Universul, octombrie 1913 (Anul 31, nr. 270-300)

1913-10-28 / nr. 297

5 Esni în România.­10 fjani în Străinătate I C­G B ■Matt Ufc - -J ■ i­riz'T^TTTC'ClD^m^ry­^TCm­^TDmmg*— i— r^T.TffTgK Trim.­ -wrim­ ,^r^^­JCW^Bwilil>Jl«WCTg.» M»m»wnwg»n^ 8 $mil XXXI. - Jîp. 29?. - Luni 28 Octombrie 191â ULTIMELE LUCRĂRI lA PANAMA ECLOZIUNEA A 40 TONE DE DINAMITĂ CARE A SFĂRÂMAT ULTIMUL OBSTACOL PĂMÂNTESC DESPARȚIND LA GAMBOA APELE LACULUI GATUN DE APELE ȘANȚULUI CULEBRA POLITICA EXTERNA pilisien­ * pian­fili Spuneam rândul trecut că e greu­ să judeci politica agrară a guvernului englez după dis­cursul de la Bedford fiind­că acolo d-niî Lloyd George s’a mărginit mai mult să expire chestiunea de­cât să arate so­luțiile eî- Zilele acestea zT. Lloyd George a rostit însă la Swindon un al douilea discurs în care ne-a desvăluit toate mij­loacele prin care guvernul As­quith își propune să rezolve problemul agrar. In primul­­ rând el a adus la cunoștința lumei crearea unui nou minis­ter, ministerul pământului. De­si­um­irea e originală și ne arata singură cari vor fi atribuțiuni­­le acestui departament. După cum ministerul muncii a fost înființat acum câțiva ani pen­tru a se ocupa de toate chestiu­nile privitoare la muncă, tot astfel ministerul pământului va avea sarcina să îngrijească de toate chestiunile ce privesc problemul agrar. Se vor institui comisari regali care vor­­ avea datoria să vegheze ca minimum de salariu să fie respectat, să judece toate neînțelegerile ce ■s’ar ivi între landlorzî lucră­torii și tenaciarii lor, să redu­că rarenzile exagerate, și să se rostească asupra isgonirea te­­nanciarilor. De asemenea statul va cum­păra pretutindeni unde va pu­tea pământ de la landlorzî ca să-l împartă la săteni, întrebu­ințând când nu se va învoi de buna voie cu ei, dreptul de es­­propriere pe care legea din 1907 ii pune la îndemâna organelor statului. In fine spre a atrage și mai mult populațiunile oră­șenești spre sate. Statul va con­strui pe o scară întinsă în cen­trele rurale locuințe eftine din banii fondului de rezervă al a­­sigurărilor muncitorești. Precum se vede proiectul dl-lui Lloyd George este un proiect măreț și foarte înaintat în­ con­­cepțiunile lui. El se întemeiază în același timp pe ind­rvențio­­nismul cel mai acut și pe expro­priere. Din cuvintele d-lui Lloyd­ Ge­orge rezultă însă că el pune mai mult temei pe rezultatele ce le va da intervenționismul decât exproprierea și aceasta nu fiind­că ideia exproprierei îl jignește clar pentru că grija lui de căpe­tenie—e să readucă la sate o parte din locuitorii orașelor. Ori acești locuitori fiind astăzi cu desăvârșire lipsiți de mijloace, el socotește că va fi mai ușor să îi atragă la țară în calitate de arendași decât de proprie­tari. Cu atât mai mult cu cât valoarea pământului fiind foar­te ridicată, beneficiile ce vor realiza ca proprietari vor fi cu mult mai mici decât cele pe care le-ar obține deocamdată ca sim­pli arendași. Oricum ar fi ministerul pă­mântului va fi în curând unul din cele mai însemnate depar­­­amete și va avea cu siguranță o adâncă înrâurire asupra în­­tregei plămădiri sociale din An­glia. Bine­înțeles că programul a­­grar al guvernului a produs în partidul conservator o vie emo­­țiune. Șeful opoziției d. Bonar Law s’a grăbit să și numească într'un discurs pe care l-a rostit la Newcastle, pe d. Lloyd George cel mai mare demagog din câți au existat vre­odată în Regatul Unit. Iar ziarele conservatoare iau față de d. Lloyd George un ton ironic afirmând că vorbește de chestiuni pe care nu le cu­noaște bine, ca spre pildă se în­­seamă că jMi afirmă că­ Kundlerzo lasă terenuri necultivate ca să poată crește falanii și­ avea vâ­nători, el nu cultivă pământul în multe părți fiindcă el este prin natura lui impropriu vre­unei culturi rentabile. Tânărul Duce de Sutherland care este­ cel mai mare proprie­tar funciar din Anglia fiindcă a moștenit acum câteva luni un majorat de 1.250.000 de acri de pământ, a și oferit, d-lui Lloyd George 400.000 de ani în Scoția pe prețul de 50 lei acru (aproa­pe un pogon) sperând că după ce va intra în posesia lor se va­­ putea lesne convinge că dacă Ducii de Sutherland au lăsat aceste întinse teritorii necultiva­te, e fiindcă nu pot produce ni­mic iar nu pentru plăcerea de a isgoni pe cei ce locuiau în cu­prinsul lor. Deși argumentația d-lui Lloyd George se aplică al­tor regiuni din Anglia decât părților stâncoase din Scoția în­deobște cunoscute pentru aridi­tatea lor, totuși el a dispus ca să se primească oferta Ducelui. Se poate deci spune că chesti­unea agrară a intrat în plină fașă de propagandă și de dez­­legare și se cuvine ca diferitele ei rezultate să fie de aproape urmărite, mai cu seamă de ace­le țări cari suferă și ele de ace­iași nenorocită situație agrară. I. G. D. ----------------­*♦*---------------­SOLERI­TATEA de la gimnaziul din Doroh­ora Astăzi stau deschis cursurile la gimnaziul din localitate. In vasta sală a­­ amfiteatrului gimnaziului erau prezenți toți elevii gimnaziului și un mare număr din părinții acestora, precum și întreg corpul profeso­ral al gimnaziului.” Preotul Ciocoi a oficiat o ru­găciune, după care ,a adresat e­­levilor un cuvânt de bine­veni­re,­ arătând care este rostul școalei. D. director C. N. Iancu, în cuvinte bine simțite, a arătat că dacă România, în urma­ u­lti­me­­lor evenimente, a ieșit glorioa­să și puternică, o bună parte din merit revine și școalei, ca­re ,a creat generația vitează de astăzi. ■ Face apel­­ la părinții elevilor ca să secondeze pe profesori în­tru educațiunea­ elevilor. La ur­mă d. director Iancu citește no­ul program al acestui an și dis­­tribue tuturor elevilor numeri­­ce de ordine. D. avocat Ștefan Sc­rib­an a ținut o frumoasă cuvântare ex­­primându-și bucuria ce simte, ca părinte, văzând progresele pe cari le realizează școala. Iar pentru ca școala să-și dea toate roadele ei — continuă d. Scriban — este nevoie ca toți părinții, de acord cu profesorii, să se ocupe de educațiunea ele­vilor. La ora 12 solemnitatea a luat sfârșit. --------------------------------------­ !♦ Unicul mijloc de a vă face bogat este să vă abonați la „Uni­versul“, unde puteți avea noro­cul de a câștiga ENORMA SU­MA DE 6000 LEI oferiți ca pre­miu la tragerea care va avea loc luna viitoare. Abonamentul la „Universul“ a rămas neschimbat. Un an 18 lei, șase sau 0.15, trei luni â,6S. ! Veniturile comunale în noul teritori­us --------------------------------------­ Cooperație, populație, agricultură.­ De ce trebue să se țină sea­ma neapărat—Ce­ i ca veniturile comunale din Cadrilater Am stat era de vorbă ca unul din oficialii trimiși să cerceteze starea de lucruri din noul teri­toriu. Convorbitorul meu avea însărcinarea să organizeze coo­­perațiunea în­tr'o anumita regi­une a cadrilaterului. — „La Turk-Smil, dincolo de Turtucaia, un punct­ de hotar între Bulgaria și noi, am­ găsit o populație de peste 280 de­ fa­milii turcești, și numai 90 de ca­se bulgăriți. Deși bulgari mai puțini, totuși au construit o școală foarte frumoasă, iar, prin intermediul Băncei Agri­cole, s'au constituit intro soci­etate cooperativă de credit — tip Reiffeisen , pe baza cărui fapt. s'au împrumutat c­u o su­mă măricică la Banca Centra­lă cooperativă din Sof­ia, cu o dobândă de­­ 1 la sută, și, la rândul lor, au plasat banii printre membri cu S la sută. Prin acest procedeu, fiecare bulgar și-a putut mări propri­etatea cumpărând „pământ de la turci cari n‘au noțiunea aju­­­­torului reciproc prin interme­diul cooperației“. I-am găsit pe turci­ foarte furioși împotriva notarului din comună, care a găsit de cuviință să depună pe­ste 50.000 lei la Banca Agricolă și la casa de economie a Poște­lor, avere care aparținea primă­riei, școalei și băncei populare ,și apoi să părăsească comuna cu trei zile înainte de ocupațiu­­nea românească, ducând cu el toate, actele justificative cum și registrele primăriei, școalei, băncei, cu care se poate face dovada depunerilor. După in­­formațiunile culese, acest notar s-ar afla astăzi la Rasgrad, și nu cutează să se înapoieze cu scriptele la Turc-Smil de team­a turcilor cari iar fi amenințat cu moartea. „M’am dus în urmă la Staro- Selo, Deniglar, Belița, Antimo­­vo, Gadichioi, Asfad­ar,­ etc. Pre­tutindeni m­-am putut înțelege ’n românește cu primarii și no­­i tarii dintre cari majoritatea o formează foștii zarzavagii și comercianți prin România.Tur­cii, de asemenea, au început să o rupă românește și par foarte mulțumiți că li se dă lor mai multă­ atenție din partea auto­rităților românești, fapt care-i îndrituește să creadă că, în cu­rând, vor prepondera asupra e­­lementului bulgăresc și econo­­micește întru­cât eî alcătuesc majoritatea populației autohto­ne în tot teritoriul anexat. In Bulg­ariski-Cugrr m’a impresio­nat, mult numele românești ca Bogdan Gh­iță, Dinu, etc.,­­ precum și încruscrirea bulga­rilor cu românii din județul Ia­lomița întru­cât majoritatea fe­meilor sunt românce, și, proba­bil, au influențat asupra băr­baților ca să boteze pe copii cu nume românești. De altfel, mai în toate satele vizitate am gă­sit­­­ 78 familii românești, mai ales mocani din Transilvania, cari neșiind o boabă bulgăreas­că, impun indirect autohtonilor să le vorbească românește în regiunile lor zilnice. Mai toț locuitorii noului teritoriu au terenuri întinse, în parte necul­tivate. „Cu toate că agricultura se face în mod rudimentar, totuși la săteanul din Turtucaia și îm­prejurimi se observă o prospe­ritate în gospodărie. „Mulți săteni au credit direct la Banca Agricolă de unde ri­dică, in compt curent, între 6—■ 8 la sută,­viar, unii își depun e­­comiile la Banca Agricolă cu 4 la sută sau la Casa de economie a poștelor cu 4 și jum. la sută. Câțiva funcționari superiori d­e la Banca Agricolă m-au făcut să cred că această institutione fă­cea oficiul o j.c­e­astă î­n corrini­tul statului bulgar. Astfel, toa­ta încasările pe care le făceau notarii comunelor din venitu­rile Primăriei, la văr sau­ la a­­ceasta bancă iar de cdte ori co­munele sau județul avea nevoe de împrumuturi pentru con­strucții da scoli si șosele, tot de la Banca agricolă­­ se împru­mutau. Prin aceste o­per­a­­uni privilegiate, Banca Agricola a făc­ut, frumoase progrese atin­gând um capital de peste 60 mv­, icoana care aparține in majo­ritate, comunelor rurale care cui contribuit încă d­e la 4806 la crea­rea Caselor de ocoale prin depu­nerea cotizațiilor în natură (grâu sau porumb in cazurile de rezervă), ca mai târziu, la 1878, să se transforme în Case Agricole iar la ISSfe ș 1895 să se medfereze toate intr'o singură bancă numită Banca Agricolă. Urmează deci că, la lichidarea sucursalelor Băncei Agricole din Cadrilater să se aibă în vede­re restituirea cota-părții din ca­pital ce aparține tuturor comu­nelor de sub stăpânirea româ­nească pe lângă sumele depuse de fiecare primărie în parte. „De altfel, tot Banca Agrico­lă a contribuit și la înființarea celor 45—50 societăți cooperati­ve de credit ș economic din Ca­drilater care au laolaltă­ cam 300.000 lei capital social și pes­te 500.000 lei depuneri față de aproximativ 600.000 lei efecte de plată către Banca Centrală co­operativă din Sofia, care insti­­tuțiune s-a substituit tuturor drepturilor pe care le exercita Banca Agricolă asupra coopera­ției din Bulgaria până la 1910. Iată o expunere foarte intere­santa a stărei de lucruri din noul teritoriu sub raportul fon­durilor comunale ale comunelor rurale intrate sub regim româ­nesc. Aceste comune nu trebue să fie lipsite de veniturile lor și fi­eese lucru e sa se facă cuve­nitele intervențiuni pentru ca starea normală să se restabi­lească în veniturile acestor co­m­­une. Dar mai sunt și alte chestiu­ni, tot atât de interesante, care necesită toată solicitudinea ce­lor în drept. Le vom expune cititorilor noștri cu­ alt prilej. L. Iliescu Credits an nl Pentru Cadrilater S-au deschis următoarele cre­dite extraordinare, în sumă to­tală de 55.000 lei: a) Lei 15.000 pe seama ministe­rului cultelor pentru întâmpi­narea cheltuelilor cu serviciul di­vin, cărți și plată de personal cu privire la bisericele române din teritoriul anexat; b) Lei 20.000, pe seama minis­terului de lucrări publice pentru facerea proectelor unui port la Balcic; c) Lei 20.000, pe seama minis­terului agriculturii și domenilor, pentru înființarea a două inspec­torate agricole pe teritoriul a­­nexat. Osia societatea „Mângâsrea” din. X.­J Marforele Membrii societăței întrunindu­­se au decis c­a în seara de 8 No­­embrie c. să dea o reprezentație cinematografică cu filmul Că­derea Bizanțului iar din benefi­ciul net, se vor ajuta elevii să­raci. Au mai decis să se dea cărți haine și ghete, elevilor de la școala, profesională și gimnaziu. D. dr. Manu din localitate a donat societăței 100 la' SCHIȚE ȘI NUVELE Recunoștință supărătoare de AL. CAZAN­AI­O .. . Nu știam cum să-i mai mul­țumesc părintelui Năstase dela Valea Largă, că m’a găzduit în­ casa lui, într’o noapte, pe vreme așa de ticăloasă că n’ar fi putut sta afară nici un câine măcar. Și cum Sfinția Sa mai scose­se, din pivniță, un stacan de vin din via lui de pe dealul Mă­rului, nu putui să nu-I­ fugă­­duesc din toată inima: — Las’ părinte, când­ oi veni și dumneata prin București, îmi voi arăta și eu recunoștința... Eu stau chiar lângă gară... Vii la mine deadreptul, fără de nici o supărare... Știi vorba ceia. Munte cu munte... .Părintele Năstase zâmbi cu­ înțeles, și mângâindu-șî barba căruntă, dete din cap cu un suspin ușor: — A fost multă lume Oa mine' De tot felul... D’apoi nici n’au târgoveții unde trage... La plu­garii noștri, e sărăcie mare... N’are omul pentru © 1 un căpă­tâi... Pentru mine nu-e nici o Supărare.­. Dimpotrivă, E o cinste­­ când­ îmi vine în casă un om mai luminat... Mai aflu, și eu, ce se petrece în lume... N­ primesc cu bucurie... L’ași pri­mi poate mai bine... da, dă , cu­mce pot și eu... Unii ar fi învă­țați cu altfel de așternut.. Poate că și masa nu fi­e după plac. — Vai de mine părinte — mă împotrivii. — Nici nu se poate zicai bine !... Mai ales la țară, într'un sat ca ăsta băgat într'o văgăună... — Și departe de târg — urmă Sfinția Sa — Așa­ î: stau aici ca într’un bârlog... ca­ un săl­batec... Poate că unora nu le place nici felul meu de a vorbi.. Noroc, că a doua zi după ple­care, călătorul uită și de neca­zurile suferite la mine ’n’ casă, și de... mine... — Prea crezi lumea așa de puțin recunoscătoare... Părintele iarăși zâmbi cu în­țeles: •— Nici, eu nu zic altfel!!... Da nu-i toată lumea așa !... Lumea e pretențioasă și te ia de sus... Crede că ești dator să primești pe­ orice străin în casă, numai să fie orășan... Ba mulți c­h­iar, cred că poate să-ți comande/­­Simt pățit cu... Preotul sa opri. După ce as­culta, câteva clipe, vijelia de afară, urmă : — Mi-aduc aminte, — tot așa era vijelie afară — că mă chia­­­m­ă la primărie... Se înoptase... îmi iau o zeghe în spinare și mă duc... In fața­ primăriei, era oprită o trăsură cu patru cai... In trăsură nu era de­cât o cu­coană... sta și tremura în ploa­ie... intra în primărie... Un că­pitan de jandarmi își scutura chipiul leoarcă de apă. Cum m’a văzut intrând, mă întâmpină: „Părinte­­ suntem în mâinele dumitale!... Dacă nu­ ne pri­mești, suntem prăpădiți!... Wa­meni nu vrea să ne primească!!... Eu, despre­­ mine, ași dormi și aici, în primărie... da nevasta mea... gândiți-vă... știu­­ că sun­teți primitori... Mi-au mai sp­un și alții... „Cu plăcere... poftim, le-am spus’’... De afară femeia, strigă :Haide, Georges, mergem oda­tă !”... Căpitanul eși grăbit și când ajunserăm lângă trăsuri, mă neftțo să iau loc alături de cu­coana, de nevasta lui, căci era nevastă... Atunci o auzii pe cucoana că’i spuse răstit, ceva în franțuzește. Căpitanul căută s’o liniștească,... tot pe ‘franțu­zește... Da­ia îi tot da: Nov, non!... Ca, să’î împac m’am suit pe capră... Parcă eu ceream să stau cu ei ?... Acasă i-am poftit în­­ odaia­­ de sus... Era, cam frig, e drept... Da ce să fac ? Cine știe că’î vin musafiri... Cum era* udă ca un șoarece, cucoana se duse dea dreptul­ila sobă... Soba rece... Asta o supăra de tot. Prinse să se învârtească prin casă... Căpitanul căuta s’-o îm­pace, da degeaba... lira fem­eii butoasă de tot... Ce să­ fac ? Am rugat pe preoteasă să facă dum­­niașa focu... Când s'a dus cu brațul de lemne, cucuoana, o luă în primire: Ce fel de oameni sunteți!... Fa­ceți economie d­­e lemne, dum­neavoastră care stați lângă pă­­durefli „Preoteasa nu i-a răs­puns nimic... și s'a pus să sufle ’n foc... Eu m’am dus afară, am sculat b­argata și l’am pus să taie o găină. După un cias, ma­sa era gata. S’a nimerit o cior­bă bună... Căpitanul nu mai contenea s’o laude: „Halal cior­bă!... Vezi, nevastă, cum știu să facă, unii ciorba de găină?­ Da căpităneasa care înghițise o far­furie, strâmbă din nas: „Iți pa­re! Da, pentru că ești flămând“. Când a gustat din vin,­­căpita­nul ca și dumneata, mi-a spus: „Bravo părinte!... Nu știu cum să-mi arăt recunoștința!... Când­­ eî veni la Pitești, întreabă de mine, de căpitanii Ciortanul“ A doua zi dimineață, la despărți­re, cucoana abia mișcă din cap, când i-am urat drum­ bun. — L’ai mai văzut pe căpitan? — îl întrebai oarecum încurcat. — Stai să vezi — mă «ig>ri pă­rintele. Da, l’am întâlnit... într’o zi am fost la Pitești,... după oare­care cumpărături... Eram gata să mă duc spre gară, când în­­dreptul prefecturii, mă and che­mat: „Părinte Na­­st­ase, părinte Nastase!...“ întorc capul, era că­pitanul... Veni la mine bucuros și mă îmbrățișa, aproape de bu­curie. Cum era și cu alții, le spuse. ..Vedeți, dumnealui e pă­rintele Nastase de la Vai,>a Lar­gă! Ma scăpat dintr’o situație grea ia tot!... E o inimă de aur! După ce le povesti întâmplarea cu găzduitul, mă luă de h­aț și mă împinse într’o berărie. „Noi căpitanii și preoții aveam ace­iași menire!“ Cum intra, vreun cunoscut de al lui, căpitanul îl chema la masă și arătându­­mă, striga: „Asta’i părintele Năstase de la Valea Largă. Știu despre care ți-am vorbit/“ Și laudele curgeau... Nu-mi cam venea la socotea­lă treaba asta... Lumea începu­se să se uite la mine ca la altă ceva... Intr’un rând mă ridicai, să plec... Da căpitanul mă apu­că de anteriu: „Stăm părinte. Te poftesc la mine la masă!... Noi căpitanii și preoții...“ Și cu cât deșerta halbele, cu atât nu știa cum să-mi arate recunoștința. Pe la șoapte sea­ra, m’a dus la el acasă. Căpită­­neasa cum mă văzu, se porni, pe franțuzește, foarte supărată Căpitanul se răsti la ea, apoi îmi spune: ,,E supărată că am venit eam­ târziu­“. Apoi ne îndreptarăm spre su­fragerie. Masa era întinsă. Da nimeni în odaie... Căpitanul mă pofti în capul mesei. Atunci se arătă și ordonanța care vești că doamna nu vine la masă, pentru că e cam indispusă. Că­pitanul se supără. După ce în­jură pe ordonanță, plecă repe­de, lăsându-mă singur cuc. Mă, ce a dat peste mine! mă gândii foarte amărât. Într’un rând îmi veni să fug de­ acolo, da vezi mi-era rușine... Căpi­tanul după o zăbavă de un sfert de ceas, se întoarse adu­­cându-și capităneasa. Se vedea după orbi că femeia plânsese... Se așeză tăcută, și în tot timpul mesei, n'a deschis odată gura. 'Mi părea că mă înec, așa în­­ghițeam în silă. Da căpitanul pare că nu vedea nimic. Mereu îi da: „Bea părinții:... Noi căpi­tanii și preoții”... Când ne-am­ sculat de la ma­să, mi-am făcut o cruce mare, răsuflă­nd mai ușurat. Scoțân­­du-mi ceasul de brâu, i-am cerut voie căpitanului să plec. Mă temeam să nu pierd trenul! . Nu se poate­ strigă, căpita­nul. Trebuie să dormi la mine. Se poate, să te las să pleci noap­­tea­ N' Apoi mă apucă de brat cu putere și mă vârî în salon... „Vin’n s’auzi cum cântă nevasta la piano!“ Mă rugam aproape l­âsați-mă să plec, domnule că­pitan!... Preoteasa m’așteaptă... Mâine am treburi în sat... Dacă pierd trenul, ce mă fac? Da, în zadar. Căpitanul nu voia­ să știe de nimic și mă apa­să pe un jeț. „Stai puțin! Mă duc să edtem pe nevasta. Și fără să dea seamă cât de­ puțin îm­potrivirilor­­ mele, mă iasă ia­răși singur. Eu cred că lui Da­niel i-a venit mai bine în groa­pa cu lei, de­cât mie în salonul căpitanului. ■ Păcatele mele!... p­a­r­că făcusem o faptă rea, așa trebuia să îndur cu deasila dra­gostea căpitanului.. Cum stăm așa prostii, cu ochii în ușă, de­odată aud din camera de ală­turi o ceartă sgomotoasă. As­cult.­ Căpitanul își ocăra ne­vasta, că nu­ voia să vie în sa­lon... Nu prea înțelegeam ce spun, de oarece căpitane­asa vorbea în franțuzește. Ca în­­tr’un când o necăjea căpitanul mai râO­ea isbucni în româ­nește: „Dă-i dracului de popă!. Nu-î ajunge că l’am poftit, la ma­sa, acu vrei să-l mai faci și muzică?!“ Dacă m­i-ar fi tras cineva palme, nu-mi încălzea obrazul mai tare, de­cât cum mi la în­călzit vorbele cucoanei. Căutam un loc de scăpare. Da când mă îndreptai spre ușă, auzii pașii căpitanului. Am în­­­­ceput să tremur ca un h­oț prins asupra faptului... De frică, să nu mă­ îndațe din nou­ am dat buzna pe o ușă din stânga. Da­um să> nimeni! M’am pomenit chiar în camera cucoanei. Fe­meia a dat un țipăt, da am li­­niștit-o, strigând: — Vă rog, cucoană, scăpați­­mă de dragostea d-lui căpitan... Mă așteaptă preoteasa... pierd' trenul.... Cucoana s’a mai luminat la fată. Tot era bună săraca. Mi-a arătat, îndată ușa pe unde să plec, fără să mai dau cu ochii de domnul căpitan. Preotul, se întoarse apoi spre mine și sfârși. — Acu, vezi și dumneata, că nu prea umblu eu­­ după recu­noștință... ! 1 Sătean omorât de un jandarm Bulzan, 25 Octombrie Aseară, la­­ orele 6, jandarmul Luca Gheorghe, însoțit de pri­marul comunei Clondiru, s'a dus la locuința săteanului Ef­­timie Hâlcu, ca să execute un mandat de arestare contra fiu­lui acestuia. Cum am­ intrat pe poartă, Hâl­cu le-a eșit înainte și a început să-i amenințe cu toporul. Cum Hâ­lcu se apropia mereu de el, jandarmul ca să-l sperie, a tras un foc în aer, dar­­ Hâlcu nu s-a intimidat și înainta me­reu Atunci jandarmul ,trage al doilea foc care nemerește pe Hâlcu în abdomen, omorându-l pe loc. Jandarmul a fost arestat.­Ca­zul se anchetează de șeful pos­tului de jandarmi din Toh­ani. _______♦ [UNK] [UNK]­ î Con­ferința d-lui­­ C. Lissescu , asupra vieței fostului domnitor Mu ȘtM (ținută în ziua de 13 Octombrie la R.­Vikea) — URMARE .ȘI SFÂRȘIT — ____________ In 1853, pe când­ domnul se put­e Austr. ocupa să pună bună stare în finanțe, pe când se ocupa cu drumurile, cu înfrumusețările de higiena a țărei, vine ca din senin vestea că Menci­off cu o suită numeroasă a sosit la Con­stan­tinopol, iar după două luni apare manifestul prin care se zice că Rusia, conștientă de da­toria pe care o are, trebuie sa realizeze emanciparea tuturor creștinilor. Dar a vorbi numai, așa, de emancipare era ceva vag trebuia concretizat, căci în poli­tică cuvintele ca și declarațiile vagi sunt zadarnice. Care putea să fie formulat de emanciparea creștinilor se vorbea foarte de mult, deși bieții turci nu prea iau fost­ vreodată aspri cu­ creștinii din punct de vedere al credinței. Eu­ipo la 1906, m’am luptat mai mult contra crești­nilor de­cât­ contra turcilor pen­tru respectarea credinței româ­­nilor creștini. Să se zică că Rusia ia pe creș­tini sub a sa guvernare, nu se putea, căci cuvântul ar fi părut prea aspru. S’a zis atunci că creștinii vor fi sub protectora­tul rusesc, iar ca sancțiune a acestei declarații s’a pus ocupa­rea principatelor. Aceasta înseamnă redeschide­rea chestiunei Orientului. ’Care putea fi rezolvarea acestei ches­tiuni ? Unii o vedeau în integritatea imperiului otoman, iar alții, în împărțirea lui. Unii credeau că rezolvă chestiunea prin o confe­derați­une, iar alții sperau că vor ajunge la o înțelegere între di­feritele State .. .fie­care din pu­teri să­ ia câte ceva și să rămâ­nă ceva și turcilor. Ideia cea mai seducătoare era, a lui Menci­off, idealul re­luat de împăratul Nicolae, tată-l adus în vârtejul chestiunei O­­rientului pe Știrbei, omul mistic, liniștit, pesimist, și care iubea fața retrasă. Erau două politici : una, a Ru­­siei cu emanciparea creștinilor, ce aducea cu sine îm­părțirea imperiului otoman; cealaltă a europei civilziate care voia păs­­t­rarea integri­tatea imperiului o­­toman. Dacă Știrbei mergea a­­l­ături cu Turcia, putere suve­rană, se punea contra curentu­lui creștin ortodox (Rusia). Da­că urma politica Rusiei, se pro­nunța contra Statului Quo contra puterilor Europene. — Și dacă politica Franței și Engle­­teze, izbutea ? ,periclita viitorul principatelor. Ce să facă ? Acțiunea puterilor aliate s’a făcut, astfel: Mai întâi înțele­gerea Franco-Engleză, în urmă Austro-Prusiană; apoi înțelege­rea dintre Austria și Turcia, făcută­ în baza convențiunei de la Constantinopol. Toate aceste alianțe, erau îndre­pate contra Rusiei. Astfel prezentându-se situația, Știrbei se găsea într’un conflict, de conștiință.­ Intre Rusia cu care’l lega oare­cum și datoria de recunoștință., — Rusia îl ajus­tase ca să fie Domn — dar a­­ceasta, credeam nu‘l apăra mult pe Știrbei, căci și Turcia T­ro­ise, — și religiunea creștină or­todoxă,, și între Turcia susținută de Europa .El știa că­ trăește în­tr’o țară care lucrase ortodox­, într’o țară care lucrase totdea­una sau mai bine zis de multe ori cu Rusia. A te pune contra Rusiei, era să bravezi curentul european. Noi începusem o luptă alături cu Franța și Engliteza pentru ca­ să ajungem la­ inde­pendența țărei, la o unire a tu­turora. In țară bătrânii ereau mai mult, pentru Rusia. Toată tine­rimea erea la Paris, erea la Londra, în mijlocul ideilor oc­cidentale. Ca să vă d­au o do­vadă, de greutățile timpului să vă citesc un pasagiu dintr’o scri­soare a lui Ion Brătia­nu bă­trânul, tatăl șefului de azi al partidului liberal. Bră­tianul făcuse un articol publicat, în două părți, în două numere ale unui jurnal francez din Paris, în care, propunea să luptăm contra Rusiei, chiar dacă ea va călca peste trupul nostru : „Să fie un câmp plin de sânge pentru toți rom­ânii, la un loc. E foarte ușor când ești opo­ziție să-ți realizezi idealurile, dar greutățile sunt mari când ești la guvern. Probă că sunt mari, e că în altă împrejurare când am fost provocați­­ d­e Ru­sia, nu s’a pus cestiunea unirei cu toate elementele din toate părțile de către Brătianu, căci nu era momentul. Știrbei a fă­cut la fel, trebuia așteptat tre­nul după fericita expresie a d-lui Maiorescu. Mai târziu găsim într’un me­moriu a lui Ion Brătianu, asupra Austriei, scris în 1854, următoa­rea frază foarte prețioasă pen­tru a ne explica starea de ezita­­țiune și echivocul în care se gă­­isea Barbul Știirebi. Iacă a­cea frază: „până la ce punct Aus­tria a fost complice cu Rusia, aceasta ne-o va spune viitorul“. Când am citit fraza aceasta aseară in documentul ce Tam­ găsit la Academie, am rămas înmărmurit. Intr’adevăr Turcia, Frante, Anglia unite dela înce­ta și Prusia unite, mai târziu Austria se înțelege cu Turcia. Mă întreb ce urmă­rea Austria în toate cestiunile acestea ? de ce nu s’a pronunțat dela început, dacă era alături cu Franța și Enghitera ? Reflexia lui Brătianu m’a lămurit. Vedeți îmi dau seama de situațiunea mea oficială, și de aceia nu a­­firm nimic. Insă făcând­­ici o lucrare istorică, nu pot trece sub tăcare faptele. Eî bine, constat cu Brătianu că la ‘1854, erau în țară nedumeriri, ezitări într’un cuvânt se urmăreau pescuiri în apă turbure. D. Alexandru Xenopol. — Ca în­tot­deauna (aplauze). D. C. G. Dissescu. — Nu știu : nu iau asupra mea nimic. D. Xe­nopol este mai autorizat de­cât mine să cunoască și încurcătu­rile­­ cu ajutorul documentelor. Unii au bănuit că Austria și-a zis : să împing pe Ruși la o ac­țiune militară, să ocupe Prin­cipatele și pe urmă să venim noi, delegați, să îl înlocuim ! Acest lucru însă nu este dove­dit, ci numai bănuit. Se întâm­plă însă alt­­ceva și mai grozav, care explică agitația­ sufletească în care se gă­sea bietul Domni­tor. Văzând că Franța și Anglia se unesc contra Rusiei — înțele­gere la care mai târziu i s’a ali­pit și Austria- Știrbei face d­ouă lucr­uri, mai întâi protestează contra intrărea armatei Ru­sești în țară, zicând: Fa­ceți cu Turcii ce vreți dar­­ ce aveți cu țara românea­scă ? Cere retragerea trupelor rusești din țară. Pe de altă parte, trimite un memoriu lui Napole­on al III, și la Viena, arătând­ că­­ nu-i interesează de­cât liniș­tea și viitorul țărei sale, că este gata să părăsească Domnia, în­să să i se facă Unirea Principate­lor, sub o domnie ereditară, de preferință cu o dinastie străină. Admirabilă și patriotică idee, lucru însă de neînțeles. Știrbei la un moment dat nu se mai in­teresează și numai stârnește în urmărirea acestei id­ei. De ce? Tocmai foarte târziu, spre sfârșitul vietei, s’a aflat explica­ția descurajăreî ’uî. Barbu Știrbei a fost înștiin­țat de către unul din diplomații care au luat parte la conferința de la Viena (Austria și Franța), că împăratul Napleon al III ar fii promis Austriei să îî dea Princi­patele dacă Austria intra în ali­anță contra Rusiei.­ Unii cred că propunerea aceasta a fost ade­vărată că Napoleon al III voiind să obție compensații pentru Ita­lia și s să hotărască pe Austria contra Rusiei, i-ar fi făcut Aus­triei o asemenea propunere. Qredl altceva, în­­ diplomație ca și în politica electorală să­ dau făgăduințî în vederea unei unei isbânzî cu gândul de a nu ’e îndeplini. Așa poate și Napo­leon și-a zis: Eu am trebuință de Austria ca să meargă contra Rusiei; sunt prea departe de Turcia ca să o pot ajuta conti­nuu și efectiv. Se poate foarte bine să ne a­­flăm în fața unei legende inven­tate. Și aceasta este credința­­ mea, pentru că 1) nu cunosc nici un document diplomatic constatator al propunerea lui Napoleon al III; al 2) Când un om ca Napoleon al III, avea de gând să ne dea Austriei, nu este de crezut ca omul acesta să aibă în Congresul de la Paris și în convenț­iune atitudinea pe care a avut-o față de noi,­­ căci gra­ție Tratatului de la Paris și con­­vențiunii s’a putut îndruma Ro­mânia de astăzi. Cert este că în 1853 Știrbei se pomenește cu armata rusească la Dunăre și solicitat din două părți : Rusia­­ zicea, prin con­sulul său : Alteță ! un Principe ca tine de ce să părăsească ța­ra? Noi iubim pe Români. ’Ți vom da tot ajutorul, însă în schimb veți coopera în acțiunea militară cu noi și nu veți plăti tributul Rusiei. Aci 'Situația, a­­titudinea Domnului devine foar­te grea și mai întâi nu i se dă ceva scris la mână pozitiv, pe de altă parte Turcia ', făcea note dominatorii și-î apunea: Vă pro­pune împăratul ca să faceți ac­țiune militară­­ în comun ? Vă vestim, că poarta nu îngăduie a­­cest lucru și vă poftește să fa­ceți plata tributului. Și mai in urmă în caz de intrare regulată a armatelor rusești, veț­ părăsi Principtul. Să istorisește că a­­ceastă acțiune cominatorie din­ partea Turciei era susținuta cu deosebire de consulul englez care ar fi zis Prințului: „dacă nu pleci de bună voie, vom fi siliți să te arestăm“. Va să zică , pe­­ deoparte propu­neri din partea Rusiei, de altă parte amenințări din partea Turcilor. Ce avea de făcut? ce trebuia Domnul să facă ? Cred că dacă Rusia ar fi avut bunul gând să propuiă o­ acți­une româneasca, gener­ală, cu noi, toți românii, poate că a­­tunci Știrbei care în sufletul lui vroia să meargă cu Rusia, s’ar fi hotărât. Insă Știrbei ’și zicea un lucru: după cât cu­nosc situația politică și milita­ră, Rusia va fi bătută, atunci ce mai am de sperat dela tra» ;

Next