Universul, octombrie 1911 (Anul 29, nr. 269-299)

1911-10-26 / nr. 294

ANDI XSK WO. 2^4—MIERCURI 26 OCTOMBRIE 1914—­­ , Forajator: LUIGI CAZZAVILLAN Veă?r­ Mb Tripolis Sus: strata Riccardo. jcs: strada Marisei Războiul italo-turc r­­im­miumul in APELE TURCEȘTI Ziarele geroase și -striac* critică anexarea Hota Italiană în apele Turciei europene Constantinopol, 24. — Ziar­ul „Sabah" spune că flota italiană a sosit era la prânz in fața insu­lei Chios. Altă parte a flotei a fost zărită nopțile trecute în largul mărei în fața porturilor Esyruth și Yusuustanik. Salonic, 24.— Vapoarele tur­cești armată că mai multe va­poare die războia italiene s­au i­­vit în apele Salonicului și lumi­nează noaptea marea cu reflec­­toarele. Guvernul turcesc a luat măsuri pentru apărarea Saloni­cului. Comstantinopol. 24. — Consi­liul de miniștri a decis să expul­zeze pe toți italienii din Turcia in cazul când flota italiană ar ataca porturile din Turcia euro­peană. Salonic. 34. — Astă noapte ! vapoare de războia italiene au fost văzute in dreptul Valonei (Albania). [ . .. Portul Cili din Tnpohtamia a fost bombardat. O altă divizie a flotei s’a ivit în dreptul orașului Arba, în ba­zinul de Est al Mediteranei. O canoni­eră turcească a fost sur­­­prinsă de această divizie și scu­fundată. Echipagint­ei s’a înecat în mare. Constantinopol. 24. — Guver­natorul insulei Chios a telegra­­fiat guvernului turc că mai mul­te cuirasate italiene au fost vă­zute în apropierea insulei. El ce­re guvernului să ia măsuri pen­tru apărarea insulei, căci popu­lația se agită. SITUAȚIA LA TRIPOLIS Berlin. 24. — Corespondenta­­ ziarului „Lokalanzeigar“, Otto Gottberg telegrafiază din Malta. De Jos generalul Can­­era dis­pune de 9 regimente. Aceste for­țe sunt suficiente spre a apăra Tripoli­su­l de atacurile turcilor, dar nu sunt destule spre a­ pu­tea întreprinde o expediție de cucerire în interiorul Tripolita­­niei. În­ jurul Tri­polisului se află »000 călăreți arabi. Italienii continuă a-șî retrage trupele tot mai aproape de oraș. Pierderile lor în ultimele lupte au fost mari. Afară de aceasta, holera bân­­tue in rândurile soldaților ita­lieni, secerând zilnic 30—35 de victime. Holera bântuie și între indi­geni. Oazele din jurul Tripolisuhu sunt pline de cadavre rămase neîngropate, cari infectează ac­rid. Spitalele și ambulanțele sunt pline de răniți. VAPOR DE COMERȚ TURC SCUFUNDAT Paris. 24. — Agenția ,,Havas“ află din Constantinopol că un crucișător italian a bombardat un vapor de transport turcesc scufundându-l lângă Acaba. Majoritatea echipagiului a fost salvată. TURCII ATACA ORAȘUL TOBRUK Viena. 24. — Ziarului „Neue Freie Presse“ i se tele­graf­iasă din Tripolis. La 1S Octombrie o armată­ turcă compusă din 12 mii 700 de combatanți turci, și arabi, cu 6 tunuri și 2 mitraliere și condusă de 11 ofițeri turci a plecat spre Tobruk spre a recu­ceri acest oraș din mâinile ita­lienilor. GERMANIA ȘI AUSTRO-UN­­GARIA CRITICÂND PROCE­DAREA ITALIEI Berlin, 21. — Ziarul „Berli­ner Tageblatt.“ critică aspru procedarea Italiei, care, spune acest ziar, s’a grăbit cu anexa­rea Tripolitan­iei. Se obișnuește ca o putere să anexeze un teritoriu asupra că­ruia este pe deplin stăpână. Italia însă este departe de a fi­ cucerit Tripolitan­ia. D’abia este stăpână pe o mică părticică de teritoriu, cât ajunge bătaia tu­nurilor, și trupele nu numai că nu­­ progresează în spre interio­rul țărei ,ci bat în retragere. Viena. 24. — In cercurile di­plomatice de aici decretul de a­­nexare al regelui Victor Ema­nuel III a produs o impresie pe­nibilă. Acest act­ politic este so­cotit ca protivnic tuturor rega­telor de drept internațional. Ma­rile p­uteri se găsesc într’o situa­­țiune delicată față de Italia cu atât mai mult cu cât Turcia a protestat contra anexărei și a­­cest protest este îndreptățit. . NOUĂ LUPTE LA TRIPOLIS Paris, 24. — Deputatul Rah­­mi a telegrafiat din Tripolis cu data de 22 Octombrie Camerei turcești că turcii au atacat Tri­­polisul la 21 Octombrie și au luat pozițiunile situate în afară de incinta fortificată. Paris. 24. Agenția „Havas“ află din Tripolis cu data de 23 Octombrie că bateria turcă si­tuată pe frontul de est al Tri­­polisului, în fața punctului Pe­șin, a aruncat câteva obuzuri a­­supra vaselor din radă și asu­pra orașului în vreme ce câțiva arabi ascunși după o pădurice de palmieri trăgeau asupra li­niilor italiene. Italienii au ripo­stat în chip viguros, sprijinit de contra­torpiloare. Londra. 24. — Ziarele de aici primesc din Malta știri despre o nouă înfrângere italiană în Tri­polis. Se spune că turcii ar fi respins pe italieni până în oraș și că mulți arabi au pătruns în Tripolis. Turcii au mai cucerit un fort deasupra căruia fâlfâie acum steagul cu sesni­luna. Italienii s’au baricadat în ca­sele din Tripolis și ba pușcă de acolo. Berlin, 24. — Telegramă din T­ripolis. Fortul Traiani a fost cucerit de turci. Steagul turcesc fâlfâie pe parapete. Italienii au încercat să recucerească fortul dar au fost respinși. Pierderile lor sunt foarte mari. Berlin, 24. — Ziarului „Mor­­gen­post“ i _se_ telegrafiază din t­ripolis. Disciplina și măsurile sanitare luate de italieni sunt excelente. Trupele arată mare curaj și abnegațiun­e. Italienii sunt îndârjiți contra Angliei care face șicane vapoa­relor italiene și nu permite va­poarelor­­ de războiu italiene să încarce cărbuni la Malta. Se asigură că generalul Ca­­neva va rămâne comandant la I­ripolis, dar că expediția in in­teriorul țarei va fi comandată de un alt general. Urfiffh­Aif'IM © TafelSíI VITEJIA ITALIANA Directorul nostru a primit ur­mătoarea scrisoare: Iași, 20 Octombrie 1911. Prea stimate d-le Dumitrescu-Câmpina Proprietarul ziarului „Universul" In numele fondatorului „Uni­versului“, în numele lui Luigi Gazzavilla­n. care a fost un fiu devotat al Italiei și totodată tră­ind o viață întreagă în Româ­nia, a consac­rat acestei țări toa­tă activitatea și inteligența, sa, vă rog să bine-voiți a publica în stimatul d-voastră zia­r aceste rânduri scrise cu o mână tre­murând­ de către unul care nu suferă să se vorbească rău­ de Italia, precum n’ar suferi ca ci­neva să se atingă de renumele glorios al poporului român. Pri­miți, stimate domnule, mulțumi­­rile mele. Iată acum rândurile trimise: Verax, în ziarul „Dimineața”­­lela 20 curent, a cutezat, să in­sulte Italia și armata italiană. El ridiculizează entuziasmări­lj ialienilor pentru expediția din Tripolitania; el face haz de ero­­izmul trupelor italiene, d­ar se bucură de succesele turcilor, suc­cese trâmbițate astăzi de la Con­­stantinopoli, spre a fi d­esfiin­­țite a doua zi. Din parterul u­­rez lui Verax să aibă în toată viața sa succesul și norocul ce-l vor avea Turcii și arabii în lup­tele lor cu italienii. Un lucru nu mai este sigur: în vinele lui Verax nu curge o picătură de sânge latin. De ar fi un fiu al României nu și-ar permite să țină față de Italia acel t­iii­­bagiu batjocoritor, pe care nu­mai un dușman al neamului la­­tin poate să-l fie. Dar Verax e și un falsificato al istoriei. El minte, căci în acea n­um­erație de înfrângeri ale armatei itali­ene de la 1848 la 1896 vorbește de o armată care până la 1860 n’a existat, și n’a existat o ar­mată italiană până la 1860, pen­tru simplul motiv că până a­­tunci nu exista un Stat italian. A existat­ însă un popor italian care, nu prin înfrângeri, ci prin vitejia sa a­ știut, cu prețul sân­gelui sau, să dobândească drep­­tul de a trăi ca națiune inuită, neatârnată și puternică. Verax falsifică istoria, căci enumără numai luptele în cari italienii au fost biruiți, dar tace cu in­tenție despre acele din cari au eșit învingători. La lista pe ca­re Verax a publicat-o era în „Di­mineața“ spre a ridiculiza ,,laurii culeși până­ acum de ar­mata italiană modernă“, fie-mi permis de a opune «aci­astă listă cu care, fără glumă, s’ar putea mândri orice popor care are conștiință de firea sa vite­jească. La 1848, Martie 18­22, mare­șalul Radetslay, comandantul tru­pelor austriace la Milan (numă­rând peste 10000 oameni, bine înarmați și bine adăpostiți in cetate) este pus pe fugă, împre­ună cu toată armata sa, de că­tre poporul răsculat, ascuns în­­tr’un furgon de fân viteazul ma­reșal a căutat un adăpost la Verona. Tot la 22 Martie 1848 orașele Veneția, Padova, Treviso,Udine, Belluno, Brescia, Cremona, ș. a. s’au răsculat în contra arma­tei austriace, izgonind 50000 de soldați din zidurile lor și silind pe generalii austriaci Zichy și Aspre să capituleze în condițiile cele mai rușinoase. La 30 Aprilie 1848, la Pastren­­go, mica armată piemonteză, co­mandată­ de regele Carol Albert, biruiește armata austriacă, de 2 ori mai puternică, șarja carabi­nierilor regali a stârnit admira­ția însuși a inamicului. La 19 Mai 1854, la Velletri, Garibaldi, cu un pumn de vo­luntari italieni, pune pe fugă armata regulată a lui Ferdi­­n­nud­ al II-lea, regele celor două Sicilii, și la 4 Iunie, într-o lup­tă crâncenă, apără cu succes Ro­ma în romira trupelor generalu­lui francez Quidinot.. La 20 Mai 1859, armata pie­­m­onteză, împreună cu armata franceză (nu aceasta din urmă singură, precum, afirmă Verax), învinge la Montebello armata austriacă. La 30—31 Mai 1859, armata piemonteză, fără ajutorul arma­tei franceze, a bătut pe austriac­ la Palest­ro. La 23 Mai 1859, Garibaldi cu alpinii săi (vânători italieni) bate la, Varese și la Salv Fermo pe austriaci. La 24 Iunie 1859, armata pie­­monteză singură, comandată de regele Victor Emanuel al II-lea, sdrobeșite la San-Martino, ar­mata austriacă cu mult­ mai nu­meroasă și ocupând o poziție cu mult mai tare; în acelaș timp francezii sunt victorioși la Sol­­ferino. In războiul din Grimeea (1&»- 1856) mica armată sardă sau­ piemonteză, cu 22000 de soldați comandați de generalul Alexan­dru La Marmora, aliată fiind cu englezii si cu francezii, s’a dis­tins în­ luptele dela Cernaia și de la Telegraf. Minte Verax când scrie că în acest războiu­ armata italiană (citiți „sardă“) era în­trebuințată de francezi numai pentru servicii auxiliare. Gene­ralul englez Simpson, coman­dantul suprem al armatelor ali­ate, după izbânda de la Cernaia, adresează trupelor ce luaseră parte la acea luptă un ordin de zi, în care zice : „Comandantul suprem felici­tă armata pentru strălucitul succes pe care trupele franceze și sarde l-au obținut asupra ina­micului. Curajoșii noști aliați, prin interepiditatea și vitejia lor, au adăugat o nouă glorie arme­lor noastre; și cu această ocazie „armata sardă s'a arătat vred­nică de a se lupta alături cu cea mai puternică națiune militară din Europa“. Nu două batali­oane și o baterie italiană numai, au luat parte la această acțiune militărească, ci 15000 soldați ita­lieni, dip cari, mai bine de șase mii și-au­ lăsat osemintele Lor în cimitirul de la Telegraf (lân­gă Balvklava). Dar Verax n’a auzit nici­oda­tă vorbindu-se de expediția ce­lor O mie, condusă de Garibaldi cu cucerirea provinciilor din I­­talia de sud (Sicilia și Neapoli) spre a le smulge di­n ghiarele Burbonilor? Această expediție este legendară, este o epopee, este fapta cea mai uimitoare, cea mai glorioasă, pe care isto­ria vitejiei omenești a înregis­trat-o vreodată. Nici lupta de la Termopile nu o poate egala. La 5 Mai 1860, de la Quarto, lângă Genova, Garibaldi, înto­vărășit­ de o mie de voluntari, toți gata a-și jertfi viața, dar hotărâți a o vinde scump spre a scăpa țara de tiranul u­­zurpător, pleacă pe două vase tot așa de proaste ca și armele cu care erau prevăzuți. Ajung la Marsala (Sicilia) la 10 Mai, sub focul vaselor inamice, el debar­cară fără șovăire: de aici începe o luptă corp la corp cu armata văl­­urată a lui Ferdinand al II-lea de Bourbon,armată de pes­te 40000 oameni. Garibaldieril sunt pretutindeni învingători: la Calatafimi (15 Mai), la Pa­lermo (27 Mai), la Milazzo (20 Iulie), în fine la 7 Septembrie, Garibaldi cu vitejii săi intră la Neapoli, triumfător al unei ar­mate de 50000 de oameni, care fuge în cea mai mare dezordine la Gaeta, împreună cu regele detronat, care­ nu se va mai întoarce. Garibaldi, numit dic­tator al țărilor cucerite, se pre­dă lui Victor Emanuel al II-lea, care atunci devine de fapt rege­le Statului Italian, unit și inde­pendent. Cum numește Verax această întreprindere de eroi? înfrângere? Da, italienii au suferit o în­frângere la Lissa (1866) când ne­norocitul Persano și-a părăsit flota ce-i fusese încredințată; flota însă n’a fost învinsă de Te­­g­etoff, ci s’a sinucis de des­perare. La 1896 iarăși italie­nii au­ suferit un mare dezastru la Adua (Abisinia). Opt mii de oameni au fost trimiși de un ge­neral inconștient (Ba­rattie­ri), pe căi deosebite, în întâlnirea unei horde de 80.000 sălbateci, înar­mați cu săgeți otrăvite și cu puști franceze! Cei 8000 de ita­lieni însă nu au fost învinși; ei au fost măcelăriți: toți au căzut strigând „Trăiască Italia!“ Italianul învinge sau­ moare pe câmpul de luptă; el nu fuge niciodată. L. E. Sinigaglia GIRGUi­UL DE AVIAȚIUNE București--T.-Severin Accidental sub-locot. Negrescu Craiova, 24 Octombrie. Aseară a sosit aici, cu aero­planul, d. sub­ locot. Negrescu, care a aterisat­­ pe câmpul de lângă cazărmile de călărași. Azi, la orele 3.30 d. a., d. sub­­locot. Negrescu, voind să facă un zbor deasupra orașului, ma­șina care nu s’a ridicat dela’ pământ, a intrat­ într’un șanț unde i s’au rupt aripile și d’eli­­cea.Aviatorul a fost aruncat la o distanță de 10 metri și a fost ușor zgâriat. S’a telegrafiat, la București, spre a veni ajutoare ca să se re­pare mașina. 1T Bani in Romania. — 10 Bani Tv sirlînătâr^ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚI­I .«*­ ii. Strada Brezo­ia­ua 11, București *«» Revoluția in China NOUĂ SUCCESE ALE REVOLU­ȚIONARILOR Șaraghai, 24 — Agenția „Heru­lei”' află că ordinea n'a­ fost tur­burată In această localitate. Două canoniere, care erau an­corate in fața arsenalului, au­ retras pavilionul imperial. For­tul de lângă Fassung a trecut de partea rebelilor. Garnizonele celorlalte forturi n’au luat încă o hotărâre cu privire la atitudi­nea lor. ALEGERILE PENTRU PARLA­MENT Peking, 24 — Tronul a invi­tat adunarea națională să alcă­tuiască legea electorală pentru parlament și să preceadă la ale­geri. Tronul a consimțit a recunoa­ște ca partid politic partidul for­mat de revoluționari. NEÎNȚELEGERI IN SÂNUL REVOLUȚIONARILOR Londra. 24 — Telegramă din Peking. In cercurle politice bi­ne informate de aici există în­­doeli despre succesul definitiv al revoluției, căci intre șefii revolu­­țiunei au­ isbucni grave neînțe­legeri care pot să compromită toată acțiunea. Este posibil ca revoluțiunea să degenereze într’un razboiu civil chiar intre revoluționari sau­ într’un razboiu fratricid în­tre provinciile de Nord și cele de Sud. ORAȘ PUSTIIT DE TRUPELE IMPERIALE Londra, 24 (telegramă din Shanghai).­­ Orașul Buchn­, care, are câteva sute de mii de locuitori și este un important centru comercial și industrial, a fost pustiit de trupele guver­namentale. Acestea au dat foc orașului. Mulți oameni au pie­rit­ în flăcări. Corespondentul ziarului ,.l­a­­ily Mail“ a ajutat la stingere. Dintr'un spital au fost salvați 150 de­ bolnavi. Yuan Shi Kai, Omul zilei in China EXAMENUL RE SURSE la școala secundară de fete din București Iată rezultatul concursului pentru ocuparea locurilor vacante de bur­siere la școala secundară. Internat de fete din București. .Au­ fost primite din candidatele cari au trecut examenul­­ l­a București. — Gheorghiu Victo­ria, Diaconescu Eugenia, Primtrescu Victoria, Vin­ descu Maria, Tănăsescu Manda, TIndescu Ioana, Furduescu Maria­, Antonescu OMia, Valerțe Sultana, Eliade I’orapilia, Bărbulescu Emilia, Zaharescu­ Zoo, Teodora Nata­lia Lucretia, Picescu Constanta, Gâtci Cornelia, Iliescu Marta, Teodora Eli­za, Vasilescu Speranța, George­sc­u Florica și limnitrescu Alice. La Iași. — Topovici Am­elia, Teodo­­rescu Profira, Vlasie Ana, Babes Ele­na si Malcoca Georgeta. La Craiova. — Dâmboviceanu Aris­­tita. i CHESTIUNEA SIMMA — Ce spsme d? ministru Arien — De câteva zile s’a adus de că­tre ziarul bisericesc „România creștină“ acuzația că mai mulți episcopi și arhierei, cari au ju­decat procesul fostului mitropo­lit Primat, și episcopului da Ro­man,ar fi primit diferite sume de bani pentru ca să se pronunțe așa cum s’au pronunțat. Aceas­tă acuzațiune a fost însușită de o parte a presei opoziției. Cazul fiind de o extremă gravitate, am căutat să aflăm ce spune în această privință d. C. Arion, mi­nistrul cultelor și instrucțiunei publice. O persoană din imediatul an­turaj al d-lui ministru de c alte ne-a înlesnit aceasta, așa că cele Ce urmează sunt repanddiucerea fidelă a vederilor d-lui minis­tru Arion. „Este exiatat că s’au diațt și în anul acesta ca­­ și în anii trecuți diferite sume de bani, în total 11.000 lei pentru vestminte, re­­parațiuni de vestminte, vase sfinte și altele. Aceste rame de bani sunt mai mici de­cât cele date în anii precedenți atât­ da d. Haret cât și de d. Vlîldescu și după toate probabilitățile și de dl.­ Take Ionașcu. „A se spune că acești bani au fost dați ca să cumpărăm cum științele prelaților este o calom­nie absurdă și nepatriotică- Nu se cumpără conștiința nimănui cu o mie ori două d­e lei—și în orice caz erau fonduri secrete pentru un asemenea scop. Nu e permis să se vorbească astfel de prelații tăreî și e o crimă din partea bărbaților politici cari vor să-și formeze un piedestal de opoziție din terfelirea cinstei bisericei. De altfel au fost m­ult mai mulți judecători în proce­sul sinodal și calomnia nu se aruncă de­cât la 4 ori 5 prelați. Este o regulă generală ca să se dea predaților ajutoare cari sa le servească atât pentru repa­rarea îmbrăcămintei lor cât și a diaconului. Anul acesta, s’a dat ca și în trecut și nu s’a dat n­oî înainte de procesul sino­dal, nici în timpul procesului, dar câtva timp după terminarea aceltui proces. Și s’au ’primit chitanțe și acte jristâfîcasive car­* se găsesc toate la minister. „Ori nu se cumpără mmărraî cu chitanțe și cu acte justificative. S’a spus că s’«­­fost cele 11.000 lei dintr-un credit ex­traordinar deschis anume pen­tru aceasta. „Este absolut neexact- Suna* s’a dat dintr’un credit votat de Parlament odată cu votarea bin­­etului și anume, din fondul pen­tru dolațiî, fond pe care minis­terul II poate distribui cura voi crede de cuviință. Afirmația că este o anomalie morală ca să­­ dea și în anul procesului sinodal ajutoare pentru vestminte este iarăși o absurditate, pentru că din moment ce e constatat, că s’am dat în­totdeauna aceste a­­jutoare, pentru ca s’ar fi sus­­­pendat ele, din cauza u­nui pro­ces? Oare prelații nu mai ave,­­di nevoia de îmbrăcăminte și bise­ricile de dotații pentru că se ju­deca un proces la Sinod? Totul este o născocire catomnicială și acei cari cred că vor putea, murdărind întreg Sinodul, re­­d­eric­it de criza sinodală, t» im șală”. Cu­ această ocaziune am câte ta» să aflăm și impresiune»­­d-lui ministru asupra protestu­lui fostului episcop de Roman pe care îl publicăm în numărul de față. D. Ariou socotește încer­­cările P. S. Gherasim­ ca zadar­nice. Procesul s’a judecat, sen­tința a fost executată și în cu­rând se vor alege și un mitro­polit și un episcop la Roman­ P. S. Gherasim, crede d. mi­nistru al cultelor, ar trebui să­ se mulțumească cu această ro­luțiune, pentru că ori­ce ar fac ce e zadarnic. In privința modificărei legei SinodaiLe, putem adăuga că d. ministru Arion va supune Sf. Si­nod în primele sale ședințe, proi­ectul pentru această modificare­ Prin această modificare, cre­de că ministru Arion, se restabi­lește legea sinodală conform dogmelor și canoanelor și se sa­tisface și fostul episcop de Ro­man care, în această privință în partea spirituală a avut to­a­­tă dreptatea, fiep. MIȘCAREA AVOCAȚILOR D-niu V. Dincescu și Ion He­ra ne-au trimis eri o scrisoare arătând care e rostul miș­cărei tinerilor avocați. D-lor spun că au început a­­ceastă mișcare având ca ținta ridicarea cornului avocaților conform condițiilor impuse de împrejurări, iar pentru atinge­rea acestui scop cer : 1) înființarea stagiului efectiv de trei ari­. Stagiarul să facă în primii doi ani lucrări de birou pe lân­gă u­n avocat obligat la primirea stagiarului, iar în al treilea an să amâne procese la tribunal și să pledeze afaceri la judecăto­rie. 2) Înființarea concursului, așa ca nici­­un avocat să nu intre în corp de­cât reușind, la un exa­men dat după împlinirea sta­giului , în caz contrar, să repete st­­agiul. 3) Solidaritate in corp. Desgroparea osemintelor generalului ms Schilder Călărași, 24 Octombrie. Azi, cu trenul de 11.40, a so­sit în localitate misiunea rusă, compusă din căpitanul conte Totteben și un plutonier, amial din gar­da imperială. Ei vor a­­sista la desgroparea oseminte­lor generalului rus Schilder, mort în campania din 1854 și îngropat în cimitirul local, și le vor însoți până în Rusia unde vor fi depuse în capela batalio­nului de saport din Petersburg. La gară a fost întâm­pinată de autoritățile civile și militare. După ce le’au făcut prezintările, au plecat spre cercul militar, unde s’a servit dejunul. De La cerc, la ora 2.30 misiu­nea, însoțită de d-nii prefect Neg­utz-Demetrescu, primar Po­­pescu-Ulmu, colonel Negruzzi, comandantul reg. 23 de infan­terie, și alți notabili, au plecat cu automobile și trăsuri spre ci­mitir, unde au asistat la desgro­­parea osemintelor generalului Schilder și ale maiorului Gor­­ceacov, îngropate la un loc. Osemintele, după ce au fost scoase, au fost spălate și așeza­te întriun sicriu, apoi trans­­portat­te la capela cimitirului, unde s-a oficiat un serviciu di­vin de către doi preoți ruși ve­niți din București. La cimitir și pe stradă, onoru­rile militare au fost date de un batalion din reg. 23, sub co­manda d-lui maior Dramitriu, și un escadron din reg. 5 d­e cava­lerie, sub comanda căpitanului Iacobescu, iar întreaga paradă sub comanda coloneslului Fra­­toștuțeanu. După oficierea slujbei, sicriul a fost așezat înt­r’un car 'mor­tuar, pe care între alte coroane se aflau și una din partea ofițe­rilor garnizoanei și alta a pri­măriei. După ce a parcurs str. Elia­de Rădulescu, Știrbey Vodă și Slobozia, urmat de întreg cor­pul ofițeresc de trupă, și de un public foarte numeros, cortegiul s-a îndreptat spre gară. Aici, sicriul a fost pus într-un vagon, al trenului de 5.10, de București, plecând cu a­cel­aș tren d. colonel Ispowaky și preoții ruși. Misiunea rusă, a rămas în lo­calitate și va lua parte la un banchet oferit de ofițerii din garaj zonă l­a cercul militar^ Scandalul cm str. declari — Un sergent grav rănit — Era seara, la orele 11, xm­il­it­arm scandal a fost provocat tns cârciuma lui Panait Botezat«* din str. Măcelari No. 10. Tipograful Tudor Zagara, din aceeași stradă No. 14, fiind cu mai mulți prieteni la chef, după ce s’a îmbătat, a început să insulte pe ceilalți consuma­tori. Văzând că nimeni nu se sinchisește de insultele lui, s’a înfuriat și luând un scaun l’a aruncat asupra unei mese veci­ne, La care sta mai mulți inși. Scaunul a lovit pe un consu­mator în cap, spărgându-i-l. Patronul cârciumei văzând că scandalul, o să ia proporții a a» vizat pe sergentul din post, Va­si­le Iordache cu No. 1253, care venind în cârciumă a încercat să potolească pe furiosul scan­­dalagiu. In momentul acesta Tudor Zu­ganm a pus mâna pe un alt scaun și l-a aruncat cu toată pu­terea în capul sergentului, care, scăldat în sânge, a căzut jos. Furiosul scandalagiu­ dându-și seamă de gravitatea faptului, a luat-o la fugă, reușind să dis»­pară. Sergentul rănit a fost ridicat de jos și dus la spitalul Göktest» unde i s’au dat îngrijirile medi­­cale necesare. Avizându-se circ. 25 A. and» comisar Diaconescu a pus în ur­mărire pe fugar. In decursul noptei el a fost pitea­­ă înaintat poliției B» I APROPRIEREA ECONOMICA SÂRBO-BULGARA Sofia. 23. — Azi S’a apărut un comitet pentru apropierie economică sârbo-bulgară. Pro­­gramul comitetului declară căfi se va ocupe de cestiunile curat economice fără a se amesteca în­tru nimic în politică. Va lucra pe această bază la o apropiere mai intimă între cele două țări. Socotind că identitatea Interese­­lor celorlalte națiuni balcanic la impune aceeași acțiune chiar­­fără a exista acest comitet, se face apel la toți amb­ii sinceri *n apropiere­ balcanice de a teter­meia comitete identice în toate țările balcanice. 52­ mm sau mu PARTEA III DRAMA DIN BOUNCES III Cu mâna înarmată — Da, da... sunt tânăr, dar cunosc oamenii. Chiar d­vs., aveți un gând pe care nu-l spuneți. Ducesa voia să protesteze. — Nu... vă spun sincer..... Și nu aveți de­cât un singur mijloc să-mi arătați că mă înșel. — Care? —Acela de a-mi acorda mâna d-rei Blancha. — Dar trebuie să întreb și pe Blanche. — E de prisos... eu sunt sigur că va primi. D-na de Maillepré fu lovită în inimă. Se îngălbeni. Ochii ei se fixară­ asupra prea tfețștitui . — Am văzut pe d-ra Blanche de multe ori și am venit aci cu consimțământul ei. Ducesa era mâniată. Simțea ea­ că totul fusese pus la­ cale de multă vreme. — D-le, te ascult și te înțeleg dar nu te cunosc, e pentru pri­ma oară că te văd. Am deci ne­­voe de câteva zile de gândire. Aveți vre-o obiecțiune de fă­cut. Am să fac câteva obiecțiuni... La mijloc c­l are vre­un secret, de sunt ast­fel primii? E vre­ o intrigă intimă? Se te­me cineva să nu i se răscolească viața? Ducesa strângea dinții de mâ­nie. — Nu îndrăznesc, continuă Roland, să spun că Blanche e fiica unei doamne din societa­tea­ mare, dar în ori­ ce caz nu e fiica Suzanei Carol. — De unde știi d-ta 3 — EV. [. — Dovada! Când s'a născut, trăia un gentilom... mort în urma unui accident... Gentilomul acesta se numea Hubert de Montevron... S'a înecat... Poate vă aduceți aminte! — Da. — Mulți au crezut că s'a si­nucis.­­ — Din ce cauză? — Era o iubire nenorocită! — Zău! — D. de Montevron a lăsat scrisori! — Scrisori! — Acele scrisori !e am eu... — Nu se poate... —• Cu ce drept ? — Ce importă? — I­e-am furat... — Cuvântul e asupru... eu vreau să vă fiu un prieten, nu un dușman... --- Continuă. — Scrisorile n’au fost furate. Ce-am găsit... -Dacă fac aluzie la ele e că dv. mă siliți. Ce așa venit eu să fac aci ? Să cer mâna unei fete pe care o iu­besc.... — Sfâr­șește ! — D. de Monterron, în scriso­rile sale, nu vorbește de amantă, ci de copil, de Blanche Carol­, nu a făcut deci o indiscreție. Scrisorile sunt adresate unui prieten intim. De altfel, nu e un secret pen­tru nimeni că d. de Monterron iubea cu patimă pe d-na ducesă de Maillepré... De ce ați luat să creșteți pe Blanche ? In momentul nașterei Blanșei, ați dispărut timp de șase luni.... Unde erați? Ve­deți că știu tot. — Și ? — Deci Blanche e fiica­ duce­sei de Maillepré. Ducesa râse cu amărăciune. — Oh! acum pricep marea pa­timă ce o ai pentru Blanche... Din nenorocire te înșeli.­ La vârsta mea nu depind de ui­timul. Ai făcut o mare greșeală că te-ai demascat așa de repede. Acum îți voi­ închide ușile pen­­tru totdeauna. — Așa!... Asta nu poți. Ducesa amuți. — Eu, continuă el, nu sunt un copil să fac prostii. Dacă ți-am spus totul, e că știu ce se va întâmpla. Te rog să crezi că nu voi­ abuza de ce știu... Vreau să iau pe d-ra Blanche, atâta o știu. Aștept hotărârea d-tale. Se înclină și se îndreptă spre ușă.Ducesa e și din salon, intră în camera unde se afla Marguerite și spuse: — Marie Madeleine, condu, te rog, pe d. prefect. Roland, se afla în vestibul. Marie Madeleine înainta spre ed. D-le, binevoiți a mă urma. Rola­nd, rămase trăsnit. Dacă ai­ fi văzut un mort care se scoală din coșciug și începe să umble, nu s’ar fi speriat așa de ruü. — D-ta!... d-ta!.„ Ea nu răspunse. Mergea înaintea lui spre ușa cea mare. — Marguerite! strigă că Ea nu răspunse. — Marguerite! — Eu, da, ce vrei ? —— In sfârșit, te revăd. — Credeai că am murit. — Oh!... — Bagă de seamă, am aci să apăr pe cineva. — Mă ameninți ? — Ai făcut destul râu.­­—' Nu, nu ai să pornești la o luptă imposibilă. Mâine mă în­torc. — D-ta! —­­Da. Dar ce faci aci ? — De ce ți-aî schimbat nu­mele? — Taci. — Aii! Tremuri! Vezi că—răz­boiul e greu. Nimic nu poate să-mi reziste.. Ducesa va ceda. — Ce-ți pasă. — Va, să zică fata de care îmi vorbeai era Blanche Carol — Blanche de Maillepré. — Și-o vei lua de soție? — Da. ' • • — Fără să o iubești? ' '*■ — Nu știi! — Dar e infam. Crezi că voia lăsa să se co­mită o crimă? — Ce-ai să faci? — Am să spui cine ești. — Ar fi bine să întrebi întâi pe Blanche... Și apoi cu D-ta ași sfârși re­pede. Ași spune cine ești. Să fim prieteni... pe tine te iu­besc auzi, pe tine... adio.... pe mâine. D. de Séligné trecu apoi prin­tre oaspeții ducesei. Blanche Ca­rol se rps­ine toată... D. Godet trimisa prefectab­il, un mic blestem.« D-na de Maillepre un todi la masă, pretextă o­m-disponi­ ție . . i Cina fu tristă.. Toți pareau preocupați» Singur Roger era vese. El încerca să înveselească pe aceia pe care o credea viitoa­­rea lui soție, dar nu reușea. Pe la nouă ore, când începu­ se ca de obicei concertul muzi­­cal ce speria eporil din parc, Justine veni în salon și spusa Blanchei : — D-na ducesă vă așteaptă, — Bine. Eșiră împreună. Pa când­ Blanche intră în ca­­mer­a ducesei, sustine întră Îot sala de bac și lipi urechea de ușa ce dedea în camera cu pri*­cina.­ ­Va ura»*

Next