Universul, octombrie 1913 (Anul 31, nr. 270-300)
1913-10-28 / nr. 297
5 Esni în România.10 fjani în Străinătate I CG B ■Matt Ufc - -J ■ iriz'T^TTTC'ClD^m^ry^TCm^TDmmg*— i— r^T.TffTgK Trim. -wrim ,^r^^JCW^Bwilil>Jl«WCTg.» M»m»wnwg»n^ 8 $mil XXXI. - Jîp. 29?. - Luni 28 Octombrie 191â ULTIMELE LUCRĂRI lA PANAMA ECLOZIUNEA A 40 TONE DE DINAMITĂ CARE A SFĂRÂMAT ULTIMUL OBSTACOL PĂMÂNTESC DESPARȚIND LA GAMBOA APELE LACULUI GATUN DE APELE ȘANȚULUI CULEBRA POLITICA EXTERNA pilisien * pianfili Spuneam rândul trecut că e greu să judeci politica agrară a guvernului englez după discursul de la Bedford fiindcă acolo d-niî Lloyd George s’a mărginit mai mult să expire chestiunea decât să arate soluțiile eî- Zilele acestea zT. Lloyd George a rostit însă la Swindon un al douilea discurs în care ne-a desvăluit toate mijloacele prin care guvernul Asquith își propune să rezolve problemul agrar. In primul rând el a adus la cunoștința lumei crearea unui nou minister, ministerul pământului. Desiumirea e originală și ne arata singură cari vor fi atribuțiunile acestui departament. După cum ministerul muncii a fost înființat acum câțiva ani pentru a se ocupa de toate chestiunile privitoare la muncă, tot astfel ministerul pământului va avea sarcina să îngrijească de toate chestiunile ce privesc problemul agrar. Se vor institui comisari regali care vor avea datoria să vegheze ca minimum de salariu să fie respectat, să judece toate neînțelegerile ce ■s’ar ivi între landlorzî lucrătorii și tenaciarii lor, să reducă rarenzile exagerate, și să se rostească asupra isgonirea tenanciarilor. De asemenea statul va cumpăra pretutindeni unde va putea pământ de la landlorzî ca să-l împartă la săteni, întrebuințând când nu se va învoi de buna voie cu ei, dreptul de espropriere pe care legea din 1907 ii pune la îndemâna organelor statului. In fine spre a atrage și mai mult populațiunile orășenești spre sate. Statul va construi pe o scară întinsă în centrele rurale locuințe eftine din banii fondului de rezervă al asigurărilor muncitorești. Precum se vede proiectul dl-lui Lloyd George este un proiect măreț și foarte înaintat în concepțiunile lui. El se întemeiază în același timp pe indrvenționismul cel mai acut și pe expropriere. Din cuvintele d-lui Lloyd George rezultă însă că el pune mai mult temei pe rezultatele ce le va da intervenționismul decât exproprierea și aceasta nu fiindcă ideia exproprierei îl jignește clar pentru că grija lui de căpetenie—e să readucă la sate o parte din locuitorii orașelor. Ori acești locuitori fiind astăzi cu desăvârșire lipsiți de mijloace, el socotește că va fi mai ușor să îi atragă la țară în calitate de arendași decât de proprietari. Cu atât mai mult cu cât valoarea pământului fiind foarte ridicată, beneficiile ce vor realiza ca proprietari vor fi cu mult mai mici decât cele pe care le-ar obține deocamdată ca simpli arendași. Oricum ar fi ministerul pământului va fi în curând unul din cele mai însemnate deparamete și va avea cu siguranță o adâncă înrâurire asupra întregei plămădiri sociale din Anglia. Bineînțeles că programul agrar al guvernului a produs în partidul conservator o vie emoțiune. Șeful opoziției d. Bonar Law s’a grăbit să și numească într'un discurs pe care l-a rostit la Newcastle, pe d. Lloyd George cel mai mare demagog din câți au existat vreodată în Regatul Unit. Iar ziarele conservatoare iau față de d. Lloyd George un ton ironic afirmând că vorbește de chestiuni pe care nu le cunoaște bine, ca spre pildă se înseamă că jMi afirmă că Kundlerzo lasă terenuri necultivate ca să poată crește falanii și avea vânători, el nu cultivă pământul în multe părți fiindcă el este prin natura lui impropriu vreunei culturi rentabile. Tânărul Duce de Sutherland care este cel mai mare proprietar funciar din Anglia fiindcă a moștenit acum câteva luni un majorat de 1.250.000 de acri de pământ, a și oferit, d-lui Lloyd George 400.000 de ani în Scoția pe prețul de 50 lei acru (aproape un pogon) sperând că după ce va intra în posesia lor se va putea lesne convinge că dacă Ducii de Sutherland au lăsat aceste întinse teritorii necultivate, e fiindcă nu pot produce nimic iar nu pentru plăcerea de a isgoni pe cei ce locuiau în cuprinsul lor. Deși argumentația d-lui Lloyd George se aplică altor regiuni din Anglia decât părților stâncoase din Scoția îndeobște cunoscute pentru ariditatea lor, totuși el a dispus ca să se primească oferta Ducelui. Se poate deci spune că chestiunea agrară a intrat în plină fașă de propagandă și de dezlegare și se cuvine ca diferitele ei rezultate să fie de aproape urmărite, mai cu seamă de acele țări cari suferă și ele de aceiași nenorocită situație agrară. I. G. D. ----------------*♦*---------------SOLERITATEA de la gimnaziul din Dorohora Astăzi stau deschis cursurile la gimnaziul din localitate. In vasta sală a amfiteatrului gimnaziului erau prezenți toți elevii gimnaziului și un mare număr din părinții acestora, precum și întreg corpul profesoral al gimnaziului.” Preotul Ciocoi a oficiat o rugăciune, după care ,a adresat elevilor un cuvânt de binevenire, arătând care este rostul școalei. D. director C. N. Iancu, în cuvinte bine simțite, a arătat că dacă România, în urma ultimelor evenimente, a ieșit glorioasă și puternică, o bună parte din merit revine și școalei, care ,a creat generația vitează de astăzi. ■ Face apel la părinții elevilor ca să secondeze pe profesori întru educațiunea elevilor. La urmă d. director Iancu citește noul program al acestui an și distribue tuturor elevilor numerice de ordine. D. avocat Ștefan Scriban a ținut o frumoasă cuvântare exprimându-și bucuria ce simte, ca părinte, văzând progresele pe cari le realizează școala. Iar pentru ca școala să-și dea toate roadele ei — continuă d. Scriban — este nevoie ca toți părinții, de acord cu profesorii, să se ocupe de educațiunea elevilor. La ora 12 solemnitatea a luat sfârșit. -------------------------------------- !♦ Unicul mijloc de a vă face bogat este să vă abonați la „Universul“, unde puteți avea norocul de a câștiga ENORMA SUMA DE 6000 LEI oferiți ca premiu la tragerea care va avea loc luna viitoare. Abonamentul la „Universul“ a rămas neschimbat. Un an 18 lei, șase sau 0.15, trei luni â,6S. ! Veniturile comunale în noul teritorius -------------------------------------- Cooperație, populație, agricultură. De ce trebue să se țină seama neapărat—Ce i ca veniturile comunale din Cadrilater Am stat era de vorbă ca unul din oficialii trimiși să cerceteze starea de lucruri din noul teritoriu. Convorbitorul meu avea însărcinarea să organizeze cooperațiunea într'o anumita regiune a cadrilaterului. — „La Turk-Smil, dincolo de Turtucaia, un punct de hotar între Bulgaria și noi, am găsit o populație de peste 280 de familii turcești, și numai 90 de case bulgăriți. Deși bulgari mai puțini, totuși au construit o școală foarte frumoasă, iar, prin intermediul Băncei Agricole, s'au constituit intro societate cooperativă de credit — tip Reiffeisen , pe baza cărui fapt. s'au împrumutat cu o sumă măricică la Banca Centrală cooperativă din Sofia, cu o dobândă de 1 la sută, și, la rândul lor, au plasat banii printre membri cu S la sută. Prin acest procedeu, fiecare bulgar și-a putut mări proprietatea cumpărând „pământ de la turci cari n‘au noțiunea ajutorului reciproc prin intermediul cooperației“. I-am găsit pe turci foarte furioși împotriva notarului din comună, care a găsit de cuviință să depună peste 50.000 lei la Banca Agricolă și la casa de economie a Poștelor, avere care aparținea primăriei, școalei și băncei populare ,și apoi să părăsească comuna cu trei zile înainte de ocupațiunea românească, ducând cu el toate, actele justificative cum și registrele primăriei, școalei, băncei, cu care se poate face dovada depunerilor. După informațiunile culese, acest notar s-ar afla astăzi la Rasgrad, și nu cutează să se înapoieze cu scriptele la Turc-Smil de teama turcilor cari iar fi amenințat cu moartea. „M’am dus în urmă la Staro- Selo, Deniglar, Belița, Antimovo, Gadichioi, Asfadar, etc. Pretutindeni m-am putut înțelege ’n românește cu primarii și noi tarii dintre cari majoritatea o formează foștii zarzavagii și comercianți prin România.Turcii, de asemenea, au început să o rupă românește și par foarte mulțumiți că li se dă lor mai multă atenție din partea autorităților românești, fapt care-i îndrituește să creadă că, în curând, vor prepondera asupra elementului bulgăresc și economicește întrucât eî alcătuesc majoritatea populației autohtone în tot teritoriul anexat. In Bulgariski-Cugrr m’a impresionat, mult numele românești ca Bogdan Ghiță, Dinu, etc., precum și încruscrirea bulgarilor cu românii din județul Ialomița întrucât majoritatea femeilor sunt românce, și, probabil, au influențat asupra bărbaților ca să boteze pe copii cu nume românești. De altfel, mai în toate satele vizitate am găsit 78 familii românești, mai ales mocani din Transilvania, cari neșiind o boabă bulgărească, impun indirect autohtonilor să le vorbească românește în regiunile lor zilnice. Mai toț locuitorii noului teritoriu au terenuri întinse, în parte necultivate. „Cu toate că agricultura se face în mod rudimentar, totuși la săteanul din Turtucaia și împrejurimi se observă o prosperitate în gospodărie. „Mulți săteni au credit direct la Banca Agricolă de unde ridică, in compt curent, între 6—■ 8 la sută,viar, unii își depun ecomiile la Banca Agricolă cu 4 la sută sau la Casa de economie a poștelor cu 4 și jum. la sută. Câțiva funcționari superiori de la Banca Agricolă m-au făcut să cred că această institutione făcea oficiul o j.ceastă în corrinitul statului bulgar. Astfel, toata încasările pe care le făceau notarii comunelor din veniturile Primăriei, la văr sau la aceasta bancă iar de cdte ori comunele sau județul avea nevoe de împrumuturi pentru construcții da scoli si șosele, tot de la Banca agricolă se împrumutau. Prin aceste operauni privilegiate, Banca Agricola a făcut, frumoase progrese atingând um capital de peste 60 mv, icoana care aparține in majoritate, comunelor rurale care cui contribuit încă de la 4806 la crearea Caselor de ocoale prin depunerea cotizațiilor în natură (grâu sau porumb in cazurile de rezervă), ca mai târziu, la 1878, să se transforme în Case Agricole iar la ISSfe ș 1895 să se medfereze toate intr'o singură bancă numită Banca Agricolă. Urmează deci că, la lichidarea sucursalelor Băncei Agricole din Cadrilater să se aibă în vedere restituirea cota-părții din capital ce aparține tuturor comunelor de sub stăpânirea românească pe lângă sumele depuse de fiecare primărie în parte. „De altfel, tot Banca Agricolă a contribuit și la înființarea celor 45—50 societăți cooperative de credit ș economic din Cadrilater care au laolaltă cam 300.000 lei capital social și peste 500.000 lei depuneri față de aproximativ 600.000 lei efecte de plată către Banca Centrală cooperativă din Sofia, care instituțiune s-a substituit tuturor drepturilor pe care le exercita Banca Agricolă asupra cooperației din Bulgaria până la 1910. Iată o expunere foarte interesanta a stărei de lucruri din noul teritoriu sub raportul fondurilor comunale ale comunelor rurale intrate sub regim românesc. Aceste comune nu trebue să fie lipsite de veniturile lor și fieese lucru e sa se facă cuvenitele intervențiuni pentru ca starea normală să se restabilească în veniturile acestor comune. Dar mai sunt și alte chestiuni, tot atât de interesante, care necesită toată solicitudinea celor în drept. Le vom expune cititorilor noștri cu alt prilej. L. Iliescu Credits an nl Pentru Cadrilater S-au deschis următoarele credite extraordinare, în sumă totală de 55.000 lei: a) Lei 15.000 pe seama ministerului cultelor pentru întâmpinarea cheltuelilor cu serviciul divin, cărți și plată de personal cu privire la bisericele române din teritoriul anexat; b) Lei 20.000, pe seama ministerului de lucrări publice pentru facerea proectelor unui port la Balcic; c) Lei 20.000, pe seama ministerului agriculturii și domenilor, pentru înființarea a două inspectorate agricole pe teritoriul anexat. Osia societatea „Mângâsrea” din. X.J Marforele Membrii societăței întruninduse au decis ca în seara de 8 Noembrie c. să dea o reprezentație cinematografică cu filmul Căderea Bizanțului iar din beneficiul net, se vor ajuta elevii săraci. Au mai decis să se dea cărți haine și ghete, elevilor de la școala, profesională și gimnaziu. D. dr. Manu din localitate a donat societăței 100 la' SCHIȚE ȘI NUVELE Recunoștință supărătoare de AL. CAZANAIO .. . Nu știam cum să-i mai mulțumesc părintelui Năstase dela Valea Largă, că m’a găzduit în casa lui, într’o noapte, pe vreme așa de ticăloasă că n’ar fi putut sta afară nici un câine măcar. Și cum Sfinția Sa mai scosese, din pivniță, un stacan de vin din via lui de pe dealul Mărului, nu putui să nu-I fugăduesc din toată inima: — Las’ părinte, când oi veni și dumneata prin București, îmi voi arăta și eu recunoștința... Eu stau chiar lângă gară... Vii la mine deadreptul, fără de nici o supărare... Știi vorba ceia. Munte cu munte... .Părintele Năstase zâmbi cu înțeles, și mângâindu-șî barba căruntă, dete din cap cu un suspin ușor: — A fost multă lume Oa mine' De tot felul... D’apoi nici n’au târgoveții unde trage... La plugarii noștri, e sărăcie mare... N’are omul pentru © 1 un căpătâi... Pentru mine nu-e nici o Supărare.. Dimpotrivă, E o cinste când îmi vine în casă un om mai luminat... Mai aflu, și eu, ce se petrece în lume... N primesc cu bucurie... L’ași primi poate mai bine... da, dă , cumce pot și eu... Unii ar fi învățați cu altfel de așternut.. Poate că și masa nu fie după plac. — Vai de mine părinte — mă împotrivii. — Nici nu se poate zicai bine !... Mai ales la țară, într'un sat ca ăsta băgat într'o văgăună... — Și departe de târg — urmă Sfinția Sa — Așa î: stau aici ca într’un bârlog... ca un sălbatec... Poate că unora nu le place nici felul meu de a vorbi.. Noroc, că a doua zi după plecare, călătorul uită și de necazurile suferite la mine ’n’ casă, și de... mine... — Prea crezi lumea așa de puțin recunoscătoare... Părintele iarăși zâmbi cu înțeles: •— Nici, eu nu zic altfel!!... Da nu-i toată lumea așa !... Lumea e pretențioasă și te ia de sus... Crede că ești dator să primești pe orice străin în casă, numai să fie orășan... Ba mulți chiar, cred că poate să-ți comande/Simt pățit cu... Preotul sa opri. După ce asculta, câteva clipe, vijelia de afară, urmă : — Mi-aduc aminte, — tot așa era vijelie afară — că mă chiamă la primărie... Se înoptase... îmi iau o zeghe în spinare și mă duc... In fața primăriei, era oprită o trăsură cu patru cai... In trăsură nu era decât o cucoană... sta și tremura în ploaie... intra în primărie... Un căpitan de jandarmi își scutura chipiul leoarcă de apă. Cum m’a văzut intrând, mă întâmpină: „Părinte suntem în mâinele dumitale!... Dacă nu ne primești, suntem prăpădiți!... Wameni nu vrea să ne primească!!... Eu, despre mine, ași dormi și aici, în primărie... da nevasta mea... gândiți-vă... știu că sunteți primitori... Mi-au mai spun și alții... „Cu plăcere... poftim, le-am spus’’... De afară femeia, strigă :Haide, Georges, mergem odată !”... Căpitanul eși grăbit și când ajunserăm lângă trăsuri, mă neftțo să iau loc alături de cucoana, de nevasta lui, căci era nevastă... Atunci o auzii pe cucoana că’i spuse răstit, ceva în franțuzește. Căpitanul căută s’o liniștească,... tot pe ‘franțuzește... Daia îi tot da: Nov, non!... Ca, să’î împac m’am suit pe capră... Parcă eu ceream să stau cu ei ?... Acasă i-am poftit în odaia de sus... Era, cam frig, e drept... Da ce să fac ? Cine știe că’î vin musafiri... Cum era* udă ca un șoarece, cucoana se duse dea dreptulila sobă... Soba rece... Asta o supăra de tot. Prinse să se învârtească prin casă... Căpitanul căuta s’-o împace, da degeaba... lira femeii butoasă de tot... Ce să fac ? Am rugat pe preoteasă să facă dumniașa focu... Când s'a dus cu brațul de lemne, cucuoana, o luă în primire: Ce fel de oameni sunteți!... Faceți economie de lemne, dumneavoastră care stați lângă pădurefli „Preoteasa nu i-a răspuns nimic... și s'a pus să sufle ’n foc... Eu m’am dus afară, am sculat bargata și l’am pus să taie o găină. După un cias, masa era gata. S’a nimerit o ciorbă bună... Căpitanul nu mai contenea s’o laude: „Halal ciorbă!... Vezi, nevastă, cum știu să facă, unii ciorba de găină? Da căpităneasa care înghițise o farfurie, strâmbă din nas: „Iți pare! Da, pentru că ești flămând“. Când a gustat din vin,căpitanul ca și dumneata, mi-a spus: „Bravo părinte!... Nu știu cum să-mi arăt recunoștința!... Când eî veni la Pitești, întreabă de mine, de căpitanii Ciortanul“ A doua zi dimineață, la despărțire, cucoana abia mișcă din cap, când i-am urat drum bun. — L’ai mai văzut pe căpitan? — îl întrebai oarecum încurcat. — Stai să vezi — mă «ig>ri părintele. Da, l’am întâlnit... într’o zi am fost la Pitești,... după oarecare cumpărături... Eram gata să mă duc spre gară, când îndreptul prefecturii, mă and chemat: „Părinte Nastase, părinte Nastase!...“ întorc capul, era căpitanul... Veni la mine bucuros și mă îmbrățișa, aproape de bucurie. Cum era și cu alții, le spuse. ..Vedeți, dumnealui e părintele Nastase de la Vai,>a Largă! Ma scăpat dintr’o situație grea ia tot!... E o inimă de aur! După ce le povesti întâmplarea cu găzduitul, mă luă de haț și mă împinse într’o berărie. „Noi căpitanii și preoții aveam aceiași menire!“ Cum intra, vreun cunoscut de al lui, căpitanul îl chema la masă și arătândumă, striga: „Asta’i părintele Năstase de la Valea Largă. Știu despre care ți-am vorbit/“ Și laudele curgeau... Nu-mi cam venea la socoteală treaba asta... Lumea începuse să se uite la mine ca la altă ceva... Intr’un rând mă ridicai, să plec... Da căpitanul mă apucă de anteriu: „Stăm părinte. Te poftesc la mine la masă!... Noi căpitanii și preoții...“ Și cu cât deșerta halbele, cu atât nu știa cum să-mi arate recunoștința. Pe la șoapte seara, m’a dus la el acasă. Căpităneasa cum mă văzu, se porni, pe franțuzește, foarte supărată Căpitanul se răsti la ea, apoi îmi spune: ,,E supărată că am venit eam târziu“. Apoi ne îndreptarăm spre sufragerie. Masa era întinsă. Da nimeni în odaie... Căpitanul mă pofti în capul mesei. Atunci se arătă și ordonanța care vești că doamna nu vine la masă, pentru că e cam indispusă. Căpitanul se supără. După ce înjură pe ordonanță, plecă repede, lăsându-mă singur cuc. Mă, ce a dat peste mine! mă gândii foarte amărât. Într’un rând îmi veni să fug de acolo, da vezi mi-era rușine... Căpitanul după o zăbavă de un sfert de ceas, se întoarse aducându-și capităneasa. Se vedea după orbi că femeia plânsese... Se așeză tăcută, și în tot timpul mesei, n'a deschis odată gura. 'Mi părea că mă înec, așa înghițeam în silă. Da căpitanul pare că nu vedea nimic. Mereu îi da: „Bea părinții:... Noi căpitanii și preoții”... Când ne-am sculat de la masă, mi-am făcut o cruce mare, răsuflănd mai ușurat. Scoțându-mi ceasul de brâu, i-am cerut voie căpitanului să plec. Mă temeam să nu pierd trenul! . Nu se poate strigă, căpitanul. Trebuie să dormi la mine. Se poate, să te las să pleci noaptea N' Apoi mă apucă de brat cu putere și mă vârî în salon... „Vin’n s’auzi cum cântă nevasta la piano!“ Mă rugam aproape lâsați-mă să plec, domnule căpitan!... Preoteasa m’așteaptă... Mâine am treburi în sat... Dacă pierd trenul, ce mă fac? Da, în zadar. Căpitanul nu voia să știe de nimic și mă apasă pe un jeț. „Stai puțin! Mă duc să edtem pe nevasta. Și fără să dea seamă cât de puțin împotrivirilor mele, mă iasă iarăși singur. Eu cred că lui Daniel i-a venit mai bine în groapa cu lei, decât mie în salonul căpitanului. ■ Păcatele mele!... parcă făcusem o faptă rea, așa trebuia să îndur cu deasila dragostea căpitanului.. Cum stăm așa prostii, cu ochii în ușă, deodată aud din camera de alături o ceartă sgomotoasă. Ascult. Căpitanul își ocăra nevasta, că nu voia să vie în salon... Nu prea înțelegeam ce spun, de oarece căpitaneasa vorbea în franțuzește. Ca într’un când o necăjea căpitanul mai râOea isbucni în românește: „Dă-i dracului de popă!. Nu-î ajunge că l’am poftit, la masa, acu vrei să-l mai faci și muzică?!“ Dacă mi-ar fi tras cineva palme, nu-mi încălzea obrazul mai tare, decât cum mi la încălzit vorbele cucoanei. Căutam un loc de scăpare. Da când mă îndreptai spre ușă, auzii pașii căpitanului. Am început să tremur ca un hoț prins asupra faptului... De frică, să nu mă îndațe din nou am dat buzna pe o ușă din stânga. Daum să> nimeni! M’am pomenit chiar în camera cucoanei. Femeia a dat un țipăt, da am liniștit-o, strigând: — Vă rog, cucoană, scăpațimă de dragostea d-lui căpitan... Mă așteaptă preoteasa... pierd' trenul.... Cucoana s’a mai luminat la fată. Tot era bună săraca. Mi-a arătat, îndată ușa pe unde să plec, fără să mai dau cu ochii de domnul căpitan. Preotul, se întoarse apoi spre mine și sfârși. — Acu, vezi și dumneata, că nu prea umblu eu după recunoștință... ! 1 Sătean omorât de un jandarm Bulzan, 25 Octombrie Aseară, la orele 6, jandarmul Luca Gheorghe, însoțit de primarul comunei Clondiru, s'a dus la locuința săteanului Eftimie Hâlcu, ca să execute un mandat de arestare contra fiului acestuia. Cum am intrat pe poartă, Hâlcu le-a eșit înainte și a început să-i amenințe cu toporul. Cum Hâlcu se apropia mereu de el, jandarmul ca să-l sperie, a tras un foc în aer, dar Hâlcu nu s-a intimidat și înainta mereu Atunci jandarmul ,trage al doilea foc care nemerește pe Hâlcu în abdomen, omorându-l pe loc. Jandarmul a fost arestat.Cazul se anchetează de șeful postului de jandarmi din Tohani. _______♦ [UNK] [UNK] î Conferința d-lui C. Lissescu , asupra vieței fostului domnitor Mu ȘtM (ținută în ziua de 13 Octombrie la R.Vikea) — URMARE .ȘI SFÂRȘIT — ____________ In 1853, pe când domnul se pute Austr. ocupa să pună bună stare în finanțe, pe când se ocupa cu drumurile, cu înfrumusețările de higiena a țărei, vine ca din senin vestea că Mencioff cu o suită numeroasă a sosit la Constantinopol, iar după două luni apare manifestul prin care se zice că Rusia, conștientă de datoria pe care o are, trebuie sa realizeze emanciparea tuturor creștinilor. Dar a vorbi numai, așa, de emancipare era ceva vag trebuia concretizat, căci în politică cuvintele ca și declarațiile vagi sunt zadarnice. Care putea să fie formulat de emanciparea creștinilor se vorbea foarte de mult, deși bieții turci nu prea iau fost vreodată aspri cu creștinii din punct de vedere al credinței. Euipo la 1906, m’am luptat mai mult contra creștinilor decât contra turcilor pentru respectarea credinței românilor creștini. Să se zică că Rusia ia pe creștini sub a sa guvernare, nu se putea, căci cuvântul ar fi părut prea aspru. S’a zis atunci că creștinii vor fi sub protectoratul rusesc, iar ca sancțiune a acestei declarații s’a pus ocuparea principatelor. Aceasta înseamnă redeschiderea chestiunei Orientului. ’Care putea fi rezolvarea acestei chestiuni ? Unii o vedeau în integritatea imperiului otoman, iar alții, în împărțirea lui. Unii credeau că rezolvă chestiunea prin o confederațiune, iar alții sperau că vor ajunge la o înțelegere între diferitele State .. .fiecare din puteri să ia câte ceva și să rămână ceva și turcilor. Ideia cea mai seducătoare era, a lui Mencioff, idealul reluat de împăratul Nicolae, tată-l adus în vârtejul chestiunei Orientului pe Știrbei, omul mistic, liniștit, pesimist, și care iubea fața retrasă. Erau două politici : una, a Rusiei cu emanciparea creștinilor, ce aducea cu sine împărțirea imperiului otoman; cealaltă a europei civilziate care voia păstrarea integritatea imperiului otoman. Dacă Știrbei mergea alături cu Turcia, putere suverană, se punea contra curentului creștin ortodox (Rusia). Dacă urma politica Rusiei, se pronunța contra Statului Quo contra puterilor Europene. — Și dacă politica Franței și Engleteze, izbutea ? ,periclita viitorul principatelor. Ce să facă ? Acțiunea puterilor aliate s’a făcut, astfel: Mai întâi înțelegerea Franco-Engleză, în urmă Austro-Prusiană; apoi înțelegerea dintre Austria și Turcia, făcută în baza convențiunei de la Constantinopol. Toate aceste alianțe, erau îndrepate contra Rusiei. Astfel prezentându-se situația, Știrbei se găsea într’un conflict, de conștiință. Intre Rusia cu care’l lega oarecum și datoria de recunoștință., — Rusia îl ajustase ca să fie Domn — dar aceasta, credeam nu‘l apăra mult pe Știrbei, căci și Turcia Troise, — și religiunea creștină ortodoxă,, și între Turcia susținută de Europa .El știa că trăește într’o țară care lucrase ortodox, într’o țară care lucrase totdeauna sau mai bine zis de multe ori cu Rusia. A te pune contra Rusiei, era să bravezi curentul european. Noi începusem o luptă alături cu Franța și Engliteza pentru ca să ajungem la independența țărei, la o unire a tuturora. In țară bătrânii ereau mai mult, pentru Rusia. Toată tinerimea erea la Paris, erea la Londra, în mijlocul ideilor occidentale. Ca să vă dau o dovadă, de greutățile timpului să vă citesc un pasagiu dintr’o scrisoare a lui Ion Brătianu bătrânul, tatăl șefului de azi al partidului liberal. Brătianul făcuse un articol publicat, în două părți, în două numere ale unui jurnal francez din Paris, în care, propunea să luptăm contra Rusiei, chiar dacă ea va călca peste trupul nostru : „Să fie un câmp plin de sânge pentru toți românii, la un loc. E foarte ușor când ești opoziție să-ți realizezi idealurile, dar greutățile sunt mari când ești la guvern. Probă că sunt mari, e că în altă împrejurare când am fost provocați de Rusia, nu s’a pus cestiunea unirei cu toate elementele din toate părțile de către Brătianu, căci nu era momentul. Știrbei a făcut la fel, trebuia așteptat trenul după fericita expresie a d-lui Maiorescu. Mai târziu găsim într’un memoriu a lui Ion Brătianu, asupra Austriei, scris în 1854, următoarea frază foarte prețioasă pentru a ne explica starea de ezitațiune și echivocul în care se găisea Barbul Știirebi. Iacă acea frază: „până la ce punct Austria a fost complice cu Rusia, aceasta ne-o va spune viitorul“. Când am citit fraza aceasta aseară in documentul ce Tam găsit la Academie, am rămas înmărmurit. Intr’adevăr Turcia, Frante, Anglia unite dela înceta și Prusia unite, mai târziu Austria se înțelege cu Turcia. Mă întreb ce urmărea Austria în toate cestiunile acestea ? de ce nu s’a pronunțat dela început, dacă era alături cu Franța și Enghitera ? Reflexia lui Brătianu m’a lămurit. Vedeți îmi dau seama de situațiunea mea oficială, și de aceia nu afirm nimic. Insă făcândici o lucrare istorică, nu pot trece sub tăcare faptele. Eî bine, constat cu Brătianu că la ‘1854, erau în țară nedumeriri, ezitări într’un cuvânt se urmăreau pescuiri în apă turbure. D. Alexandru Xenopol. — Ca întotdeauna (aplauze). D. C. G. Dissescu. — Nu știu : nu iau asupra mea nimic. D. Xenopol este mai autorizat decât mine să cunoască și încurcăturile cu ajutorul documentelor. Unii au bănuit că Austria și-a zis : să împing pe Ruși la o acțiune militară, să ocupe Principatele și pe urmă să venim noi, delegați, să îl înlocuim ! Acest lucru însă nu este dovedit, ci numai bănuit. Se întâmplă însă altceva și mai grozav, care explică agitația sufletească în care se găsea bietul Domnitor. Văzând că Franța și Anglia se unesc contra Rusiei — înțelegere la care mai târziu i s’a alipit și Austria- Știrbei face două lucruri, mai întâi protestează contra intrărea armatei Rusești în țară, zicând: Faceți cu Turcii ce vreți dar ce aveți cu țara românească ? Cere retragerea trupelor rusești din țară. Pe de altă parte, trimite un memoriu lui Napoleon al III, și la Viena, arătând că nu-i interesează decât liniștea și viitorul țărei sale, că este gata să părăsească Domnia, însă să i se facă Unirea Principatelor, sub o domnie ereditară, de preferință cu o dinastie străină. Admirabilă și patriotică idee, lucru însă de neînțeles. Știrbei la un moment dat nu se mai interesează și numai stârnește în urmărirea acestei idei. De ce? Tocmai foarte târziu, spre sfârșitul vietei, s’a aflat explicația descurajăreî ’uî. Barbu Știrbei a fost înștiințat de către unul din diplomații care au luat parte la conferința de la Viena (Austria și Franța), că împăratul Napleon al III ar fii promis Austriei să îî dea Principatele dacă Austria intra în alianță contra Rusiei. Unii cred că propunerea aceasta a fost adevărată că Napoleon al III voiind să obție compensații pentru Italia și s să hotărască pe Austria contra Rusiei, i-ar fi făcut Austriei o asemenea propunere. Qredl altceva, în diplomație ca și în politica electorală să dau făgăduințî în vederea unei unei isbânzî cu gândul de a nu ’e îndeplini. Așa poate și Napoleon și-a zis: Eu am trebuință de Austria ca să meargă contra Rusiei; sunt prea departe de Turcia ca să o pot ajuta continuu și efectiv. Se poate foarte bine să ne aflăm în fața unei legende inventate. Și aceasta este credința mea, pentru că 1) nu cunosc nici un document diplomatic constatator al propunerea lui Napoleon al III; al 2) Când un om ca Napoleon al III, avea de gând să ne dea Austriei, nu este de crezut ca omul acesta să aibă în Congresul de la Paris și în convențiune atitudinea pe care a avut-o față de noi, căci grație Tratatului de la Paris și convențiunii s’a putut îndruma România de astăzi. Cert este că în 1853 Știrbei se pomenește cu armata rusească la Dunăre și solicitat din două părți : Rusia zicea, prin consulul său : Alteță ! un Principe ca tine de ce să părăsească țara? Noi iubim pe Români. ’Ți vom da tot ajutorul, însă în schimb veți coopera în acțiunea militară cu noi și nu veți plăti tributul Rusiei. Aci 'Situația, atitudinea Domnului devine foarte grea și mai întâi nu i se dă ceva scris la mână pozitiv, pe de altă parte Turcia ', făcea note dominatorii și-î apunea: Vă propune împăratul ca să faceți acțiune militară în comun ? Vă vestim, că poarta nu îngăduie acest lucru și vă poftește să faceți plata tributului. Și mai in urmă în caz de intrare regulată a armatelor rusești, veț părăsi Principtul. Să istorisește că această acțiune cominatorie din partea Turciei era susținuta cu deosebire de consulul englez care ar fi zis Prințului: „dacă nu pleci de bună voie, vom fi siliți să te arestăm“. Va să zică , pe deoparte propuneri din partea Rusiei, de altă parte amenințări din partea Turcilor. Ce avea de făcut? ce trebuia Domnul să facă ? Cred că dacă Rusia ar fi avut bunul gând să propuiă o acțiune româneasca, generală, cu noi, toți românii, poate că atunci Știrbei care în sufletul lui vroia să meargă cu Rusia, s’ar fi hotărât. Insă Știrbei ’și zicea un lucru: după cât cunosc situația politică și militară, Rusia va fi bătută, atunci ce mai am de sperat dela tra» ;