarte cu greu­, forte încet, și cu îndelungată în­cercare , — dar e păcat, atunci când vezi cuvinte inlăturându-se fără a fi înlocuite,­—și mai ales când e vorba de cuvinte vechi, frumoase și după sunet și după ■înțeles. Astfel se pare că asistăm la tendința, de a se scoate din limbă cuvîntul mire. Cel­­ puțin în vor­birea curentă din București, și în multe alte părți din Munteni­a nu se mai cunoaște pentru orire alt cuvint decât­­ ginere. Dar gh­ nere , e altceva,... ginere­a se zice în raport de înrudire cu socrii, după cum în cazul acesta, se zice noră și mireasă. „Mireasă și mire“ așa­dar, iar nu „ginere și mireasă“,­­după cum n’ar fi bine, de pildă, „mire și noră“. Fiecine ar zide când ar auzi zi­­cându-se: „uite mirele și nora“; —dar cu totul, la fel de impro­priu este și a se zice: „uite gi­nerele și mireasa“. — Noroc, că mai sunt unele expresii cari tot mai țin în limbă cuvîntul „mire“ precum Isus Christos, mirele M­­sericei,—căci sperăm că nimă­nui nu-i va trăsni vre­odată prin cap să facă din Domnul nostru Isus Christos nn... „cinstit gi­nere !“ Mai iată un alt cuvânt : cu­nună, pe care florarii din Bu­curești pasă-mi-te, l­au trans­format în coroană...­­părându-li­­se pe semne mai de soiü vorba aceasta.. Mai de scrii o fi ea.. dar e alt cuvânt, coroana e una și altceva e cununa.. Din flori, fie ele chiar artificiale, nu putem împleti’ de­cât cunună, fie că ar fi­ pentru vii, fie pentru morți. Se. poate să­ fie aceste două cu­vinte de aceeaș origine,—din moment însă ce s’afi diferențiat prin înțeles în limba,­­ noastră, firm ’ această’ s’a îmbogățit­­ co­moara­ cuvintelor noastre și a le reduce iarăș la unul singur, (de­sigur sub influența limbei franțuzești) este fără îndoială o despuiare, o sărăcire a acelei comoare. * Ziceam mai sus de cuvinte f­rumoase. Pot fi și cuvinte urâ­te intr’o limbă? De­sigur,—și acestea sunt mai in­totdeauna cuvintele de fabricație. Cine și- a închipuit oare că ar fi nevoie in limba noastră de cuvinte ca : „neîn stare“,—,,ne­­lalocul său“, sau altele la fel ? Adică nu ne ajunge să zicem : „nu sunt în stare să rostesc un asemenea cuvint, pe care nu-l socot la locul său“,—ci e mai elegant, mai precis, sau ce­­ fel ? a se zi­ce: „Sunt neîn stare să rostesc un asemenea cuvînt ne­­lalocul său !“ Aceasta însemnează a se sluji limba,—ceea ce de altfel se face nu numai prin confecționarea unor asemeni cuvinte ghimpoa­­se, ci și prin unele feluri de ex­primare contrare spiritului și alcătuirii limbii noastre. De pildă, vezi pe unii scriind: „trebue de făcut, trebue de a­­rătat, trebue de știut“,—pe când ceea ce voiau să zică era :­­„tre­bue să se­ facă, trebue să ară­tăm, sau trebuia, să știți“... Toate astea turnate în una și aceeaș formă atât de străină urechii românești. Inchip­uiți-vă că ați avea de zis : „Trebuie, să ne­ ducem să vedem, să știm, ce este de făcut?...“ Cum vi s’ar părea, in locul acestei fraze cin­stite și limpezi românești, acea­stălaltă, du­pă calapodul de­­ mai sus .­ „Trebue de dus de văzut de știut ce este de făcut­’? ! Nu , ci trebue să începem să scriem mai­ca oamenii,—nu trebue­ de continuat de scris pe lista ăsta pasareasca. — Ba nu trebuie să se con­damne pe acești oameni­ .——aud pe un altul protestând.— fiind­că...—­Din contra, acești oameni trebuie să fie osândiți, întrerup cu, ca și dumneata, care stâlcește limba cerând „să se scuze pe dânșii”...—Cum, s­ă fiu osândit eu?... — A, vezi clar că nu mai zici, cum ar umna, dacă ai­ fi consecvent, „să fiu osândit, pe mine", ci zici­: „să fiu­ osândit eu­".?... .Apoi atunci?­­Să nu se­­ ierte acești oameni, zic cu­­ zi și dumneata să nu se ierte pe dânșii. ‘ ’ O altă, ciudățenie foarte cu­rentă de câtva timp prin ziarele noastre,— fiindcă pe acestea, tre­bue să, le relevăm mai ale­s,—« aceea de a pune spiritul, acest, cuvint umil și indivizibil Citiși Tatăl dela care purcede, la­ plu­ral. „Fă bunătate,și nu m­ai face spirite", ’ auzi pe unul. lor altul ne încredințează că cutare vorbă, de duh e„unul din cele mai reu­șite spirite.“ din câte s’au­ făcut vre-o dată. Este influența cuvin­­tului glumă., desigur; dar dacă,­ glume, se pot face multe, spiritul care este izvorul lor e numai Ti­mii. Spiritele, să le lăsăm spirit­, filmului, care are nei­oc de ele, și fără ca pentru aceasta­, să aibă nevoi numai­decât să fie și spiritual. Dar ei să mai zicem, când sunt unii cari au­ reușit să­ a­­ranjeze și adverbele la plural?.. Aceștia ne asigură că sunt u­­nele lucruri grele de priceput,­— pe când dacă le-ar lua nu­") ,mai cu dinadinsul s’ar­ putea încre­dința, dimpotrivă, că sunt ușor­­de priceput. Tot așa,, se­ întâmplă cu vor!­a. trolim, care e invariabilă. ..Și eu­­ trebue să­­ știu aceasta, și tu trebue s’o știi, trebue s’o știm­ și noi, și ei trebue s’o știe.­, To­­­tuși, de­­ câte ori ,nu­ ne este­ dat să­ citim că­­ aceste lucruri.•tre­­bu­ie să­ se facă”... De ce atunci n­u s’ar zice și: „acestea trebu­­im să le facem”, sau dacă noi nu putem, atunci ’ „trebuiei să te faceți voi?”—Eu • trebue­ie­­­ să te fac atent că tu nu trebuești să vorbești ■ și să scrii așa ?... Nu , ci trebue să lăsăm cu toții •limba așa cu capriciile ei, dacă voiți’,­­căci trăgând-o pe cala­podul artei logice care nouă ni se pare inatacabilă, în realitate nu facem decât s’o diformăm, s’o slujim. * Sunt toate ‘acestea Uter­uri simple, cimentare, —„aproape Are mintea omului“, aproape de simțul adevărat și comun­ pen­tru limbă,, pentru legile ei,’ a căror înfrângere de altfel nu e pedepsită decât cu ridicolul în care cad cel,ce trec peste ele? Da, așa este. Dar cu atât mai­ de plâns este ușurința unora, dezinvoltura altora­, de a-și în­chipui că limba strămoșilor e așa un lucru de nimica, ce li s’a dat lor spre ciopârțire și batjocorire. — E limba mea și fac ce vreau cu ea !—Nu e așa ; e limba noastră a tuturora, și trebue de toți respectată și folo­sită cu sfințenie, ca cea­ mai prețioasă comoară a unui po­por,—haina cugetării, vestmân­tul vieții noastre sufletești ne­­peritoare. ȘTIM DIN STRĂINĂTATE — Prin poștă — ». Se anunța din, Metz . Mer­cur, d. a. un s­ub­ofițer muzicant din reg. 12 saxon de­ artilerie pe­destră s’a prezentat in locuința‘șe­fului muzice’i reg., anume .Becker, și a cerut să-I vorbească. . Intro­dus in odaia șefului, subofițerul a tras asupra lui un foc de revol­ver și i a rănit de moarte. Nevasta șefului, alergând in ajutorul băr­batului ei, a fost de asemenea ră­nită, insă nu grav. Ucigașul, întorcând Irma ’Con­­tra sa“ și-a zburat ,‘creeri’. .E vorba de un act de răzbunare; șeful pe­depsise cu carcera pe, subofițer. Inalta curte de­­ casație din Austria a hotărât că arderea "ca­davrelor e contrarie­­ legilor­ impe­riului. Această chestie a fost ridicată de un apel al unei" societăți, for­­mate de" curând in vederea cre­­­mațiune’i, care se străduise să ca­pete deja primăria"din’ Pr­aga au­torizația de a'clădi un­ cuptor de ars cadavre. Curtea a aprobat refuzul...auto­rităților contim­­âte sub pretext că cremațiunea e contrarie idee­ creș­tine a înmormântare.. .. Un­­ învățat din. 'Frankfurt, consilierul Ehrlich și asistentul său japonez, d-rui Hata,' au des­coperit un leac contra sifilisului. Experiențe tăcute cu iepuri au­ dat rezultate remarcabile și vindecări de- o­ iuțeală uimitoare. . .te Căsătoria marelui’ ’duce de Sax­a Weimar­ cu ,principesa,. de ..Saxa Meiningen se va face in castelui din Meiningen. La această serbare se așteaptă și sosirea Împăratului Wilhelm și se speră să se ajungă la o împăcare cu­­ ducele George de Meiningen. • PORUL PESTE DUNĂRE intre România și Bulgaria . D. Iulin Pop, directorul­ ziarului „Bukarestet’ Tagblatt“, a­­ primi­ti­­­ ur­mătoarea­ scrisoare de la baronul Gus­tav Redens, care a publicat zilele tre­cute in­ ziarul „fester Lloyd“, su­b titlul :,O nouă linie orientala“, un articol, in care se ocupa cu chestia construirei unui­­ pod peste Dunăre,, între România și Bulgaria : „Privitor la noul punct, delegatul bulgar Sarafoff, reîntors din București, la Sofia, a declarat ca România do­rește ca­ acest pod să se construiască la Vidin. Acesta este singurul punct, care, pentru interesele internaționale, este, cu totul fără valoare, căci aici, pe fâșia­­­ îngustă­ ele teritoriu bul­gar, intre Dunăre și granița sârbească, atât podul cal­e­i calea ferată, este tot așa de amenințată de către Serbia, ca și­ linia orientală sârbească și po­dul de­­ peste­ Sava,de lângă­ Belgrad. Tocmai din acelaș motiv, fiind-că este primejduită de Serbia, nu este luata in considerație linia Orșova.­­ Mai înainte de to­ate, aceasta­ linie, dacă trece­ prin Craiova, formează față de cea sârbească un Înconjur­­ enorm, fără ca,să­ offere' vre-un avantagiu­ pentru traficul european. Dar chiar și traficului românesc ii immure un mare ocol, de­oarece linia la Vidin se frânge in i­nghiu­, drept, ba chiar se întoarce spre est pană la Mazdra-Vrașa. I­aca în­să se construește linia de la Turnu-Severin la Calafat, atunci li­nia orientală va duce afară din Ro­mânia ...pe­ drumul cel mai scurt. In acest caz România va­­­ suporta numai cheltu­eîle podului fără avantagiul li­niei internationale de tranzit. Dar si podul se construește la Vi­din, atunci dispare orice speranță pentru România de a obține odată o linie­­ de tranzit, sau măcar o linie de legătură directă, spre Co­nstantinopol (printr’un al treilea pod pe Dunăre). ■Prin•’aceasta’se asigură definitiv li­niei sârbești monopolul pentru trafi­cul european la Constan­tinopol și Sa­lonic. , România »amâne cu totul exclusă de la traficul oriental. Pe când această linie trece prin Belgrad, Bucureștiul rămâne departe de ea. " Interesele" capitalei București cer ca linia orientală să ducă cât se poate mai aproape de acest punct principal al traficului. Dar cum că acest trafic oriental se va desvolta în timpul cel mai scurt, arată ultimele știri că :guvernul tur­cesc a aprobat planurile de construc­ție a liniei Bagdadului, pentru o dis­tanță de­­ 40 km, prin Aleppo la El­­belis (aproape de Arosul), afară de aceasta se plănuește o a doua linie de la Adrianopol la Constant­inopol și construirea unui pod peste Bosfor, precum și o a doua linie de la C­­ons­­tantinopol la San-Stefano. Nimic nu este mai ușor de a evita năgubirea Constanței prin acest pod, de­cât­­ urcarea tarifului peste­ pod. Această urcare însă nu trebue să fie mare, de­oarece și așa costul pe tren este cu mult­ mai scump decât transportul cu vaporul. Dar Vor pu­tea fixa tarife de favorizare prin Con­stanța. Dacă linia va fi dusă prin Pitești, atunci Constanța se află atât de a­­­proape, în­cât nimeni nu va mai plăti taxe mari pentru mărfuri Vam­a. Pentru ca, așa­dar, România să se lipsească singură de linia la Constan­­tinopol pentru­ persoane și pentru ar­ticole specifice de linie ferată­? 1 Industria ei înflorește repede și află export numai in Orient. Teama, că traficul pe apă va suferi din cauză liniei ferate, se bazează pe necunoașterea­ împrejurarea că liniil­e ferate nu pot concura­ cu navi­gațiunea din cauza marei estinătăți a acesteia. Din­ cauza aceasta peste tot­­ locul pe lângă liniile ferate, s-au construit căi­­ de navigațiune, canale, fără ca să existe temerea de depreciarea li­niilor ferate. Re­țintește așa­dar la aceea ca toate mărfurile să se trimită la mare pe drumul cel mai scurt.­­­De aci , se explică importanța portului Triest. Linia cea­­ mai scurtă la Marea Neagră duce pentru întreaga Europă, prin­­ pasul Turnu-Roșu la Constanța iar nu­ la Varna. Căile, ferate și navigațiunea, sunt două­, mijloace de transport atât de diferite, în­cât nu pot face concu­rență : navigațiunea nu poate concura in iuțeală trenul, iar acesta in ieftinătate pe­ cea dintâiu. Excluderea unui'mijloc de trans­port ar fi care acela«"ca interzicerea­ fl­ex. a automobilului sau a baloanelo­r, pentru a nu se aduce pagube cailor, ferate. In definitiv nu mijlocul de trans­port, adecă portul, e scopul, ci ridica­rea traficului. Acesta nu trebue insă să fie suprimat,pentru ca să iailorească numai un anumit mijloc de trans­port. Din contra.­ fie­­care mijloc de transport iș­i creiază sie­și un nou trafic/ Acesta aduce, mult mai mare avantagiu­ pentru întreaga economie­­naționalii, in­cât să se ia in,conside­rați, o mică perde­ r.a . de procente la câte­va m­­ilioan­e băgate iri. exploatare. ♦ Sp «rm­a cererilor pri­mite și s­ pre a serei pu­blicul cititor, cu începe­re dela­­ 1 Aoem­brie. Mica publicitate a­ ziarului nos­tru va apare în fiecare zi. PROCESUL € elMelixlu­i Marian XITTA. jr.M Ședința se deschide la orele 8 luni. dimineața. Am arătat cli­că între declara­ția făcută, de adm. Zam­firescu și cea făcută de antreprenorul Petrescu era contrazicere. Pe­trescu susținea că, primind de la ministerul de război, o ordonan­ță de plată, în sum­tă de 1200 lei pentru niște lucrări cari­ î fuse­seră achitate de serviciul de ge­niu. s’a dus cu acea ordon­anță la. d. maior Boian, subșeful ser­viciului de geniu , spune că a­­cesta a trimis pe adm. Zamfi­­rescu ca să­ se ducă împreună cu Petrescu la­ ministerul de finanțe și să încaseze acei bani pentru serviciul de geniu , ceea ce s’a și făcut. Zam­firescu susține că n’a fost la, ministerul de finanțe; recu­noaște insă, că, serviciul de geniu a încasat acel 1200’ ici și că din această sum­ă a plătit diferite lu­crări făcute pentru col. Marian. Fiind chemat cri de d. maior Boian, d-sa declară că nu-și a­­mintește dacă a­ trim­is sau nu pe adm. Zamfirescu la min. de finanțe. S'a ascultat apoi d. Berevoiariu, chiristigiu, care declară că a furnizat niște cherestea in va­loare de 263. Iol pentru serviciul de­ geniu. Administratorul Zam­firescu "susține insă că cheres­teaua a fost furnizată pentru col. Marian personal și că suma­ de 263 IcT a plătit-o din cei 1200 lei încasați dela Petrescu. D. Gh. Duțu, contabilul d-lui Berevoianu,­ fiind chiemat să a­­rate cine i-a plătit acel 263 lei, spune că suma i-a fost­ plătită de casierul­­ comandamentului, iar nu de Zamfirescu. Controlându-se data când s’au plătit cei 263 lei d-lui Berevo­ianu, se constată că Zamfirescu nu putea face plata din cei 1200 lei primiți dela Petrescu, întru­cât d-lui Berevoianu i­ s’a plătit în luna iunie 1905, iar cei 1200 lei au fost încasați în iulie, ace­laș an. n. inginer I. Petrescu declară că a primit vre-o 300 lei dela col. Marian în contul d-lui general Constantinescu. D. inginer Sicard spune că a făcut, reparațiuni în contul ser­viciului de geniu, între altele și la școala­­ de război.. Reparațiile le făcea prin maeștrii Buzola, și Leibovici, iar valoarea lucrări­lor a încasat­ o parte direct d-sa, parte Buzola și Leibovici. D. L. Vegesy declară că a montat d-luî col. Marian un a­­lam­bic la via d-sale de la Valea­ Călugărească ; pentru această lu­crare n’a primit nici un ban, întrebat dacă a­ lucrat, pentru d. col. Marian ,și în, București, răspunde că dă și a fost plătit integral. Martorul mai decl­ară­ că, a fă­cut diferite lucrări și la câmpu­rile dela câmpul de tragere dela Dadilov. Valoarea tuturor lucră­rilor executate i se pare că a fost de 11—12 mii lei. Adm. d­. I. Tom­escu Gheorghe declară­ că a supra­veghiat lucră­rile, dela cámpuTce,tragere și la Târgoviște­ și lemnăria’a fost fur­nizată de Teodoriadis. Martorul recunoaște, că pentru lucrările de mai sus s’a, plătit, mai mult cu 1800 lei decât, tre­buia. Apărarea relevă că situația de lucrări întocmită chiar­ de mar­tor e greșită și prin urmare se putea ca suma de mai sus să se fi plătit tot din greșala martoru­lui. Se ascultă, apoi din nou­ d. Con­deescu,­­fostul­­ casier al co­mandament­ului, care declară, că nu-și amintește să fi plătit 263 lei d-luî Duțu, contabilul d-luî Berevoianu. Fiind confruntat apoi­ cu con­tabilul Duțu, își menține decla­rația că'­cel 263 lei­ nu­ i-a primit dela adm. Zamfirescu, ci de la casierul Condeescu. La ora 1 d. a. ședința se ri­dică. Ședința de după amiazi Ședința se redeschide la orele 3 și jumătate. Se continuă cu ascultarea marto­rilor. T­. R. Pauly, reprezentantul casei Zweifel, declară ca prin această casă s’a furnizat 20 vagoane var hidraulic, parte de­ la­ fabrica d-luî Costinescu, parte din fabrica d-luî B­ibescu, întrebat dacă s’a furnizat var și pentru antreprenorul­­ Abramovici, martorul spune că i-a furnizat in mai multe rânduri, dar numai trei vagoane au fost expediate cu desti­nație pentru Dadilov și Dealul­ Spi­­rei. După aceasta consiliul ridică șe­dința, urm­ând ca dezbaterile să con­tinue azi. A. T. Mișcarea In corpul telegrafo-postal s’au făcut următoarele transferări : Oficianți superiori Marini A., de la direcție la Fălticeni; Dumitrescu P. I. de la­ Zimnicea la Poșta centrală ; Manea Ion, de la P.­Turcului la Poșta centrală; Oficianți inferiori Ipceanu C., de la, Tg.-Jiu, la Craiova ; Apostoleanu G., de la Văleni la Alexandria ; Păunescu I., de la Cherganî la Corabia; Atanasescu V., dela l­’esta cen­trală la Zim­nicea ; Dumitrescu N.,­ de la Strehaia la Băilești; Manoliu N. de la T.-Jiu la Poș­ta centrală; Coculescu D„ de la direcție la inspecția V. Ionescu I., IV de la insp. V la direcție; Dragodănescu I., de la Telega la Văleni ; Burlan P„ de la Băi­­lești la telegraful central; Ale­­xandrescu A. I., de la Predeal la Poșta centrală; Cernăteanu P„ de la Poșta centrală la T.­­Jiu; Ghiru Victor, de la Iași­ T. la telegraful c. ; Stadion N„ de la telegraful central la Iași­ T. ; Ștefan P. 1„ de la Poșta centra­lă, la Insp. N­. Basilescu A., de la Gara de Nord la Mo­reni; An­­dreescu A., de la telegr. c. la Mușterii;­­ Mihălescu M„ de la Tecuci J..â Galați ; Petroianu Ch„ de la Spineni la Strehaia, ; Gavrilescu D. L. de la Tecuci la P.­Turcului. Elevi" Panaitescu D. II, de la Urzi­­cești la Câmpin­a ; Nițulescu N. I, II, de la Strehaia la Severin;; Iliescu A., de la Dorohoi la Mă­­rășești ; Manoliu C, de la Du­­maitrești la R.-Sărat; Ștefănescu M. I., c­ c la Telegraf, c. la Pia­­tra-Ottt Gheorghiu A. III, de la Podul - Turcului la Tecuciu ; Frâncu A., de la Tecuciu la Po­­dul-Turcului; Mărculescu D., de la Slatina la ..Spineni.; Cră­ciun D., de la Hârșova la­­ Bră­ila ; Stanescu C. P., de la Gh­er­­gatti la Giurgiu ; Panglici Th., de la Giurgiu la Telegr. c. ; Pe­tric­ă G., de la Focșani la Doro­­hoi ; Ionescu G. XVII. de la Ne­grești la Telegr. c. ; Popovici R., de la Telegr. c. la Buz­ăi­; Pe­trescu S., de la Găești la Pi­tești; Rătescu Gh­., ele la Cos­­ te la puilu­ tești la Pitești; Teodorescu N. D„ ele la, Târgoviște la Costești; Cosma L. de la Pitești, la Mă­gurele ; Berneanu G. de, la Cra­iova P. la Streh­aia ; Niculescu N. I., de la insp. I la Posta­c. ; Anghelescu A., de la Bacau la Dumitrești­; Suralcea C., de la Corabia la Telegr. c. ; Vișan N., de la Sulina la Telegr. c. ; Vasi­­liu V., de la Galați la Găiceana; Becbeanu N. de la Drăgoești la Slatina; Niculescu L. Și­, de la R.­Sărat la Hârșova; Fotin C. de la Brăila la R.-Sărat; Eli­­nescu Gh., de la telegr. c. la P.-Neamț; Golumbovici V., de la Dorohoi la Predeal ; Hanga­­nu I., de la R.-Sărat la Bacău; Eleve Cristescu Lucia, de la, Pre­deal la Văleni; Popa Aurora de la Direcție la telegr. c.­; Pe­trescu Aneta, de la telegr. c. la Gh­ergani; Manea Milena, de la P.­Turcului la telegraful cen­tral; Ștefănescu I. VI de la telegr. central la Sulina; Popescu C., dela Mărășești la Focșani; Teo­dorescu Gh., dela Pitești la Ae­order'd; Dumitrescu C. X., de la­­ Moroni la Telega; Rusu N.,d­ela Piatra-Cît la Balș; Stanescu P. dela Piatra-Oit la telegr. cen­tral; Ganescu N., dela Hârșova la Brăila); Niculescu C. X., dela telegraful central la Drăgoești; Petroianu N. dela Spineni la Strehaia; Teodorescu P. de la­ telegraful central la Predeal; Auxiliare Dumitrescu I., dela Strehaia la Băilești, Lăzărescu ,, dela direcție la­ telegr­aful central ; Palița Lucia, dela telegraful­­central la telefonica centrală; Eliade Zoe, dela telegraful cen­tral, la finanțe; Aorta Aurora, dela finanțe la Hârșova; Som­­icola M., dela Văleni la direc­ție; Botez E. N­. dela Murgeni la Măfcăt­ești; Petrescu Murg. I., de la Găești la Pitești; Mine. Caliopi, de la Seurdeni la Gă­ești; Stroescu Angela, de la te­lefon ecu, la direcție; Angh­e­­lescu Valeria, de la Bacău, la Dumitrești; Botez Demetra, de la Vucani la Vidra;. Prădulescu Auxiliari Victoria, dela PloeștitP. la • SIS» nie; Niculescu E. VI. de la SIS* nie la Ploești; Petrescu Alarga­­reta, dela telegraful central la Ghergatia; Ștefănescu Elena H. dela telegr. central la Sulina; Mihi­ilescu E., dela Tecuci la Galați; Niculescu M. V., d­e la telegraful central la Drăgoești; Mărculescu Ml, dela Slatifla la Spineni; Burlan V­irginia,­ dela Băilești la telegraful central; Ștefănescu Cornelia, dela tele­graful central la P­odul­ Turcu* lui; Niculescu il. II, rida R.-Să­rat la Hârșova. --MP-*- -*>- üRPEL­imeanu-L,-*--.-.'. —- n convorbire cu Enver-Bey Sofia, 4 Noembrie. Cei trei șefi sunt turci: Enver­­ Bey, Malin H­aky Bey și Osman Saly­.B­ey, a­tacati­i militari din­­ Berlin, Viena și Petersburg, au­ trecut er­i. prin Sofii in călătorie spre Co­ristantinopol. "In gara din Sofia, Enver Bey a declarat unui ziarist bulgar. ..Nou,șefii,juni­lor turci, nu ne-am­ ind’epjințit nicii o­­pera. Noi năzuima schimbări ia cons­tituție in sensul cel mai liberal, după modelul englez. Planul nostru­­ este primit peste tot locul cu mare bucu­rie. Ei­ înspăimântă numai­ pe rea­c­ționari. — Și pe Sultanul ? . — Și el va trebui, nolens voim» să aprobe planul. El voește să tră­iască și capul lui, este in mâinile noastre. —­ Dar Hilmi-Pasa, marele vizir ? întreabă ziaristul, nu este un pro­gresist? — El este deocamdată cel mai abil și ager diplomat al nostru. Noi a­­vem mare încredere în ei. Hilmi-pMț este asta­zi cel mai zelos partizan al Turciei constituționale. — Ce idei aveți despre confeder­a­­ția balcanică ? '/ — Aceasta este o idei‘ excelență’­. in rândurile noastre se află mai mulți inși cari fac teorii asupra­ acestei chestiuni. Cred că această chestie va ajunge la o idee de Stat turcesc. — Și partidul d­v. ? — El este acum puternic și stăpâ­nește pe deplin noua Turcie. — Dar oare armata va păstra tot­deauna constituția ? — Fără îndoială. Ea este supets­ organizației june lures. Enver Bey după ce accentul cu e­­nergie iubirea de pace a Turciei, se grăbi, căci trenul era gata de ple­care. Se crede că in Turcia se pregătesc evenimente însem­nate, care ar­e in legătură cu­­ călătoria celor trei șer­­iuni turci. Se afirmă că in Constan­­tinopol, se formează un nou partid parlamentar, în care au intrat până acam peste 70 deputați. Scopul prin­cipal al acestui partid este menține­rea lui Hilmi-pașa in funcțiunea de mare vizir. Prin urmare partidul"cere vo'eșt’e.să­ răstoarne de la putere este m­ai numeros. ’ ’ Cu toate complimentele lui Enver­ Bey la adresa lui Hilmi-Pașa, V știe că cei trei șefi juni­­tuppi fac parte din acest partid din uzina. 7 . Julia Herb­est Scrisori iiin Macedonia ■ Macolul dela OH verif 1-Monastir, 19 Octombrie.­­ Până acum ne rugam lui Dumne­zeu să ne scape țara da urgiile <*­­milagiitor­ii ale an­tăriilor greci, fără să ne gândim ca o alta pacoste­ va cădea pe capul nostru. De data a­­ceasta avem de suportat urgiile cst și mai crude din partea briganzilor, cari­n timpul din urmă au in­undat­ toți munț­ii și toate satele. Aceștia, din cauza lipsei complete de urmărire din partea autorităților, au ajuns de o ind­rasnean­tis­­maî pomenită. Până acum ei atacau pe drumeți la drumul mare, despuind­u-i de tot avutul lor ,și la nevoe, asaiș rindu-i. Acum, briganzii nu se­ m­ai mulțumesc cu asf­fel de isprăvi, au început să atace chiar ți satele. Unii din ei au pus­ dări grele asu­pra mai multor sute și locuitori se execută­ mai iute de cum ar plăti da­­rale către Sfat. Aceste bande de briganzi n’au nici un caracter politic; ele sunt’alcatuiti din oamenii tuturor naționalității» și in special din turci și greci.’Ast­fel, o bandă de briganzi turci a atacat satul grecoman-bulgăresc Oliveni, la 8 ore depărtare de Bitolia. ’Bandiții au năvălit in casa unuia din cei mai bogați din sat, somându-i­ să le plă­tească cât mai repede o m­are sumă de bani. Văzând că prizonierul nu dispune de suma cerută, bandiții i-au­ trimes prin sat să­ completeze suma. Când vecinii au prins de veste că ban­diții au năvălit in sat­,au început­ ei tragă cu puștile prin ferestre. Bandiții crezând că cel trimis a dat de veste locul Lo filon, au­ împușcat chiar în casă pe două inși din neamurile sale. Ei au rănit pe alți trei. Când au părăsit satul, chiar ia bariera, au întâlnit rügte’chirigii din Morihota. Bandiții încarcă puștile și culcă­­ pământ încă d­oui oameni. Vestea­­ aceasta, venită de la o act, mică depărtare de Bitolia,­a produs o impresie colosală asupra popula­țiilor. Cu cât­­ uiremul­­ se laudă cu noua lege a’ brigandajului, cu atât acesta se întinde, mai înult. Și cum vor­­ putea turcii să aplice legea, ’când râu-făcătorii sunt chiar coreligionari­lor ? Mow­a. . .. 115 Martir ai anei mame . PARTEA A PATRA IX Henrieta devine iar puternică Cu toată marea ei putere de disimulare, avocatul putu să desprindă tot adevărul ce se as­cundea sub ironia și nepăsarea ei. Și­ adevărul acesta îl lămuri în aceste cuvinte : — NI iubește încă 1 ■Odinioară, când dînsa, își pă­­r­ăsise­, amantul, fusese­ capabilă de toate mișel­iile." i­ Oare acum gelozia ,n’avea să-i inspire o nouă infamie? Ceea ce nu înțelegea, era a­­ceastă reînviere a. d­ragoste ei... Căci dacă odinioară alungase pe pena,ud, aceasta îsem­na că nu o mai iubia. ; Ișî zicea că dînsa devenea pen­tru­­ Marta și­ pentru Banatul o primejdie, de­oarece n’avea să se dea în lături de la nimic spre a zădărnici planurile de căsăto­rie. Cum avea să facă­?. Avocatul nu știa încă, d­ar,se h­otăra în sine s’o supravegheze d'aproa­­pe și s’o împedice d’a face , vre­un rău. Avea destule dovezi despre viclenia și greșeala ei de odini­oară: întrevederea ei cu­­ 7ere­mit, în cârciuma din strada, Hachette, n­u putea să-i lase nici o îndoială în această pri­vință. Cu­ toate astea, pentru ca să o aibă pe Henrieta în deplina sa putere, ni trebuia ceva m­­ai mult decât raportul agentului. Și ce-ar fi putut dori alt­ceva decât chiar scrisorile cari se mai aflau­ in stăpânirea lui .Te­remii și cari constituiau o do­vadă zdrobitoare? Insă cum să pună mâna pe a­­ceste scrisori? Avea două mijloace. Să­ cumpere scrisorile... Aces­ta era mijlocul cel mai sigur« Știa cu ce preț voia să­ te vin­­d­i Je reni ! t. ce preț mare cerca Henridei. Cum avea să găsească dansa a­șa sumă ? Țl era cu neputință, afară dacă n'ar fi recurs la mijlocul ce-i indicase bancherul și de care bietul avocat se cutre­mura. Și cu toate astea h­enrid­a nu ein fenice care să se dea la lă­turi di­ Va ceva! Dacă ar fi cumpărat el scri­sorile de la­­ terciuți, acesta ar fi păstrat Secretul, licnrid­a ar­ fi aflat că scrisorile erau­ în mâna bărbatului ei. Și atunci­­ ar puric­i­, pază și cum era, m­arfa vicleană, cine știe la­ ce mijloace ar fi incurs spre a impedica nunta Martei. Ar fi putut să cumpere in a­­celaș timp cu scrisorile, și tăce­rea lui .­eremit? Ce încredere putea să aibă­ în acel mizerabil,care după ce­­ i-ar fi luat­­ banii, s’ar fi dus și la Henrie­ta ca sa l ia alți bani. Asupra acestui punct nu­ pu­tea­ să aibă nici o siguranță. De alt­fel, mijlocul mr»Ui il avea ori­când la dispoziție pen­tru cazul când celalt n’avea să reușească. Celalt cva­d a pune mâna pe scrisuri fără știrea­ lui Jeverpit. Ar fi fost cu putință, aceasta? Da, insă greutățile erau­ nume­roase. Unde erau ascunse scrisorile? Cum te ar fi putut găsi ? I­I, avocatul,­­ ar fi­ putut fa­ce ulei o i­nociv­a­re da le căuta fără fizicul d a fi s­urprins de tereinii sau cel puțin d a i se pricepe intensiunea. Ajuiu­i țăranul ar fi dat de­­ veste Henriete­i și totul era per­­dut. A doua­ zi, simțindu-se mai in putere, se cobori în preumblare până la Seine-Port.­­ Luase informații asupra lo­cuinței lui Jeremit și trecu pe dinaintea casei lui. Văzu pe Marta stând în pra­gul ușei și desghiocând fasole. ■1­erem­it era­ la cârciumă, ca de ob­i­ce­iu. Maria recunoscu pe Jodry­ Thuret și-l­­ salută cu um­ilința. Dânsul aruncă, o privire asu­pra mutrei acelei hoațe și a­­răta, tot. Nu se opri de loc, ba­i­ică, la in­toarcere, nu m­ai tre­cu pe acolo. Soții Jeremia locuiau într'o căsuță drăgălașii­ cu o curte mare, la marginea satului. Codry-Thuret nu se putu opri d'a­­ afta, gândindu-se că­ acolo era­u ascunse­­ scrisorile nevestei sale,­­dovada­­ greșelei ei de odi­nioară.­­ . Insă, trebuia să se grăbească. Scrisorile acelea, erau preo­cuparea sa de toate momentele. De vreme ce luase pe agentul Martin drept confident al dese­­noarei sale, recurse la el și de data aceasta. Se duse la Paris și avu cu dânsul o conferință. Agentul stătu mult la. îndo­ială.­­ Lucrarea ce i se cerea era foarte...grea și­ se­­ temea să­ n'o scrântească. insă Jodry-Th­urel, stărui mult pe lângă el, îi oferi o plată de două ori mai mare precum și un prem­iu în caz de izbândă, și Martin primi lucra­rea. - Voiți lua d­î însumi direc­țiunea afacere!, zise dânsul.... Țăranii ,aceștia par foarte și vezi și cel mai mic pas greșit poate să strice toată treaba. D tu să stai liniștit ca și cum n'am bănui nimic... O sută de mii de franci e sumă mare. Ne­vestei­­ Male i-ar trebui cât­va timp ca­ s'o găsească. Deci a­­vem vreme. Intre Prim­ero­se și­­ Bois-Mu­­res se restabiliseră relațiunile ca, și odinioară și în mod foarte firesc. Acei cari­ ar fi voit să se opu­nă la reînceperea prieteniei, a­­dică Renaud și Jacquelina, nu îndrăzniră să­ facă aceasta de teamă să nu deștepte­­ hărnicii, •tracquolina se cutremura, un adevăr, ori de câte ori se afla d in castelul care adăpostise odi­nioară amorul sau cu Vil­led­ie­u. Fără să­ știe de unde avea să izbucnească nenorocirea, se te­mea ca întâmplarea să n­u des­­tăinuiască ceva lui Gervoise, întocmai cura odinioară, când se mutase Întâia oară, la­ Prime­nise, prevăzuse că de la Bois- Mart­ ș o să iasă trăznetul, tot așa presimția acum că d'acolo ia veni primejdia. Ce țirimejdie anume și cum avea, să, vie ? Nu știa, și c­e lăsa nu voia soarteî fără nici o putere de împotrivire. Renaud avea alte motive d'a ținea, pe Marta cât mai departe de H­enricta. Deși logodit cu Marta, dî­nsul nu putea să uite că fusese­ a­­m­antul Henrictei și că o iubise și dînsul. Nu putea să uite amenință­rile ei. Ce-avea de gând ? Cum voia să-și răzbune ? și asupra cui ? A lui sau a Martei ? Prin ce mișeliî, prin ce terti­puri criminale avea sa Încerce a’l impedica să se însoare cu Marta ? De când se hotărîse căsătoria și începuseră a se face­ pregăti­rile de nuntă, Renaud nu se mai depărta de Primerose. . Gervoise­­ și Jacquelina găsise­ră, in el un al doilea copul, iar Gervoise, văzând pe Marta feri­cită, se simția și el nespus de mulțumit și spunea asta cli­eu­l și orî­când. (Va uuua).­ ­ — —. , ’. *gm abonațî, cari fac reclamații sau cer sefaim­­bărî de adresă, sunt ro­­trați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată și eticheta pe care este imprimată zil­­nic adresa, spre a se pu­tea da curs repede recla­­mațiunilor și a nu se face intârsțierî cu trimiterea ziarului la noua adresă.)

Next