Universul, septembrie 1911 (Anul 29, nr. 239-267)

1911-09-19 / nr. 258

Aflehiaed Reşad, sultanul Turciei Calendar pe anul 1­911 Ortodox Luni, 19 Septembrie—Mart. Trofim Catolic­i î.uQi 2 Octombrie.—îngerii păzitori Afii.soarelui fiull.Apusul soarelui 5.55 UNIVERSUL are următorele linii telefonice Administrația :.... 6/62 Redacția. ....... 12/88 Străinătatea ... ... 20/56 RAM. ITAU­TAM MISIUNEA RUSA LA SINAIA PLECAREA DIN CONSTANȚA Constanța, 18 Septembrie. După cum am comunicat, azi, la orele 4.20 dim. misiunea ru­să compusă din 32 ofițeri în cap cu amiralul Bostraem, a plecat la Sinaia cu un tren special ca­re aștepta în port. Misiunea a fost petrecută la plecare de șefii autorităților ci­vile și militare și de ofițerii su­periori din garnizonă. După ce membrii misiunei s’au întreținut cu cei prezenți, trenul s’a pus în mișcare. Au fost atașați pe lângă acea­stă misiune următorii ofițeri din marina noastră militară : Comandor Cătuneanu, căpit. Bucnoltzer, și locot. Istrate. Misiunea va sosi la orele 12 la Sinaia. SOSIREA LA SINAIA Sinaia, 18 Septembrie Misiunea rusă a sosit în loca­litate la ora 11.55, cu un tren special, venind de la Constanța. La gară a fost primită de d-ni: colonel Graszoski, adjutant regal, colonel Baranga, Mano­­lescu, primarul orașului și alții. După ce s’au făcut prezintări­­le, au pornit spre castelul­­ peleș, în trăsuri și automobilele pala­tului, precum și un break. Distinșii oaspeți au descins la casa cavaleriei unde s’au îmbră­cat în mare ținută. AUDIENȚA LA CASTELUL PELEȘ La ora 1S.45 misiunea rusă a mers la castelul Peleș. Amiralul rus Bastroev a fost primit în audiență de M. S. Re­gele, care era îmbrăcat în uni­formă rusească, Majestatea Sa fiind proprietarul regimentului rus Vologda. La ora 1 a sosit la palat, ve­nind de la castelul Pelișor, A. S. R. Principele Ferdinand, în uniformă de colonel rus. Alteța • Sa a sosit la Sinaia astă-noapte la ora 2, cu un tren special, venind de la Constanța și a rămas în vagon până dimi­neața. După ce s-a terminat audien­ța, M. S. Regele a venit în sala­ de primire, când amiralul Bas­traem i-a prezintat pe membrii misiunea, dintre care și pe con­­tra-amiralul Nișinsky. Printre membrii misiunea era un ofițer al cărui tată a luat parte la asediul Sebastopolului. Amiralul a făcut aceasta cu­noscut. Majestăței Sale pe când­ sî prezintă pe acest ofițer. DEJUNUL . După ce s’au făcut prezintă­­rile.-mi a­ trecut în sala maură* unde s’a servit un dejun de 64 tacâmuri. In acest timp muzica militară a intonat marșul rusesc Volog­da, după numele regimentului al cărui proprietar e M. S. Re­gele. La dejun, la dreapta Suvera­nului a luat loc d-na de Giers, iar la stânga amiralul rus Bastraem. In fața Majestăței Sale era M. S. Regina la stânga căreia se afla A. S. R. Princi­pele Ferdinand, iar la dreapta d. de Giers. In tot timpul dejunului muzi­ca batalionului de vânători a intonat diferite cântece. Au luat parte la dejun, afară de Familia regală și A. S. R. Principele Ferdinand, întreaga misiune rusă, d-na și d. de Giers, ministrul Rusiei la Bu­curești ; prințul Schwönburg, d. Lizacowsky, prim-secretar al le­­gațiunei ruse; d. Alexis Crăs­ti­­o­r și baronul de Taube, ata­șați ai legației ruse; colonel Is­­kinsky, atașat militar rus; principesele de Bentheim ; prin­cipesa Sofia de Wied; d-na Tholwitz, d-ra de onoare a prin­cipeselor de Bentheim ; d. m­ini­stru Maiorescu, doamna Zoe Bengescu, doamnă de onoare a M. S. Reginei; d-na Maria ge­neral Poenaru, doamna de o­­noare a M. S. Reginei, d­. general Mavrocordat, șeful ca­sei militare regale; d. coman­dor Graipsky, adjutantul M. S. Regelui; d-ni. general Robescu, coloneii Baranga și Greceanu; d. locot.-colonel Petala, coman­dantul batalionului de vână­tori și ofițerul de serviciu. TOASTUL REGELUI La șampanie, M. S. Regele a rostit, în limba franceză, urmă­torul toast: „Sosirea escadrei rusești la Constanța și prezența ofițerilor marinei imperiale in mijlocul nostru, Imi dă, pentru a doua oară în anul acesta, fericitul prilej de a închina in sănătatea Majestăței Sale împăratului, Au­gustul vostru Suveran. „Viu mișcat prin grațioasa a­­tențiune ce a avut binevoind a trimite escadra Mării Negre in apele române spre a Mă saluta, mulțumesc Majestăței Sale din adâncul inim­ei pentru această nouă dovadă de prietenie, ce are un așa mare preț pentru mine. ..Făcând urările cele mai căl­duroase pentru fericirea Sa pre­cum și pentru gloria marinei imperiale, ridic paharul Meu, în sănătatea Augustului vostru su­veran, care­ Mî este cu deosebire scumpă. Trăiască M. S. Impă [UNK]>­raiul Niculae­­“. Ultimele cuvinte ale Majestă­­ței Sale au fost acoperite cu prelungite urale, iar muzica a intonat imnul imperial rus. După terminarea dejunului, M. S. Regele a făcut­ cerc, între­ținând­u-se cu toți m­embrii mi­siune!, cari au vizitat întregul castel.­­ La orele 3.35, misiunea a pă­răsit castelul Peleș, ducându-se la casa cavaleriei, spre a-și schimbă ținuta. DECORAREA OFIȚERILOR RUȘI M. S. Regele a bine-voit să de­coreze pe d. amiral Bóst­racin cu cordonul Stelei României și pe contra-amiralul Vișinsky cu cordonul Coroanei României. Ceilalți ofițeri ruși, cari au participat la dejun, în urma în­țelegere­ pe care M. S.. Regele o va avea cu d. de Giers, vor fi de asemenea decorați. * • * • La orele 4 membrii misiunea si’au dus la locuința d-lui de Giers, unde s’a servit ceaiul. In drum, în dreptul parcului, soldații Lat. de vânători au executat diferite danturi națio­nale pe când membrii misiunea treceau spre casa d-lui de Giers. INAPOIAREA MISIUNEA LA CONSTANȚA La orele 5 și 20, misiunea rusă însoțită de d. de Giers, a sosit la­ gară.. Vice-airiinulul Bastraem s'a întreținut cu ministrul Ru­siei până la 5 și 30, când trenul special s'a pus în mișcare. La Ploești trenul s’a oprit și s’a servit, în restaurantul gă­­rii, masa oferită­ de ministerul de războiu. La orele 8 trenul special și-a continuat drumul spre Con­stanța. D. Luca Elefterescu, prefect de Prahova, a însoțit misiunea pe parcursul Ploești-Sinaia. DEBARCAREA ECHIPAGIILOR RUSEȘTI Constanța, 18 Septembrie. Echipagiile bastimentelor es­cadrei ruse au debarcat azi, vi­zitând orașul, care este foarte a­­nimat, timpul fiind frumos. Marea însă fiind foarte agi­tată, vizitarea bastimentelor e imposibilă, bărcile neputând eși la larg. b­ucurești, 49 Septembrie 191­1, Chestiunea macedo-română Cu privire la proiectul de re­gulament pentru administrațiu­­nea școlilor și bisericilor, alcă­tuit de comunitățile din Cosova și de care m­e-am ocupat, am pri­mit mai multe­ scrisori dela aro­mâni din țară. Iată una din a­­ces­te scrisori . Domnule Director, Cu multă plăcere și bucurie,­­la, românii macedoneni am luat cunoștință de buna-voință ce au­ avut de a supune judecă­­ței opiniunei publice din țară toate părerile cu privire la orga­nizarea și conducerea chestiunei macedo-române. Ca vechiu luptător în această chestiune; vă rog să-mi permi­teți a expune, în mod cât se poate de imparțial, diferitele pă­reri asupra cauzelor cari stân­jenesc progresul chestiunei na­­­­­ionale a românilor din Impe­riul turcesc. Numai asupra unui singur punct toate părerile sunt de co­mun acord, și anume că mișca­rea românească din Turcia ieste mai slabă de­cât toate pro­pagandele similare, este așa de slabă în­cât ambcii și toți acei cari au făcut jertfe pentru ea, o deplâng din suflet, văzând că dușmanii o nesocotesc. Asupra cauzelor­­ cari produc acest rol, părerile sunt însă îm­părțite. Unii susțin că tot răul provine­­ de la sistemul defectuos, care de 40 și mai bine de ani se aplică la conducerea școalelor. Trebue ca aceste școli să fie admini­s­­­trate de comunități al căror membri, aleși de popor să­ aibă toată răspunderea chestiunei. Se vor alege apoi comisiuni de profesori, cari să îngrijească propriu zis de învățământ. Se vor numi inspectori, revizori,­­directori, dintre cei mai capa­bil profesori cari prin munca, capacitatea și trecutul lor și-au­ căpătat simpatia și încrederea poporului. In sfârșit se va pro­ceda la fel cum se procedează la Greci, Bulgari, Sârbi, Evrei, etc. Iradeaua de la 1905 și legile­­­­ i­­­r .1 «Ani v»amrn onir­r la vr._ IVUbClbC U.C UUUl drui wi*­o mânilor toate aceste drepturi. . In jurul acestui program sunt grupate toate elementele, mai toți intelectualii de frunte din Turcia și toți, dar absolut toți românii cari susțin cu suflet i­­deia națională. Lupta datează de mult, de la 1895 când a isbucnit un conflict între eforii și guvernul român din țară. In timpul din urmă, mai ales dela proclamarea noului regim constituțional,­­ această mișcare­­ a luat proporții Însemnate, iar astăzi amenință să degenereze într’un conflict și mai grav de­cât altădată. Cei cari se opun la această­­ mișcare susțin că românii mace­doneni n’au Încă oameni for­mați pentru a se conduce sin­guri, că cei cari fac gură sunt necinstiți, că guvernul român care dă bugetul, trebue să facă Iți administrația, că românii macedoneni nefiind supuși ro­mâni, nu pot fi trași la răspun­dere, că toate abuzurile comune până acum se datoresc unor ins­pectori macedoneni, că guver­nul actual a făcut economii de peste două sute de mii lei, cari se cheltuiau în vânt și așa mai departe. La aceste argumente românii macedoneni răspund : :De patru­zeci și mai bine de ani poporul,fiind­­ îndepărtat sis­tematic de la orice amestec în chestiunea școlară și națională, n’am­ putuț­eși la suprafață oa­meni așa cum ar fi de dorit; totuși sunt destui cari în timpul evenim­entelor sângeroa­­se din vremea bandelor, au dat dovezi de patriotism, așa că me­rită să fie în capul chestiunei. Excursioniștii sub conducerea d-lui doctor C. Istrate și toți că­lătorii­ cari au vizitat acele lo­curi, din propria lor inițiativă, fără misiuni oficiale, pot fi mar­tori că acolo Sunt români cari gândesc și simt bine. Și apoi trebue oare sacrificat un principiu, pentru considera­­țiuni­­ de persoane ? Aplicarea noului sistem de organizație propus de comunități se cere tocmai în vederea de a mișca și atrage o masă? însemnată din grecomani fruntași, cari pot da forțe însemnate cauzei naționa­le. Oare turcii au avut elemen­te când au proclamat Constitu­ția .? Oare în Rom­ânia au fost­ elemente destule când s’au înfi­ințat Divanurile ad-hoc ? Oare Bulgarii au avut generali, doc­tori, ingineri, deputați, magis­trați, a doua zi după liberare? Și așa mai departe. In cât privește argumentul că românii macedoneni sunt ne­cinstiți, naționaliștii răspund astfel: Guvernul român poate la fața locului să exercite cel mai serios control financiar. Să numească un delegat care la fiecar­e trei luni chiar, să con­troleze la fața locului toate chel­­tuelile, dacă sunt sau nu con­form cu statele personale, sau orice act. Tocmai spre a se pune ca­păt­­ abuzurilor din trecut, co­munitățile cer un nou sistem de conducere și organizație, căci toate neregulile au fost comise de oameni numiți de guvernul din București cari fiind supuși români, poporul nu avea nici măcar un drept de observație și de consultare, în­cât dreptul de răspundere este un argument de prisos. Economiile realizate nu pot fi aduse ca argument de justifi­care pentru menținerea actua­lului sistem. Pe calea pe care s’au făcut e­­conomiile, s’ar putea suprima întreg bugetul. Comunitățile noastre cer ca guvernul român să fixeze quan­­tumul bugetului anual și ca în marginele acestui buget să se satisfacă diferitele trebuințe șco­lare, bisericești și naționale de la fața locului, controlul finan­ciar și numai atât. Așa procedează și au proce­dat Bulgarii, așa fac Grecii, așa au făcut și fac Sârbii. Repre­zentanții guvernelor respective nu exercită decât un control fi­nanciar. De ce n’am face și noi româ­nii tot așa? Mulțumind, vă rog a primi în­credințarea deosebitei mele sti­me. Profesorul de dans G. Macri prins la gara Giurgiu K­issosk­aisá fals la Bulgaria Giurgiu, 18 Septembrie. Azi, cu trenul de 10 dim. a sosit aci spre a trece la Rus­­ciuk, profesorul de dans C. Ma­cri, care se știe că acum câteva linii făcuse să se vorbească a­­tât de mult de el, cu prilejul trecerea la Sofia a telefonistelor Cocăneanu și Cristoforescu. C. Macri, de rândul acesta era însoțit de soția sa Ana Ma­cri și avea cu dânsul și două fete, care după aparență pă­­reau a fi minore. Un călător care o văzuse suin­­dut-se din gara Filaret, a căutat să-l urmărească într’una în cursul mersului trenului și făcu atenți și pe alți călători din acel vagon, asupra persoanei lui Ma­r,­ _ r.oArîoY rla o­rm­monii lor 'U t ȘI 11 lUO0^A­ibl , de minore pe care o practica de obicei. Călătorul, care este un func­ționar superior la un minister din Capitală, a cerut lui Machi actele celor două fete și acesta le-a dat imediat. Erau pașa­poartele și actele de naștere. Una se numea Clara Bucholtz și era majoră iar cealaltă, Frie­­del Josefina Maria, după actul de naștere, numai de 15 ani! Sosiți în gara Giurgiu, călă­torii i-au făcut lui Macri o ma­nii­e stațiune ostilă, lucru ce a atras atențiunea și giurgiu­ve­ni­lor care se aflau pe peron. In timpul acesta, subcomisa­rul Ștefănescu din gară a cău­tat să liniștească publicul, fiind­că puțin a lipsit ca el să lin­șeze pe Macri. Apoi un d. Wasserman, deja o societate de asigurare, care era printre călătorii sosiți , a vestit pe d. M. Sf. Rădulescu, comisarul-șef al poliției portu­lui Ramadan, care câte­odată pornește cu acest tren în port, spre a­­ avea timpul să inspec­teze pe călătorii ce vor trece în Bulgaria, și d­sa intervenind i­m­ediat a luat actele de la acel domn funcționar și i-a invitat să-l urmeze în portul Ramadan, până unde Macri și fetele aveau bilet de tren, și pe unde aveau intențiunea să treacă în Bulga­ria. Ajunși la poliția portului, d. comisar-șef M. St. Rădulescu, le-a luat câte un interogatoriu. Minora Freedel Josefina Ma­ria, a declarat că are consimță­mântul mamei sale, dar pe al tatălui sau nu, și că a fost an­gajată de Macri ca să danseze la un teatru din Sofia, unde spunea că Cocăneasca și Cristo­­foreasca, se pricopsise. Apoi a spus că este din cătunul Bellu de lângă București, în strada Olteni de acolo, și că a luat-o Macki de acasă. Comisarul portului a mai luat apoi și declarațiunile celeilalte fete și pe a soției și apoi s-a cerut direcțiune­ siguranței po­liției generale din ministerul de interne ca să controleze la domi­ciliul părinților minorii Free­del Josefina Maria, dacă i-a dat consimțământul să plece sau nu. S’au dresat acte. ȘaMat Manevrele din Moldova Bacău­, 18 Septembrie. Astă seară a sosit în locali­tate întreg corpul III de arma­tă, venind dela Faraoni. Trupele vor sta aci 2 zile în repaus, divizia 5 cantonată în satele din apropierea orașului, iar divizia 6 în oraș. Se vor da lupte de către cor­pul III de armată contra cor­pului IV, care se află la Roman. In localitate se află d-nnî ge­nerali Aslan, Corjan, Bogdan și Iar­ca. Mobilizarea brigăzei l­a Pitești, 18 Septembrie. Comandantul b­rigazei V din localitate a primit astă noapte, din partea ministerului de răz­boi, o telegramă urgentă confi­dențială, prin care i se ordonă ca întreaga brigadă să fie mo­bilizată în 24 de ore. In acest scop, s’au făcut azi toate pregătirile necesare, s’a împărțit soldaților cartușe de războiu și s’a rechiziționnt cai și căruțe pentru transporturi mili­tare. Mâine la orele 3 trupele plea­că din localitate. Destinația însă nu e cunoscu­tă. Faptul produce mare senzație în localitate și se comentează mult făcându-se tot felul de su­poziții. ...»■TtwansaiBi .................................. Stom­nu­l Ieșeni și Mih­ail K­ogâlniceanu Iași. 18. — Am anunțat că în dimineața zilei când se va desveli statuia lui Mihail Ko­­gâlniceanu, se va oficia, din i­­nițiativa studențimei ieșane, un parastas pe mormântul neuita­tului om de stat. Drept mulțumire pentru a­­ceastă hotărâre, Centrul studen­țesc din Iași a primit de la d. V. Ko­gâlniceanu o telegramă foar­te elogioasă, la care studenții au dat următorul răspuns: D-lui Vasile Kogâlniceanu București „Apărători și noi ai unui ideal care tinde să regenereze viața neamului românesc, prin cea mai hotărâtă cultură națională, — cu prilejul desvelitei statuiei nemuritorului Mihail Kogâlni­­ceanu— ne întoarcem privirile noastre de adâncă recunoștință și de vie admirație către dân­sul, care pornind de la apărarea aceluiași ideal ne-a dat Româ­nia de astăzi — îndeplinindu-ne prin aceasta cea mai înaltă a noastră datorie“. Președinte: I. DINESCU Secretar-g-ral, Victor Iamandi SERBĂRILE DIN IAȘI Statuia lui M. Cogălniceanu MIȘCAREA dela ministerul de­ externe Pe ziua de 1 Septembrie s'a fă­cut următoarea mișcare la­ mi­nisterul afacerilor streine : D. Const. C. Olănescu, actual Secretar de legațiune cl. I, cu re­­tribuțiunea de secretar de lega­­țiune cl. II, a fost numit în pos­tul bugetar aferent gradului sau, devenit vacant prin înain­tarea d-lui St. Mărgăritescu- Grecianu. D. Ion G. Trandafirescu, ac­tual secretar de legațiune cl. II, cu retribuții­­­ea de secretar de legațiune cl. III, a fost numit în postul budgetar aferent grardu­­lui sau, devenit vacant prin îna­intarea d-lui Olănescu. D. Em. Rosetti-Rosnovanu, actual secretar de legațiune cl. II, cu retribuțiunea de cance­lar, a fost trecut în postul de secretar de legațiune cL III, ră­mas vacant prin înaintarea d-lui Trandafirescu. D. C. Teodorescu Horezeanu, sub-șef de biuron, a fost înaintat în postul de cancelar, rămas va­cant prin trecerea d-lui Rosetti- Roznovanu în alt post. D. Const. Țiulescu, actual re­dactor, a fost înaintat în postul de sub­șef de biur­on, rămas va­cant prin înaintarea d-lui C. Teodorescu-Horezeanu. D. Nic. Stamatiadi, actual co­pist, a fost înaintat în postul de redactor, rămas vacant prin înaintarea d-lui C. Tiulescu. ȘANTAJ cu un pretins flagrant delict de adulter •• — AMĂNUNTE — ’ ' Tulcea, 18 Septembrie. Am comunicat era despre afa­cerea de șantaj comis asupra unui cunoscut tânăr din locali­tate cu situație frumoasă. Din cercetările judecătorului de instrucție, d. Traian Alexan­­drescu, afacerea a luat o întor­sătură neașteptată, care pasio­nează opinia publică. Judecăto­rul a făcut descinderi care dau afacerei un­­ caracter senzațio­nal. Conductorul Filip Io­nescu a fost lăsat în libertate. Instrucția continuă. v.-t; a.-,.... ii«j—wni—nr 1 •-«» maw ii - ■ T RIPOLIS XI — XnserEi3a.é,ri <±1mx c&láitorle Interioril orașului.—Fortificațiile.—Din viața Tripoli tanaiul.—Orașul european: fabrici și școli.—Alfa.—Negoțul local.—Grădini din povești.—IVababil arabi La două pași de arcul de triumf al lui Marc-Aureliu, în­cepe târgul. Cu toate că în vor­birea țărei, orașul se chiamsi. Tripolisul din Occident (Tarabu­­lusu-Garb), — nimic occidental nu vezi totuși în obiceiurile, în moravurile poporului. Limba portul, târgul și târguiala sunt orientale. Spiritul cupid al indigenilor îți apare totdeauna lămurit. A­ înțelegi acest spirit din chiar convorbirile ocazionale, de pil­dă atunci când pornești după târgueli : — Cât costă pepenele verde ? Ți se răspunde cu o altă între­bare : — Cât dai? Și aci­stă toată psihologia tri­­politanului. O fire eminamente cercetătoare, dar cercetătoare în înțelesul speculativ al cuvântu­lui, tripolitanul caută să-ți pă­trundă gândul, să-ți intre în su­flet, ca să-și modeleze apoi con­duita după împrejurări. Interiorul orașului. — Fortifica­țiile Pătrundem în interiorul ora­­șului Zidurile, care au slujit la timp de fortificații, înalte de 10 până la 15 metri și groase de 3 până la 4 metri, aproape neatin­se, înconjoară orașul dându-i înfățișarea unui vast peniten­ciar. Lipsa pădurilor e evidentă aci și aproape providențială, căci astfel locuințele sunt ade­vărate c­onstrucțiuni masive, blocuri de piatră în grămădiri voluminoase, rânduite într’o arhitectură ștearsă. Fiecare casă îți dă impresia unui schit antic, cu zidărie înal­tă și posomorâtă din lăuntrul căruia nu poți privi afară decât printr'o fereastră sau două, a­­șezate sus de tot și depărtate una de alta, întărite cu zăbrele groase de fier. Aceste ferești par făcute nu­mai pentru cercetarea ulițelor în vremuri de primejdie căci, altfel, ele sunt astupate vara ca și în timpul iernii. Intr’adevăr, locuitorul nici n’are nevoe de ferești ca să car­­ete lumină și aer pentru că orice locuință, mică sau mare, e­­ în așa chip construită, în­cât aerul și lumina pătrund în casă prin curtea patrată din interior, în jurul căreia sunt așezate, la parter, dependințele iar la etaj încăperile principale, care sunt rânduite îndărătul unei verande cu balustradă de fier. Diferite plante, așezate în cele patru colțuri, dau parcă o înfă­țișare mai veselă verandelor, dominând curtea pavată, din mijlocul căreia se înalță uneori câte un palmier, așa ca o jertfă spre cer. Din viața tripolitanului.—Târgul Tripolitanul, astfel baricadat, are în casă destule merinde, așa că n’are nevoe să iasă în stradă chiar 5 sau 6 luni, în care timp se hrănește cu cușcusul tradiți­onal și cu­ găditul favorit (carne de berbec conservată în ciment). Băutura și-o ia din cisterne bol­tite în piatră, ciment sau chiar cu boltă de marmură; înfățișa­rea­ târgului se schimbă de pa­tru ori. Astfel, târgul turcesc cuprinde câteva farmacii, cafe­nele, magazine cu manufactură, mobile,­­ alămării, birturi, cla­mării — vreo șaizeci de prăvălii cu toatele. Musulmanii bătrâni, cu barbă în piept și albă, sau turci, tineri­­prin cafenele își sorb din feli­gene cafeaua iar din narghi­lele fumul de tăitor de visuri. Târgul arab cuprinde prăvă­lii, mici de îmbrăcăminte pen­tru indigeni, papucării, bpincă­­rii, olărie, curmale, piment, pânzărie indigenă, pături, rogo­jini și alte produse textile de industrie casnică. In târgul evreesc se găsesc merinde de bună calitate, bru­tării de lux, zarafii, argintării, tinichigerii, fierării, broderii de mână lucrate cu multă finețe și măestrie de evrei. Acest târg este cel mai interesant sub ra­portul producțiunei naționale a evreilor. Târgul europenilor e alcătuit din tot ce poate să-ți dea un colorit neisprăvit de europe­­nism. Maltezii în majoritate și în parte italienii, iată negustorii acestui târg. Orașul european. — Fabrici și școli. — Alfa Străzile principale duc aproa­pe toata la cele cinci părți ale vechiului oraș. Fondat în afară de fortifica­­țiuni, orașul cel nou se compu­ne din case moderne, locuite de europeni și de ofițerii garnizoa­nei. Tot în raza acestui oraș nou se găsesc­­ căzărmile, spita­lele, liceul turcesc, școala de mill«* meserii, comandamentul tar și grădina publică. Puțin mai departe, câteva fa­brici cu mașini hidraulice pen­tru presarea baloturilor de Alfa ce se exportă în Anglia și în cantități destul de însemnate. Alfa este o plantă compusă din firicele subțiri și lungi de un metru ; ea crește la poalele munților Alla. Marea indus­trie textilă din Anglia transfor­mă această plantă în stofe de mătase vegetală. Mii de indigeni al căror capital nu trece de o cămilă slabă de fiecare cap de familie, se îndeletnicesc, mic și mare, cu recoltarea acestei ve­getale care, dat fiind mi­cul ei volum și greutate, cere­ o muncă uriașă până sa aduni o cantitate îndestulătoare pentru un drum de două săptămâni cu­­ cămila încărcată. Cămila e pro­vidența arabului. In lipsa ace­stui bun prieten al lui, în lipsa acestei corăbii sahariane, ara­­­ul e condamnat la nemișcare. Negoțul local. — Grădini din­­ povești. 1— Nababii arabi Negoțul în interior, peste munții Atlas, nu are alt mijloc de transport de­cât miraculoasa cămilă, care muncește fără pre­­tenții, fără zgomot, răbdătoare și rezistență, purtând de multe ori, în coșuri atârnate de co­coașe, chiar o întreagă familie. Ea străbate astfel sute de khilo­­metri. încântătoare sunt grădinile de portocali, lămâi și curmali din împrejurimile orașului. Nu departe de oraș, cale de 20—30 minute, zărești șirul a­­cestor minunate grădini, care, pe vremea fructelor, se trans­formă în feerice păduri de aur, părând asemenea unor grădini din povești. Aci călătorul gă­sește odihnă sub pomii Încăr­cați, aci își răcorește el uneori buzele cu delicioasa licoare a fructului divin. Ici-colea, în inima grădinilor, se înalță câte o villă, reședința de vară a nababului arab. Această minunată panoramă o desăvârșesc numeroșii pal­mieri cari, în jurul grădinilor, par niște păzitori uriași ai a­­cestor păduri fermecate, păzi­tori cari, de sus de tot, clatină din cap ușor când Sirocco ame­nință pe cei de jos. H. K. O VEDERE DIN TRIPOLIS POVESTEA ¥ 1ETII MM u imi unset de mm CAPITOLUL XI TATA SI FRATE Am sosit la Salzburg la 10 De­cembrie 1902, în prada emoțiu­­nilor celor mai vii și celor mai contradictorii. Bucuria că am scăpat de so­­cru-mea și de casa de sănătate era întunecată la gândul primi­­rei ce mi-o vor face părinții. Nu pierdui timpul și mă Înfă­țișai tatei. N­ găsit foarte schim­­bat, cu toate acestea a trebuit să-i spun totul. Mama îl prevenise, fără îndo­ială, căci mai întâi mă trată ca pe o copilă nemulțumită și îm­bufnată; dar când văzu hotărâ­rea mea, mă ascultă cu mai multă atenție. I-am spus că la înmormânta­rea regelui Albert, șambelanul mă înștiință întâia oară: — Pentru numele lui Dumne­­zeu, Alteță Imperială, băgați de seamă ce spuneți și ce faceți, există un complot contra div. Nu îndrăznesc să vă spun mai mult. N­ povestit prigonirea de ne­suferit, purtarea proastă a că­rei victimă am fost, uneltirile lui von Metsch, supraveghierea spionilor lui, ura învierșunată a socrului meu. Tata mă întrebă dacă m’am pl­âns lui Frideric-August și voi să știe ce credea el despre situație. Ce puteam să-i spun, dacă nu adevărul, că bărbata­­mea vedea în aceste idei de pri­gonire resultanta închipuirii mel © supra-ațâțate, agravate printr’o susceptibilitate exage­rată. • V ,­­ț * Părăsită de tata Spre marea mea uimire, pe care nu mă silii s’o ascund, chiar și tata păru că împărtășe­ște părerea lui Frederic­ August. El mi-o spuse neted și mă sfătui să am răbdare, să fiu cuminte și să mă întorc la Dresda: de­sigur că judecasem rău atitudi­nea socrului meu, care nu-mi voia probabil de­cât binele fă­­cându-mă să părăsesc palatul. E vădit că el voia să înțeleagă „cură de repaos“, iar nu casă de sănătate. — Dar, papa, bâlbâit­eu, s’a și spus numele institutului care mi-era destinat: e Sonnenstein, și oricine știe că acolo e o casă de nebuni. — Nimic din câte mi-ai putea spune, reluă tata hotărât, nu mă va convinge că familia rega­lă a Saxoniei ar fi în stare să uneltească o astfel de mișelie împotriva unei prințese moște­nitoare care e fiică­ mea și apar­ține familiei imperiale a Aus­triei. I-am răspuns că ura nu cu­noaște nici legi, nici legături de familie, nici rang, și ca să-l a­­răt că au mai fost astfel de ca­zuri la alte Curți, i-am reamin­tit dușmănia arătată odinioară de către Bismarck contra împă­rătesei Friderica. Dar el nu voi să înțeleagă nimic și mă povă­­țui încă odată să mă întorc li­niștită la Dresda. — Vrei să zici, papa, exclamai desnădăjduită, că nu mă crezi? Te asigur că departe de a-mi exagera suferințele, din drago­ste pentru d-ta, am atenuat mai curând amănuntele. Oh! scum­pe tată, ai fost totdeauna cel mai bun prieten al meu, iubi­rea noastră e adâncă și adevă­rată, te rog din suflet, ia-mi a­­părarea! Ce mă voiu face dacă mă vei parări ? Desigur că nu vei refuza fiicei d-tale un colți­șor din acest enorm palat unde să poată trăi în pace, departe de vrăjmașii ei! Oh! ascultă-mă, nu mă alunga! Dacă mă lași să stau aici, nu-ți voi­ face nici o su­părare, situația se va schimba iute la Dresda, de îndată ce bă­r­­batu-mai va ști că nu mă mai întorc și când dușmanii mei vor afla că sunt sub ocrotirea Imp­ăi­ratului Austriei și a d-tale! împreunat mâinile rostind a­­ceste cuvinte , dar deși tata pă­ru mișcat de vorbele mele, ră­mase neînduplecat. Mi se păru că spune o lecție pe din afară când încheiă : — Doamne, ce supărări tmî faci, Luise ! îmi pare foarte rău, scumpa mea copilă, că ești nenorocită, dar e totdeauna lucru delicat să te amesteci în­tre bărbat și nevastă și eu n’am de gând s’o fac. Poți fi sigură că n’am să te temi de nimic, dacă bărbatul tău îți spune că nu-i nimic de temut. Ar fi mai bine să alungi aceste îngrijiri bolnă­vicioase și aceste bănueți ne­drepte. Ajutor frățesc Nu-mi mai rămânea decât să tac. Atunci cerul ajutor fratelui meu Leopold. El își dădu păre­rea în cuvinte cam aspre despre încăpățânarea tatei. — Tata se teme să nu-l jigneaia­scă pe Franz-Ioseff adaose el Ne înțeleg de ce ac tem atât da

Next