Universul, octombrie 1911 (Anul 29, nr. 269-299)
1911-10-26 / nr. 294
ANDI XSK WO. 2^4—MIERCURI 26 OCTOMBRIE 1914— , Forajator: LUIGI CAZZAVILLAN Veă?r Mb Tripolis Sus: strata Riccardo. jcs: strada Marisei Războiul italo-turc rimmiumul in APELE TURCEȘTI Ziarele geroase și -striac* critică anexarea Hota Italiană în apele Turciei europene Constantinopol, 24. — Ziarul „Sabah" spune că flota italiană a sosit era la prânz in fața insulei Chios. Altă parte a flotei a fost zărită nopțile trecute în largul mărei în fața porturilor Esyruth și Yusuustanik. Salonic, 24.— Vapoarele turcești armată că mai multe vapoare die războia italiene sau ivit în apele Salonicului și luminează noaptea marea cu reflectoarele. Guvernul turcesc a luat măsuri pentru apărarea Salonicului. Comstantinopol. 24. — Consiliul de miniștri a decis să expulzeze pe toți italienii din Turcia in cazul când flota italiană ar ataca porturile din Turcia europeană. Salonic. 34. — Astă noapte ! vapoare de războia italiene au fost văzute in dreptul Valonei (Albania). [ . .. Portul Cili din Tnpohtamia a fost bombardat. O altă divizie a flotei s’a ivit în dreptul orașului Arba, în bazinul de Est al Mediteranei. O canonieră turcească a fost surprinsă de această divizie și scufundată. Echipagintei s’a înecat în mare. Constantinopol. 24. — Guvernatorul insulei Chios a telegrafiat guvernului turc că mai multe cuirasate italiene au fost văzute în apropierea insulei. El cere guvernului să ia măsuri pentru apărarea insulei, căci populația se agită. SITUAȚIA LA TRIPOLIS Berlin. 24. — Corespondenta ziarului „Lokalanzeigar“, Otto Gottberg telegrafiază din Malta. De Jos generalul Canera dispune de 9 regimente. Aceste forțe sunt suficiente spre a apăra Tripolisul de atacurile turcilor, dar nu sunt destule spre a putea întreprinde o expediție de cucerire în interiorul Tripolitaniei. În jurul Tripolisului se află »000 călăreți arabi. Italienii continuă a-șî retrage trupele tot mai aproape de oraș. Pierderile lor în ultimele lupte au fost mari. Afară de aceasta, holera bântue in rândurile soldaților italieni, secerând zilnic 30—35 de victime. Holera bântuie și între indigeni. Oazele din jurul Tripolisuhu sunt pline de cadavre rămase neîngropate, cari infectează acrid. Spitalele și ambulanțele sunt pline de răniți. VAPOR DE COMERȚ TURC SCUFUNDAT Paris. 24. — Agenția ,,Havas“ află din Constantinopol că un crucișător italian a bombardat un vapor de transport turcesc scufundându-l lângă Acaba. Majoritatea echipagiului a fost salvată. TURCII ATACA ORAȘUL TOBRUK Viena. 24. — Ziarului „Neue Freie Presse“ i se telegrafiasă din Tripolis. La 1S Octombrie o armată turcă compusă din 12 mii 700 de combatanți turci, și arabi, cu 6 tunuri și 2 mitraliere și condusă de 11 ofițeri turci a plecat spre Tobruk spre a recuceri acest oraș din mâinile italienilor. GERMANIA ȘI AUSTRO-UNGARIA CRITICÂND PROCEDAREA ITALIEI Berlin, 21. — Ziarul „Berliner Tageblatt.“ critică aspru procedarea Italiei, care, spune acest ziar, s’a grăbit cu anexarea Tripolitaniei. Se obișnuește ca o putere să anexeze un teritoriu asupra căruia este pe deplin stăpână. Italia însă este departe de a fi cucerit Tripolitania. D’abia este stăpână pe o mică părticică de teritoriu, cât ajunge bătaia tunurilor, și trupele nu numai că nu progresează în spre interiorul țărei ,ci bat în retragere. Viena. 24. — In cercurile diplomatice de aici decretul de anexare al regelui Victor Emanuel III a produs o impresie penibilă. Acest act politic este socotit ca protivnic tuturor regatelor de drept internațional. Marile puteri se găsesc într’o situațiune delicată față de Italia cu atât mai mult cu cât Turcia a protestat contra anexărei și acest protest este îndreptățit. . NOUĂ LUPTE LA TRIPOLIS Paris, 24. — Deputatul Rahmi a telegrafiat din Tripolis cu data de 22 Octombrie Camerei turcești că turcii au atacat Tripolisul la 21 Octombrie și au luat pozițiunile situate în afară de incinta fortificată. Paris. 24. Agenția „Havas“ află din Tripolis cu data de 23 Octombrie că bateria turcă situată pe frontul de est al Tripolisului, în fața punctului Peșin, a aruncat câteva obuzuri asupra vaselor din radă și asupra orașului în vreme ce câțiva arabi ascunși după o pădurice de palmieri trăgeau asupra liniilor italiene. Italienii au ripostat în chip viguros, sprijinit de contratorpiloare. Londra. 24. — Ziarele de aici primesc din Malta știri despre o nouă înfrângere italiană în Tripolis. Se spune că turcii ar fi respins pe italieni până în oraș și că mulți arabi au pătruns în Tripolis. Turcii au mai cucerit un fort deasupra căruia fâlfâie acum steagul cu sesniluna. Italienii s’au baricadat în casele din Tripolis și ba pușcă de acolo. Berlin, 24. — Telegramă din Tripolis. Fortul Traiani a fost cucerit de turci. Steagul turcesc fâlfâie pe parapete. Italienii au încercat să recucerească fortul dar au fost respinși. Pierderile lor sunt foarte mari. Berlin, 24. — Ziarului „Morgenpost“ i _se_ telegrafiază din tripolis. Disciplina și măsurile sanitare luate de italieni sunt excelente. Trupele arată mare curaj și abnegațiune. Italienii sunt îndârjiți contra Angliei care face șicane vapoarelor italiene și nu permite vapoarelor de războiu italiene să încarce cărbuni la Malta. Se asigură că generalul Caneva va rămâne comandant la Iripolis, dar că expediția in interiorul țarei va fi comandată de un alt general. UrfiffhAif'IM © TafelSíI VITEJIA ITALIANA Directorul nostru a primit următoarea scrisoare: Iași, 20 Octombrie 1911. Prea stimate d-le Dumitrescu-Câmpina Proprietarul ziarului „Universul" In numele fondatorului „Universului“, în numele lui Luigi Gazzavillan. care a fost un fiu devotat al Italiei și totodată trăind o viață întreagă în România, a consacrat acestei țări toată activitatea și inteligența, sa, vă rog să bine-voiți a publica în stimatul d-voastră ziar aceste rânduri scrise cu o mână tremurând de către unul care nu suferă să se vorbească rău de Italia, precum n’ar suferi ca cineva să se atingă de renumele glorios al poporului român. Primiți, stimate domnule, mulțumirile mele. Iată acum rândurile trimise: Verax, în ziarul „Dimineața”lela 20 curent, a cutezat, să insulte Italia și armata italiană. El ridiculizează entuziasmărilj ialienilor pentru expediția din Tripolitania; el face haz de eroizmul trupelor italiene, dar se bucură de succesele turcilor, succese trâmbițate astăzi de la Constantinopoli, spre a fi desființite a doua zi. Din parterul urez lui Verax să aibă în toată viața sa succesul și norocul ce-l vor avea Turcii și arabii în luptele lor cu italienii. Un lucru nu mai este sigur: în vinele lui Verax nu curge o picătură de sânge latin. De ar fi un fiu al României nu și-ar permite să țină față de Italia acel tiiibagiu batjocoritor, pe care numai un dușman al neamului latin poate să-l fie. Dar Verax e și un falsificato al istoriei. El minte, căci în acea numerație de înfrângeri ale armatei italiene de la 1848 la 1896 vorbește de o armată care până la 1860 n’a existat, și n’a existat o armată italiană până la 1860, pentru simplul motiv că până atunci nu exista un Stat italian. A existat însă un popor italian care, nu prin înfrângeri, ci prin vitejia sa a știut, cu prețul sângelui sau, să dobândească dreptul de a trăi ca națiune inuită, neatârnată și puternică. Verax falsifică istoria, căci enumără numai luptele în cari italienii au fost biruiți, dar tace cu intenție despre acele din cari au eșit învingători. La lista pe care Verax a publicat-o era în „Dimineața“ spre a ridiculiza ,,laurii culeși până acum de armata italiană modernă“, fie-mi permis de a opune «aciastă listă cu care, fără glumă, s’ar putea mândri orice popor care are conștiință de firea sa vitejească. La 1848, Martie 1822, mareșalul Radetslay, comandantul trupelor austriace la Milan (numărând peste 10000 oameni, bine înarmați și bine adăpostiți in cetate) este pus pe fugă, împreună cu toată armata sa, de către poporul răsculat, ascuns într’un furgon de fân viteazul mareșal a căutat un adăpost la Verona. Tot la 22 Martie 1848 orașele Veneția, Padova, Treviso,Udine, Belluno, Brescia, Cremona, ș. a. s’au răsculat în contra armatei austriace, izgonind 50000 de soldați din zidurile lor și silind pe generalii austriaci Zichy și Aspre să capituleze în condițiile cele mai rușinoase. La 30 Aprilie 1848, la Pastrengo, mica armată piemonteză, comandată de regele Carol Albert, biruiește armata austriacă, de 2 ori mai puternică, șarja carabinierilor regali a stârnit admirația însuși a inamicului. La 19 Mai 1854, la Velletri, Garibaldi, cu un pumn de voluntari italieni, pune pe fugă armata regulată a lui Ferdinnud al II-lea, regele celor două Sicilii, și la 4 Iunie, într-o luptă crâncenă, apără cu succes Roma în romira trupelor generalului francez Quidinot.. La 20 Mai 1859, armata piemonteză, împreună cu armata franceză (nu aceasta din urmă singură, precum, afirmă Verax), învinge la Montebello armata austriacă. La 30—31 Mai 1859, armata piemonteză, fără ajutorul armatei franceze, a bătut pe austriac la Palestro. La 23 Mai 1859, Garibaldi cu alpinii săi (vânători italieni) bate la, Varese și la Salv Fermo pe austriaci. La 24 Iunie 1859, armata piemonteză singură, comandată de regele Victor Emanuel al II-lea, sdrobeșite la San-Martino, armata austriacă cu mult mai numeroasă și ocupând o poziție cu mult mai tare; în acelaș timp francezii sunt victorioși la Solferino. In războiul din Grimeea (1&»- 1856) mica armată sardă sau piemonteză, cu 22000 de soldați comandați de generalul Alexandru La Marmora, aliată fiind cu englezii si cu francezii, s’a distins în luptele dela Cernaia și de la Telegraf. Minte Verax când scrie că în acest războiu armata italiană (citiți „sardă“) era întrebuințată de francezi numai pentru servicii auxiliare. Generalul englez Simpson, comandantul suprem al armatelor aliate, după izbânda de la Cernaia, adresează trupelor ce luaseră parte la acea luptă un ordin de zi, în care zice : „Comandantul suprem felicită armata pentru strălucitul succes pe care trupele franceze și sarde l-au obținut asupra inamicului. Curajoșii noști aliați, prin interepiditatea și vitejia lor, au adăugat o nouă glorie armelor noastre; și cu această ocazie „armata sardă s'a arătat vrednică de a se lupta alături cu cea mai puternică națiune militară din Europa“. Nu două batalioane și o baterie italiană numai, au luat parte la această acțiune militărească, ci 15000 soldați italieni, dip cari, mai bine de șase mii și-au lăsat osemintele Lor în cimitirul de la Telegraf (lângă Balvklava). Dar Verax n’a auzit niciodată vorbindu-se de expediția celor O mie, condusă de Garibaldi cu cucerirea provinciilor din Italia de sud (Sicilia și Neapoli) spre a le smulge din ghiarele Burbonilor? Această expediție este legendară, este o epopee, este fapta cea mai uimitoare, cea mai glorioasă, pe care istoria vitejiei omenești a înregistrat-o vreodată. Nici lupta de la Termopile nu o poate egala. La 5 Mai 1860, de la Quarto, lângă Genova, Garibaldi, întovărășit de o mie de voluntari, toți gata a-și jertfi viața, dar hotărâți a o vinde scump spre a scăpa țara de tiranul uzurpător, pleacă pe două vase tot așa de proaste ca și armele cu care erau prevăzuți. Ajung la Marsala (Sicilia) la 10 Mai, sub focul vaselor inamice, el debarcară fără șovăire: de aici începe o luptă corp la corp cu armata vălurată a lui Ferdinand al II-lea de Bourbon,armată de peste 40000 oameni. Garibaldieril sunt pretutindeni învingători: la Calatafimi (15 Mai), la Palermo (27 Mai), la Milazzo (20 Iulie), în fine la 7 Septembrie, Garibaldi cu vitejii săi intră la Neapoli, triumfător al unei armate de 50000 de oameni, care fuge în cea mai mare dezordine la Gaeta, împreună cu regele detronat, care nu se va mai întoarce. Garibaldi, numit dictator al țărilor cucerite, se predă lui Victor Emanuel al II-lea, care atunci devine de fapt regele Statului Italian, unit și independent. Cum numește Verax această întreprindere de eroi? înfrângere? Da, italienii au suferit o înfrângere la Lissa (1866) când nenorocitul Persano și-a părăsit flota ce-i fusese încredințată; flota însă n’a fost învinsă de Tegetoff, ci s’a sinucis de desperare. La 1896 iarăși italienii au suferit un mare dezastru la Adua (Abisinia). Opt mii de oameni au fost trimiși de un general inconștient (Barattieri), pe căi deosebite, în întâlnirea unei horde de 80.000 sălbateci, înarmați cu săgeți otrăvite și cu puști franceze! Cei 8000 de italieni însă nu au fost învinși; ei au fost măcelăriți: toți au căzut strigând „Trăiască Italia!“ Italianul învinge sau moare pe câmpul de luptă; el nu fuge niciodată. L. E. Sinigaglia GIRGUiUL DE AVIAȚIUNE București--T.-Severin Accidental sub-locot. Negrescu Craiova, 24 Octombrie. Aseară a sosit aici, cu aeroplanul, d. sub locot. Negrescu, care a aterisat pe câmpul de lângă cazărmile de călărași. Azi, la orele 3.30 d. a., d. sublocot. Negrescu, voind să facă un zbor deasupra orașului, mașina care nu s’a ridicat dela’ pământ, a intrat într’un șanț unde i s’au rupt aripile și d’elicea.Aviatorul a fost aruncat la o distanță de 10 metri și a fost ușor zgâriat. S’a telegrafiat, la București, spre a veni ajutoare ca să se repare mașina. 1T Bani in Romania. — 10 Bani Tv sirlînătâr^ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚII .«* ii. Strada Brezoiaua 11, București *«» Revoluția in China NOUĂ SUCCESE ALE REVOLUȚIONARILOR Șaraghai, 24 — Agenția „Herulei”' află că ordinea n'a fost turburată In această localitate. Două canoniere, care erau ancorate in fața arsenalului, au retras pavilionul imperial. Fortul de lângă Fassung a trecut de partea rebelilor. Garnizonele celorlalte forturi n’au luat încă o hotărâre cu privire la atitudinea lor. ALEGERILE PENTRU PARLAMENT Peking, 24 — Tronul a invitat adunarea națională să alcătuiască legea electorală pentru parlament și să preceadă la alegeri. Tronul a consimțit a recunoaște ca partid politic partidul format de revoluționari. NEÎNȚELEGERI IN SÂNUL REVOLUȚIONARILOR Londra. 24 — Telegramă din Peking. In cercurle politice bine informate de aici există îndoeli despre succesul definitiv al revoluției, căci intre șefii revoluțiunei au isbucni grave neînțelegeri care pot să compromită toată acțiunea. Este posibil ca revoluțiunea să degenereze într’un razboiu civil chiar intre revoluționari sau într’un razboiu fratricid între provinciile de Nord și cele de Sud. ORAȘ PUSTIIT DE TRUPELE IMPERIALE Londra, 24 (telegramă din Shanghai). Orașul Buchn, care, are câteva sute de mii de locuitori și este un important centru comercial și industrial, a fost pustiit de trupele guvernamentale. Acestea au dat foc orașului. Mulți oameni au pierit în flăcări. Corespondentul ziarului ,.laily Mail“ a ajutat la stingere. Dintr'un spital au fost salvați 150 de bolnavi. Yuan Shi Kai, Omul zilei in China EXAMENUL RE SURSE la școala secundară de fete din București Iată rezultatul concursului pentru ocuparea locurilor vacante de bursiere la școala secundară. Internat de fete din București. .Au fost primite din candidatele cari au trecut examenul la București. — Gheorghiu Victoria, Diaconescu Eugenia, Primtrescu Victoria, Vin descu Maria, Tănăsescu Manda, TIndescu Ioana, Furduescu Maria, Antonescu OMia, Valerțe Sultana, Eliade I’orapilia, Bărbulescu Emilia, Zaharescu Zoo, Teodora Natalia Lucretia, Picescu Constanta, Gâtci Cornelia, Iliescu Marta, Teodora Eliza, Vasilescu Speranța, Georgescu Florica și limnitrescu Alice. La Iași. — Topovici Amelia, Teodorescu Profira, Vlasie Ana, Babes Elena si Malcoca Georgeta. La Craiova. — Dâmboviceanu Aristita. i CHESTIUNEA SIMMA — Ce spsme d? ministru Arien — De câteva zile s’a adus de către ziarul bisericesc „România creștină“ acuzația că mai mulți episcopi și arhierei, cari au judecat procesul fostului mitropolit Primat, și episcopului da Roman,ar fi primit diferite sume de bani pentru ca să se pronunțe așa cum s’au pronunțat. Această acuzațiune a fost însușită de o parte a presei opoziției. Cazul fiind de o extremă gravitate, am căutat să aflăm ce spune în această privință d. C. Arion, ministrul cultelor și instrucțiunei publice. O persoană din imediatul anturaj al d-lui ministru de c alte ne-a înlesnit aceasta, așa că cele Ce urmează sunt repanddiucerea fidelă a vederilor d-lui ministru Arion. „Este exiatat că s’au diațt și în anul acesta ca și în anii trecuți diferite sume de bani, în total 11.000 lei pentru vestminte, reparațiuni de vestminte, vase sfinte și altele. Aceste rame de bani sunt mai mici decât cele date în anii precedenți atât da d. Haret cât și de d. Vlîldescu și după toate probabilitățile și de dl. Take Ionașcu. „A se spune că acești bani au fost dați ca să cumpărăm cum științele prelaților este o calomnie absurdă și nepatriotică- Nu se cumpără conștiința nimănui cu o mie ori două de lei—și în orice caz erau fonduri secrete pentru un asemenea scop. Nu e permis să se vorbească astfel de prelații tăreî și e o crimă din partea bărbaților politici cari vor să-și formeze un piedestal de opoziție din terfelirea cinstei bisericei. De altfel au fost mult mai mulți judecători în procesul sinodal și calomnia nu se aruncă decât la 4 ori 5 prelați. Este o regulă generală ca să se dea predaților ajutoare cari sa le servească atât pentru repararea îmbrăcămintei lor cât și a diaconului. Anul acesta, s’a dat ca și în trecut și nu s’a dat noî înainte de procesul sinodal, nici în timpul procesului, dar câtva timp după terminarea aceltui proces. Și s’au ’primit chitanțe și acte jristâfîcasive car* se găsesc toate la minister. „Ori nu se cumpără mmărraî cu chitanțe și cu acte justificative. S’a spus că s’«fost cele 11.000 lei dintr-un credit extraordinar deschis anume pentru aceasta. „Este absolut neexact- Suna* s’a dat dintr’un credit votat de Parlament odată cu votarea binetului și anume, din fondul pentru dolațiî, fond pe care ministerul II poate distribui cura voi crede de cuviință. Afirmația că este o anomalie morală ca să dea și în anul procesului sinodal ajutoare pentru vestminte este iarăși o absurditate, pentru că din moment ce e constatat, că s’am dat întotdeauna aceste ajutoare, pentru ca s’ar fi suspendat ele, din cauza unui proces? Oare prelații nu mai ave,di nevoia de îmbrăcăminte și bisericile de dotații pentru că se judeca un proces la Sinod? Totul este o născocire catomnicială și acei cari cred că vor putea, murdărind întreg Sinodul, redericit de criza sinodală, t» im șală”. Cu această ocaziune am câte ta» să aflăm și impresiune»d-lui ministru asupra protestului fostului episcop de Roman pe care îl publicăm în numărul de față. D. Ariou socotește încercările P. S. Gherasim ca zadarnice. Procesul s’a judecat, sentința a fost executată și în curând se vor alege și un mitropolit și un episcop la Roman P. S. Gherasim, crede d. ministru al cultelor, ar trebui să se mulțumească cu această roluțiune, pentru că orice ar fac ce e zadarnic. In privința modificărei legei SinodaiLe, putem adăuga că d. ministru Arion va supune Sf. Sinod în primele sale ședințe, proiectul pentru această modificare Prin această modificare, crede că ministru Arion, se restabilește legea sinodală conform dogmelor și canoanelor și se satisface și fostul episcop de Roman care, în această privință în partea spirituală a avut toată dreptatea, fiep. MIȘCAREA AVOCAȚILOR D-niu V. Dincescu și Ion Hera ne-au trimis eri o scrisoare arătând care e rostul mișcărei tinerilor avocați. D-lor spun că au început această mișcare având ca ținta ridicarea cornului avocaților conform condițiilor impuse de împrejurări, iar pentru atingerea acestui scop cer : 1) înființarea stagiului efectiv de trei ari. Stagiarul să facă în primii doi ani lucrări de birou pe lângă un avocat obligat la primirea stagiarului, iar în al treilea an să amâne procese la tribunal și să pledeze afaceri la judecătorie. 2) Înființarea concursului, așa ca niciun avocat să nu intre în corp decât reușind, la un examen dat după împlinirea stagiului , în caz contrar, să repete stagiul. 3) Solidaritate in corp. Desgroparea osemintelor generalului ms Schilder Călărași, 24 Octombrie. Azi, cu trenul de 11.40, a sosit în localitate misiunea rusă, compusă din căpitanul conte Totteben și un plutonier, amial din garda imperială. Ei vor asista la desgroparea osemintelor generalului rus Schilder, mort în campania din 1854 și îngropat în cimitirul local, și le vor însoți până în Rusia unde vor fi depuse în capela batalionului de saport din Petersburg. La gară a fost întâmpinată de autoritățile civile și militare. După ce le’au făcut prezintările, au plecat spre cercul militar, unde s’a servit dejunul. De La cerc, la ora 2.30 misiunea, însoțită de d-nii prefect Negutz-Demetrescu, primar Popescu-Ulmu, colonel Negruzzi, comandantul reg. 23 de infanterie, și alți notabili, au plecat cu automobile și trăsuri spre cimitir, unde au asistat la desgroparea osemintelor generalului Schilder și ale maiorului Gorceacov, îngropate la un loc. Osemintele, după ce au fost scoase, au fost spălate și așezate întriun sicriu, apoi transportatte la capela cimitirului, unde s-a oficiat un serviciu divin de către doi preoți ruși veniți din București. La cimitir și pe stradă, onorurile militare au fost date de un batalion din reg. 23, sub comanda d-lui maior Dramitriu, și un escadron din reg. 5 de cavalerie, sub comanda căpitanului Iacobescu, iar întreaga paradă sub comanda coloneslului Fratoștuțeanu. După oficierea slujbei, sicriul a fost așezat într’un car 'mortuar, pe care între alte coroane se aflau și una din partea ofițerilor garnizoanei și alta a primăriei. După ce a parcurs str. Eliade Rădulescu, Știrbey Vodă și Slobozia, urmat de întreg corpul ofițeresc de trupă, și de un public foarte numeros, cortegiul s-a îndreptat spre gară. Aici, sicriul a fost pus într-un vagon, al trenului de 5.10, de București, plecând cu acelaș tren d. colonel Ispowaky și preoții ruși. Misiunea rusă, a rămas în localitate și va lua parte la un banchet oferit de ofițerii din garaj zonă la cercul militar^ Scandalul cm str. declari — Un sergent grav rănit — Era seara, la orele 11, xmilitarm scandal a fost provocat tns cârciuma lui Panait Botezat«* din str. Măcelari No. 10. Tipograful Tudor Zagara, din aceeași stradă No. 14, fiind cu mai mulți prieteni la chef, după ce s’a îmbătat, a început să insulte pe ceilalți consumatori. Văzând că nimeni nu se sinchisește de insultele lui, s’a înfuriat și luând un scaun l’a aruncat asupra unei mese vecine, La care sta mai mulți inși. Scaunul a lovit pe un consumator în cap, spărgându-i-l. Patronul cârciumei văzând că scandalul, o să ia proporții a a» vizat pe sergentul din post, Vasile Iordache cu No. 1253, care venind în cârciumă a încercat să potolească pe furiosul scandalagiu. In momentul acesta Tudor Zuganm a pus mâna pe un alt scaun și l-a aruncat cu toată puterea în capul sergentului, care, scăldat în sânge, a căzut jos. Furiosul scandalagiu dându-și seamă de gravitatea faptului, a luat-o la fugă, reușind să dis»pară. Sergentul rănit a fost ridicat de jos și dus la spitalul Göktest» unde i s’au dat îngrijirile medicale necesare. Avizându-se circ. 25 A. and» comisar Diaconescu a pus în urmărire pe fugar. In decursul noptei el a fost piteaă înaintat poliției B» I APROPRIEREA ECONOMICA SÂRBO-BULGARA Sofia. 23. — Azi S’a apărut un comitet pentru apropierie economică sârbo-bulgară. Programul comitetului declară căfi se va ocupe de cestiunile curat economice fără a se amesteca întru nimic în politică. Va lucra pe această bază la o apropiere mai intimă între cele două țări. Socotind că identitatea Intereselor celorlalte națiuni balcanic la impune aceeași acțiune chiarfără a exista acest comitet, se face apel la toți ambii sinceri *n apropiere balcanice de a tetermeia comitete identice în toate țările balcanice. 52 mm sau mu PARTEA III DRAMA DIN BOUNCES III Cu mâna înarmată — Da, da... sunt tânăr, dar cunosc oamenii. Chiar dvs., aveți un gând pe care nu-l spuneți. Ducesa voia să protesteze. — Nu... vă spun sincer..... Și nu aveți decât un singur mijloc să-mi arătați că mă înșel. — Care? —Acela de a-mi acorda mâna d-rei Blancha. — Dar trebuie să întreb și pe Blanche. — E de prisos... eu sunt sigur că va primi. D-na de Maillepré fu lovită în inimă. Se îngălbeni. Ochii ei se fixară asupra prea tfețștitui . — Am văzut pe d-ra Blanche de multe ori și am venit aci cu consimțământul ei. Ducesa era mâniată. Simțea ea că totul fusese pus la cale de multă vreme. — D-le, te ascult și te înțeleg dar nu te cunosc, e pentru prima oară că te văd. Am deci nevoe de câteva zile de gândire. Aveți vre-o obiecțiune de făcut. Am să fac câteva obiecțiuni... La mijloc cl are vreun secret, de sunt astfel primii? E vre o intrigă intimă? Se teme cineva să nu i se răscolească viața? Ducesa strângea dinții de mânie. — Nu îndrăznesc, continuă Roland, să spun că Blanche e fiica unei doamne din societatea mare, dar în ori ce caz nu e fiica Suzanei Carol. — De unde știi d-ta 3 — EV. [. — Dovada! Când s'a născut, trăia un gentilom... mort în urma unui accident... Gentilomul acesta se numea Hubert de Montevron... S'a înecat... Poate vă aduceți aminte! — Da. — Mulți au crezut că s'a sinucis. — Din ce cauză? — Era o iubire nenorocită! — Zău! — D. de Montevron a lăsat scrisori! — Scrisori! — Acele scrisori !e am eu... — Nu se poate... —• Cu ce drept ? — Ce importă? — Ie-am furat... — Cuvântul e asupru... eu vreau să vă fiu un prieten, nu un dușman... --- Continuă. — Scrisorile n’au fost furate. Ce-am găsit... -Dacă fac aluzie la ele e că dv. mă siliți. Ce așa venit eu să fac aci ? Să cer mâna unei fete pe care o iubesc.... — Sfârșește ! — D. de Monterron, în scrisorile sale, nu vorbește de amantă, ci de copil, de Blanche Carol, nu a făcut deci o indiscreție. Scrisorile sunt adresate unui prieten intim. De altfel, nu e un secret pentru nimeni că d. de Monterron iubea cu patimă pe d-na ducesă de Maillepré... De ce ați luat să creșteți pe Blanche ? In momentul nașterei Blanșei, ați dispărut timp de șase luni.... Unde erați? Vedeți că știu tot. — Și ? — Deci Blanche e fiica ducesei de Maillepré. Ducesa râse cu amărăciune. — Oh! acum pricep marea patimă ce o ai pentru Blanche... Din nenorocire te înșeli. La vârsta mea nu depind de uitimul. Ai făcut o mare greșeală că te-ai demascat așa de repede. Acum îți voi închide ușile pentru totdeauna. — Așa!... Asta nu poți. Ducesa amuți. — Eu, continuă el, nu sunt un copil să fac prostii. Dacă ți-am spus totul, e că știu ce se va întâmpla. Te rog să crezi că nu voi abuza de ce știu... Vreau să iau pe d-ra Blanche, atâta o știu. Aștept hotărârea d-tale. Se înclină și se îndreptă spre ușă.Ducesa e și din salon, intră în camera unde se afla Marguerite și spuse: — Marie Madeleine, condu, te rog, pe d. prefect. Roland, se afla în vestibul. Marie Madeleine înainta spre ed. D-le, binevoiți a mă urma. Roland, rămase trăsnit. Dacă ai fi văzut un mort care se scoală din coșciug și începe să umble, nu s’ar fi speriat așa de ruü. — D-ta!... d-ta!.„ Ea nu răspunse. Mergea înaintea lui spre ușa cea mare. — Marguerite! strigă că Ea nu răspunse. — Marguerite! — Eu, da, ce vrei ? —— In sfârșit, te revăd. — Credeai că am murit. — Oh!... — Bagă de seamă, am aci să apăr pe cineva. — Mă ameninți ? — Ai făcut destul râu.—' Nu, nu ai să pornești la o luptă imposibilă. Mâine mă întorc. — D-ta! —Da. Dar ce faci aci ? — De ce ți-aî schimbat numele? — Taci. — Aii! Tremuri! Vezi că—războiul e greu. Nimic nu poate să-mi reziste.. Ducesa va ceda. — Ce-ți pasă. — Va, să zică fata de care îmi vorbeai era Blanche Carol — Blanche de Maillepré. — Și-o vei lua de soție? — Da. ' • • — Fără să o iubești? ' '*■ — Nu știi! — Dar e infam. Crezi că voia lăsa să se comită o crimă? — Ce-ai să faci? — Am să spui cine ești. — Ar fi bine să întrebi întâi pe Blanche... Și apoi cu D-ta ași sfârși repede. Ași spune cine ești. Să fim prieteni... pe tine te iubesc auzi, pe tine... adio.... pe mâine. D. de Séligné trecu apoi printre oaspeții ducesei. Blanche Carol se rpsine toată... D. Godet trimisa prefectabil, un mic blestem.« D-na de Maillepre un todi la masă, pretextă om-disponi ție . . i Cina fu tristă.. Toți pareau preocupați» Singur Roger era vese. El încerca să înveselească pe aceia pe care o credea viitoarea lui soție, dar nu reușea. Pe la nouă ore, când începu se ca de obicei concertul muzical ce speria eporil din parc, Justine veni în salon și spusa Blanchei : — D-na ducesă vă așteaptă, — Bine. Eșiră împreună. Pa când Blanche intră în camera ducesei, sustine întră Îot sala de bac și lipi urechea de ușa ce dedea în camera cu pri*cina. Va ura»*