Universul, octombrie 1915 (Anul 33, nr. 271-299)
1915-10-28 / nr. 298
r': K GÂND VA FI MENTUL? Sunt mult aceia cari au tot retins că pot spune cu siguranța care este sau va fi momentul, nu numai cel mai potrivit, dar acela care ne va impune cu ultima tărie imperioasă? a intereselor noastre de existență, ca România să facă pasul hotărîtor al intrării sale în arenă. Aceia mulți au fost și sunt îndemnați cu toții de un patriotism arzător și de cele mai nobile aspirațiuni ce privesc întregirea neamului, și prin ea unica asigurare osibilă a viitorului său. Dar încredințarea cunoașterii depline și exacte a tuturor împrejurărilor determinante, cu toate multiplele lor ramificări și amănunte, nu ne-ar putea-o da decit puțini, — iar aceia puțini socot de datora lor să nu se rostească încă, și considerațiile de cari sunt conduși în această atitudine a lor, nu pot fi iarăși demt foarte de înțeles. Zvonurile despre momente cu adevărat de natură a ne impune o decizîune neîntîrziată, au fost și sunt multe. Unul din aceea cari au produs mai multă sensație în zilele din urmă, a fost cînd s’a pretins că ni s'ar fi cerut din partea Rusiei libera trecere prin teritoriul nostru a oștilor pe cari ar vrea să le îndreteze împotriva Bulgariei: ceva analog, va să zică, cu ceea ce s’a petrecut la 1877. Dar, astăzi nu mai suntem în nici o privință în aceeași situație ca atuncea, astăzi România ea strunică posedă o armată mai numeroasă decit a fost întreaga anuală de expediție din 1877-78, astăzi apoi cîmnuriie de luptă sunt mai multe și rud inamicul de la sud nu este acelaș. O trecere a armatelor rusești prin teritoriul nostru, dacă ar putea fi vorba despre așa ceva, cu consimțimintul nostru, n’ar putea să însemneze decit ieșirea efectivă a noastră din neutralitate alăturea de Quadrupla, — iar într’un asemenea caz nu o trecere de trupe rusești pe la noi ar fi cea care s-ar impune, ci forțele Rusiei ar fi mult mai indicat să-și exercite presiunea pe un cîmp de luptă mai apropiat de centrul și de baza lor de operațiuni. Hotărîrea în peninsula Balcanică însă atîrnă, in mod ce trebue să apară neîndoios, de atitudinea noastră și a Greciei. In Grecia tocmai acuma este fierberea din urmă, acea care în foarte scurt timp are să impună plecarea cumpenei acolo într’o parte sau într'alta, căci o continuare a oscilațiunilor de pînă acuma nu va mai fi cu utință. In acelaș timp, starea la cumpănă nu va mai fi posibilă nici pentru România. întrebarea poate fi, care din aceste două hotărîri pare să fie cea premergătoare"." Lucrul este intețitor, căci în tot cazul, și una și cealaltă din aceste hotărîri trebue să se producă înainte d zdrobirea amenințătoare a Serbiei; după ce s-ar produduce această eventualitate, în adevăr situația ar deveni iarăși mult mai dificilă pentru cele două state de la nordul și de la sudul peninsulei balcanice, cu totul izolate unul de altul și izolate iarăși și de restul lumii. Se poate ca evenimentele cari se precipită la Atena să facă să bată ceasul și pentru noi; se poate și ca atitudinea noastră să fie cea care să determine hotărîrea acolo. In tot cazul putem zice acum mai mult decît că momentul se apropie; putem zice că momentul e aci. h. românii amare „Stnge și lacrimi“ ,,In această carte e numai singe și lacrimi“ — spune d. N. Iarga în prefața, volumului Iiu al cărții sale „Istoria Românilor din Ardeal și Ungaria“. Cuvintele acestea și-ar găsi însă o justficare și în volumul al II-lea, care înfățișează o durere mai conștientă“. Sîngele și lacrimile din această carte încep deja de la prima foaie pe care o întorci. Dedicata ce se face însemnează ea însăși sînge și lacrimi. Alexandru Bogdan, căruia i se dedică cartea, rezumă el însuși o viață milenară de sînge și lacrimi vărsat de neamul de acolo. El moare subt steag străin pentru o cauză strănă, iar pe urma lui ca pe a tuturora curg potop de lacrimi...* In lupta lui cu legiunile Romei pe atunci pe cînd înființa lui era numai sînge dacic., și mai tîrziu, după ce s-a contopit cu cuceritorii devenind neam românesc, poporul Ardealului a fost expus la cele mai năprasnice încercări ale soartei. Orbecăind veacuri deariadus, după retragerea legiunilor din Dacia, în bezna unui întuneric pe care doar fulger le cerului dacă l-au luminat din cînd în cînd eșind apoi tîrziu de tot din acel întuneric, el avu să îndure atunci ca și mai tîrziu atîtea dureri și suferințe cîte nu i-a fost dat altui neam să îndure. Legat de dorul de pămînt ca Prometeu de stîncile Caucazului, batjocorit in tot ce avea sfînt inel, schingiuit în trupul său, lovit în sufletul său, batjocorit în credința sa, maltratat pentru legea sa, aruncat în temniță și ars pentru protestările sale legat, bătut și ucis pentru anume acte de o fatală conștientă pe care o justifica o răbdare mucenicească de veacuri, răsplătit cu fierul roșu pentru munca lui de rob- sugrumat pentru unele expresii de bucurie cînd îi veneau de peste Munți, frații, alungat dela poarta împăratului, la care alerga să-i ceară implinirea attor promisiuni, constrîns să meargă de aici la ușa și în casa asupritorilor săi, umilit totdeauna în tot ce avea el mai sfînt urît pentru virtuțile sale, pentru bunătatea și pentru sufletul său de o rară curățenie, servind întotdeauna drept țel pentru săgețile .eninioase ale tuturor dușmanilor, acel neam a dat atîta contribuție de sînge și de lacrimi, încit cu drept cuvînt s-a ..plătit cu ele pentru cel puțin o mie de ani“. Dar cine citește această carte — volumul I și al II-lea — mai vede în afară de sînge și lacrimi și altceva. Vede și se convinge ce e și ce însemnează un popor. El nu e un individ oarecare, nici o familie, el nu se măsoară cu metrul și viața lui nu se rotește cu cotul unei generații, iar energa lui nu se cântărește cu cintarul. " In sinul lui sunt bucurii cari nu bucură întregul și bucuria nu ține veșnic, sunt pat mi cari acasă. cari fac rău, dar nu infectează întregul,, sunt dureri, sunt suferințe cari chnuiesc, cari sugrumă dar nu desființează. Cu toate acestea îți sugerează, iți strecoară în suflet un sentiment, care nu descurajează, nu duce la desnădejde, nu ucidemi tine viu, înseninează un suflet Cînd vezi cu altă putere — mare tocmai prin inconștența sa — ține acel neam la „dreptul“ lui, drept făurit prin rostul unei origini și al unei ființări, pe care nu o precedează — istoria, nu cunoaște precedent — altceva pe acele meleaguri, cînd îl vezi cum se ridică el — în acest caz cu toată aparența unei conștiințe — în atîtea epoci, viforos in fața năvăliilor unor barbari, hotărît, împotriva asupritorilor privilegiați, puternic și înspăimântător ca în 1514, în 1784 și în 1848 pentru apărarea dreptului său, pentru mîntuirea ființei sale, cînd îl urmărea și în dreapta lui luptă pentru apărarea credinței și a legei sale strămoșești, dînd la o parte mina calv nă care vrea să-i jefuiască „superstițiile“ și mina iezuitică care vrea să-l despartă de „frații“ lui de peste munți, cînd îl vezi muncind — uneori conștient, alteori inconștient — pentru păstrarea acelei comunități și solidarități armonice cu frații săi de peste munți; cînd îl găsești in anume timpuri chiar gata să sfarme orice obstacole pentru perpetuarea acestei comunități, ca după intrarea lui Mihai Viteazul în Transilvania, fapt care îl îndreptățea pe Vasile Lupu să scrie Vizirului turcesc: ...„în Ardeal mai mult de o treime sunt atomâni ,(astăzi majoritate!) cărora făgăduindu-și libertate, îi voi afla fără războiu, împotriva Ungurilor..."; Kimînomi — Servici în nostru telegrafic — (Datele telegramelor sunt in stil nou) cînd în atâtea rînduri îl găsești aflîndu-și el de capul lui, fără ajutorul sau concursul unor conducători firești, calea cea dreaptă care avea să-l ducă spre mîntuire, cînd după toate masacrele cari s-au comis în contra lui ca după 1437, 1514- 1601 (după decapitarea lui Mihai Viteazul), 1764, 1784, 1848 și mereu în cursul veacurilor apuse — răsărind ca pasărea Foenix din cenușa sa proprie, — o vie admirație te cuprinde față de acel popor minunat și în acelaș timp o neînfrântă mîndrie, încredere și nesdruminată nădejde îți pun stăpânire pe suflet. Cult, căci peste capul lui și prin „cuprinsurile“, în care „numai el era“ și pe cari nu le putea părăsi—căci nu era o turmă de țigani nomazi — s'au abătut atîtea,civilizații [UNK] tracică, etenică, latină, bizantină“ cari toate au lăsat adînci urme în sufletul lui, un suflet, eri ca și azi ales, deosebit de al altora, de al celor cari îl înconjoară, volnic de a isvod creațiuni geniale,, neamul acela a putut să reziste influenței unei „culturi“ dușmane cere țintea să cucerească sau să sfărâme. Viteaz, cum îl știau toți, acel neam, din sînul cărira eșise un Ioan Huniade, un Paul Chinezu și atâția alții cunoscuți și obscuri, veșnic în arme, iubit pentru virtuțiile sale militare de „imperialistul“ Ludovic cel mare și de alții, încadrat în renumitele regimente de graniță ale Măriei Therezia, a putut prin oțelul vitejiilor sale și prin curajul și puterea lui să aha 3 atîtia primejdii dușmane cari se apropiau de el mai mult pe ascuns ca să-l sfărîme. Rreligios mai mult decît oricare alt popor, el a putut să rezste, prin credința și legea sa, despre care acel neam prin graiul unui Patăr Ianaș, negustorul tîrnăvean, spunea că „au rea, au bună nimica nu vor mișca“, tuturor acelor încercări cari prin dogme și lupte religioase voiau să-l despoaie de naționalitatea și limba lui Cu instinctul său admirabil de conservare el și-a păstrat toate acele forme de credință cu toate „superstițiile“ lor, pe cari la noi numai cei pervertiți, ori cei cu suflet străin, cari nu au nimic comun cu acest neam,, le atacă, și pe cari la englezi de pildă cu o admirabilă vînjașie le apără un Burke, el și-a închis ca întri un splendid turn de fildeș și și-a apărat ființa, individualitatea sa, dogmele străine rămînînd,un val nou, menit să se cojească pe un zid de piatră milenară“. Iubit de frații săi de peste munți, din cari atîția descinseseră din Ardealul tuturora, aceștia prin spada vitejilor săi voievoz, au descins de atîtea ori cu îndrăzneala și vitejia trecută la ei împinși de acel puternic stuiimînt atavic de a fi una, de a forma un întreg, un singur organism. Călăuzită de acest sentiment — uneori desigur inconștient — pătrunde la ei oastea unui Ștefan cel Mare, unui Petru Ilareș, unui C. Brîncoveanu, unui Mihai Racoviță, care poruncia oștirei sale ,ca pe Nemți, și pe catane să-i ucidă, dar pe Moldoveni, ce nu sunt Moldoveni din Moldova, ci Moldoveni creștini ortodoxi, născuți și crescuți in țara ungurească, să nu-i ia robi“ (acest ordin s-ar putea repeta și azi în cazul unui anume avînt al dorobanțului!), ne mai vorbind de splendidul avânt al ..craiului“ Mihai Viteazul, care se alesese pe urma lui doar cu o tragică învățătură și pe care o rezuma în următoarele: „Mi-s-a spus că nu cred în Nemți, la toată lumea voiu arăta aceasta!“ Făgărașul, Amlașul, Ciceul, Cetatea de Baltă, Ungurașul, Rodna, Bstriți, Brașovul, Alba Iulia pe cari de atîtea ori și atîta timp, mai scurt, ori mai lung, rui le-au stăpînit vitejii voevozi ai Țării Românești, apoi vladiciile dela Vad, Geoagiul de sus, Galați, Belgrad, Alba Iulia, pe cari le-au înființat acei voivozi subi veșnice mărturii, cari povestesc și vor povesti mereu despre un sentiment, care a trăit și trăește și azi cu atâta putere în sufletul românesc și despre o iubire și solidaritate frățească, decît care mai mare n‘a putut exista nici la alte popoare și care ridică la cea mai înaltă treaptă morală un vis, o voință care astăzi tinde să se traducă în fapt, oricît astăzi cei de acolo ca și în trecut luptă în rândurile altora și pentru alții, căci ca și atunci cînd cîțiva de-ai lor spuneau vorbe ca acestea adresîndu-se Elisabetei, împărăteasa Rusiei: „Acum frații noștri de o credință își varsă sîngele pentru lege și biserică, iar după război și legarea păcii va urma asupra noastră o prigonire și mai cumplita și slujba noastră credincioasă de zi și de noapte nu se va finea samă întru nimic“, așa și în aceste tragice zile ei repetă aceleași cuvinte în chinuita lor agonie. Ceasul, în care aceeași fatalitate veche va pune capăt unor sfișetoare adevăruri ca acestea: „Dacă-i trebuie catane înălțatei Crăise, Valahii merg, și, unde trebuie oameni, tot Vorlahii merg, și Sașii nu merg, și celelalte neamuri iară nu merg, tot numai Valahii merg, și porțe dăm noi. Valahii, mai mare decît celelalte neamuri cari sunt in Ardeal,, și ei spun că AL LOR E PAMINTUL“, ceasul, în care aceia cari spuneau din dieta Ardealului, că Valahii sunt ,>0 t'urmă de pribegi și tîlhari, de leneși și mincinoși, că ei sunt proprietatea domnlor și o plebe tolerată“, cari în 1849 se adresau acestei turme cu cuvintele: " „Nefericiți Valahi! Voi, cari ați fost sclavi și subt Romani și cari ați fost sclavi și după aceea, și pe cari Maghiarii v'au făcut oameni... Nu vă lăsați pradă visurilor sîngeroase ale ucigașilor, ale hoților, ale aventurierilor rari își zic tribuni, prefecți sau centurioni“ —și cari despre Carol I spuneau că,principele unui popor sălbatic, de porcari, bun de închis la Muncaci“ — se vor despărți desigur și spre binele lor, de un popor pe care nu l-au iubit, de iobagii pe cari urît și cari le-au fost spin în ochii, pentru ca astfel ,tot omul să poată fi Maghiar“ ,cum spunea ponctul lor Vörössmary, și pentru ca vreun Wesselenyi să nu mai poată repeta „că viitorul maghiariiei e mai negru ca noaptea ochilor săi“ și pentru ca vre un Avram Iancu să nu mai fie silit să facă oștirei sale „Landsturm“ de teama de a nu-i fi bănuită dragostea și devotamentul pentru vriun împărat și în sfîrșit ca să nu mai fie un dualism, un monstru nenorocit, care să mai tulbure liniștea atltor popoare nevinovate și în primul rînd a Ungurilor și poate și pentru ca un oarecare împărat să nu mai fie adus în situația de a-și călca cuvântul și de a-și retrage promisiunea făcută unei nații, care cu atîta credință și abnegație s-a jertfit, a vărsat sînge și lacrimi pentru mărirea și pentru durerile lui Vie car un timp, când și unii și alți să aibă „zile mai bune“, închei aici. Cine vrea să știe mai mult, să simtă mai mult și să se convingă mai mult, citească cartea d-lui Iorga, singura, unica carte valoroasă, muncii și folositoare prin tot, cuprinsul ei, scrisă în aceste timpuri de prefacere. Dr. Voicu Nilascu Pe Moori Bilali Pe imanul balcanic O mare victorie a rușilor la Strypa Petrograd, 6 (sosita 8). — Comunicat oficial din> Noembrie. — La vest de Riga, în regiunea satului Uchin, am respins mai multe atacuri germane.* Contraatacurile germane la sud de lacul Swenten mai continuă* Mai spre sud, și pina la regiunea Pripet, nici o schimbare.# După informatiuni suplimentare, am capturat in timpul luptelor de lingă satul Kostiukhovka, la vest de Rafalowka. 22 ofițeri și 712 soldați, precum și 7 mitraliere și 2 tunuri.* Am respins atacurile dușmane in direcția satului Budidi, respingind pe germani in dezordine spre tranșeele lor.* Perioada luptelor crîncene din regiunea satului Semikovce și de pe malul apusean al lacului Iskun s’a terminat. Lovitura dată de trupele noastre pe acest front, acum citeva zile, prin trecerea noastră pe malul drept al Strupei, lingă satul Semikowce, a îndreptățit toate prevederile noastre, am capturat acolo peste 8500 prizonieri, precum și un mare număr de ofițeri și de mitraliere, dar acest total nu a fost pînă acum stabilit in mod precis. Trupele noastre au avut de luptat cu mari dificultăți, mai ales in momentul cînd trimiteam îndărătul liniilor noastre mulțimea de prizonieri Austriaci și Germani capturați. Germanii au desfășurat cele mai mari sforțări și au luat măsurile cele mai energice spre a ne smulge acești prizonieri, pe cînd ei se găseau încă pe malul drept al Strypei. Sub focul artileriei și al infanteriei dușmane, foarte violent, trupele noastre au respins toate atacurile dușmane și, sub protecția focului artileriei noastre, s’au retras, luptînd pe malul sting al Strypei, după ce toți pizonierii capturați de noi au fost trecuți pe acest mal, precum și întreaga pradă de război.* Pe frontul Caucazului, nici o schimbare. (Westnik). Austro-Germanii aproape de Krușevaț. — Prada luată de la Sirbi Berlin, 7 (sosită 8). Trupele austro-gemane au gonit pe inamic de la înălțimea Goradna (12 km. la nord-vest rîe Ivanjica), Înaintând în valea Moravei occidentale pînă dincolo de Slatina, Pe ambele părți ale localităței Kraljevo cre stea pesta rîu a fost "forțată. în Kraljevo, ce a fost ocupat de trupele din Brandenburg, după o luptă violentă de stradă, am cucerit 130 tunuri. La est de această localitate trupele austro-ungare, inaintînd, au făcut, 401 de prizonieri. *5* Trupele noastre sunt aproape de Krușevaț. Armata generalului von Gallwitz a capturat ori peste 3000 de sîrbi, un tun nou englez, multe vagoane încărcate cu muniții, 2 trenuri de provizii și numeros material de război. LOUD KITCHENER nu a fi emisionat Londra, 0 (sosită 8) — Biroul presei este însărcinat să anunțe că în cursul lipsei temporare a mareșalului Kitchener, primul mini t u va asuma portofoliul războiului. Zvonurile despre demisia lordului Kitchener sunt cu totul neîntemeiate (Reuter). Populația sârbeasca nu atacă trupeie* austro-germane Petrograd, 7 (sosită 8). — Guvernul sârb desminte, în mod formal, toate informațiunile cari pretind că populația civilă, bărbați și femei din Serbia, trage asupra trupelor austro-germane. Toate aceste informația»..! sum iade și au fost răspîndite în mod sistematic de agenții austro-germani, spre a îndreptăți grozăviile nemaipomenite pe cari trupele lor le făptuesc asupra populației sârbești de pe teritoriile ocupate. (Westnib). Peiro Hi Dieccidental CtB maticat belgi»î) Le Havre, 5 (sosită 8). Artileria inamică foarte activă a bombardat cu violență pozițiunile noastre de la nord-est de Ooutkerke și sud de Saint Jacque Capelle. Bateriile noastre au ripostat cu vigoare, trăgînd în special ca represalii asupra localităților Leke Saint Pierre Cappelle(Havas). Luptele din Aisne, Oise și Clarapagne.Aeroplane franceze deasupra Alsaciei Paris. 8. — Comunicat din 5 orele 15. — Intre Aisne și Oise, în sectoarele lui Alene-Quennevières. Inamicul după ce a încercat o surprindere printr’o bruscă împușcătură contra tranșeelor noastre, a început o bombardare foarte violentă dar ineficace. « In Champagne am respins complet două noui atacuri germane cu granate contra tranșeelor noastre de la Lacourtine. Germanii au făcut iar uz de lichide inflamabile Nimic de semnalat pe restul frontului. * In Alsacia una din escadrilele noastre a sburat peste Dornach, tombardînd uzinele în cari Gemanii fabrică gaze sufocante. (Havas) 81) PRIVITA în Rusia situația generală politico-militara Petrograd, 5 (sosită 8). Pe frontul rusesc cum și pe celelalte ieșive ale războiului, ostilitățile se micro în avantajul aliaților, ceea ce nu ascund nici chiar ultimele comunicate ale cartierului general german. Viteaza armată a Serbiei opune atacatorilor o rezistență admirabilă și isbitoare. Oricît da serioasă ar fi situatranea Serbiei, ea este totuși rănit mai puțin decît a Puterilor Europei Centrale și a aliatei Ior Bulgaria. Ferma hotărât a Statelor înțelegerii de a face tot " nasibi"? pentru a ajuta pe Serbia, răstoarnă toate scopurile Germaniei și Bulgariei. Daca mareșalul Mackensen amenință Serbia înainte ca aliați să facă să ajumgă întăriri îndestulătoare. Puterile înțelegerii au totuși toata șansele, dacă nu as a hsa Constantin opolsll de a bate Etsraman cel puțin armata otomană și de a bara la nord și la sud căile ce conduc la capitala turcească, înainte ca mareșalul Mackensen să isprăvească operațiunile sale în contra Serbiei. Bombardarea Târnei de către flota rusă a fost cea mai bună probă pentru poporul bulgar că afirmațiunile d-lui Radoslavoff cu privire la campania în contra Serbiei, care ar fi fost întreprinsă cu asentimentul Rusiei, nu este decît o grosolană minciună. *5* Dacă orizontul militar devine îa mod considerabil mai limpede, orizontul politic nu este încă limpede. Discursul d-lui Asquith și declarațiunea d-lui Briand formează bazele invatabile pentru acțiunea combinată a aliaților. Dar în Orient e! apropiat norii întunecă mereu situațianea ; totuși, și acolo se simt curente de aer animand înseninarea orizontului. Succesele persistente ale armatelor ruse întăresc asigurarea că Germania se va găsi în Balcani noui aliați. * Criza ministerială greacă primește în acest critic moment o însemnare deosebită ; cuvîntul aparține din nou regelui Constantin, căruia d. JSaimis îi va explica mai bine decît înainte ceea ce aliații și Germania ar aștepta de la Grecia. (Westaik). SEFITI úTUL Ulf I Soc. „Tinerimea Româna“ la biserica Sf. Vie Gorgani, Duminică, 25 Octombrie, la orele 10 dim., sa oficiat un serviciu divin de către P. S. Calist Episcopul Argeșului, înconjurat de doi diaconi și de preoții Gibescu, P Georgescu, Florescu și G. Georgescu, pentru începerea activității a celui de al 38 an al soc „Tinerimea Română’’. Răspunsurile au fost date în »».mod admirabil de corul bisericei, sub conducerea d-lui Jeleș, cor alcătuit din inițiativa d-lui h 1 Dimitrescu, epitrop al bisericii. A asistat un public foarte numeros, în care am observat pe Păr. Nazarie, d-nii Badea Cireșeanu și Mihalcescu, profesori universitari, d-nii general Al. Hiotu, colonel Minovici, Merișoanuu, inginer Bănescu, St. V. Nanu și Al-Dem, profesori secundari, Zamfirescu, lenin, Păr. Balamace, comandor Negru, maior Gh. Ionescu, Anghelescu, Marinescu, Fotino, Chivu Costescu, Antoniu, inginer, Ap. Dumitrescu, V. Teodorescu, I Andonescu, N. Zlotescu, etc. Au asistat de asemenea d-nele Barozzi, Predescu, N. Dumitrescu, Costescu, Anghelescu, Alexandrina Dumitrescu, C. Dumitrescu, d-șoarele Moșoiu, d-na Lucia Berbescu. Euf. Teodorescu și alte numeroase persoane cari ne scapă. Arhimandritul Scriban a ținut o foarte frumoasă predică, iar la finele serviciului, d. N. Dumitrescu, președintele societății, a ținut o înălțătoare cuvîntare, pe care regretăm că n’o putem publica, din lipsă de joc organizat dc sosirea Ministrului rus din Sofia în Capitală dri dimineață la orele 11 juni a sosit în Capitală cu un vagon special, atașat la trenul de persoane care venea din Giurgiu, d. Saginschi, ministrul Rusiei la Sofia, care—după cum se ști’— n‘a putut părăsi capitala Bulgariei, din cauza boalei, atunci cînd s-au rupt relațiunile,diplomatice între cele două state,. La gara de Nord d. Savinschi a fost întâmpinat de d-nii ,Poclevschi-Koziel, ministrul Rusiei în Capitală ,și colonel Semenov, atașat militar rus. D. Savinschi e găzduit la legațiunea rusă SENTINȚĂ în procesul dintre ziarul „Universul" și d-nii Virgil Dărăscu și Stelian Popescu. D. V. Dărăscu și St. Popescu au cerut înființarea unui oechestru judiciar asupra ziarului ,,Universul“, pe baza unei acțiuni ce au introdus la Trib. Ilfov sectia comercială, prin care pretindeau că li s'au dat în locuțiune acel ziar. Tribunalul în audienta data 10 iunie 191S a pronunțat urătoarea sentință: TRIBUNALUL. Asupra cererei de înființare a unui sechestru judiciar făcută de d-iLi Virgil Dărăscu și Stelian Popescu cu petiția rege n-ul 25709/915 din 16 Main 915 pentru conducerea administrației și adunarea veniturilor fondului comercial „Ziarul Universul“ precum și asupra cererei complimentară reg n-rul I 1 7580 din 27 Main 1915 prin care se cere execuțiunea provizorie. Avînd în vedere actele aflate la dosar și susținerile părților în sensul concluziunilor scrise depuse la dosar. Avînd în vedere că în fapt se constată că la 9 Maiu 1915 d-na •Theodora C. N. Dumitrescu- Câmpina proprietara ziarului „Universul“ prin procura aut. de Triîi. Ilfov S- Notariat -Ia nrul 7652/915 însărcinează pe reclamanții V. N. Dărăscu și St. Popescu cu administrarea averei sale paraternale, compusă din fondul comercial „Universul“ desărcinînd cu totul și ridicînd orice, drept soțului său N. Dumitrescu-Câmpina fostul ei procurator contra căruia intentează acțiune de despărțenie la 12 Mai 1915. La 14 Maiu 1915 d-na Theodora C. N. Dumitrescu- Câmpina închee cu d-nii V. Dărăscu și St. Popescu cu actul autentificat la nrul 7867/915 de Trib. Ilfov S. Notariat un contract de locațiune prin care închiriază acestora, cu începere de la 15 Maiu 1915 pe termen de 5 ani și cu drept de prelungire pe alți 5 ani tot fondul comercial «sub denumirea “,Universul“ precum și, editura ziarelor „Universul“, „Universul literar“,„Veselia“ ,și „Ziarul Călătoriilor“. După ce reclamanții notifică soțului N. Dumitrescu-Câmpina procura ce au primit d ola d-na Theodora N. Dumitrescu-Cfimna, ei primesc din partea soților Dumitrescu-Câmpina, cari probabil se împănaseră în răstimp două modificări prin care li se face cunoscut de aceștia că li se revoacă procura dată la 9 Maiu, li se anulează orice amestec în conducerea ziarului „Universul“. D-nil V Dărăscu și St. Popescu intenză atunci cu petiția reg. Ia anul 25708 din 16 Maiu 1915 acțiune contra soților Dumitrescu-Câmpina prin care cer respectarea dreptului lor, de folosință asupra fondului de comerț, „Universul“ daune cominatorii de 50.000 lei pe zi precum și daune morale de 1000.000 iar pe baza acestei acțiuni prin petiția reg. n-lul 25709 din 16 Mai 1915 fac și o cerere de înființare a unui sechestru judiciar, cerere care face obiectul procesului de față. Avînd în vedere că în drept potrivit art. 1623 c. civ. ,și 615 pr. civ. fhodificată la 1900 judecătorul va putea după cererea celui interesat, să încuviințeze un sechestru asupra bunului sau lucrului comun, a cărui proprietate, posesie, administrația sau folosință se discută, ori de cîte ori există un proces asupra proprietăței sau posesiunei unui lucru mișcător sau asupra administrației ori folosinței unui lucru comun. Considerînd că, deși după o jurisprudență constantă, s-a decis că termenii legei sunt enunciatori iar nu restrictivi, căci sechestru fiind o măsură de conservare, era imposibil ca legiuitorul să fi determinat toate cauzele în care asemenea măsuri se impun, totuși lăsînd la o parte discuțiunea dacă jurisprudent se referă numai la art. 1632 c. civ. sau se aplică și a .art. 615 pr. civ. e clar că oricare ar fi speța procesului, spețe ce legiuitorul nu a putut enumăra în întregimea lor și s-a mărginit a le enunța exemple grația obiectul litigiului, adică lucru asupra căruia poartă fie acțiune în revendicare, fie acțiune posesorie, fie discuțiunea asupra administrațiunei sau folosinței, fie oricare altă acțiune, cum ar fi de pildă petiția de criclitate, anulare de testament, acțiunea unui legatar particular contra moștenitorului beneficiar, acțiunea unui consociat, pentru administrația fondului social, etc., etc, trebue să fie un lucru comun sau un lucru, asupra căruia se ridică o pretențiune de proprietate sau de posesiune, posesia anime-domini, iar nu de simplă detențiune și aceasta rezultă clar atit din textul art. *1682 și 615 cit și din întreaga doctrină și jurîsprudența care nici nu pomenește de vreo discutiune asupra înființărei unui sechestru cerut în alte cazuri. Considerînd că în speță reclamanții Virgil Dărăscu și Sf. Po fiu ridică nici o pretențiune avînd de obiect proprietatea sau posesiunea fondului de comerț „ziarul Universul“ și nici nu invocă comunitatea acestui fond de comerț, acțiunea lor fiind o simplă acțiune personală, avînd de obiect o locațiune de fond comercial în drept de folosință cu titlu de locațiune asupra unui lucru ce nu este comun, o obligațiune de a face, care după art. ■610, 613 pr. civ. le dă dreptul a cere odată cu acțiunea principală un sechestru asigurător iar nici decum un sechestru judiciar. Că în asemeni împrejurări ar fi nu numai ilegal dar și absurd a se lua administrația unui bun adevăratului proprietar sau posesor pentru a o da altei persoane, în folosul unei părți care nu pretinde nici un drept de proprietate sau posesiune asupra lucrului și nici nu invoacă comunitatea acestui lucru între el și proprietarul deținător și care nu are decît un drept personal asupra persoanei pîrîtului. Că prin urmare cererea de sechestru judiciar făcută de d-nii Dărăscu și Stelian Popescu, este nefondată în drept și urmează a se respinge ca atare. Avînd în vedere că de altfel pentru admiterea unui sechestru judiciar nu este de ajuns ca să existe un litigiu relativ la posesiune, proprietate sau administrație și folosința unmui lucru comun, ci trebue neapărat ca să existe un interes vădit, un pericol pentru una din părți de a lăsa pe cealaltă parte în posesiunea, care formează obiectul litigiului pericol lăsat prin cuvintele „judecinta va putea]a suverana apreciere a unei întregi averi din mîna unei persoane și a o încredința unei alteia, trebue să fie cu mare băgare de seamă și să nu admită cererea decît în cazuri grave în care interesul părților e bine stabilit și pericol notoriu. Considerând că în speță reclamanții V. Dărăscu ,și St. Popescu invoacă două specii de motive pentru a-și dovedi interesul aplicărei sechesturlui și pericolul ce ar exista pentru ei de a lăsa „Universul“ în mîna proprietarului, întîi motive de interes personal cum de pildă, incapacitatea dlui Dumitrescu-Câmpina de a conduce o afacere atît de importantă, nesuficient, averea acestuia pentru a răspunde de daune eventuale și dispariția sau stricarea posibilă a materialului tipografiei și în al doilea rând, motive de interes general național directiva contrazie sentimentelor publice ce o dă actuala Direcțiune ziarului în marile probleme politice la ordinea zilei. Considered că primele motive sunt nefondate deoarece „Universul“ funcționează în condiții excelente de 12 ani, de la moartea fostului lui proprietar Luigi Cazavilan și-și păstrează și chiar mărește atît tirajul, clientelă cît și situația lui de frunte printre ziarele populare, fără culoare politică și nu se poate concepe de ce, deodată, sub aceiași direcțiune el ar decădea pînă în atîta încît să nu rămîe în mîna cîștigătorului de fond decît un lucru ruinat, deoarece pentru daune la ce ar putea fi obligat să plătească reclamanților, d-na Dumitrescu-Câmpina are ca avere însuși fondul comercial al „Universului“ compus din mobile, mașini, uzină electrică, material de tipografie etc. a cărei valoare foarte mare cum însuși reclamanții o cunosc întrece cu mult valoarea daunelor ce s‘ar cere și e suficient, pentru a acoperi aceste daune în caz de s‘ar cere ini sechestru asigurător, deoarece e inadmisibil a se crede că proprietara, și va strica sau nimici propriele sale materiale care-i servesc la producerea unui venit de cel puțin 200.000 lei anual, sumă cu care reclamanții au găsit avanta și de a închiria fondul comercial al „Universului“ și pentru că Un sechestru asigurător ar fi suficient pentru a împiedica predarea acestor materiale, deoarece în fine aceste motive nu pot fi invocate de orișice persoană, fie el chiar chiriașului care cere executarea contractului de închiriere, ci numai de un coproprietar, consociat sau de un pretendent." la proprietatea sau posesia lucrului, căci dreptul de proprietate asupra unui lucru comportă dreptul de a uza și abuza. de el și nu poate nimeni decit acei ce ar avea și dînșii un drept de proprietate asupra lucrului să scoată din mîna proprietarului sub pretext că nu știe să administreze. " Considerînd că ultimul și principalul motiv invocat de reclamanți, singurul asupra căruia se insistă pentru dovedirea pericolului ce există de a se lăsa a