Universul, octombrie 1909 (Anul 27, nr. 269-299)
1909-10-14 / nr. 282
A v K ANUL XXVII—No. 282—Miercuri 14 octomone 1909.* Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Vederi din Gulali: 1) strada Domnească; 2) Portul Calendar pe anul 1909 Ortodox Marți, 13 Octombrie.—Mart. Carp și Papii Catolic Marți, 26 Octombrie. — Evariste și Amandus. Răsăritul soarelui 6.47. Apusul 5.15 București, 16 Octombrie. Cercurile comerciale și industriale în vremile noastre de solidarizare și asociare, nu este decât firesc și îmbucurător ca să vedem manifestându-se tendința aceasta și în cercurile comerciale și industriale. Desigur că s’a citit cu o obștească mulțumire programul alcătuit, dezbătut, și votat de reprezintanții comerțului și industriei din țară întruniți nu de mult la sediul Cercului lor central din București, și că se speră și se așteaptă, de la acțiunea astfel pornită, cele mai bune și, mai rodnice rezultate. Ce e drept, programul publicat nu este tocmai sistematic împărțit, în cele 16 punte ale sale; principalul însă, firește, este, ca el să conțină idei sănătoase și fecunde. Dintre acestea, ne propunem a releva câteva mai cii dinadinsul în acest loc. Apărarea libertății și încurajarea industriei are să fie în chip firesc menirea de ordine generală a cercurilor care vor avea să strângă legăturile dintre comercianții și industriașii noștri.—In ce chip însă ? — O mare importanță dă programul chestiunei impozitelor, arătând necesitatea de a se stărui pentru reformarea lor în așa chip, ca toate sarcinele să devie echitabile și proporționate. In al doilea rând el cere ca să se alcătuiască astfel Camerele de comerț, încât să fie rezultatul voinței tuturor patentărilor fără deosebire de clasă. Vom mai reveni asupra unora din puntele celelalte ale programului. Pentru astăzi mai însemnăm cele ce urmează: Să se sfăruiască pentru simplificarea procedării în judecarea daraverelor de datorii mărunte, și să se reducă timbrele după dur cum se procedează la sate acum, la sumele mici. Să se înființeze bănci în toate orașele țării, pentru înlesnirea operațiunilor și a creditului de care vor avea nevoie. Comercianții și industriașii. Să se întemeieze case de ajutoare și pensiuni pentru membrii cercurilor, săraci, deveniți infirmi său bătrâni. Să se sfăruiască pentru înființarea, cel puțin în comunele reședințe ale județelor, de școale profesionale ca: școale de comerț, de meserii, de agricultură și altele. Absolvenților acestor școale să li se recunoască dreptul de a face armata cu termen redus. Credem că nu va fi nimeni care să aibă ceva de obiectat împotriva tuturor acestor deziderate. însemnătatea creditului pentru comerț și industrie nu sufere nici cea mai mică discuțiune ; ajutorarea celor săraci, infirmi, bătrâni, e o chestiune de umanitate ce-șî caută astăzi peste tot, și în toate păturile muncitoare și producătoare, deslegarea , învățămîntul profesional are cea mai mare nevoie de încurajare și desvoltare. Și așa mai departe... Totul este, să se procedeze, fără șovăire și fără întârziere, la fapte. Nu că ne-am îndoi de acest lucru ; dar îl spunem numai ca o urare, ce suntem siguri că nici nu va întârzia a se îndeplini. Câte am înșirat mai sus, ar fi de ajuns pentru un început frumos și temeinic de activitate. Alte deziderate pot fi privite ca de o ordine mai secundară. In sfirșit, cum am spus, asupra linara va mai fi poate, nevoie de unele discuțiuni și lămuriri. MIȘCARE IN ARMATA S’a mai făcut următoarea mișcare în armată : Mutări în cavalerie 1. locot. Const. Chirițescu, din reg. de, escortă în reg. l) roșiori. D. locot. Filiu Alex., din reg. 9 roșiori, în reg. de escortă. D. locot. Dăbuleanu Ion, din reg. de escortă în escadronul 2 de tren. D. locot- Vasilescu D., din escadronul 2 de tren în reg. de escortă. D. locot. Poltzer Const., din reg. de escortă în reg. 10 roșiori. D. locot.. Macarovici Traian, din reg. 10 roșiori în reg. de escortă. In artilerie In interes de serviciu : D. loc. Presbiterian C., din reg. 2, mutat la arsenalul armatei. D. locot. D. Mehedinți, din reg. 8 artilerie, la arsenal. Í. locot. Ion Teodorescu, de la pirotehnie, în reg. 2 Cetate. D. sublocot. Petrovan D. din reg. 10 artilerie, la pulberărie. După cerere, d. căpitan V. Vasilescu, din reg. 11 artilerie,la divizionul de artilerie călăreață. D. căpitan C. Stadion de la divizionul de artilerie călăreață, în reg. 11 artilerie. D. locot. Ion Pârcălăbescu de la pulberărie, la reg. 2 artilerie. D. locot. Gh. Popescu, din corpul grănicerilor, fiind numit administrator de plasă, a fost considerat ca demisionar și repartizat la reg. Vasile Lupu No. 36. D. căpitan Gh. Stanomirescu, din reg. 2 Romanațî, absentând mai mult de 6 luni, a fost pus în disponibilitate. înaintări Au fost înaintați la gradul de căpitan . D. locot. Floreșteanu Iamandi, din reg. Olt No. 3. D. locot. Butescu Mih., din bat. 2 vânători. D. locot. Popovici C. Const., din reg. Roman 14. D. locot. Gh. Giușcă, din bat. 5 pionieri. ■*» î ■ drillul II 136 Moartea lui I. Cogălniceanu ori, în urma unei îndelungate Loaie, a Încetat din viață Iancu Cogălniceanu, fost consilier comunal iar acum președinte al Camerei de comerț din Ploești. Defunctul a fost membru al partidului conservator. Clubul conservator și cercul comercial și industrial , au arborat drapele negre. Înmormântarea se va face mâine Miercuri. Din partea cercului comercial și industrial va vorbi de Gogu Zamfirescu. CELE DÎN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ "5 î ani In Romania.—lo nani in strainatate REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA — 11. Strada Brezoianu 1î. Bucuresti AL IV-lea CONGRES Regional al Băncilor iponozate — Prin telefon de la corespondentul nostru particular — Galați. 12 Octombrie. Orașul întrege în plină sărbătoare. Stradele sunt pavoazate. Sosirea d-lui I. Brătianu Cu acceleratul de 5 jurii. dim. a sosit acid. prim-ministru I. Brătianu. Vagonul ministerial a rămas în gară până la ora 8. Ia această oră se aflau pe peronul gărei d-nii Al. Gussi, prefectul județului, P. I. Petrovici, primarul orașului, Al. Bălteanu, prefectul poliției, senatorii N. Madgearu, Constantin Ține, M. Alexandri și August Frățilă; deputații : Ignat, Papadopol, Tenea, Cerchez, Filoti ; d-nii Țăranii și Dinescu, ajutori de primar, directorul liceului, Gusti, directorul școalei comerciale Munteanu, inginer Ștefănescu, directorul serviciului N. F. I., căpitan Sămiulescu, adjutantul pieței; consilierii comunali Căldurescu, Iacovache, Deleanu și Popa ; avocații Sfătuim Păunescu și Toneanu : d-niii Trancu-Iași, Pralea, F. Enescu, Curtius, etc. Ea 8.10 d. I. Brătianu, însoțit, f de șeful său de cabinet Berceanu, descinde din vagon. După ce se fac prezentările obișnuite, d. căpitan Sandulescu, adjutantul pieței, salută pe d. prim. ministru în numele d-lui general Wartiade. Dela gară d. I. Brătianu împreună cu persoanele oficiale se duce la palatul administrativ, unde se servește ceaiul. Telecim»ul dela episcopie De cu vreme pâlcuri de cetățeni și congresiști se îndreaptă spre catedrala episcopiei. Ea ora 9 biserica e plină. In fața intrăm în catedrală ia loc muzica reg. 11 Siret. In mijlocul bisericei se află d-nii ministru I. Brătianu. primar Petrovici prefect Gussi, Gr. Cantacuzino, E G. Duca, Brezeanu. etc. La 9 juni. P. S. S. Episcopul Pimen, asistat de numeroși preoți, a oficiat un Te-Deum. La policronia corul intonează imnul regal, in timp ce muzica intonează „Spre rugăciune“. La teatrul Papadopol De la episcopie, se formează un impozant cortegiu din congresiști și cetățeni cu muzica militară în frunte, străbătând stradele Sf. Nicolae, Domnească, Brașoveni. La ora 10 congresiștii intră în sala teatrului. Pe scenă iau loc și Episcopul Nifon cu vicarul său arhimandritul Sorescu și protoereul Gh. Popescu. In sală aglomerația e de nedescris. Printre alte persoane venite din diferite orașe, ale țarei observ și pe d. N. Iorga. Deschiderea ședinței D. Gr. Cantacuzino face cunoscut congresiștilor că d. Nenițescu, care urma să prezideze congresul, e reținut de boală în București. Colegii d-sale indicându-i să prezideze, declară ședința deschisă. Constituirea biuroului Biuroul se constitue astfel : Gr. Cantacuzino, B. Catargiu, I. G. Duca, T. Emandi-Bârlad și Dimitrie Brezeanu. Telegrama către M. S. Regele D. Gr. Cantacuzino, președintele congresului, citește următoarea telegramă : M. S. Hegelül, Castelul Peleș, Sinaia. Congresul băncilor populare și cooperativelor sătești, întrunit la Galați, mândru de avântul luat de această mișcare și cunoscând interesul neobosit de M. Voastră dați desvoltărei economice a României, roagă pe M. V. să binevoiască a lua lucrările sale sub înalta Sa ocrotire. Congresul înalță către Tron expresia sentimentelor de respect și devotament asigurând pe M. V. că va lucra cu căldură și râvnă la propășirea economică a țarei“. Președintele congresului, Gr. Gh. Cantacuzino. Expunerea d-lui Fotin Enescu I), primar Petrovici urează bună venire congresiștilor. Zice că speră că lucrările congresului vor da roadele dorite. Constată că persoane de culoare politică diferită și-au dat mâna spre a conlucra la ridicarea economică a poporului. Viitorul neamului depinde de mijloacele economice. La ridicarea neamului contribue armonia socială. Adresându-se preoților și învățătorilor și îndeamnă la luple pentru ridicarea poporului. Termină, salutând pe congresiști în numele orașului Galați. Cu vinie rea d-lui Enescu Președintele acordă apoi cuvântul d-lui Fabn Enescu, spre a-și dezvolta conferința sa asupra mișcărei băncilor populare. D. Enescu începe prin a arăta starea creditelor populare înainte de crearea băncilor populare. Spune că desvoltarea producției aduce necesitatea cât mai multor instituții de credit. Vorbește de activitatea Creditului agricol, care a fost o adevărată binefacere pentru săteni, dar care, fiind o instituție de Stat și având mijloace limitate, n’avea sucursale în toate comunele, ceea ce făcea să acorde împrumuturi numai pe amanet, rămânând ■astfel sătenii, cari nu aveau altă garanție decât munca și cinstea, fără nici o instituție de credit. De aceea băncile populare au fost îmbrățișate cu căldură. Face expunerea stărei lor și propășire până în prezent. Spune că întreprinderile sătești îmbracă haina cooperativă. Vorbește despre societățile cooperative. Arată scopul și activitatea ca trebui să aibă băncile populare. In timpul acesta intră în sală d. prim-ministru I. Brătianu, însoțit de d. prefect Gussi. 1. Brătianu e primit cu aplauze. Oratorul continuând examinează învinuirile ce se aduc mișcare cooperative. Dovedește că învinuirea, că milioanele băncilor sunt fictive, e refondată. învinuirea că băncile lucrează cu bani de la Casa Centrală e de asemeni nefondată, deoarece până acum ea nu le-a dat împrumut decât 11 milioane, dintre care 5 milioane i-au fost restituite, așa că azi nu rulează decât 6 milioane, ceea ce e puțin. Sunt unele învinuiri cu o parte de adevăr, anume că unele bănci dau împrumuturi cu zi la sută și unii conducători speculează girurile, iau mită sau comit delapidări. Răul însă pare a se remedia cu timpul. Laudă pe conducătorii de bănci cari sunt conștiincioși, precum și pe învățători și preoți și îndeamnă la muncă. Expune foloasele unei școli de contabili. Vorbește de fuziune și cooperare, în scop de a se veni în ajutorul băncilor slabe. Cuvintarea prefectului Gussi D. prefect Gussi descrie starea ,țărănime acum 30 de ani când nici nu se pomenea de bănci populare. Arată că dacă din punctul de vedere al numărului băncile populare progresează, aceasta se datorește in mare parte d-lui ministru Haret. La sfârșit de Gussi citește o statistică relativ la băncile populare și cooperativele din Covurlui. Termină salutând pe congresiști în numele județului Covorhi. Cuvintarea d-lui Brezeanu D. Brezeanu vorbește despre societățile cooperative, de consum, obștii de arendare și celelalte cooperative. Arată că alături de băncile populare și cu sprijinul lor se nasc alte instituții ce duc mai direct la ținta adevărată. Acestea sunt obștiile de arendare, de păduri, grădinărit, etc. Spune că proprietarii favorizează obștiile. Crede că va sosi ziua când proprietarii și țăranii își vor da mâna, lucrând de acord. Vorbește de rezultatele culturei raționale și îndeamnă pe sătenii din nordul Moldovei la cultivarea plantelor furajere. Vorbește de cultivarea zarzavaturilor și îndeamnă la această cultură. Cuvintarea, <i-lui Brătianu D. prim-ministru I. Brătianu e primit cu aplauze. D-sa spune că a venit să participe la congres—ca șef al guvernului și ca amic al băncilor populare și cooperativelor sătești. ..Ca șef al guvernului, zice d-sa, am venit fiindcă am crezut că e bine să se dea o expresie concretă interesului pe care guvernul îl are pentru aceste instituțiuni, interes arătat de reprezintantul nostru cel mai luminat în această chestiune, d. Haret, ministrul instrucțiunei publice, cu care suntem pe deplin solidari. „Tot ca șef al guvernului am venit aici ca să se dea o consacrare oficială succesului ce ați dobândit băncile populare și cooperativele sătești“. Zice că aceste instituțiuni au reușit în mod strălucit, așa că rezultatele lor au uimit pe o mare parte din acei cari le priveau cu neîncredere. Constată cu bucurie că se află înconjurat și de adversari politici și că deci politicianii și-au dat mâna pentru ridicarea economică a neamului. Spune apoi că izbânda nu treime să dea «naștere unei indiferențe, ci să fie un îndemn pentru continuarea cu mai multă râvnă a operei începute. Continuând, d. Brătianu zice : ,,Ca amic am venit cu un îndoit sentiment : Sentimentul de mândrie legitimă, fiind-că am văzut ce frumoscriitor se întinde înaintea acestei opere și sentimentul de recunoștință, pentru că prin băncile populare și cooperativele sătești s’a realizat o speranță scumpă mie, scumpă nouă tuturor. „Prin ele se va realiza desvoltarea forțelor naționale ale neamului“. Zice că starea rea a țăranului se datora unor mizerii al căror izvor a fost în afară și care a dispărut prin desvoltarea constituțională a țărei. îndreptarea răului social constă în siguranța bunului obștesc, a avutului și dreptatea acordată tuturor, cât mai complet și perfect. Vorbește de rolul preoților și învățătorilor în educația poporului. Insistă pe larg asupra rolului agenților administrativi. Spune că e nevoe a se continua opera de cultivare a poporului, pentru ca munca să fie rațională și cu cât mai mare profit. „Operile mari, zice d. prim-ministru, se fac cu dragoste și muncă, fără ură și ambiții personale. Să fim slujbași credincioși ai Statului și ai neamului. Să fim uniți în ce privește interesele mari și obștești“. Termină aducând elogii M. S. Regelui. Cuvântarea d-lui prim-ministru Brătianu a fost foarte mult aplaudată. I. Gr. Cantacuzino, președintele congresului, declară ședința închisă. Banchetul Eî la ora 12 și un sfert, s'a dat in sala de recepție a iacii titlul «Ștefancel Mare», ancorat in fața portului, banchetul oferit de d. Gussi, în onoarea primului ministru I. Brătianu. La acest banchet au luat parte următoarele persoane: P. S. S. episcopul Nifon; d. Gussi, prefectul județului, generalul Warthiade, Petrovici, primarul orașului; 1). Tăzlăoanu, prim-președinte al Curței de apel; Nicolescu, procuror general al Curței de apel; Al. Bălteanu, prefect de poliție; Berceanu, șeful de cabinet al d-lui prim-ministru; senatorii: Madgearu, Frățilă, Ține, M. Alexandri; deputații: Papadopol, Ignat, Filoiti, Tenea și Teodor ; d-nii: Gr. Cantacuzino, T. Iamandi, ing. Stefanescu, E -G. Duca, Brezeanu și Enescu. Conform dorinței exprimate de d. prim-ministru Brătianu, au luat parte la acest banchet și d-ni. lt.-comandor Hussein Raub bey, comandantul crucișătorului turc sosit aci om după amiază. La șampanie s’a ținut un singur toast de către P. S. S. Episcopul Nifon, care a închinat pentru d. Brătianu. Cu acest prilej, P. S. S. a oferit d-lui prim-ministru o icoană pictată în atelierul de pictură bisericească decurind înființat la mănăstirea Cilic-Dere' (Tulcea). , plecarea d-lui prim-ministru la ora 1 și iachtul regal ..Ștefan cel-Mare“, se pune in mișcare pornind spre Brăila. La jumătatea drumului, oaspeții sunt întâmpinați de un vapor pe bordul căruia se afla d. Orășanu, prefect de Brăila, primarul orașului și alte personalități din Brăila. Dela Brăila, d. prim-ministru a luat trenul spre București iar însoțitorii săi, la orele 3, s’au întors în localitate cu iachitul care-l adusese. Mâine dimineață, la orele 6.20, sosește aci, spre a lua parte la congresul băncilor, d. Ilaret, ministrul cultelor și instrucției publice. Lucrările de după amiază După amiază congresiștii au lucrat in secțiuni. Secția I. Delegații județelor Tulcea și Constanța, au lucrat în amfiteatrul liceului Alexandri, sub președinția d-ui F. Eunescu. D. Calafeteanu din Tulcea a vorbit asupra situației săteanului din Dobrogea, despre cămătărie și datoria corporației. D. Toescu, din com. Pisica jud. Tulcea, a vorbit despre cooperativa de producție. Papadopoi din AnadalcbioE (Constanța) a vorbit despre cooperativa de consum. D. Timoftev a vorbit despre modificarea articolului 19 din statute privitor la donațiuni. V. Rădulescu-Constanța a vorbit despre necesitatea înființării cooperativelor de consum. Petraru-Tulcea a vorbit despre modul facerea împrumuturilor. Secția I.— Delegații din Putna și Tecuci. M. Bădărău din Găisanca- Tecuci a vorbit despre federarea băncilor și rezultatele ce se obțin atât din punctul de vedere al administrației cât și al contabilității. Asupra acestui obiect mai discută preoții C. Pavel din Pucești-Tecuci și Nicolau din Corni-Tecuci, precum și d-ni Motaș din Panciu-Putna, Berbec din Nicorești-Tecuci,Neagu, Șișești-Putna, C. Miron din Condrachești-Tecuci și Maialu din Panciu- Putna. Secția III.-Delegații din Brăila și Ialomița în sala Apollo sub preșidenția d-lui I. G. Duca. D. Musica-Pantelimon (Ialomița), vorbește despre obștii din toate punctele de vedere. D-ni Constantinescu, Teodorescu, Nițulescu și Antonescu din Ialomița vorbesc despre moșiile de baltă și cele de câmp. D. Mușetescu vorbește despre contabili și agronomi. D. Chiricescu-Brăilă despre obști și agronomi. I. Tiberiu și Pavelescu (Ialomița), despre comerțul ambulant. Călinescu (Ialomița), despre urmărirea debitorilor. La sfârșitul discuțiilor, d. președ. Duca dă deslușirile necesare asupra subiectelor discutate. Secția IV.—Delegația județelor Covurluiu, Fălciu și Tutova au lucrat in sala teatrului Papadopol sub președenția d-lui Brezeanu. 1). Papadopol, agronom din Morgeni (Tutova), a vorbit despre rolul agronomilor in obștiile sătești. Rășcanu-Fălciu, a vorbit despre munca în comun. 1. .David din Oancea Covurlui a vorbit despre raportul dintre creditul agricol și băncile populare. Preotul Vasiliu din Ivești (Tecuci), a vorbit despre întărirea băncilor. Macovei din Bujor (Covurlui), a vorbit despre federarea băncilor. Alexandrescu-llu și despre magazine de consum și greutățile ce întâmpină. Festivalul Astă seară la ora 8 jum. în sala teatrului Papadopol se dă un mare festival artistic, in onoarea congresiștilor. Miiiiu i limpii de la scoala comercială (Prin telefon de la caresp. nostru particular) " Iași", 12 Octombrie. Se știe că elevii cl. IV a școalei comerciale superioare au fost eliminați pe 7 zile. Elevii, cari s’au solidarizat cu cei eliminați, în urma conferinței de azi a profesorilor au fost de asemeni eliminați. In ultimul moment însă ministerul a revocat pedepsele rezervându-șî dreptul de a cerceta în mod special "cele întâmplate la "coala "comercială. Sinuciderea locot, - colosselis lui P. Constantinescu (Prin telefon de la corespondentul nostru particular) , Constanța, 12 Octombre. Azi s’a svonit în oraș că mediculșef al diviziei, IX, P. Constantinescu, s’ar fi sinucis la locuința sa din str. Carol 38. Ducându-mă la fața locului am găsit autoritățile civile și militare.. 1). maior Eupescu începuse primele cercetări, in odaia de culcare am văzut cadavrul d-rului Constantinescu, întins pe pat într'un sac de sânge închegat, având la gât o rană adâncă făcută de sinucisul cu un bisturiu. Cadavrul are și mai multe înțepături pe antebrațul stâng. Și cu otravă și cu cuțitul Eri, pe la orele 2, venind acasă, dorul Constantinescu spune ordonanței să observe să nu-i tulbure nimeni liniștea, și intrând în camera de dormit a încuiat ușa. Azi dim, la orele 8, venind ca de obiceiu cu trăsura spitalului, ordonanța se duse să anunțe pe colonel. Bătând în ușe și văzând că nu primește răspuns, a plecat la spital unde anunță pe locot. dr.Buță. D. locotenent, însoțit de maiorul Bupescu și un lăcătuș, s’a dus la locuința sinucisului și văzând că nu li se răspunde, au spart ușa. Dr. Constantinescu zăcea într-un sac de sânge. Pe masă s'a găsit în pahar restul din sublimatul corosiv cu care sinucisul a voit să se omoare. Văzând însă că are dureri mari, a luat un bisturiu și s'a tăiat întâia la antebraț și apoi și-a tăiat carotida. O scrisoare a sinucisului D. maior Lupescu a dispus transportarea cadavrului la spital, iar locuința a fost sigilată până la sosirea familiei care a fost anunțată. Pe masă s-a găsit o scrisoare în care colonelul arată că moare ca militar cinstit și că și-a făcut datoria față de M. S. Regele, deși mai mulți rău-voitori ‘au căutat să-l bârfească în fața superiorilor. Roagă cu insistență să se anunțe și M. S. Regelui vestea morței sale. Numitul suferea de mania persecuției și a avut dese accese de congestie cerebrală. E născut în 1857, la Tg.Jiu. Și-a făcut studiile la Craiova; avea mai multe decorații. A luat parte la războiul din 77 ca dr. locotenent. Vestea morței d-rului Constantinescu a produs o dureroasă impresie, intrucât sinucisul era foarte iubit. Cadavrul va fi dus mâine la T.Severin. CĂLĂTORIA LUI COOK — MISLA. ȚI A. JSXPJL ORA. TO MIJE, UI — ITBUCATA CU ZWOIREA MILA POLHL-WIIIE Cei dintâi pași spre Pol Campania începu în primele zile ale lunei Ianuarie 1908. Câteva sănii fură trimise pe coastele americane pentru explorarea drumului și ele luară cu sine proviziune. Cu toată lumina lunea, norii și furtunile întunecau zilele, astfel că aceste expedițiuni pregătitoare reușiră numai în parte. In ziua de 19 Februarie 1908 porni spre Pol expediția adevărată. Unsprezece oameni conducând o sută trei câini și unsprezece sănii, greu încărcate, părăsiră coasta Groelandei și înaintară spre apus, pe ghiața primejdioasă din Smith Sound spre capul.S'fslrme. Tristeța lungei nopți de iarnă era foarte puțin întreruptă de câteva ceasuri de lumină și temperatura era foarte scoborâtă. Trecând peste valea situată între Ellesmere- Land și Grind-Land, la înălțimea băiei Viager, peste înălțimile pacifice, temperatura se scoborâ la 83 grade Fahrenheit desubtul lui zero. Cu toate că gerul iernei era din cele mai puternice, sufla foarte puțin vânt, și, mulțumită unei îmbelșugări de carne proaspătă și grăsime cu care întrețineam focul,viața în casa noastră de zăpadă fu destul de plăcută. La Eureka, și Jones Sound ghiața era destul de unită și făcurăm lungi marșuri. Mulțumită abundenței de vânat, urși și iepuri, găsirăm de prisos să ne servim de previziunile aduse din Groenlanda. Eăsarăm în insula Helberg, în anumite locuri, proviziuni și munițiiî in vederea întoarcerei noastre. 17 Martie 190S.— In acest fel reușirăm să avem vânat și să ne întreținem echipajul în bună stare până la capătul pământurilor cunoscute. Când poposirăm pe colinele înghețate și pustii ale coastei extrem-nordice (Svartevog), privirăm ghiața mărilor polare cu ochii obicinuiți să suporte cele mai rele peisagii polare. Aveam la îndemână îmbelșugate previziuni, ajutoarele sălbaticilor care ne ofereai o forță brutală extraordinară, sub pieile lor apărătoare , însă pentru a-mi păstra maximul de putință de a ajunge în regiunile necunoscute, înă hotărât să reduc numărul tovarășilor la cel mai mic număr posibil. Străbătuserăm aproape 400 de mile în douăzeci și o zi de zile. Mai aveam încă 520 de mile de făcut și, în timpul acestei lungi călătorii, trebuiau învinse greutăți necunoscute înainte de a atinge ținta finală. Aveam, ce e drept, toate înlesnirile materiale cu putință spre a ușura greaua noastră sarcină ; mă hotărât să reduc nu numai numărul tovarășilor mei, dar și întregul echipament ce aveam. La Svartevog făcuserăm o mare ascunzătoare în care așezarăm carnea proaspătă, pemican și multe alte nutrimente, precum și echipamentul de care voiam săptă de ani, fuse aleși ca cel mai apt pentru întovărășirea mea în încercarea supremă. Douăzeci și șase de câini fură aleși, două sănii fură încărcate cu previziuni trebuincioase pentru un timp de opt-zeci de zile. Natura gheței ce o aveam în fața noastră făcea cu neputință trimiterea înainte a unor convoaie de previziune. Pe de altă parte, o expedițiune numeroasă cu un echipament greu, părea nechibzuită. Trebuiam să învingem sau să cădem în călătoria lungă ce aveam de făcut. Săniile erau făcute din lemn de nuc, lemnul cel mai ușor în raport cu tăria sa; am evitat însă lemnul în toate părțile unde el nu era neapărat trebuincios. Tălpile de fier fură, pe cât cu putință, subțiate și în toate felurile a fost redusă greutatea fiecărui lucru. Prin urmare echipa ce mă urma în descoperirea marei taiie era compusă din două sănii. Fiecare din ele trăgea 600 livre și era târâtă de șasesprezece câini mânați de un conductor încercat. încărcătura se compunea : pemican, 805 livre; carne de vacă, 50 livre ; lapte condensat, 40 livre ; rodau, 25 livre ; ceai, 2 livre ; cafea, o livră; zahăr, 25 livre ; pesmeți, 60 livre ; supă de mazăre în praf, comprimată, 8 livre ; petrol, 40 livre ; alcool de lemn, 2 livre ; lumânări, 3 livre ; chibrituri, o livră. Echipamentul de câmp conținea următoarele articole : un felinar de mână, trei cane de aluminiu, trei cești de aluminiu, două lingurițe pentru ceai, de aluminiu, șase cuțite de buzunar, trei tacâmuri de cositor, două cuțite de măcelar (10 degete lungime), un cuțit lung (15 degete lungime), o pușcă Sharp, o pușcă Winchester No. 22, 110 cartușe, o secure, o axă Alfine, trei saci de călătorie. Echipamentul săniilor însăși era astfel compus : două sănii având fiecare o greutate de 25 livre, o barcă de pânză ce se putea strânge, livre, un cort de mătase, două cuverturi de pânză pentru sănii, două saci de noapte de piele de ren, blănuri de așternut pe jos, lemn pentru reparația săniilor, șuruburi, cuc, etc. Sculele erau următoarele : trei busole, un sertant, o oglindă orizont artificial, un pedometru, trei cronometre de buzunar, un ceasornic obicinuit, planuri,materialul și instrumentele trebuincioase pentru facerea hărților, trei termometre, un barometru aneroid, un aparat fotografic cu pelicule, carnete pentru note, și creioane. Bagajul nostru personal se compunea din: patru perechi suplimentare de hainu, jambiere de blană, cămăși de lână, trei perechi de mânuși de piele de focă, două perechi de mânuși de blană, o cuvertură, un pardesiu de piele de focă (netsha), o trusă conținând trebuincioasele repararea hainelor noastre, hamuri pentru câini și cozi de vulpe. In marș purtam ochelari speciali pentru a ne apăra ochii înpotriva albeței orbitoare a zăpezei, pardesiuri de vulpe albastră (kapitakis), cămăși de piei de păsări, izmene de lână, pantaloni de piele de iepure, la sfârșit, ne legam sub genunchi și în jurul mijlocului cu fâșii făcute din cozi de vulpi. In dimineața zilei de 18 Martie se făcură pregătirile pentru împărțirea trupei noastre, căci trebuia să pornim pe ghiața brută ce se afla înaintea noastră. Când fu dat semnalul de plecare, câinii fură adunați; săniile fură ridicate dintr’o opintire și dispărură în curând pe marea de zăpadă. Bicele pocneau și ecoul aclamațiunilor scoase fură ultimele voci ce auzirăm de la tovarășii noștri credincioși și sălbatici. (Va urma). D. Bradley ți un om al expediției, imbricați ca eschimoși In mersul nostru spre Nord, am veghiat cu luare aminte asupara fiecăruia din câinii noștri în scop de a face o alegere pentru a forma echipa cea mai frementă în vederea marșului final spre Pol. Erukishuk și Abwelah, doi tineri eschimoși de . 20 La miezul nopții, focale greoaie apar printre munții de ghiața a. In curând va spare «Almanachul ziarului Universul» edițiunea 1910, în 100.000 exemplare, cu text bogat și variat și cu numeroase ilustrațiuni. Pentru anunciuri, reclame și inserții în acest răspândit almanach, a se adresa la administrația ziarului nostru și la agenția de publicitate D. Adania, București, str. Carol 104. Telefon 18/26. Martiriul unei mame PARTEA A PATRA VI Cerul se luminează și iar se întunecă Odinioară, dânsa văzuse adeseori pe Henrieta, care era atunci tată mare, căci precum se știe, părinții săi întrețineau relații de pretenie cu părinții ei. Deci, a recunoscu îndată și-a întins mâna. "Henrieta nu putea să nu răspundă la această politeță însă mâna- era rece, inertă, așa că Marta simți un fel de spaimă și repulsiune la atingerea ei. Henrieta, din parte I, văzând pe Marta atât de frumoasă și seducătoare, simți sporindu-i •ura ce avea pe dânsa.. Jodry Thuret se ridică în pat. — Domnișoară, zise dânsul, să mă ierți că te primesc astfel însă pot, să te ascult fără să mă obosesc... Știi bine că sunt întru totul de partea d-tale. Henrieta î și aminti acum de ceea ce îi spusese Renaud : — Te voiți erta, zisese dânsul, și voiu uita tot dacă vei face pe bărbatul d-tale să împiedice pe Marta de a’șî continua cercetările. Ce interes avea dânsul ca să oprească ancheta? Nu știa. In tot cazul, refuzase. Și, violentă cum era, adresase lui Renaud de mai multe ori această amenințare: — Iți fac jurământ, Renaud, că niciodată Marta nu va fi soția d-tale... Aceasta e atât de adevărat cum e adevărat că eu te iubesc și că am fost vinovată către d-ta. Iar el întrebând-o prin ce mijloace își va ajunge scopul, dânsa răspunsese: — Acesta e secretul meu. Era de așteptat orice din partea acestei femei care, simțindu-se culpabilă, se caise prea târziu fără a dobândi iertare. Jodry Thuret întrebă pe Marta : —Ai venit desigur să-mi vorbești de Renaud? — Da. Bătrânul întoarse capul spre nevasta sa și era s-o roage să se retragă pentru câteva momente însă dânsa îl luă înainte și zise zâmbind: — Când vei avea trebuință de mine, amicul meu, să mă chemi căci voi fi pe aproape. El îi mulțumi printr’un gest zâmbind într’un chip nehotărât. Henrieta eși din odae. Ea se opri în camera d’alăturea și așteptă să vadă dacă Marta nu avea să închidă bine ușa și să lase portiera groasă de catifea. Insă Marte nu se gândi la așa ceva. Curând Henrieta se convinse că convorbirea între Marta și bărbatul său începuse și atunci se apropia de ușă în vârful picioarelor și ținându-și răsuflarea, stătuia ascultare Marta avea un glas limpede și precis așa că orice vorbă a ei ajungea la urechea Henrietei. Avocatul răspunzând din fundul patului, glasul lui nu se auzia decât ca un murmur condus. Dar nu-i păsa Ienrietei de ceea ce spunea bărbatul său. Ea voia să afle numai ceea ce avea de spus Marta. Și, în adevăr, află tot. Și cu cât ghicea mai mult înțelesul general al destăinuire, cu atât figura eî exprima o bucurie infernală. Marta punea în curent pe avocat cu istoria ce-i povestise Denis Gervoise. N arătă cum inocența lui Renalul llaigice s’ar fi dat la iveală în mod mai sigur și mai strălucit dacă Gervoise nu s’ar fi temut de un scandal și ar fi declarat că crima fusese comisă cu cuțitul sau, luat de pe masa sa. — In adevăr, zise Jodry-Thurez, amănuntul acesta e de o mare importanță. Dacă l-am fi cunoscut atunci ni-ar fi fost de folos. Dar, azi, după atâția ani, mă îndoesc că ne-ar putea servi la ceva. Probabil, Henrieta nu avea trebuință să asculte mai mult căci se retrase încetișor de la ușă și se duse în camera sa. .Și când fu aci nu se putu opri d’a esclama tare : — Nici o dată fata asta n’o să se mărite cu Renaud!... N am pe toți în puterea mea și îl voiu face să simtă aceasta. Și în adevăr, așa era, căci iacă ce se petrecuse. Ne amintim că într'o zi, după ce Jacquelina mărturisise amantului säu Villedieu că era mamă, dânsa îl prinsese în camera sa riscolindu-l prin săltare și cutii în scop de a-i lua scrisorile ce-l trimisese în cursul lunilor de dragoste. Jacquelina, indignată de această infamie și mișelie și temându-se pentru viitor, refuzase a-i înapoia acele scrisori pe cari poate în ajuns-le-ar fi dat de bună-voie. In aceeași zi, Villedieu adusese scrisorile primite de la Jacquelina și i le oferise în schimbul scrisorilor sale. Insă Jacquelina răspunsese cu o mândrie disprețuitoare : Scrisorile ce ți-am trimis nu mai sunt ale mele și poți să le păstrezi dacă vrei. Și Villedieu plecase fără să i le înapoeze. Și scrisorile astea ale Jacqueline rămăseseră aruncate în colțul unui saltar a cărui cheie Villedieu o purta mereu la sine. D-na Villedieu, îndurerată de sfârșitul tragic al bărbatului ei, murise și ea la scurtă vreme in urmă. Iar Henrieta, rămânând singură stăpână peste toate hârtiile tatălui sau, descoperise scrisorile Jacqueline. Dânsa le citise cu atențiune și cu un interes pătimaș," căci i-se părea că în ele era misterul morții tatălui sau. Descoperirea tainei la care se aștepta n’o făcuse dintr’o dată ci după multă cugetare și după ce-șî adunase toate amintirile din copilărie și de mai târziu. In timpul lunilor de sărăcie neagră petrecute de Jacquelina la Paris după ce plecase de la Bois-Mures, dânsa primise nouă scrisori de la Villedieu și prin care acesta î cere ea o întâlnire. La început Jacquelina nu răspunsese, dar într’o zi de disperare trimisese fostului sau amant o scrisoare definitivă care pusese capăt corespondenței. In această scrisoare Jacquelina vorbea de săptămânile pe care le petrecuse la un sat de lângă Nantes, unde dăduse naștere unei fetițe,fiica lui Villedieni. Se pomenea acolo și numele soților Danloup. De altfel, Villedieu cunoștea de mult acest nume căci în timpul dragostei sale, Jacquelina îî spusese că, după moartea tatălui sau, un ofițer de marină, fusese luată și crescută de acești bătrâni. Din primele scrisori, Henrieta înțelesese relațiile dintre tatăl sau și Jacquelina. Din scrisoarea de la urmă pricepuse restul. In această din urmă scrisoare, Jacquelina repetase amenințarea ce făcuse mereu lui Villedieu, de când se despărțise de dânsul: (Va urma). ♦ Iî iîîî abonați, careî fac reclamații sau cer schimbări de adresă, sunt ru«ați să bine-voiască a trimite la administrație totdeodată și eticheta pe care este imprimată zilnic adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiuni nor și a nu se face întârzieri cu trimiterea ziarului la noua adresă.