Universul, iunie 1912 (Anul 30, nr. 148-177)
1912-06-11 / nr. 158
f 5 bani în România. ~ 10 bani in străinătate— c NUMĂR N S3 PAGI ML atastrofa vaporului ----„ERZSEBET KIRÁLYNÉ“ — — 3N“oul3. fl.y1n9.nn YvtQ cL© Isl txLKXiisn.1 aaostxTja. s^pecial Cernavoda, 9 Iunie. „Universul“ a fost singurul ziar care a relatat azi dimineața toate amănuntele înfiorătoarei catastrofe a vaporului ungar ,„Erzsébet Királyné“. Foile au fost smulse din mâinile vânzătorilor, așa că la ora 9 dimineața nu se mai găsea nici un număr al ziarului la depozitarul Vostru din localitate. Prin toate localurile publice și pe străzi nu se văd decât grupuri de cititori discutând peripețiile acestei catastrofe, apreciind totodată sacrificiile pe cari le face ziarul „Universul“ pentru ca cititorii săi să fie cât mai bine informați. CÂTEVA NOTE ASUPRA VOIAJORULUI DUMITRESCU D. Jalinas, reprezentantul fabricei de bere din Azuga la Constanța, a sosit în localitate, de unde a telegrafiat numitei fabrici că voiajorul Marin Dumitrescu, care se afla pe vaporul incendiat, a dispărut în noaptea catastrofei, fără a se ști de soarta lui. Tot în acest scop a sosit azi în localitate de Moise Boeru, directorul general al fabricei din Azuga. L-am rugat să-mi dea câteva relațiuni asupra voiajorului Marin Dumitrescu. D-sa mi-a dat următoarele amănunte asupra trecutului numitului voiajor: Marin Dumitrescu se afla în serviciul fabricei din Azuga, de la Noembrie 1911, înainte de a fi la noi, a fost voiajor la fabricele de bere Luther și Bragadiru și la reprezentanta fabricelor de bere timp de 14 de ani. Mai înainte fusese 4 ani funcționar la Căile Ferate. Marin Dumitrescu era în vârstă de 49 de ani, căsătorit, cu locuința,in Azuga. El are trei copii, dintre care două fete, una este măritată cu un domn Petrescu, chimist în București, una e însă nemăritată, iar cel de al treilea copil este un tânăr de 21 ani. Pe lângă salariul și remiza ce primea, numitul mai avea și venitul unei proprietăți din str. Witing din București. D. Boeru închee spunând că Dumitrescu a fost un bun și integru funcționar. Moartea lui sate regretată de toți câți l-au cunoscut și mai ales de colegii lui. ÎNMORMÂNTAREA MECANICULUI ȘI CHELNERULUI CARBONIZAȚI Astă-noapte, cu vaporul „Francisc Iosif“ a fost adus aici un coșciug dublu de metal, în care a fost așezat cadavrul carbonizat al mecanicului Strotzka Vorbei. Cadavrul va fi transportat la Orșova, unde se află familia nenorocitei victime și unde va fi înmormântat. Cadavrul chelnerului Carol Muttig va fi înmormântat în localitate. Toate cheltuelile de înmormântare vor fi suportate de societatea de navigațiune ungară. Se spune că societatea de navigațiune va despăgubi pe familia decedatului mecanic, iar cât privește pe chelnerul Muttig, nu se va da nici o despăgubire familiei, deoarece el nu compta între funcționarii cu rețineri ai societăței. CERERI DE DESPĂGUBIRI Advocatul Rădulescu din Cernavoda, tratând cu societatea de navigațiune ungară în numele profesorului rus Wandracek, care împreună cu soția sa au fost salvați în timpul catastrofei, cere societatea de navigațiune să-i despăgubească de suma de 2000 lei, ce pretind că o aveau asupra lor. D. Nagel, inspectorul general al societătei de navigațiune, a refuzat categoric de a se da vreo despăgubire. . In urma acestui refuz, d. Wandracek a telegrafiat legațiunei rusești din București ca să intervină spre a fi satisfăcut și a i se da ajutarele necesare. D. Wandracek a predat d-lui polițai Ionescu un palton negru de la magazinul Carmen Sylva, nu se știe din ce oraș însă, și în buzunarul căruia s’a găsit o cravată din fâșie de mătase și o pereche de mânuși gris. Profesorul a declarat că paltonul a fost aruncat de pe vapor în barca în care se afla Wandracek și soția sa, în noaptea catastrofei de către un pasager, care a sărit și el în barcă, dar care căzând apoi în Dunăre s’a înecat. După unele indicațiuni, se zice că acel pasager ar fi fost Vasile Baciuban, șeful ocolului domenial din Ostrov și că paltonul ar fi fost al lui. PESCUIREA A NOUI CADAVRE In ultimul moment afla că au fost pescuite încă 2 cadavre, la locul unde s’a petrecut catastrofa. RELAȚIUNEA CONTROLORULUI VAPORULUI INCENDIAT Cernavoda, 9 Iunie Controlorul Ion Lida, de pe vaporul „Erzsébet Királyné“ povestește următoarele: Era aproape ora 1 când, eșind din cabina mea și ducândumă spre clasa 3-a, m’am întâlnit cu cafegiul vaporului, care mi-a spus că simte un miros înecăcios. Orientându-mă în direcția de unde venea mirosul am ajuns până la ușa bucătăriei de unde eșea un fum gros. Imediat deschid ușa cu ajutorul chelnerului Petrovici și a cafegiului, am fost izbiți de flăcările ce năvăleau afară și cari se întindeau spre cabinele de clasa II-a. In acest timp căpitanul dirijase vasul spre mal, micșorând viteza. Focul comunicându-se cu o repeziciune uimitoare la mașini ele nu mai funcționau iar conducta principală de aburi spărgându-se vaporul se oprește aproape de mal. Atunci căpitanul lansează singura barcă ce exista, deoarece, cealaltă barcă era distrusă de foc, și se începu operațiunile de salvare. In momentul în care s’a declarat locul, panica printre pasageri era așa de mare că cu toate somațiunile căpitanului, mulți din e r s’au aruncat în Dunăre. " Continuând, Ion Lida, spune: Văzând pericolul, s’a dus în interiorul salonului de clasa 3-a unde era parte din personal, împreună cu ei am început să aruncăm apă cu căldările pentru a împiedica întinderea focului, încercând totodată să liniștim și să încurajăm pe pasageri. După cum am spus, mulți din pasageri, cuprinși de panică, s’au aruncat în apă, le-am aruncat mai multe obiecte de salvare, ca butoaie goale, mese, scânduri, și colaci de salvare. Nu știu dacă s'ai înecat, sau nu, deoarece am căutat să salvez și pe alți pasageri. Cadavrul ce s a găsit plutind pe apă lângă vaporul incendiat e al unui om de 30—35 ani, îmbrăcat în haine subțiri, bej, pantaloni negri, ghete cu șireturi. Cadavrul a fost legat de un arbore în baltă până la venirea autorităților la fața locului. Chelnerul Carol Muth, care a fost găsit carbonizat, are mamă bătrână și sărmană are un frate restaurator pe vasul „Carol Ludwig“ al societăței austroungare. Paltonul predat de profesorul rus Wandracek s-a stabilit că aparținea voiajorului Marin Dumitrescu, care a fost recunoscut de Moise Boeru, procuristul general al fabricei Azuga. Asemenea au fost recunoscute de numitul domn: valiza și servieta lui Dumitrescu, și în care într’adevăr pe lângă diferite acte comerciale era și o carte poștală ilustrată, reprezentând pe fiica și ginerele său. ANCHETĂ D. Knopp, inspectorul general al societăței de navigație și directorul secției de asigurare împreună cu Besel, inginerul nautic din Budapesta, care au sosit azi noapte în localitate, au plecat azi.dimineață,la ora 3 cu vasporul „Norma" la locul catastrofei, unde au făcut constatările necesare. D. Knopp se va înapoia astă seară cu vaporul la Budapesta pentru a depune raportul, iar inginerul Besel va rămâne în localitate până la transportarea vaporului la Orșova. Tot azi dimineață, d. Helff, consulul austroungar din Constanța, împreună cu Ghimbășeanu, ofițer consular, și Nagel, inspector și representantul societăței ungare de navigație. Ciuntui, advocatul societăței, au plecat la locul catastrofei, unde au luat depozițiile echipagiului, întocmind totodată și actele de deces ale celor doi morți carbonizați, mecanicul Stroika și chelnerul Muth, supuși austroungari. La ora 5, Petrescu, căpitanul portului, Guță Dumitrescu, șeful siguranței și polițaiul Ionescu au plecat la vaporul incendiat pentru a stabili identitatea cadavrului pescuit în apropiere de locul catastrofei. Ancheta se continuă cu multă activitate ASPECTUL VASULUI INCENDIAT Cernavoda, 9 Iunie. Astăzi, la orele 2 d. a. dispunând de câteva ore libere, am luat o barcă din localitate și am luat drumul spre locul unde s'a întâmplat teribila catastrofă a vasului „Erszébet Királyné”. După un drum de 2 ore și jumătate am ajuns la locul sinistrului. Vaporul „Erszebet Királyné”, care a căzut prada teribilei catastrofe, prezintă un aspect jalnic. In locul puntei și al saloanelor de clasa I și a II-a, nu se vede decât un morman de scânduri și ferărie arsă. Pe punte nu se poate umbla decât cu ajutorul unor scânduri înguste. Vaporul stă înfipt cu prora în nisip, care e intactă. Din cauza greutăței mașinelor, cele două extremități ale vaporului s’au ridicat în sus. Corpul vasului în dreptul mașinelor s’a crăpat. Toate cabinele de cl. I și a II-a sunt complect prefăcute în cenușă. Pe catargul care a rămas neatins de flăcări stă arborat un drapel de doliu. Unul din coșuri din cauza căldurei incendiului s’a încovoiat. ORDINE DATE ALTOR VASE Toate vasele, cari circulă pe Dunăre au primit instrucțiuni ca atunci când trec pe lângă vaporul „Erszébet Királyné” să își micșoreze viteza. Aceste instrucțiuni li s'au dat pe motiv ca nu cumva prin trecerea lor repede, să facă valuri mari, cari ar putea să dispore vaporul ,și să-l expună scufundărei. tRIDET A FI DUS „ERZSÉBET KIRÁLYNÉ“ După terminarea anchetei, vapcorul va fi transportat la Orșova. Nu s’a luat nici o hotărâre dacă el va fi sau nu reparat, San va fi vândut ca fier brut. Cinci burse la școala de meserii din Valea Boului La școala de meserii „Vasile Paapa“ din valea Boului (Prahova) se află vacante cinci lțeuri de bursieri interni. Se admit numai fiii de țărani, de prețdi întăcei din județul Prahova și mai ales din comunele vecine. Toți fiii de meseriași din comunele Apostolache, Popești,Cornetul cu Țăculești, Udrești și Mărlogia vor fi admiși ca bursieri fără concurs spre a fi instruiți în meseria părinților lor în cazul când numărul candidaților nu vor fi mai mare ca al burselor vacante. In caz contrar se va ține concurs. Candidații trebuie să aibă 13— 16 ani împliniți, constituția robustă, să fi absolvit învățământul primar. Nu se acordă dispensă la vârstă. Celelalte condițiuni se pot afla de la direcțiunea școalei sau de la ministerul de industrie și comerț. Vaporul „Erzsébet“, în cursă la Dunăre fapetul „JErzsétet, după catastrofS ANUL XXX__No. 158.—LMI NIlTIWK 1313 Finirea a libertate A LUI IORGU FILIPOVICI Achitat în ce privește spionajul. — Anularea sentinței de expulzare Iorgu Filipovici, unul din eroii dramei din str. Popa-Rusu, a fost pus în libertate de autoritățile din Bucovina. El ne-a trimis o scrisoare lungă din care extragem următoarele: „După 5 săptămâni și vreo 3 zile de închisoare dovedindu-se că nu suntem niște spioni ai Rusiei cum ne banuiau, am fost judecați pentru nume fals și condamnați la 24 ore arest, avându-se în vedere motivele cari ne-au îndemnat la acest lucru. Ni s'a dat însă și sentința de expulzare la amândoi, contra căreia am făcut apel și grație nobilului român, d. avocat Polonie care ne-a luat gratuit apărarea, s’a respins această sentință. Dumnezeu e mare și ne-a scos în cale români cu suflete nobile, cari, poate încredințați de nedreptatea acuzare! ce se aduceai din România mai ales fratelui meu, ne-au ușurat mult. Cum vom putea uita, vre-odată dare ne d. judecător de instrucție Găina, care procedând ca un judecător drept, fără părtinire, a putut dovedi nevinovăția noastră de aci. Cu un judecător ca d. Găină și cu un avocat ca d. Polonie dreptatea nu poate pieri nici odată și onoare tribunalului și baroului de avocați în sânul cărora se numără acești nobili români. Eu voi sta în Suceava vre-o 2 săptămâni— lucru ce cu greutate l’am obținut — cât timp, probabil, va mai fi iubitul meu frate pe aci. Iar când va fi trimis în România, mă voi duce în Cernăuți unde o să-mi caut o ocupație, neavând resurse de trai. Am eșit din închisoare cu 30 coroane în buzunar și trebue să echilibrez de minune cheltuelile ca să-mi ajungă 2 săptămâni. Din țară nu ne ajută decât un iubit , prieten care ne trimite cât poate. E grozav să fii în țară streină fără adăpost, masă și bani, dar mai grozavă ne e durerea după cei duși și asta ne oțelește de putem îndura toate, îmi sângerează inima când mă gândesc că sunt luat ca un dezertor de rând, de dragul libertatii, dar rog pe toți ce au o conștiință și judecată limpede să judece de mă pot lua ca atare. M’am expatriat dar nu voi înceta nici o fată a’mi iubi patria. Rog să nu crezut dacă spun că azi fiind la poliție unde ’m’am dat adresa, zărind un brâu cu culorile României ce era acolo ca un „corpus delictus“, fiind furat de un servitor, sentimentul iubire de patrie m’a făcut să-l privesc atâta timp cât a ținut cercetarea și, culmea coincidenței, alături, într’un cuer era atârnată baioneta românească după al căreia centuron am cunoscut că e dintr’un regiment de infanterie român. Nu știți cum mi se părea că acea baionetă înadins venise acefloi, ca un sol al patriei, al căreia simbol de iubire erau cele 3 culori din brâul „corpus delictus". Era drapelul, era arma și eram și eu, toți trei expatriați. OS nu se poate uita patria in care ai avut o mamă, tată, bunică, surori și frați iubiți. Așternutul aspru al închisoarei a fost adesea înmuiat de lacrămile noastre și inima mi-e grozav de sfâșiată la gândul că d. Pop, șeful siguranței, în localul primăriei din Putna, în fața a o mulțime de oameni, preot, institutor etc. a afirmat că noi și mai ales iubitul meu frate n’are conștiință» v l George Filipovici Groaznica sinucidere din gara Ploești Ploești, 9 Iunie, Ștefan Feer, constructor din București, s’a aruncat, azi dimineață, pe la ora 9, în gara locală înaintea trenului accelerat care venea de la Predeal. Locomotiva l’a tăiat în două, lăsându-l mort. Sosind autoritățile și făcându-i-se percheziție, s'a găsit intr’un buzunar al hainei o scrisoare prin care arăta că mizeria l’a îndemnat să-și pună capăt zilelor. S’a mai stabilit de asemenea că este căsătorit, trăește în București în strada Măcelari, fundătura a II-a No. 11. Cadavrul a fost dus la morgă. Ee spagiul vaporului „Erzsébet“ Mecanicul üäHttZtta Korpert (1) mort carbonizat și comandantul vasului Welchinger Micloș în mijloc echipajului vasului MISIUNEA SLUJBAȘ VECHIU öäfsÄ se aplecă la Sinaua Sinaia, 9 iunie După cum am anunțat, azi, cu trenul de Arad ce sosește aci la orele 8:45 dim., a sosit în localitate o misiune de 23 ofițeri superiori austriaci ș spre a se prezenta M. S. Regelui. O parte din acești ofițeri erau însoțiți de soțiile lor. Iată numele acestor ofițeri: General de infanterie Hermann Kövess von Kövesshazo, comandantul corpului XII de armată Sibiu; Colonel Anton Goldbach, șeful statului major al corpului XII; Feldmareșal l.-col. Gottfried Seibt; Feldmareșal locot. Comite Marenzi von Tagliuno und Tolgate, Markgrof von Valdislo baron v. Marenzfeld u. Scheneck Franz; General maior Rudolf Hess; General maior Martin Radicevici; General maior Theodor Cavaler v. Worafka; L-t. Colonel Géczy; General maior Franz Haurehko v. Freuenfels; General doctor Wenzel Schuller; Colonel Anton Lauzinger; Colonel Peter Togni v. Oppovo; Colonel Teodor Stipek; Colonel Rudolf Cavaler v. Wirierding; Colonel Iosef Lieb; Colonel Karl Kratky; Colonel Heinrich Eder v. Salomon; Colonel Iosif Foglár; Colonel Ladislaus Baron Ambrus de Velencze; Maior Erich Cavaler Sostarie von Letoranicdvor; Maior Adalbert Bekesy; Căpitan Kamilo Kârpathy și prim Locotenent Max Cavaler Bömches v. Boor (adj. al gen. Kövess). La gară au fost întâmpinați de <J. Lt. Col. Baranga, aghiotant regal, și de d. Lt.-Col. Beriidei, comandantul batal. 4 vânători, și de atașatul militar austriac. După prezentările obicinuite, au pornit spre castel în 2 automobile regale, unul particular și mai multe trăsuri. Au descins cu toții la Casa de cavalerie, iar la orele 10.30 dim, eu a mers pe platoul bazal, 4 vânători, unde ■au fost primiți de muzica reg. I de pionieri venită anume pentru această solemnitate, de comand. batal, și de toți ofițerii cu trupa, etc. Pe platou au fost conduși de către d. general adj. Mavrocordat, mareșalul Curțea, și de d. Lt.-Colonel Baranga. După ce au trecut în revistă întreg batalionul, s-a desfășurat următorul program: Un pluton în ordinea strânsă, gimnastică suedeză, instrucții de luptă, sărituri, escaladări, etc.; evoluțiile secției de mitraliere și în urmă defilarea batalionului. întreg acest program a fost executat în perfecție și pe fețele tuturor ofițerilor austriac se vedea interesul cu care urmăresc toate mișcările. S-a remarcat mult la acest batalion sărituri de obstacole (șanțuri de 4 metri), escaladări de câte 2 metri înălțime, etc., toate făcute de soldați, în ținută de campanie. La ora 1 d. a., toți ofițerii au fost invitați la dejun la castelul Peleș; la același dejun au fost invitați ministrul Austro- Ungariei, atașatul militar austriac, contele Czerin, etc. Cu trenul accelerat, la orele II și 8 d. a. au sosit la Sinaia și A. S. R. Principele Ferdinand. Dacă timpul va fi frumos, se va face o excursie în automobile și trăsuri spre Predeal; în caz contrariu, se va da o reprezentație cinematografică la Castel. Astă seară toți ofițerii străini vor părăsi localitatea cu trenul de Arad la orele 8 și 18 seara. CITIȚI ASTAZI • Universul Literar de Mihail Sadoveanu. Domnul Grigorian, șeful vămii, vecinul meu, cum venise în oraș băgase de seamă la fața necăjită și brăzdată de suferință a bătrânului Duțu.—Chiar din ceasul când pusese piciorul în lunga clădire de scânduri a vămei, și pășise în îmbulzeala de negustori, printre lăzile de scânduri și cutiile de carton desfăcute în toate ungherele, printre pachete de stofe, lân?iri, mătăsuri felurit colorate, — îl izbise, în mijlocul mișcărilor și a zgomotelor de glasuri, înfățișarea măruntă, umilită, tăcută a lui Gheorghe Duțu. Cum înțeleseră că intrase între ei „șeful nou“, cel permutat de la Galați,— și negustorii, și funcționarii, tăcură. Se grăbiră să-i facă loc, să se recomande, să răspundă politicos, zâmbind, la orice întrebare. Țineau în stânga, cum îi apucase vremea, câte-un obiect, câte-o bucată de pânză, de panglică, — parcă toți îl intampinau cu daruri. El pășea încet, nalt și zâmbitor, mângâindu-și domol favoritele. Se opri în fața lui Gheorghe Duțu, care îl privea de mult ca un fel de teamă nedeslușită. ..Da’ dumneata? ești slujbaș aci? — Da, domnule șef... și-l ținti înfricoșat cu doi ochi negri, umezi, sunt de mult funcționar aici.. Toți domnii șefi au fost mulțumiți de mine... — Ce leafă ai? — Am ajuns la o sută douăzeci de lei, domnule șef... De douăzeci de ani servesc și totdeauna mi-am făcut datoria... Da’ n’am avut „studii“, domnule șef, și n’am putut merge mai departe....“ Vorbea repede. Mâna dreaptă, în care ținea un condeiu, tremura. Stânga și-o purta ușor în sus și -n jos în lungul coapsei. Strade erau vechi, curate, roase de perieturî. „Măcar două clase gimnaziale să fi avut, zise el iar, cu mâhnire,— bine ar fi fost!“ Dădu din cap și aftă. 4.Í familie? întrebă domnul Grigorian. — Am, tresări Duțu. Am șase fete, domnule șef... N’am nici un băiat!....“ Spusese că n’are nici un băiat, parcă-și mărturisea cea din urmă nenorocire. Domnu Grigorian trecu spre alți funcționari, printre negustori, dar simți un timp ațintită asupră-i privirea înfricoșată și dureroasă a bătrânului. In cancelarie, domnul Grigorian întrebă pe subșef de toți slujbașii și se opri mai mult asupra lui Duțu. „E un biet nenorocit, îi răspunse subșeful. E împovărat de casă grea. Acuma se teme să nu-l dați afară. — De ce se teme? — Apoi, domnule șef, sunt atâțea tineri cari se ațin să-i ia locul! El greu își face slujba, nu se prea pricepe, și din pricina năcazurilor uneori parcă își sare din fire.... Dar nimeni nu s’a gândit să-l lase pe drumuri, muritor de foame... — Fără îndoială, murmură domnul Grigorian. — La toată lumea spune că are șase fete, și că nu i-a dat Dumnezeu nici un flăcău....“ Și subșeful începu a râde. Zâmbi și domnul Grigorian. „N’a putut mărita nici una încă. In ziua de azi poate să fie fata cât de bună, fără zestre nu se poate mărita!“ Subșeful rostise cuvintele acestea cu oarecare pornire. Domnul Grigorian îl privi și zâmbi iar: „Ai și dumneata fete de măritat, domnule Panaitescu? — Am, răspunse sub șeful parcă s’ar fi rușinat de ceva. — Asemenea lucru e totdeauna cu năcaz, zise domnul Grigorian. Eu am scăpat de el, trăesc singur, nu m'am însurat. — In ziua de azi, familia e greutate și grijă... vorbi înăbușit, Panaitescu. De dumneavoastră e mai bine!“