Universul, iulie 1911 (Anul 29, nr. 177-207)
1911-07-22 / nr. 198
Compozitorul Mascagni, după o ultimă fotografie i Calendar pe anul 1911 Ortodox : Jeni. 21 iunie.—Guv. Simeon si loan Catolic 1 Jeul, 3 August. — Stefan Rus. soarelui 5.04.Apusul soarelui 7.34 UNIVERSUL are urmatorele linii telefonice Administrația : . . . . 6162 Redacția ....... 1288 Străinătatea.........................20156 București, 21 iulie 1911. DE LA Românii bucovineni au ținut mai de mult o întrunire măreață, despre care am dat seamă, la vreme. Scopul întrunirei a fost apărarea pozițiunii românilor în biserică bucovineană, pozițiune atacată de pretențiunile rutenilor. Deși n’au contribuit cu nimic la fondul religionar și la așezământul bisericesc al Bucovinei, pe cari le-au găsit de-agata, rutenii pretind să aibă drepturi egale și chiar superioare românilor, cari sunt băștinași, cari sunt urmașii acelora ce au constituit fondul religionar și cari formează și astăzi majoritatea poporațiunii creștine ortodoxe din provincii. Le-ar veni foarte bine la socoteală rutenilor să puie mâna pe Mitropolia Bucovinei, și cum actualul guvernator, d. de Bley- 1eben, li s-a arătat favorabil în toate împrejurările,ti dau asalt bisericei românești. Legitima mișcare a fraților noștri bucovineni trebuie să isbândească și va găsi, desigur, ascultarea cuvenită la locurile competente,căci altfel s’ar provoca o tulburare adâncă a sufletelor românești. Frații noștri din Ungaria sunt amenințați de un necaz. E vorba ca guvernul unguresc să înființeze o bancă puternică, a căreia menire va fi :să cumpere moșiile ajunse în vânzare și să le parceleze pentru coloni maghiari, bineînțeles. Operațiunea aceasta se va face mai ales în părțile locuite de români. Acțiunea guvernelor ungurești în direcția aceasta nu o noua; după cum amintește confratele de peste munți „Foaia poporului“, cu colonizările maghiare e'a început din anul 1873 și s’a urmat, aducându-se mereu îmbunătățiri. încercările de colonizare n’au reușit, pretutindeni; am avut ocaziunea, acum vre-o 19 ani, să vedem colonii cu totul decăzute. Au reușit însă pe uine locuri, și peste tot, au făcut mult necaz românilor, strâmtorându-î. Mai trebuie apoi să ținem socoteală de experiența făcută, în Ungaria și în afară, experiență de care maghiarii, firește se folosesc. încercarea de acum, cu banca proectată, e mai serioasă decât toate cele de până aci și e foarte natural ca frații noștri să fie îngrijați. Ce vor face ei spre a se apăra de noua primejdie? FRAȚI ..Putem noi sta cu mâinile în sân — întreabă „Foaia poporului’!—așteptând sine moartea economică?“ Și confratele răspunde: „Am fi vrednici de această moarte, dacă írtam continua lupta și cu mai multă îndârjire ca până acum. Suntem însă săraci, când e vorbă să lupte d unul singur. . . ..In tovărășie însă, un sat de țărani români are bogăția unui grof ori creditul unui mare proprietar. De aceea trebuie înființate pretutindeni, cât mai curând, bănci poporale române cu ajutorul cărora garantând toți pentru unul și unul pentru toți, se pot face împrumuturi de sume mai mari, cu ajutorul cărora să punem noi mâna pe pământurile și pășunile din preajma satelor noastre“. Da, acesta e leacul, singurul leac. Frații noștri din Ungaria găsesc în privința aceasta. La noi, un exemplu și o experiența de care se pot folosi. 5) Un discurs senzațional al președintelui Camerei austriace Viena, 20. — Telegramă din Salzburg: Președintele Camerei austriace Silvester a ținut, cu prilejul unei recepțiuni a societății ,,,Volksbund“ de aici, un discurs care cuprinde declarațiuni importante. Silvester a spus că Bismarck a întemeiat Tripla-Alianță ca să asigure pacea și propășirea Europei. Statele din Tripla-Alianță însă trebuie să continue ideea die Bismarck și să lărgească cadrul acestei alianțe transformând'o într-o alianță a Statelor din Marea Mediterană. Scopul acestei alianțe va fi ca heghemonia Marei Mediterane să aparțină Statelor cari sunt acolo, iar nu altei Puteri. Aceasta însă nu ar conveni unei Puteri mari care, deși se află geografic este situată departe de aceasta mare, domină unele puncte din Marea Mediterană (Anglia, Nota Red.) Spre a putea realiza insă această idee, este nevoie de aderarea Franței la această alianță. Să sperăm că această mare putere nu va întârzia să se convingă că interesele ei chiar cer realizarea acestei idei. Ila§sau îndi&Ai&alta LUPTA INTRE TRUPE TURCEȘTI ȘI MUNTENEGRENE Constantinopol. 20: — O depeșă din Scutari anunță că trupe muntenegrene in unire cu răsculații albanezi din Raselița au atacat o trupă turcească. Lupta a durat de la 9 dimineața până la 4 după ameazi. Rezultatul luptei sau alte amănunte nu se cunosc. ÎNTOARCEREA MALISORILOR Constantinopol. 20. — Pa baza hotărârilor anterioare ale Portei cu privire la o hnterisere cu Maliaorî, sa ajuns la un acord asupra aproape a tuturor punctelor discutate. Ministrul Turciei, la Cetinje se va duca la Podgorița spre a termina ultimile negocieri cu MalisoriT. Constantinopol, 20. — Mai mulți capi de familie, malisore, au telegrafiat guvernului turc că vor să se întoarcă, la câmp acceptând condițiunile puse de Poartă. Cinci familii malisore au și plecat spre Albania, dar au fost oprite de a trece din Muntenegru in Turcia de către jandarmii intantennegreni. AMĂNUNTE asupra incendierei corăbiei „Aios Nicolas“ în portul Constanța Constanța, 19 Iulie. Am comunicat era telegrafic despre incendierea în portul nostru a corăbiei „Aros Nicolas“ sub pavilion otoman, proprietatea armatorului Gheorghe Patera, cari fiind încărcată cu bidoane de benzină, urma să plece era la Pireu (Grecia). Cu toate ajutoarele date de către personalul construcției portului și de soldații marinari de pe vasele noastre de război, cari luptau cu un curaj extraordinar și sfidau ploaia de flăcări ce curgea de sus din cauza bidoanelor explodate, nu s’a putut localiza incendiul. Vasul fiind cuprins în Întregime de flăcări, de teama unei explozii generale care în cazul acesta ar fi periclitat întregul port, cu foarte mare greutate a fost remorcat de remorcherul „Julietă“ afară din incinta portului, unde teribilul element și-a continuat opera-I distrugătoare până azi la orele 6 dimineața, consumând toata corabia, a cărei albie pe măsură ce ardea benzina, se ridica la suprafața ,apoi și cădea pradă flăcărilor, astfel că din întregul vas nu a rămas nici o bucată de scândură nearsă. Operațiunile de salvare, au fost conduse personal de către d-ni. comandor Topscu, căpitanul portului, și inginer Grigorescu,. .... Valoarea mărfei e de 13.500 lei. . . .Echipajul vasului, compus din căpitan și 6 marinari, au fost salvați toți, fără însă a se putea salva hainele și economiile lor, cari au căzut prada flăcărilor. Corabia a fost cumpărată în anul 1907 în Constantinopol ca veche, cu prețul de 14.000 lei, și era asigurată pentru suma de 5.000 lei la o societate de asigurare din acel oraș. Căpitănia portului a început ancheta, spre a stabili exact, asupra cui cade responsabilitatea acestei catastrofe. După cum am arătat în numărul nostru de ere, focul a provenit de la bucătăria Vasului. Cum aceste bucătării, foarte primitive, construite numai din câteva scânduri, constituie o voemică primejdie pentru corăbiile destul de numeroase care încarcă produse petrolifere din portul nostru, și spre a se preîntâmpina în viitor astfel de catastrofe, care primejduesc însăși existența portului, construcția portului Constanța a luat întinse măsuri de prevenire ; în acest scop se va construi pe cheia un hotel cu tot confortul necesar, unde se vor adăposti marinarii cari vor fi debarcați imediat la sosirea corăbiilor lor și unde vor locui tot timpul staționării vasului în portul nostru. ClIl’ȚI ASTR.2-I „Veselia“ de o extraordinară bogăție de ARTICOL ȘI ILUSTRAȚII MOALATE AL LUI TAKE PROTOPOPESCU — NOUĂ AMĂNUNTE — Moartea lui Take Protopopescu a produs o adâncă impresie în cercurile prietenilor săi politici și personali. Regretatul suferea de cancer la intestine și acum câtva timp plecase la Lausanne în Elveția în îngrijirea sanatoriului celebrului chirurg dr. Roux. Sunt două săptămâni de când Take Protopopescu a fost supus unei operațiuni chirugicale care a reușit pe deplin. Vești îmbucurătoare soseau în țară, anunțând că bolnavul merge cu pași repezi spre însănătoșire. Aceste vești au făcut pe fiul d-sale, d. Ionel Protopopescu, să plece într’o escursime în munți, liniștit fiind de veștile ce soseau asupra sănătăței părintelui său. E de neînchipuit deci impresia produsă de vestea acestei morți D. Nicolae Protopopescu, directorul „Băncei Oltului“ din Slatina, a plecat era la Lausanne ca să ia dispozițiuni și să facă formalitățile necesare în vederea aducerea în țară a corpului regretatului său părinte. Atât la Clubul liberal din București cât și la locuința defunctului din str. Sălciilor s-au depus registre care au fost acoperite de numeroase semnături. Balconul Clubului este cernit; de asemenea și locuința defunctului e îndoliată. Steaguri cernite s’a arborat și la Creditul rural și Societatea Agricolă. Se crede că trupul neînsuflețit al lui Take Protopopescu va fi adus în țară peste opt zile. E probabil că înmormântarea Lui Take Protopopescu se va face la Slatina. S’a mai arborat drapelul negru la Senat și la „Banca Românească” înființată de defunct. ... Comitetul societăței generale a funcționarilor comerciali, în ședința sa de oră, a hotărât ca, împreună cu delegați ai secțiunilor din toată țara, să asiste la înmormântarea regretatului Take Protopopescu, fost președinte de onoare al societății I. L. I. Pn Turcia, hotarata să declare r&xfodfi Muntenegrului Berlin, 20.— Ziarul „Berliner Zeitung am Mittag" anunță din Constantinopol că guvernul turcesc este decis chiar a declara războiul dacă Muntenegrul continuă să provoace Turcia. Intervențiile reprezentanților marilor Puteri in interesul păcei au rămas fără efect Constantinopol. 20.—Pregătirile militare ale Turciei continuă cu asiduitate. Gara este plină de trenuri încărcate cu grudițiuni de război. Din Germania au sosit 100 de lăzi cu diamită. . Regimentul de geniu a plecat la granița muntenegreană. SCRISORI DIN MACEDONIA Sângeroase lupte între antarți și jandarmii turci Turia, 12 Iulie. Bandele ucigașe de antarți au reînceput a-șî face apariția. Viața bieților români este periclitată. In regiunea noastră sunt cinci bande de câte 10—20 persoane: 1) Banda căpitanului Ciocadama; 2) banda căpitanului Xantopulos; 3) banda căpitanului Chcara; 4) banda căpitanului Bilan și h) banda căpitan,udul Varigheli. Pe lângă fiecare bandă ese atașat câte un ofițer grec. Efectivul lor se poate ridica la nevoe până la 100 de oameni, adunați din satele grecești. Duminică, 3 Iulie, la amiază, auzeam foarte distinct din comună niște puternice salve de pușcă. Detunăturile au durat aproape un ceas. Nimeni nu știa ce se petrece. Toată Turla era în ferbere. Căci gloanțele cădeai cu grindina asupra comunei tarților și deși rănit la piciorul Stâng, a venit în comună să dea alarma. Numai decât d. Ciema a ales vreo 15 voinici români înarmați și a alergat la fața locului. Antarți o luaseră la fugă, deși erau mai numeroși. Românii au găsit la fața loculți! cadavrele jandarmilor uciși, precum și cadavrul căpitanului Vangheli Zoriță și încă un cadavru, căruia nu i s’a putut stabili identitatea, dar care se crede a fi al unui ofițer grec. Asupra lor s’au găsit mai multe scrisori de la comitatul din Grecia. Jandarmilor turci uciși li s’au făcut o înmormântare solemnă. In satul Broslog s’a dus o poteră de 15 soldați, sub comanda ofițerului Ismail Agba, și s-a găsit toată lumea adunată la biserică, făcând jurământ, înaintea unui căpitan de antarți, de a se rescula la primul semnal. Căpitanul era însoțit de rume- Toți românii sub arme au luat măsuri pentru apărarea comunei. Pe când se faceau aceste pregătiri, iată că sosește jandarmul Aii. Ne am repezit cu toții să aflăm ce se petrecuse și iată ce am aflat: Sergentul de jandarmi Riza efendi din corna noastră, în ziua de Sâmbătă, 2 Iulie, luând 3 jandarmi s’a dus în comuna Munahit să facă o anchetă. Duminică, la amiazi, pe când se întorceau în Turia la locul numit Căldărușe, s’au pomenit înconjurați din toate părțile de antarțî. La prima salvă sergentul Riza efendi, jandarmii Alișah și Hasen Dramali, au căzut răniți. Dar, așa răniți cum erau, au ținut piept un ceas până când n’au mai avut putere de a lupta Jandarmuluii a scăpat ea prin minune, a forțat '’rândurile anroși antarți; însă, la primul foc de pușcă tras de soldați, grecii au luat-o la fugă, lăsând un mort și corespondența comitetului din Atena. O altă puternică bandă de 400 oameni a trecut pe teritoriul otoman, prin ținutul Aminciului. Vineri, 8 Iulie, au sosit în comuna noastră filologii englezi Alan Wae și Thomson și au stat în gazdă la d. D. Ciema 3 zile. Ei au rămas pe deplin mulțumiți, interesându-se de obiceiurile, cântecele și basmele românești. Azi au pornit de aici pentru Aminciu, având de gând să viziteze toate comunele românești din Epir. — Duminică, 26 Iunie, au avut loc cu succes examenele școalelor românești din localitate. Diverse Cadavrele a doui ansard-ucișl i Două seftanii integrate de sacietatsa essaunala de tramvai Se știe că Primăria Capitalei, in urma intervenției ministerului de interne, a oprit de a se mai executa lucrări pe stradele Capitalei de societatea comunală de tramvaie. Din această cauză, societatea a introdus era. Înaintea tribunalului Ilfov, următoarea acțiune contra ministerului de interne: Domnule președinte, Societatea comunală a tramvaelor București a suferit continuu atingeri in funcționarea sa din partea ministerului de interne. Fără nici un motiv, In mai multe rânduri, ministerul de interne a dat ordin de suspendarea lucrărilor întreprinse de societate în stradele Capitalei, deși aceste lucrări erau aprobate de primăria Capitalei. Acum in urmă ministerul prin adresa No. 42.811 și 2584 din 911, către primăria Capitalei, comunicată societățea în copie prin adresa primăriei No. 42.811 și 2478 din 911, ordonă Încetarea absolută a oricărei lucrări, măsură pe care ministrul de interne a și executat-o, după cum se constată din procesele verbale încheiate in ziua de 16 Iulie 1911. Pe de altă parte ministerul de interne prin diferite adrese către primărie s’a crezut în drept să se amestece pe cale de autoritate administrativă în afacerile unei societăți private. Mai mult, din toate publicațiunile făcute de ministerul de interne și din diferitele sale adrese către primăria Capitalei, cu privire la societatea comunală de tramwaie, rezultând atacuri violente și nedrepte la adresa societatei noastre, de natură a-I compromite interesele. In vedere că toate actele vorbite aci sunt ilegale. In vedere că după art. 908 cod civil, orice fapt ilicit se traduce în daune interese în favoarea celui păgubit . In vedere că după art. 1000 al. 3 cod civil stăpânii și comitenții sunt răspunzători de propușii lor, în funcțiunile ce li s’au încredințat . Pe aceste considerațiuni, subsemnații, în numele societăței comunale a tramvaielor București, cerem chemarea în judecată a Statului, și anume a ministerului de interne prim a se vedea condamnat : 1) A face să înceteze orice măsură ce împiedică lucrările și funcționarea societății pe stradele Capitalei, plătind cu titlu de daune cominatorii suma de 50.000 lei pe fiecare zi de împedicare, cu rncapere de la intentarea acțiunei. Aceasta cu execuția provizorie. 2) La despăgubirile civile al căror quantum il vom stabili prin expertizele și cercetările ce vom cere de la onor, tribunal. 3) La cheltueli de judecată Ministerul se va cita în strada Academiei prin reprezentantul său legal, iar societatea la sediul ci bulev. Domniței. Primiți, de președinte, etc. C. NACC, președintele consiliului de administrație, E. Ghici, vice președinte, C. RADESCU, director. Acțiunea a fost repartizată la secția II a tribunalului. • O altă acțiune e intentată primăriei în scop de a fi obligată a face vărsămintele precum și la plata dobândei in caz când vărsămintele nu le-ar face imediat. Această acțiune e repartizată la secția comercială a trib. Ilfov și se va judeca la 26 Septembrie. Chestia marocană Berlin, 20. — Ministrul de externe Kiderlen-Wăchter și ambasadorul francez Jules Cambon au avut astăzi o nouă întrevedere. Berlin, 20.—Societatea pentru exploatarea coloniilor germane „Kolonial Gesellschaft“ publică un comunicat prin care declară că nu se mulțumește cu concesiunile ce Franța le-ar face Germaniei în Congul francez și la lacul Ciad, ci cere ca Germania să ceară și ea o parte din Maroc,, în cazul când Franța și Spania ar împărți între ele Marocul. In acest caz Germania trebuie să revendice hinterlandul portului Agadir, zice „Kolonial Gesellschaft“. Fez. 20.— Inversiunea Zebu s’a ivit an non pretendent la tronul marocan, numit MalekMohamed. El propagă războiul sfânt contra străinilor și are numeroși aderenți, DE-A LUNGUL ITALIEI din sam nummt PE ACELEA ALE PAGULUI . Turin, Iunie, 1911 "Auzisem de mult că Turin e un oraș cu străzi largi și regulate și cu piețe mari și luminoase, că locuitorii săi sunt oameni harnici, cari vorbesc puțin și muncesc mult și că turinezele sunt foarte elegante, — și eram curios de tot să vind acest oraș cu asemenea calități atât de rare prin centrul și sudul Italiei. Trebue să mărturisesc că ceeace știam eu din auzite era doar o icoană slabă a Capitalei Piemontului, care e un oraș modern și elegant în cea mai potrivită întrebuințare a acestor adjective. Intr’un cadru minunat, — pe malul stâng al fluviului Padul, — având deoparte colinele verzi ale Supergei și a Capucinilor, iar de alta tot șesul lung al Alpilor, cu vârfurile sclipitoare de albul zăpezei, — Turin își întinde, cu o simetrie armonioasă, piețele sale vaste și pline de lumină și străzile sale lungi, drepte, curate, mărginite de arcade spațioase și comode. E atâta ordine în arhitectura acestui oraș încât încotro te .duci îți pare că ești mereu în acelaș punct. Piețele sunt toate deopotrivă, demart. străzile deopotrivă de regulate și casete- sunt mai toate vopsite La fel, așa că ușor te poți rătăci în această uniformitate. Contribui să mărească confuzia și numele multor străzi, luate din istoria Casei Savoia care-și are aci leagănul. Dacă n’ai memorie bună te încurci ușor cu atâția Victor Emanuel, Carol Emanuel, etc. Centrul vieței e în Piazza Castello, unde se află un vechiul castel medieval care poartă numele de Palazzo Madama. Din această piață pleacă trei străzi care sunt cele mai frecventate, Via Roma, Via Po și Via Pietro Micea. Mai ales subt umbritele arcade,portici ale pieței și ale ultimelor două străzi, e vecinie mișcare și auzi în fiecare moment salutul caracteristic al piemontezilor: cere ai cerea! Aicie corso al turinezilor, în special iarna și în zilele urâte când nu se pot plimba subt cerul Liber. Dacă nimerești la Turin pe o astfel de zi și te duci dimineața înainte de ora mesei orî spre seară subt acești portici, ai să-ți poți face o idee de fizionomia Locuitorilor. Tipurile blonde și castanii predomină: — bărbații au înfățișarea severă și concentrată a oamenilor care sunt preocupați de lucruri serioase. De altfel, Turin nu a produs numai industriași ci și diplomați faimoși și militari — mai ales militari — cari au făcut celebră mica armată sardă de pe la mijlocul veacului trecut. In înfățișarea serioasă și liniștită a turinezilor e ceva din regularitatea și simplicitatea orașului lor. În schimb femeile se impun printr-o eleganță plină de distincție. Și sunt elegante nu numai cucoanele din societate ci și cele din popor. In această privință o specialitate turineză sunt santinele, fetele din atelierele de croitorie. Ele abia așteaptă să iasă dela lucru ca să-și poată plimba sub portic rochiile lor, tăiate în cel mai modern cambie sau entrave. Sunt câteva, unii aici și au mare slăbiciune pentru studenții universității cărora le îndulcesc anii de studii și apoi Îi lasă ’n pace când au ajuns oameni formați. E atâta afecțiune între aceste două categorii sociale, încât se povestește că nu de mult cu prilejul unei greve a sartinelor, studenții ,au făcut cauză, comună cu idulcineele lor și patronii croitori au trebuit să cedeze, temându-se de niscaiva devastări. In opere de artă Turinul ca și Genova nu e prea bogat. Cele câteva palate în stil baroc, ca Palazzo Garignano, Palazzo di Gitta și Palazzo Reale sunt un patrimoniu foarte sărac când te gândești la numărul cel mare al palatelor romane. De asemenea puține lucruri de seamă în pinacoteca din Academia de științe. In schimb sunt multe și frumoase monumentele publice. Furmezi! au înțeles că nu puteai lăsa goale vastele lor piețe și de aceea pe fiecare din ele au ridicat câte o statue. Casa de Savoia avea destui principi glorioși ca să le poată popula pe toate. Cea mai frumoasă e statuia eqursivă a prințului Emanuel Filigert, opera sculptorului Marecchetti. Principele, care a fost general al lui Filip II de Spania, o reprezintat pe când pune sabia în teacă, după o victorie repurtată contra francezilor. E un monument original, plin de viață cu care se fălește pa drept orașul. Dar ceea ce e mai interesant la Tuxin și face acest oraș foarte scump italienilor sunt numeroasele amintiri din epoca Risorgimentului național Dacă Roma a fost sufletul imperiului roman și apoi al Papalității, Turinul a fost leagănul celei de-a treia Italii, Palatul Carignano, unde și-a ținut ședințele parlamentul italian de la 1861 -64; monumentul armatei sarde și acia a lui Cavorzi; colecțiile de arme din Armenia reale; muzeul risorgimentuluiî din Mole AntonoHiana «ca cu turnul înalt de 170 metri —; sunt atâtea amintiri și rămășițe pioase din vremea nu prea depărtată de noi când în acest oraș s’a plămădit unirea Italiei și toate acele grele mișcări’ prin care s’a curățat țara de străini. Edmondo de Amicis în volumul Le tre Capitali: Roma-Firenzetorino, In câteva pagini admirabile, evocă cu o măestrie pe care numai el o stăpânea, zilele faimoase când aci se strânseseră patrioții din toate colțurile Italiei ca să chibzuiască asupra soartei poporului lor. Marele scriitor povestește cum se întâlneau sub arcadele din Piazza Castello emigranții sicilieni și neapolitani, fugiți pentru a scăpa de urgia Burbonilor, cara veniau prin cafenele retrase trimișii din Toscana și Emilia ca să hotărască plebiscitul și cur se conspira pentru a se organiza expediția garibaldină. Si n mai spune de Amicis în cuvinte pline de viață despre zilele când austriacii au trimis lui Cavour ultimatum-ul, despre luptele iscusitului diplomat pentru a-și atrage prietenia lui Napoleon al III-lea și în sfârșit, despre ședințele memorabile ale parlamentulului italian subalpin. Oricine, vizitează Turinul ar trebui să citească aceste pagini minunate căci numai astfel va simți că piețele, străzile și arcadele regulate dar monotone de aci au "și ele în trecut, vorbesc și ele ca și ruinele Romei imperiale, ca și zidurile Romei papale. Era firesc că în anul acesta a cincii antenarului, TurinuL, — capitala de erî — să fie chemat a sărbători cu acelaș fast ca și capitala de azi, evenimentele glorioase de acum cincizeci de ani. Paralel cu expoziția din Roma, Turin, și-a organizat și el o expoziție internațională. Dar și cu această decazie, capitala harnicului, Piemonte a știut să-și afirme superioritatea. Expoziții din Turin 1 G despre care vom vorbi în câteva articole — o splendidă din Wate punctele de vedere. * E. Para, TUTUN: Pmzza Gastello cu Patazzo Madona Dragoste de scriitor . (Un alt erou al timpului nostru) Bontan original din zilele noastre de MIHAIL NEGRU I. E dram spre locuri cunoscute Gândurile îi mai cutau dornice înapoi, spre luminile și veselia din capitala lumei. Era totuși nerăbdător să ajungă cât mai curând în București și să se vadă odată așezat. Avea de gând s a se apuce serios de muncă. , Sub tăria acestui singur gând, te simți arzând și sufletul îl fu deodată năpădit de acea neliniște specifică, de acea apăsare ce însoțește clipele după care va porni trenul cu care ai ștte BUCI. 1 In vason, avu să șuiere câtva timp din pricina caloriferelor cari nu se încălziseră încă ; își simțea picioarele înțepenite de frig și aștepta, cu nerăbdaia să se facă bine ziuă. Nici pe-aci nu ninsese, anul acesta, decât foarte puțin. Zilele erau așa de limpezi și pline de soare, că te-ai fi crezut mai curând la începutul Lui Martie decât la sfârșitul lui Decembrie, înaintând spre Predeal. Insă, frigul se simțea mai mult, crescând odată cu venirea zilei, cu lumina ei alburie. Se apropia de munți, ale căror vârfuri albite de zăpadă se desemnau prin întunerecul plin de ceață. La Predeal s’au mai pus două ștampile și tot tot atâtea iscălituri pe pe sport și a trecut pe pământ românesc după ce a schimbat la im ghișeu coroanele și fiorinii ce-l avea prin buzunare.Trenul nar ci merge mai repede de aci spre București. In fugă se desfășoară frumoasele orașe de munte al României, cu șoselele lor înguste, cu pădurile de brazi, cu apropiatele creștere de munți pitorești și sălbatece ce amintesc călătorului pe cele din Tyrol. Vârfurile Carpaților românești sunt singurele in Europa cari înfățișează această asemănare. La Ploești, vagoanele se umplu de lume. Domni, doamne, ofițerî, copil, se ghiemuiesc unii ’ntr’alții, încărcați cu pachete. Mâine o Anul nou. Pe drum nu se vede nicăirî zăpadă , e frig, insă, și pretutindeni oamenii și lucrurile au un aer sărbătoresc. Abia la ceasurile 11 înainte de amiazi trenul se oprește în gara de Nord, aducând pe Corneliu Adrian. Vagoanele se deșartă, vărsând din ele un furnicar de oameni cari umplu peronul ce au ești. Hamalii se înghiesuesc, alergând, se aud trântindu-se ușile și la Eșire lumea se grămădește de abia mai poate ’ncapea. Strada e plină de soare și pământul umed. Dar casele par mici, mici de parcă le-ar lua în mână ca pe niște jucării. Și tot orașul parcSto pustiu; se Vede în el mumal o slabă mișcare, deși mâine e una din cele mai mari sărbători... VIAȚA E UN VIS Cine nu cunoaște povestea acelor suflete, cari, din pricina alcătuirii lor ciudate, nu se simt niciodată împăcate, mulțumite cu starea de față?... Pentru aceste firi, starea de față e totdeauna o apăsare; fiecare clipă trecută, însă, el — cum zice un foarte cunoscut poet, — o fericire lăsată’n drum. Revenit în București, Corneliu Adrian și-a reluat serviciul la ziarul unde și mai ’nainte lucra, și-a luat o cameră la acelaș hotel, o cameră ce semăna aidoma cu cea din care plecase și din care avea aceleași priveliști, la anumite ceasuri; — sufletul său de mai 'nainte, însă, nu l-a mai găsit. Și iată-l acum pe acest tânăr dorind cea mai de curând stare trecută, scurtul timp petrecut la Paria Iacă, de pildă, astă seară, cum stă la geam și privește la fulgii de zăpadă ce cad ușori, albind pământul, el visează un vis ciudat: e seară, și într’un café din bulevardul Italienilor, în tovărășia câtorva prieteni, stă bucuros și fericit, în mijlocul strălucitului joc al oglinzilor ce înmulțesc artistic și face și răsară pretutindeni imaginile plantelor exotice din colțuri; înăuntru e cald și un parfum necunoscut; o orchestră cîntă un vals vechi, alcătuit numai din suspine și din zadarnice păreri de rău. Printr’o firească legătură, își amintește de ciudatele simțixminte ce-l stăpâneau în clipa când marele oraș i se arătase pentru prima dată în realitate. La ceasurile 3 dinspre ziuă, Parisul, deși învăluit în ceață, încă nu dormea; prin multe părți treceau grupuri zgomotoase de întârziați, luminile ardeau pe străzi și prin berării; marea mulțime a femeilor de stradă ce umplu acest oraș își perdea pe drum florile din păr sau de la piept, pe cari neștiutorii le culcau strivindu-le sub picioare. Piața Concordiei apărea ca o feerie din basme, cu luminile ei nenumărate și artistic orânduite ,cu marele obelisc în mijloc. Mai departe, trecând pe lângă Madeleine, îl văzu pe Alfred de Musset, alb și trist, rece, cu chipul îngândurat, sub lumina albăstrie a felinarelor dimprejur. Gândurile lui Adrian însuflețite de acelaș sirpțimânt, se alăturau în șiruri lungi, în versuri incăpătoare. Pe piercele î monumentale Și pe minime de bulevarde, Parisul e o feerie de până *g zori de ziuă arde... Fu mare numărul florilor, al panglicilor și al acelor de păr pe cari Adrian le găsi în drum, — adevărat simbol al acestui strălucit oraș care dela început ÎI vorbea firii lui. Ce dorise de Paris, și totuși, într’o vreme cât de apăsat se simțise în el ! După câtva timp, Adrian își dă seamă că această bolnăvicioasă visărie în care sufletul său lâncezește nu e de nici un folos, și, ca în multe alte dățî, simte o părere de râu înțelegând lipsa de echilibru de care e stăpânit. Se așează la masa pe care stau rânduite „Pledoaria lunui nebun“ de Strindberg, „Sonata Kreuzer“ a lui Tolstoi și „Dan“ al lui Vlahuță. Aceste cărți par că s’au strâns laolaltă numai prin spiritul asemănător ce le însuflețește, prin’r’o înlăruire firească dar care scapă totuși luării-aminte imediate. Adrian nu-șî aducea aminte să le fi pus el, anume, laolaltă. Lângă ele stă „Filosofia artei“ a lui Tahir "și apoi „ Doamna Elzen“ a lui Sienkieuder ...Această din urmă carte a luat-o din Paris, de la unul din nenumărații antiquarî ce stau îșișinuți de alungul Senei. Frumoasă carte, își aduce aminte că în ziua când a citit-o,—și a citit-o întreagă într’o după amiazi—se îndrăgostise seara de o femee de la „Grande Taverne“ din Faubourg Montmartre. Această femeie semăna cu Maria, de care e vorba în cartea lui Sienkiewicz și pe care o iubește pictorul Swirski IV* urmat II 4 -j 11 ■ wWWWWK Xj life^» mamu» I 1