Universul, iulie 1911 (Anul 29, nr. 177-207)

1911-07-22 / nr. 198

Compozitorul Mascagni, după o ultimă fotografie i Calendar pe anul 1911 Ortodox : Jeni. 21 iunie.—­Guv. Simeon si loan Catolic 1 Jeul, 3 August. — Stefan Rus. soarelui 5.04.Apusul soarelui 7.34 UNIVERSUL are urmatorele linii telefonice Administrația : . . . . 6162 Redacția ....... 12­88 Străinătatea.........................20156 București, 21 iulie 1911. DE LA Românii bucovineni au­ ținut mai de mult o întrunire măreață, d­espre care am dat seamă, la vreme. Scopul întrunirei a fost apă­rarea pozițiunii românilor în bi­serică bucovineană, pozițiun­e a­­tacată de­­ pretențiunile rutenilor. Deși n’au contribuit cu nimic la fondul religionar și la­ așezămân­­tul bisericesc al Bucovinei, pe cari le-au găsit de-agata, rutenii pretind să aibă drepturi egale și chiar superioare românilor, cari sunt băștinași, cari sunt urmașii acelora ce au­ constituit fondul religionar și cari formează și astăzi majoritatea poporațiunii creștine ortodoxe din provincii. Le-ar­ veni foarte bine la soco­teală rutenilor să puie­­ mâna pe Mitropolia Bucovinei, și cum ac­tualul guvernator, d. de Bley- 1­eben, li s-a arătat favorabil în toate împrejurările,­­ti dau asalt bisericei românești. Legitima mișcare a fraților no­ștri bucovineni trebuie să isbân­­de­ască și va găsi, de­sigur, as­cultarea cuvenită la locurile competente,­­căci altfel s’ar pro­voca o tulburare adâncă a su­fletelor românești. Frații noștri din Ungaria sunt amenințați de un necaz. E vorba ca guvernul ungur­esc să înfiin­țeze o bancă puternică, a căreia menire va fi :să cumpere moșiile ajunse în vânzare și să le parce­leze pentru coloni maghiari, bine­înțeles. Operațiunea aceasta se va face mai ales în părțile locuite de români.­­ Acțiunea guvernelor ungurești în direcția aceasta nu o noua; după cum amintește confratele de peste munți „Foaia poporu­lui“, cu colonizările maghiare e'a început din anul 1873 și s’a urmat, aducându-se mereu îm­bunătățiri. încercările de colonizare n’au­ reușit, pretutindeni; am avut­ o­­caziunea, acum vre-o 19 ani, să vedem­ colonii cu totul decăzute. Au reușit însă pe uine locuri, și peste tot, au făcut mult necaz ro­mânilor, strâmtorându-î. Mai trebuie apoi să ținem so­coteală de experiența făcută, în Ungaria și în afară, experiență de care maghiarii, firește se fo­losesc. încercarea de acum, cu banca proectată, e mai serioasă decât toate cele de până aci și e foarte natural ca frații noștri să fie îngrijați. Ce vor face ei spre a se apăra de noua primejdie? FRAȚI ..Putem noi sta cu mâinile în sân — întreabă „Foaia poporu­lui’!—așteptâ­nd sine moartea e­­conomică?“ Și confratele răspunde: „Am fi vrednici de această moarte, dacă írtam continua lup­ta și cu mai multă îndârjire ca până acum. Suntem însă săraci, când e vorbă să lupte d unul sin­gur. . .­­ ..In tovărășie însă, un sat de țărani români are bogăția unui grof ori creditul unui mare pro­prietar. De aceea trebuie înfiin­țate pretutindeni, cât mai cu­rând, bănci poporale române cu ajutorul cărora garantând toți pentru unul și unul pentru toți, se pot face împrumuturi de su­m­e mai­ mari, cu ajutorul cărora să punem noi mâna pe pămân­turile și pășunile din preajma satelor noastre“. Da, acesta e leacul, singurul leac. Frații noștri din Ungaria gă­sesc în privința aceasta. La noi, un exemplu și o experiența de care se pot folosi. 5) Un discurs senzațional al președintelui Camerei a­u­stri­a­ce Viena, 20. — Telegramă din Salzburg: Președintele Camerei austriace Silvester a ținut, cu prilejul unei recepțiuni a socie­tății ,,,Volksbund“ de aici, un discurs care cuprinde declarați­­uni importante. Silvester a spus că Bismarck a întemeiat Tripla-Alianță ca să asigure pacea și propășirea Europei. Statele din Tripla-Ali­­anț­ă însă trebuie să continue ide­ea die Bismarck și să lărgea­scă cadrul acestei alianțe trans­­formând'o într-o alianță a Sta­telor din Marea Mediterană. Scopul acestei alianțe va fi­ ca heghemonia Marei Meditera­­ne să aparțină Statelor cari sunt acolo, iar nu altei Puteri. Aceasta însă nu ar conveni unei Puteri mari care, deși se află geografic este situată departe de aceasta mare, domină unele puncte din Marea­ Mediterană (Anglia, Nota Red.) Spre a putea realiza insă a­­ceastă idee, este nevoie de ade­rarea Franței la această alian­ță. Să sperăm că această mare putere nu va întârzia să se con­vingă că interesele ei chiar cer realizarea acestei idei. Ila§sau îndi&Ai&alta LUPTA INTRE TRUPE TUR­CEȘTI ȘI MUNTENEGRENE Constantinopol. 20: — O de­peșă din Scutari anunță că tru­pe m­untenegrene in unire cu răsculații albanezi din Raselița au atacat o trupă turcească. Lupta a durat de la 9 dimineața până la 4 după ameazi. Rezultatul luptei sau alte a­­mănu­nte nu se cunosc. ÎNTOARCEREA MALISORI­­LOR Constantinopol. 20. — Pa ba­za hotărârilor anterioare ale Portei cu privire la o hnterisere cu Maliaor­î, sa ajuns la un a­­cord asupra aproape a tuturor punctelor discutate. Ministrul Turciei, la Cetinje se va duca la Podgorița spre a termina ultimile negocieri cu MalisoriT. Constantinopol, 20. — Mai mulți capi de familie, malisore, au­ telegrafiat guvernului turc că vor să se întoarcă, la câmp acceptând condițiunile puse de Poartă. Cinci familii malis­ore au­ și plecat spre Albania, dar au­ fost oprite de a trece din Muntene­­gru in Turcia de către jandar­mii intantennegreni. AMĂNUNTE asupra incendierei corăbiei „Aios Nicolas“ în portul Constanța Constanța, 19 Iulie. Am comunicat era telegrafic despre incendierea în portul nostru a corăbiei „Aros Nicolas“ sub pavilion otoman, proprie­tatea armatorului Gheorghe Patera, cari fiind încărcată cu bidoane de benzină, urma să plece era la Pireu (Grecia). Cu toate ajutoarele date de către personalul construcției portului și de soldații marinari de pe vasele noastre de război, cari luptau cu un­­ curaj extraor­dinar și sfidau­ ploaia de flă­cări ce curgea de sus din cauza bidoanelor explodate, nu s’a putut localiza incendiul. Vasul fiind cuprins în Între­gime de flăcări, de teama unei explozii generale care în cazul acesta ar fi periclitat întregul port, cu foarte mare greutate a fost remorcat de remorcherul „Julietă“ afară din incinta por­tului, unde teribilul element și-a continuat­ opera-I distrugă­toare până azi la orele 6 dimi­neața, consumând toata corabia, a cărei albie pe măsură ce ar­­dea benzina, se ridica la su­pra­­fața ,apoi și cădea pradă flăcă­rilor, astfel că din întregul vas nu a rămas nici o bucată de scândură nearsă. Operațiunile de salvare, au fost conduse personal de către d-ni. comandor Topscu, căpita­nul portului, și inginer Grigo­­rescu,. ....­­ Valoarea mărfei e de 13.500 lei. . . .Echipajul vasului, compus di­n căpitan și 6 marinari, au­ fost salvați toți, fără însă a se putea salva hain­ele și econo­miile lor, cari au­ căzut prada flăcărilor. Corabia a fost cumpărată în anul 1907 în Constantinopol ca veche, cu prețul de 14.000 lei­, și era asigurată pentru suma de 5.000 lei la o societate de a­­sigurare din acel oraș. Căpitănia portului a început ancheta, spre a stabili exact, asupra cui cade responsabili­tatea acestei catastrofe. După cum am arătat în nu­mărul nostru de ere, focul a provenit de la bucătăria Vasu­lui. Cum aceste bucătării, foarte primitive, construite numai din câteva scânduri, constituie o voemică primejdie pentru coră­biile destul de numeroase care încarcă produse petrolifere din portul nostru, și spre a se pre­întâmpina în viitor astfel de ca­tastrofe, care primejduesc în­săși existența portului, cons­trucția portului Constanța a luat întinse măsuri de preveni­re ; în acest scop se va construi pe cheia un hotel cu tot confor­tul necesar, unde se vor adă­posti marinarii cari vor fi de­barcați imediat la sosirea coră­biilor lor și unde vor locui tot timpul staționării vasului în portul nostru. ClIl’ȚI ASTR.2-I „Veselia“ de o extraordinară bogăție de ARTICOL­ ȘI ILUSTRAȚII M­OALATE AL LUI TAKE PROTOPOPESCU — NOUĂ AMĂNUNTE — Moartea lui Take Protopopes­­cu a produs o adâncă impresie în cercurile prietenilor săi poli­­tici și personali. Regretatul suferea de­ cancer la intestine și acum câtva timp plecase la Lausanne în Elveția în îngrijirea sanatoriului cele­brului chirurg dr. Rou­x. Sunt două săptămâni de când Take Protopopescu a fo­st supus unei operațiuni chirugicale care a reușit pe deplin. Vești îmbucu­rătoare soseau în țară, anun­țând că bolnavul merge cu pași repezi spre însănătoșire. Aceste vești au făcut pe fiul d-sale, d. Ionel Protopopescu, să plece într’o esc­ursi­­me în munți, liniștit fiind de veștile ce­ soseau asupra sănătăței părintelui său. E de neînchipuit deci impresia produsă de vestea acestei morți D. Nicolae Protopopescu, di­rectorul „Băncei Oltului“ din Slatina, a plecat era la Lausanne ca să ia dispozițiuni și să facă formalitățile necesare în vede­rea aducerea în țară a corpului regretatului său părinte.­­ Atât la Clubul liberal din Bu­curești cât și la­ locuința defunc­tului din str. Sălciilor s-au de­pus registre care au fost acoperi­te de numeroase semnături. Balconul Clubului este cernit; de asemenea și locuința defunc­tului e îndoliată. Steaguri cer­nite s’a arborat și la Creditul ru­ral și Societatea Agricolă. Se crede că trupul neînsuflețit al lui Take Protopopescu va fi adus­ în țară peste opt zile. E probabil că înmormântarea Lui Take Protopopescu se va fa­ce la Slatina. S’a mai arborat drapelul ne­gru la Senat și la „Banca Româ­nească” înființată de defunct. ... Comitetul societăței generale a funcționarilor comerciali, în ședința sa de oră, a hotărât ca, împreună cu delegați ai secțiu­nilor din toată țara, să asiste la înmormântarea regretatului Take Protopopescu, fost preșe­dinte de onoare al societății I. L. I. Pn Turcia, hotarata să declare r&x­­fod­fi Muntenegrulu­i Berlin, 20.­— Ziarul „Berliner Zeitung am Mittag" anunță din Constantinopol că guvernul tur­cesc este decis chiar a declara războiul dacă Muntenegrul con­tinuă să provoace Turcia. In­tervențiile reprezentanților ma­rilor Puteri in interesul păcei au rămas fără efect Constantinopol. 20.—Pregăti­rile militare ale Turciei conti­nuă cu asiduitate. Gara este­­ plină de trenu­ri încărcate cu grudițiuni de război. Din Ger­mania au sosit 100 de lăzi cu di­­amită. . Regimentul de geniu a plecat la granița muntenegreană. SCRISORI DIN MACEDONIA Sângeroase lupte între antarți și jandarmii turci Turia, 12 Iulie. Bandele ucigașe de antarți au reînceput a-șî face apariția. Via­ța bieților români este pericli­ta­tă. In regiunea noastră sunt cinci bande de câte 10—20 persoane: 1) Banda căpitanului Ciocada­­ma; 2) banda căpitanului Xanto­­pulos; 3) banda căpitanului Ch­cara; 4) banda căpitanului Bi­­lan și h) banda căpitan,udul Vari­­gheli. Pe lângă fiecare­­ bandă ese atașat câte un ofițer grec. Efectivul lor se poate ridica la nevoe până la 100 de oameni, a­­dunați din satele grecești. Duminică, 3 Iulie, la amiază, auzeam foarte distinct­ din­ co­mună niște puternice salve de pușcă. Detunăturile au durat aproape un ceas. Nimeni nu știa ce se pe­trece. Toată Turla era în ferbere. Căci gloanțele cădeai­ cu grindi­na asupra comunei­ tarților și deși rănit la piciorul Stâng, a venit în comună să dea alarma. Numai de­cât d. Ciema a ales vreo 15 voinici români înarmați și a alergat la fața lo­cului. Antarți­ o luaseră la fu­gă, deși erau mai numeroși. Românii au găsit la fața locu­lți! cadavrele jandarmilor uciși, precum și cadavrul căpitanului Vangheli Zoriță și încă un cada­vru, căruia nu i s’a putut stabili identitatea, dar care se crede a fi al unui ofițer grec. Asupra lor s’au găsit mai multe scrisori de la comitatul din Grecia. Jandarmilor turci uciși li s’au făcut o înmormântare solemnă. In satul Broslog s’a dus o po­teră de 15 soldați, sub comanda ofițerului Ismail Agba, și s-a gă­sit toată lumea adunată la bise­rică, făcând jurământ, înaintea unui căpitan de antarți, de a se rescula la primul semnal. Căpitanul era însoțit de rume- Toți românii sub arme au luat măsuri pentru apărarea comunei. Pe când se faceau a­­ceste pregătiri, iată că sosește jandarmul Aii. Ne am repezit cu toții să aflăm ce se petrecuse și iată ce am aflat: Sergentul de jandarmi Riza efendi din corna noastră, în ziua de Sâmbătă, 2 Iulie, luând 3 jandarmi s’a dus în comuna Mu­­nahit să facă o anchetă. Dumi­nică, la amiazi, pe când se în­torceau în Turia la locul numit C­ăldărușe, s’au pomenit încon­jurați din toate părțile de an­­tarțî. La prima salvă sergentul Riza efendi, jandarmii Alișah și Ha­sen Dram­ali, au căzut răniți. Dar, așa răniți cum erau, au ținut piept­ un ceas până când n’au mai avut putere de a lupta Jandarmul­uii a scăpat ea prin­ minune, a forțat '’rândurile an­roși antarți; însă, la primul foc de pușcă tras de soldați, grecii au luat-o la fugă, lăsând un mort și corespondența comitetu­lui din Atena. O altă puternică bandă de 400 oameni a trecut pe teritoriul otoman, prin ținutul Aminciu­­lui. Vineri, 8 Iulie, au sosit în comuna noastră filologii englezi Alan Wae și Thomson și au stat în gazdă la d. D. Ciema 3 zile. Ei au rămas pe deplin mulțu­miți, interesându-se de obiceiu­rile, cântecele și basmele româ­nești. Azi au pornit de aici pen­tru Aminciu, având de gând să viziteze toate comunele româ­nești din Epir. — Duminică, 26 Iunie, au avut loc cu succes examenele școalelor românești din locali­tate. Diverse Cadavrele a doui ansard­-ucișl i Două seftanii integrate de sacietatsa es­­saunala de tramvai Se știe că Primăria Capitalei, in urma intervenției ministeru­lui de interne, a oprit de a se mai executa lucrări pe stradele Capitalei de societatea comuna­lă de tramvaie. Din această cauză, societatea a introdus era. Înaintea tribuna­lului Ilfov, următoarea acțiune contra ministerului de interne: Domnule președinte, Societatea comunală a tram­­vaelor București a suferit con­tinuu­ atingeri in funcționarea sa din partea ministerului de interne. Fără nici un motiv, In mai multe rânduri, ministerul de interne a dat ordin de sus­pendarea lucrărilor­ întreprinse de societate în stradele Capita­lei, deși aceste lucrări erau a­­p­roba­te de primăria Capitalei. Acum in urmă ministerul prin adresa No. 42.811 și 2584 din 911, către primăria Capitalei, comu­nicată societățea în copie prin adresa primăriei No. 42.811 și 2478 din 911, ordonă Încetarea absolută a oricărei lucrări, mă­sură pe care ministrul de inter­ne a și executat-o, după cum se constată din procesele verbale încheiate in ziua de 16 Iulie 1911. Pe de altă parte ministerul de interne prin diferite adrese că­tre primărie s’a crezut în drept să se amestece pe cale de auto­ritate administrativă în afacerile unei societăți private. Mai mult, din toate publicațiunile făcute de ministerul de interne și din diferitele sale adrese către pri­măria Capitalei, cu privire la societatea comunală de tram­­waie, rezultând atacuri violen­te și nedrepte la adresa societa­tei noastre, de natură a-I com­promite interesele. In vedere că toate actele vor­bite aci sunt ilegale. In vedere că după art. 908 cod civil, orice fapt ilicit se traduce în daune interese în favoarea celui păgubit . In vedere că după art. 1000 al. 3 cod civil stăpânii și comitenții sunt răspunzători de propușii lor, în funcțiunile ce li s’au în­credințat . Pe aceste considerațiuni, sub­semnații, în numele societăței comunale a tramv­aielor Bucu­rești, cerem chemarea în judeca­tă a Statului, și anume a minis­terului de interne prim­ a se ve­dea condamnat : 1) A­ face să înceteze ori­ce mă­­­sură ce împiedică lucrările și funcționarea societății pe stra­dele Capitalei, plătind cu titlu de daune cominatorii suma de 50.000 lei pe fiecare zi de împe­­dicare, cu rncapere de la inten­tarea acțiunei. Aceasta cu execuția provizo­rie. 2) L­a despăgubirile civile al căror quantum il vom stabili prin expertizele și cercetările ce vom cere de la onor, tribunal. 3) La cheltueli de judecată Ministerul se va cita în strada Academiei prin reprezentantul său legal, iar societatea la se­diul ci bulev. Domniței. Primiți, d­­e președinte, etc. C. NACC, președintele consiliulu­i de administrație, E. Ghici­, vice președinte, C. RADESCU, director. Acțiunea a fost repartizată la secția II a tribunalului. • O altă acțiune e intentată primăriei în scop de a fi obliga­tă a face vărsămintele precum și la plata dobândei in caz când vărsămintele nu le-ar face imediat. Această acțiune e repartiza­tă la secția­ comercială a trib. Ilfov și se va judeca la 26 Sep­tembrie. Chestia marocană Berlin, 20. — Ministrul de ex­terne Kiderlen-Wăchter și am­basadorul francez Jules Cambon au avut astăzi o nouă întreve­dere. Berlin, 20.—Societatea pentru exploatarea coloniilor germane „Kolonial Gesellschaft“ publică un comunicat prin care declară că nu se mulțumește cu conce­siunile ce Franța le-ar face Ger­maniei în Congul francez și la lacul Ciad, ci cere ca Germania să ceară și ea o parte din Ma­roc,, în cazul când Franța și Spania ar împărți între ele Ma­rocul. In acest caz Germania trebuie să revendice hinterlan­dul portului Agadir, zice „Ko­lonial Gesellschaft“. Fez. 20.— In­versiunea Zebu s’a ivit an non pretendent la tronul marocan, numit Malek­­Mohamed. El propagă războiul sfânt contra străinilor și are nu­meroși aderenți, DE-A LUNGUL ITALIEI di­n­ sam nummt PE ACELEA ALE PAGULUI . Turin, Iunie, 1911 "Auzisem de mult că Turin e un oraș cu străzi largi și regu­late și cu piețe mari și luminoa­se, că locuitorii săi sunt oameni harnici, cari v­orbesc puțin și muncesc mult și că turinezele sunt foarte elegante, — și eram curios de tot să vind acest oraș cu asemenea calități atât de rare prin centrul și sudul Italiei. Trebue să mărturisesc că ceea­­ce știam eu din auzite era doar o icoană slabă a Capitalei Pie­montului, care e un oraș mo­dern și elegant în cea mai po­trivită întrebuințare a acestor adjective. Intr’un cadru minunat, — pe malul stâng al fluviului Padul, — având deoparte colinele verzi ale Supergei­­ și a Capucinilor, iar de alta tot șesul lung al Al­­pilor, cu vârfurile sclipitoare de albul zăpezei, — Turin își în­tinde, cu o simetrie armonioasă, piețele sale vaste și pline de lu­mină și străzile sale lungi, drep­te, curate, mărginite de arca­de spațioase și comode. E atâta ordine în arhitectura acestui o­­raș încât încotro te .duci îți pare că ești mereu­ în acelaș punct. Piețele sunt toate deopotrivă, de­­m­art. străzile deopotrivă de re­gulate și casete- sunt mai toate vopsite La fel, așa că ușor te poți rătăci în această uniformitate. Contribui să mărească confuzia și numele multor străzi, luate din istoria Casei Sa­voia care-și are aci leagănul. Dacă n’ai me­morie bună te încurci ușor cu atâția Victor Emanuel, Carol Emanuel, etc. Centrul vieței e în Piazza Castello, unde se află un vechiul castel medieval care poar­tă numele de Palazzo Madama. Din această piață pleacă trei străzi care sunt cele m­­ai frecv­­entate, Via Roma, Via Po și Via Pietro Micea. Mai ales subt um­britele arcade,­portici ale pieței și ale ultimelor două străzi, e veci­nie mișcare și auzi în fiecare moment salutul caracteristic al piemontezilor: cere ai cerea! Aici­e corso al turinezilor, în special iarna și în zilele urâte când nu se pot plimba subt cerul Liber. Dacă nimerești la Turin pe o astfel de zi și te duci dimineața înainte de ora mesei orî spre seară subt acești portici, ai să-ți poți face o idee de fizionomia Locuitorilor. Tipurile blonde și castanii predomină: — bărbații au înfățișarea severă și concen­trată a oamenilor care sunt pre­ocupați de lucruri serioase. De altfel, Turin nu a produs numai industriași ci și diplomați fai­moși și militari — mai ales mili­tari — cari au făcut celebră mi­ca armată sardă de pe la mijlo­cul veacului trecut. In înfățișa­rea serioasă și liniștită a turine­zilor e ceva din regularitatea și simplicitatea orașului lor. În schimb femeile se impun printr-o eleganță plină de distincție. Și sunt elegante nu numai cucoa­­nele din societate ci și cele din popor. In această privință o spe­cialitate turineză sunt santinele, fetele din atelierele de croitorie. Ele abia așteaptă să iasă dela lucru ca să-și poată plimba sub portic­ rochiile lor, tăiate în cel mai modern cambie sau entrave. Sunt câteva, unii aici și au mare slăbiciune pentru studenții uni­versității cărora le îndulcesc anii de studii și apoi Îi lasă ’n pace când au ajuns oameni for­mați. E atâta afecțiune între aceste două categorii sociale, încât se povestește că nu de mult cu pri­lejul unei greve a sartinelor, studenții ,au făcut­ cauză, comu­nă cu idulcineele lor și patronii croitori au trebuit să cedeze, te­­­mându-se de niscaiva devastări. In opere de artă Turinul ca și Genova nu e prea bogat. Cele câteva palate în stil baroc, ca Palazzo Garigna­no, Palazzo di Gitt­a și Palazzo Reale sunt un patrimoniu foarte sărac când te gândești la numărul cel mare al palatelor romane. De aseme­nea puține lucruri de seamă în pinacoteca din Academia de ști­ințe. In schimb sunt multe și frumoase monumentele publice. F­urm­ezi! au înțeles că nu pu­teai­ lăsa goale vastele lor pie­țe și de aceea pe fiecare din ele au ridicat câte o statue. Casa de Savoi­a avea destui principi glorioși ca să le poată popula pe toate. Cea mai frumoasă e sta­tuia eqursivă a prințului Ema­nuel Filigert, opera sculptorului Marecchetti. Principele, care a fost general al lui Filip II de Spania, o reprezintat pe când pune sabia în teacă, după o vic­torie repurtată contra francezi­lor. E un monument original, plin de viață cu care se fălește pa drept orașul. Dar ceea ce e mai interesant la T­uxin și face acest oraș foarte scump italienilor sunt numeroa­sele amintiri din epoca Risor­­gimentului național Dacă Ro­ma a fost sufletul imperiului ro­man și apoi al Papalității, Turi­nul a fost leagănul celei de-a treia Italii, Palatul Carignano, unde și-a ținut ședințele parla­mentul italian de la 1861 -64; mo­­numentul armatei sarde și ac­ia a­ lui Cavorzi; colecțiile de arme din Armenia reale; muzeul ri­­sorgimentuluiî din Mole Anto­noHiana­ «ca cu turnul înalt de 170 metri —; sunt atâtea amin­tiri și rămășițe pioase din vre­mea nu prea depărtată de noi când în acest oraș s’a plămădit unirea Italiei și toate acele grele mișcări’ prin care s’a curățat țara de străini. Edmondo de Am­icis în volu­mul Le tre Capitali: Roma-Firen­­ze­torino, In câteva pagini ad­mirabile, evocă cu o măestrie pe care numai el o stăpânea, zi­lele faimoase când aci se strân­ses­eră patrioții din toate colțurile Italiei ca să chibzuiască asupra soartei poporului­ lor. Marele scriitor povestește cum se întâl­nea­u sub arcadele­­ din Piazza Castello emigranții sicilieni și neapolitani, fugiți pentru a scă­pa de­­ urgia­ Burbonilor, cara veniau prin­ cafenele retrase tri­mișii din Toscana și­ Emilia ca să hotărască plebiscitul și cur­­ se conspira­­ pentru a se organi­za expediția garib­aldină. Si n mai spune de Am­icis în cuvin­te pline de viață despre zilele când austriacii au trimis lui Ca­­vour ultimatum-ul, despre luptele iscusitului diplomat pentru­ a-și atrage prietenia lui Napoleon al III-lea și în sfârșit, despre ședin­țele memorabile ale parlamentu­­lului italian subalpin. Oricine, vizitează Turinul ar trebui să citească aceste pagini minunate căci numai astfel va simți că pie­țele, străzile și arcadele regulate dar monotone de aci au "și ele în trecut, vorbesc și ele ca și ruinele Romei imperiale, ca și zidurile Romei papale. Era firesc că în anul acesta a­ cincii antenarului, TurinuL, — capitala de erî — să fie chemat a sărbători cu acelaș fast ca și capitala de azi, evenimentele glorioase de acum cincizeci de ani. Paralel cu expoziția din Roma, Turin, și-a organizat și el o expoziție internațională. Dar și cu această d­ecazie, capita­la harnicului, Piemonte a știut să-ș­i afirme superioritatea. Ex­­poziții din Turin 1­ G despre care vom vorbi în câteva articole — o splendidă din Wate punctele de vedere. * E. Para, TUTUN: Pmzza Gastello cu Patazzo Madona Dragoste de scriitor . (Un alt erou al timpului nostru) Bontan original din zilele noastre de MIHAIL NEGRU I. E dram spre locuri cunoscute Gândurile îi mai cutau dornice înapoi, spre luminile și veselia din capitala lumei. Era totuși nerăbdător să ajungă cât mai curând în București și să se va­dă odată așezat. Avea de gând s a se apuce serios de muncă. , Sub tăria acestui singur gând, te simți arzând și sufletul îl fu deodată năpădit de acea neliniș­te specifică, de acea apăsare ce însoțește clipele după care va porni trenul cu care ai șt­te BUCI. 1 In vason, avu să șuiere cât­va timp din pricina calorifere­lor cari nu se încălziseră încă ; își simțea picioarele înțepenite de frig și aștepta, cu nerăbdaia­­ să se facă bine ziuă. Nici pe-aci nu ninsese, anul a­­cesta, decât foarte puțin. Zilele erau așa de limpezi și pline de soare, că te-ai fi crezut mai curând la începutul Lui Martie decât la sfârșitul lui De­cembrie, înaintând spre Predeal. In­să, frigul se simțea mai mult, crescând odată cu veni­rea zilei, cu lumina ei alburie. Se apropia de munți,­­ ale căror vârfuri albite de zăpadă se de­semnau­ prin întunerecul plin de ceață. La Predeal­­ s’au mai pus două ștampile și tot tot atâtea iscălituri pe pe sport și a trecut pe pământ românesc după ce a schimbat la im ghișeu coroanele și fiorinii ce-l avea prin buzu­nare.­­Trenul n­ar ci merge mai re­pede de aci spre București. In fugă se desfășoară frumoasele orașe de munte al Românie­i, cu șoselele lor înguste, cu pădurile de brazi, cu apropiatele creștere de munți pitorești și sălbatece ce amintesc călătorului pe cele­­ din Tyrol. Vârfurile Carpaților ro­mânești sunt singurele in Eu­ropa cari înfățișează această a­­semănare. La Ploești, vagoanele se um­plu de lume. Domni, doamne, o­­fițerî, copil, se ghiemuiesc unii ’ntr’alții, încărcați cu pachete. Mâine o Anul­ nou. Pe drum nu se vede ni­­căirî zăpadă , e frig, insă, și pretutindeni oamenii și lucrurile au un aer sărbătoresc. Abia la ceasurile 11 înainte de amiazi trenul se oprește în gara de Nord, aducând pe Corneliu Adrian. Vagoanele se deșartă, vărsând din ele un furnicar de oameni cari umplu peronul ce au ești. Hamalii se­ înghiesuesc, alergând, se aud trântindu-se u­șile și la Eșire lumea se grămă­dește de abia mai poate ’ncapea. Strada e plină de soare și pă­mântul umed. Dar casele­­­ par mici, mici de­ parcă le-ar lua în mână ca pe­ niște jucării. Și tot­­ orașul parcSto pustiu; se­­ Vede în el m­um­al o slabă mișcare, deși mâine e una din cele mai mari sărbători... VIAȚA E UN VIS Cine nu cu­noaște povestea a­­c­elor suflete, cari, din pricina alcătuirii lor ciudate, nu se simt­­ niciodată împăcate, mulțumite cu starea de față?... Pentru aces­te firi, starea de față e totdeauna o apăsare; fiecare clipă trecută, însă, el — cum zice un foarte cu­noscut poet, — o fericire lăsată’n­ drum. Revenit în București, Corneliu Adrian și-a reluat serviciul la ziarul unde și mai ’nainte lu­cra, și-a luat o cameră la acelaș hotel, o cameră ce semăna aido­ma cu cea din care plecase și din care avea aceleași priveliști, la anumite ceasuri; — sufletul său de mai 'nainte, însă, nu l-a mai găsit. Și iată-l acum pe acest tânăr dorind cea­ mai de curând stare trecută, scurtul timp petrecut la Paria Iacă, de pildă, astă seară, cum stă la geam și privește la fulgii de zăpadă ce cad ușori, albind pământul, el visează un vis ciu­dat: e seară, și într’un café din bulevardul Italienilor, în tovă­rășia cât­orva prieteni, stă bu­curos și fericit, în mijlocul stră­lucitului joc al oglinzilor ce în­mulțesc artistic și fac­e și răsară pretutindeni imaginile plantelor exotice din colțuri; înăuntru e cald și un parfum necunoscut; o orchestră cîntă un vals vechi­, alcătuit numai din suspine și din zadarnice păreri de rău­. Printr’o firească legătură, își amintește de ciudatele simți­­xminte ce-l stăpâneau în clipa când marele oraș i se arătase pentru prima dată în realitate. La ceasurile 3 dinspre ziuă, Pa­risul, deși învăluit în ceață, încă nu dormea; prin multe părți treceau grupuri zgomotoase de întârziați, luminile ardeau pe străzi și prin berării; marea mul­țime a femeilor de stradă ce umplu acest oraș își perdea pe drum florile din păr sau de la piept, pe cari neștiuto­rii le culcau strivindu-le sub pi­cioare. Piața Concordiei apărea ca o feerie din basm­e, cu lumi­nile ei nenumărate și artistic o­­r­ânduite ,cu marele obelisc în mijloc. Mai departe, trecând pe lângă Madeleine, îl văzu pe Alfred de Musset, alb și trist, rece, cu chi­pul îngândurat, sub­ lumina al­băstrie a felinarelor dimprejur. Gândurile lui Adrian însufle­țite de acelaș sirpțimânt, se ală­­turau în șiruri lungi, în ver­suri incăpătoare. Pe piercele­ î monumen­tale Și pe minime de bulevarde, Parisul e o feerie de până *g zori de ziuă arde... Fu mare numărul florilor, al panglicilor și al acelor de păr pe cari Adrian le găsi în drum, — adevărat simbol al acestui strălucit oraș care dela început ÎI vorbea firii lui. Ce dor­is­e de Paris, și totuși, într’o vreme cât de apăsat se simțise în el ! După câtva timp, Adrian își dă seamă că această bolnăvi­cioasă visărie în care sufletul său lâncezește nu­­ e de nici un folos, și, ca în multe alte dăț­î, simte o părere de râu înțelegând lipsa de echilibru de care e stă­pânit. Se a­șează la masa pe ca­re stau rânduite „Pledoaria lu­nui nebun“ de Strindberg, „So­­nata Kreuzer“ a lui Tolstoi și „Dan“ al lui Vlahuță. Aceste cărți par că s’au strâns laolaltă numai prin spiritul asemănător ce le însuflețește, prin’r’o în­lă­­ruire firească dar care scapă to­tuși luării-aminte imediate. A­­drian nu-șî aducea aminte să le fi pus el, anume, laolaltă. Lângă ele stă „Filosofia artei“ a lui Tahir "și apoi „ Doamna Elzen“ a lui Sienkieuder­ ...Aceas­tă din urmă carte a luat-o din Paris, de la unul din nenumăra­ții antiquarî ce stau îșișinuți de alungul Senei. Frumoasă carte, își aduce aminte că în ziua când a citit-o,—și a citit-o în­treagă într’o după amiazi—se îndrăgostise seara de o femee de la „Grande Taverne“ din Fau­bourg Montmartre. Această fe­meie semăna cu Maria, de care e vorba în cartea lui Sienkie­­wicz și pe care o iubește picto­rul Swirski IV* urmat II 4 -j 11 ■ wWWWWK Xj life^» m­amu» I 1

Next