Universul, octombrie 1919 (Anul 37, nr. 308-338)

1919-10-26 / nr. 333

I Partidul conservator-natio­nalist, odată cu adoptarea nu­melui de partid democrat, a a­­­nunțat noul său program. Par­tidul national de peste munți și-a publicat cu prilejul alege­rilor programul, în care s’au introdus câteva puncte cerute d­e împrejurări. In congresul socialist s’a insistat din nou asupra tendințelor principale ale partidului. In campania electorală partidul liberal pro­mite realizarea programului său. Liga Poporului și-a ex­pus la timp crezul politic. In modul acesta, formațiuni­­­­le mai mari își cristalizează ideile, din înfăptuirea cărora speră consolidarea țării mări­te și prosperarea generală. Neapărat că un program nu poate îmbrățișa toate proble­mele existente și nu poate să prevadă pe toate cele viitoare. El este, de obicei, o sinteză a minci­palelor mari necesi­tăți dî­ntr’un stat­ și o înși­ruire de rețete practice pentru satisfacerea sau ușurarea lor* Cu atât mai bine’ când în cadrul acestor puncte cardi­nale intră și fericite măsuri de prevenire sau atenuare a unor greutăți viitoare, căci după cum s’a spus în­totdea­una, a guverna este a preve­dea Rămâne apoi Ca princi­piile enunțate și soluțiunile preconizate să fie amănunțite, spre a putea corespunde în în­tr­egime necesităților. Programele publicate se deosebesc în numeroase punc­te, din cauza diferitelor con­cepții ale asociațiilor polit­e, despre mersul organismului statului, despre libertățile pu­blice, despre drepturile și da­toriile cetățenești, despre for­ma pe care societatea t­rebue s'o aibă, spre a asigura ma­ximum de bine cetățenilor, însă toate au un punct de con­tact; progresul democratiei, rezumată în guvernarea nați­­unei prin ea însăși. Ideea aceasta formează sub­stratul tuturor» și diferențele se ireae numai atunci când se trag liniiile generale de con­duită politică pentru­ ajunge­rea scopului. Dacă principiile largi demo­cratice mai găseau adversari cu autoritate înainte d de răz­boi, diecă unele partide încă păstrau rezerve în vederile și tendințele lor» ferin­du­-se să recunoască în întregim­­e bi­ruința democrației» în înțele­sul înalt al cuvântului — soli­daritatea generală cu împărți­rea egală a­ drepturilor și o­­blgațiunilor în stat — astăzi sacrificiile făcute în comun exclud orice putință de dife­­rențiare în­ societatea eșită din cele mai mari frământări prin cari a trecut omenirea.. . Aspectul­­ pe care-1­ înfăți­șează programele politice este semnul cel mai vădit că vre­mea își urm­ează cursul și își impune voința cu o irezistibi­lă autoritate. Programele politice Cmmtea externă expedițiile militare din Rusia ,,Comunicatul“ s’a refugiat în stepă. El nu mai are pres­tigiul de odinioară, partea e­­motivă îi lipsește. Caracteristica comunicatu­lui slav este repeti­ți­unea, confuzia, misterul. Și este confuz comunicatul, deoarece frontul rus e efemer, iar acțiunile generalilor ruși sunt în funcțiune de o serie de consideratiuni politice și economice. In Ukraina, Kievul ,a fost in­ mai multe rânduri cucerit și evacuat de trupele lui Pe­tli­ura, de trupele roșii, de tru­pele lui Denikin. In regiunea Retrogradului operează de câtva timp armata lui Iude­­nici. După ultimul comunicat Iudenici a­ tabără la Tsarskoe- S­elo, adică la porțile Petro­­gr­adului. De altă parte, s’a anunțat că o armată bolșevică are intențiunea să asedieze Retrogradul. In forma aceasta știrea n’are nici un rost, de­oarece dacă ar exista o ar­mată r­oșie în imediata apropiere ,a Retro­gradatei, pentru ce nu ar a­­tala de Pe acum arm­ata lui Iudenici, care nu a reușit încă ea pună stăpânire pe oraș? I Prudenta dictează sa Pri­mim cu rezervele cuvenite toate știrile relative la eveni­mentele militare și politice din Rusia­ Presupunând că Retrogradul ar intra în domnn națiunea contrarevoluționari­lor, chestiunea care se pune este următoarea: ce influență va avea evenimentul acesta a­­su­pra organizației bolș­ev­iste ? Aproape nici una, de­oare­ce, de mult bolșevicii au pre­văzut pierderea Retrogradu­lui. Prin po­zițiune­a lui excen­trică, orașul înființat de Pe­tru cel mare, nu poate fi apă­­rat bine. Retrași la Moscova, bolșevicii domine­ază o pozi­­țiune centrală, având compli­citatea spațiului și rețeaua d­e căi ferate. Toate liniile ferate pornesc din Moscova. Atâta vreme cât conducătorii bolșe­vici vor avea cărbuni, loco­­motive și hrană, ei vor fi în măsură să prelungească dom­nia lor nefastă, anulând suc­cesele trecătoare ale contra­revoluționarilor. Numai în cazul când ster organiza o expedițiune fbrmi­­dabilă europeană în Rusia, când mai multe armate, bine organizate, vor înainta spre Moscova, luând cu asalt cui­barul roșilor, num­ai atunci se va Produce evenimentul mult dorit. Dar a venit iarna _si_ iarna este dușmanul expedițiilor în Rusia.... Abonamentele la ziarele­­• orard costă. Lei 69 Pe 12 luni lai 20 pe 6 luni Lei 15 pe 3 luni Veselia tei 26 pe an. Universul Literar lei 10 pr­in. Banii pot fi expediați prin mandat poștal Bănci sau spițd in pilcuri resmaaijdaț§ Declarațiile contelui Andrássy Contele Andrassy a făcut u­­nui ziarist următoarele decla­rații : „Tendința­ Ungariei nu a fost nici­odată ca să fie republică , nici pe timpul lui Kossuth, care îndată ce a proclamat republica, și-a îndreptat privirile după un rege. Chiar și lui Napoleon III i-a oferit coroana Ungariei“. Referitor la evrei, contele An­­drassy a declarat: Părerea mea e, că evreii nu sunt de­loc comu­niști. La noi, comunismul nu a fost­ altceva­ de­cât ambiția ce­lor oprimați, lupta evreilor mici împotriva evreilor mari. La noi de acum înainte clasa de mijloc v­a trebui să-și schimbe atitudinea. Va trebui să-și trimi­tă băieții la­ școli comerciale și industriale, ceea ce până acum era considerat rușinos și înjo­sitor“. Referitor la politica externă, a­­ declarat: „Nu trebue să oferim prietenia noastră oricui, de ne-o cere sau nu. N'avem nevoie ca să ni se pue imediat botniță, in orice caz, cu vecinii trebuie să trăim în pace și prietenie“« . Telegrame din Străinătate POPORUL GERMAN CON­TRA RĂZBOIULUI SFANT IN RUSIA Nauon, 21. — Declarațiunoile generalului von Kluck, reprodu­se de ziarul Matin din Paris, ca­re face propagandă pentru o înțelegere intre Germania, Fran­ța și Anglia, in vederea unei ac­țiuni comune contra bolșevismu­lui, întâmpină rezistență din partea presei berlineze. Marea majoritate a poporului german dorește o înțelegere economică cu Antanta privitor la tratamen­tul Rusiei, ceea ce ar fi in intere­sul general; nu dorește insă răs­­­boiul sfânt recomandat de Kluck. APLICAREA TRATATULUI DE PACE Lyon. 24­ — Consiliu] su­prem s’a întrunit Joi’ sub pre­­șidenția d-lui Prehon, ocupân­­du-se de măsurile ce trebuesc luate în vederea aplicării tra­tatului. Mareșalul Foeb a arătat, în mod general, condițiile în care se p­repară aplicarea tratatu­lui din punctul de vedere mili­tar. Se crede c­ă toate măsurile vor fi luate până la 1 Noem­­brie, iar tratatul va intra în aplicare la aceea­ dată. TROTKI SPERA IN RESIS TENTA PETROGRAD!JlATI Noven> 24­ — Troțki a lan­sat o proclamație în eâxC spu­ M ___„1­1 _ Ply ir . xxt* oct cuxA»i$iiiunT $e­ana unui nou în Pericol. Nu va cădea totuși, de­oarece se găsesc, destule forța în țară pentru apărarea lui. Trupele pentru apărarea Capitalei sunt pe drum. Trofkci ar fi cerut sovie­tului din Moscova să di­solve toate sovietele soldățești de pe front și să introducă un co­mandament comun pentru rea ...■... •• Aliații trimit o nouă notă României — Frontiera de Vest rămâne neschimbata. — Aliații îți mențin principiile cu privire la protecția minorităților — Lyon. 21. — După ce consiliul suprem a discutat raportul lui George Clerk, a adresat Ro­mâ­niei o nouă notă: Consiliul suprem al aliați­lor își exprimă prin această notă mai întâi satisfacția față de asigurările date de Româ­nia ca rămâne în alianță. Antanta regretă că nu poate să dia­curg cererilor Româ­niei privitoare la frontiera­­ le Vest. C. Brătianu insistase ca Ro­mânia să obțină cele două ma­luri ale râului Mureș până la Tisa, orașul Bichiș Csaba și ca frontiera cu Ungaria să fie strămutată la 20 k­m. vest de linia ferată care leagă Aradul cn Satm­ar. Consiliul suprem nu poate reveni asupra unor clauze cari au fost notificate tuturor aliaților, clauze cari trebuesc considerate ca definitive. In ce privește protecția mi­norităților etnice, Puterile a­­lnnte sunt imnniate în a men­ține principiu­l general, care este baza păcii Nn­o­nteide­­cum însă vorba să se aducă atingere independenței Româ­niei. Usc cere, pur și simplu să se supună, ca și celelalte, statutelor Ligii națiunilor, în care a cerut să intre. Parlamentul la Ateneu Consecințele — Bucurați,vă intelectuali și oa­meni de treabă ai Capitalei! Da­­că nu veți mai asculta, ia anul acesta și în cei viitori, conferin­­țele mai mult sau mai puțin in­teresante ale ateneiștilor noștri, aceasta nu va fi o pagubă care nu s’ar mai putea îndrepta. Dacă nu vor mai fi produc­ți­uni școlare și diferite festivaluri la Ateneau a­­cestea vor putea fi organizata la teatrul național. Cu­m ramâne în­să cu simfoniile și concertele care delectau elita intelectuală a Bu­cureștilor ? Cum rămâne cu con­­cerințele, celebritățile străine ca­re desigur, ne-ar fi învățat mul­te din civilizația lumiei lor ? Hotărât lucru, trebue să rămâ­nem niște sălbateci pe Care răz­boiul ne-a rafinat mai mult în...s sălbăticie. La Ateneu, unde sălile nu sunt toate prielnice expozițiu­­ni­or de artă, era totuși loc pentru pictorii și sculptorii noștri cari se prezentau publicului in acest sanctuar al luminei cu opere ie­șite din lumina sufletului lor. Munceau un an de zile visând să își lege numele de o aureolă pen­tru ca odată pe an să-și expună lucrările să le vândă într’o lună pentru ca apoi să trăiască ca să muncească și să viseze, în dome­­niul artei, încă un an! Și acum, pe vremurile acestea cumplite, artiștii sunt isgoniți din casa pe care le obicinuise s’o creadă a lor. Ce bucurie mare pe speculatori! Vor închiria cu 5 mii de lei pe lună saloanele tot cu vitrină, tocmai bine ca să-i mai scoată datori pe artiști după ce­ și vor vinde și dacă își vor vin­­de toate lucrările. Bucurie mare și pe bieții oa­­meni de serviciu ai Ateneului, vre-o șapte la număr, am­­­inabil­i transți în aceste slujbe și ca co­pii cari le-au murit cu glorie, pentru țară, pe front. Câștigau salarii de nimic dar câștigau bi­nișor și din programele ce le vin­­deau pe la simfonice, concerte la alte spectacole sau Conferințe ce­lebre. Bucurie mare pe el acum­ când iarna se vestește timpurie și grea. Iată consecințele aducerea par­­lamentului la Ateneu. Ce câștigă Ateneul ? Câteva milioane în numai trei ani-rașa se spune. Și poate să fie adevărat dacă ne gândim că statul — pe lângă chiria anuală ce va plăti—va tre­bui să cedeze Ateneului și pina­­coterea sa. Nu va mai fi deci o tere,a sa. Nu va mai fi deci o p... pinacotecă a statului. Dar statul renunță și la protec­­țiunea artelor pentru că salonul oficial, care se deschidea obici­nuit în Mai — e de la sine desfi­ințat. Nu vor mai­ fi așa­dar nici premiile și medaliile, care distin­geau pe artiștii abia îmbobociți.. Dar aceea ce se întâmplă, nu e de loc surprinzător. Poate să sar­, prindă pe bănățeni, de o pildă, faptul că ziarul lor din Timișoa­ra a deschis, mai zilele trecute, subscripție pentru înființarea u­­nei 0ppere la. . București. — Cum ? N’aveți încă operă in capitala țarei. Dar noi o avem aici, de două trei ori pe săptămâ­nă... •Nu știu la mutră vor fi fă­cute confrații de acolo la ironia cu cari vor fi subscris bănățenii din Tiișoara la înființarea unei o­­pere la... București Mai e nevoie să spunem că, în străinătatea civilizată, sunt gale­­rii speciale pentru expoziții de­arte plastice ? Mai trebue să spunem că acolo inițiativa statu­lui, sprijinita de obolul particula­­rilor, a înființat acele Case de arte că­re stârnesc admir­a­ția­­ în­­tregei lumi de vizitatori ? Dar e de ajuns sa constatăm indiferența aproape disprețuitoa­re pe care puternicii zilei ,[ de eri le azi — au avut-o pentru monumentele noastre istorice și­ de artă pentru ca să ne resem­năm cu umilință în starea de bar­barie în care ne găsim și.< tot spuna «fostifeii damnai cari ne privesc la început supra­fața, — lustrul, dar se sperie da­că dau poleiala de o parte ca să vadă fondul. Voi scrie într’un viitor articol, pentru ce ar fi costat mai ieftin dacă ar fi rămas la locul ei Ca­­mura,­­făcându-se numai mici mp­­lificări, și chiar ce ar fi fost de făcut ca Senatul să rămână tot la Universitate, unde a fost până acum. Nu trebue să desnădăjduim însă. E atâta vitalitate în acest Po­­por — care nu și-a dat încă toată expresiunea geniului său creator pentru că a fost împiedicat de către cei care au știut să-l țină în întuneric ca să-l poată stăpâni mai ușor — încă nu bucură pers­­pectiva zilelor mari ce le trăim și avem convingerea în viitorul scântector al acestui neam de în­­dată ce prefacerile ipevitale d­­epre care a­mână spiritul vremeî se vor fi înfăptuit. Dar atunci, țara românească va fi într’adevăr o „alma parens” și pentru aptiști, Ce a văzut un danez la boli«vi­i — Mizeria.— Piese comuniste.— Jaful.—­Socializarea femeilor.— Excepțiile.­Perm­ise originale. — In Buletinul Uniunei Ruse Nr. 9, un medic danez sosit din Kiev își publică impresiile, cu urmă­toarele concluziuni: Populația e terorizată cu per­­chiziții; rechiziții, jafuri neîn­cetate. Servitorii sunt cu toții membri a diferite organizațiuni. La cea mai mică observație a ® plâng gărzilor roșii și a ajun re­gulă că atunci când un servitor pie»«e de la stăpân să se facă per­­chiziții după indicațiile lui. Toate magazinele sunt închise. Numai prăvăliile cu alimente mai fac negoț, cafenelele și bir­turile, pline de garda roșie, care face chefuri Curățenia orașului este întreți­nută grație lucrărilor la cari sunt constrânși intelectualii. In teatru nu se joacă de­cât piese „comuniste’’, ca și în fil­m­ele cinematografice; invariabil, intelectualii și burghezimea sunt batjocoriți, bolșevismul glorificat, zilnic sunt meetinguri, în cari nu se poate zice nimic contra bolșevismului. La sate, țăranii sunt împovă­rați, rechizițiile fără plată, jefu­irea produselor au exasperat po­porul. Au ajuns așa de sătui de schimbările politice continui, că toți nu aspiră de­cât după nițică ordine, spr­e a se putea ocupa în liniște de agricultură. Starea semănăturilor e deplo­rabilă în Ucraina. Jumătate nu e semănat, nici chiar arat; turme de vite se plimbă în voe. Prețul pâinei variază la Kiev între 20 și 25 ruble livra, după făina de care dispune orașul La Gu­enier și­ la Rovno, costă între 5 și 8 ruble. Zahărul atin­ge prețuri fabuloase. Nu se pot pune mari speranțe pe cultura sfeclei căci nimeni nu se poate ocupa de ea. Socializarea femeilor este din nenorocire un fapt. A fost stabi­lită nu numai în Kiev, dar și la G­ro ®ier. La început limita de vârstă se fixase de la 18 la 40 ani pe urmă a fost schimbată și fixa­­tă la 35 ani. Femeile măritate sunt scutite de a se prezenta, dar numai ace­lea ale căror bărbați se găsesc la mai puțin de 20 peștli Decretul specifică apoi că mai sunt scutite femeii ® însă­ci­nate, doicii ® și cele într’o ureche. Toți bărbații fără excepția pot dispune de femeile socializate. So­vietul din Kiev are și o secție specială care dă permisiuni pen­tru casele de întâlnire. «♦M» Sabrania votează o moțiun contra evacuării Traciei —­­ Lyon, ii. — Ali expiră terme­nul fixal delegației cul­gare ca să accepte sau să refuze condiț­­iunile de pace impuse de aliați. După știri sosite din Sofia, Sobrania a votat o moțiune con­tra tratatului de pace în ce pri­vește evacuarea Traciei și a re­­giunei Strumița. Totuși, evacu­area Traciei se urmează fără in­cidente.' ••• ' Ici­ j y taa armată france?! Lyon. 24. — Comisiunea se­­natorială a armatei a început disentin Oa nota d-lui Paui Donnier, cu privire la reorga­nizarea armatei franceze. Discuția s’a urmat asupra următoarelor 3 puncte.: 1) Efectivele viitoare și mă­surile ce trebuesc luate ca să se obțină aceste efective cu un minim de durată ; 2) orga­nizarea științifică a nouei ar­mate și crearea unui corp de ingineri mil­iari și 3) forma­rea cadrelor de ofițer­­i­ sub­ofițeri. Tr.tatBUIB.naru Dela Constanța la București.,... IN 30 ORE!! Un tren de persoane uitat 24 ore în gara Dâlga.­­Revolta pasagerilor. — Telegrama adresată ziarului „Universului.“ Anarhia și administrația c. f. r. a atins punctul culminant. Circulația trenurilor se face în condițiuni mizerabile. Trenurile nu mai au întârzieri de câteva ceasuri, ci de zile și nopți întregi. MiI de pasageri suferă chinuri grozave în vagoane neincălzite și neluminate. Să trecem însă la fapte. • Trenul de persoane Constanța- București, a plecat din Con­stanța, Mercur, 22 Octombrie, la ora 8.S0 dimineața. Trenul acesta cu peste 2.000­­ de pasageri, a ajuns în gara de Nord est, Joi, la ora I­SO după amiază. Astfel, o distanță de 230 k­m. _ ddt este acea de la Constanța la București —­ a fost parcursă de acel tren de persoane IN 30 ORE!! Ce s-a întâmplat? Trenul sosit în gara Dollga, în ziua de Miercuri, ora 3.30 d. a., nu a putut porni, de­oarece lo­comotiva s-a defectat. Cu toate telegramele trimise de șeful acelei stațiuni stației St­­rulești și direcțiunea mișcărei din București, prin care cerea să se trimeată de urgență o locomo­tivă la Dollga, s'a obținut răs­une că se­ vor lua măsuri in con­secință. Nu s'a trimes însă nici o lo­comotivă la Dollga, nici în ziua de Mercuri, nici în cursul nopței de Mer­eteni spre Joi. Nenorociții pasageri, au suferit chinuri grozave din cauza foa­mei și a frigului. Stația Dollga este în I­on Bă­răgan și nu se găsește în împre­jurimi alimente. Revoltați, pasagerii au năvălit în biuroul șefului de stație, pro­testând împotriva anarhiei ce domnește în administrația c. f. și a modului barbar cum tra­tează această administrație pe călători. Am primit, în această privin­ță următoarea telegramă: UNIVERSUL „Trenul de Constanța, ple­cat, la 8, cu peste 2000 de pasa­geri se găsește de 24 ore în gara Dâlga. Murim de foame și de frig. Nu ne vine în ajutor nimeni. Rugăm­ intervenții telefante la direcțiunea generală pentru a ne aduce în Capitală“-1. Negulescu, Lieutenant La­­salle de Ta­via­ti­on de l’armée franțaise; Inginer V. Banciu; General Rășcanu; D-na Nathalia Opreanu; Colonel Theodorescul; Virgil Andronescu, primarul o­­rașul­ui Constanța; Maior Dr. Periețeanu; Ing. G. Călătorescu; D-nia Xenia Synadino, din Chi­șinău; Lt. Rădulescu Ion. D. Gol­denberg, sublocot. D. Mendl. Iată faptele. Și acum întrebăm: ce așteaptă­­ guvernul, ca pasagerii revoltați de vicuria ce domnește în admi­nistrația c. f. r., din cauza anar­hiei introdusă de d. Al. Perie­­țeanu, să'și facă singuri drep­tate? București. |T!1I POLITICI D. general Coandă a fost num­jit primul delegat al Ro­mâniei la Conferința Păcei. D-sa va pleca Luni la Paris. * Miniștrii­­ au întrunit Joi seară în consiliu, care a urmt până după orele 9. Obiectul principal al discu­ției a fost situația externă. După­­ accea s-au expediat lucrările curente. D. Iuliu Maniu, președintele Consiliului dirigent din Ar­­deal chemat la Sinaia, urma să sosească ori acolo spre a se prezenta M. S. Regelui în au­­diență. • * .­ Joi dimineatia, d. Prim­ ministru general Văitoian­u Și cî­ni­ general Rășcanu, mi­nistru de război, și general Popescu, ministra de comerț,, au plecat la Sinaia.­­­ La Tg.­Jiu s’a depus ur­mătoarea listă a grupului popular independent: Camera deputaților : Nika Petrescu, avocat; Nae Dră­­goescu, profes­r; Vasile Roș­ea, comerciant; Sc­arlat Mos­­cu, propr.­ preotul Qh- Po­­pescu-Frătești; Mih. Câlces­­cu, muncitor agricol; Gib. Pro­pescu, Învățător-Magherrești. Senat: General Hepites; Nae Drăgulescu, profesor; dr­ I. Urbeanu.* In ultimele zile comitetele democrate pe culori s se întrunesc la club în fiecare seară, sub pre­­zidentm rf-înul T«9k» Tonesc'.v FIL­AE In America hoții sunt­ mai gen­tili de­cât în Europa. Când își pun în cap să dea o lovitură, aș­teaptă să plece stăpânul de acasă. Sunt rare cazurile când se să­vârșește un furt cu păgubașul înăuntru Precauțiunea sa din delicateță pentru cel furat ?■ Sau pentru înlăturarea Unei ciocniri care ar degenera în omor, atră­gând o pedeapsă prea grea ? Con­­troversă. In cele mai multe cazuri, hoțul sună. Dacă apare cineva, fie vă întreabă de o persoană străină și pe urmă pleacă, fie că o șterge îndată ce aude pași. Dacă nu vine nimeni, e gemu că lipsesc toți fie acasă, și placul se pune în execu­tare.­­ Cunoscutul publicist specializat în imppresji, de călătorie. Hugues. Le Bour, este invitat odată la New­ York să țină conferințe și bogătașul James Hyde se oferă să-l ospitalizeze însă prin­tr-o confuzie de date, el ajunge în New-York" tocmai când familia Hyde se afla în altă localitate,. Ca de obicei, servitorii profitaseră de ocazie și se duseseră la plim­bare. Publicistul francez, fleg­matic ea un american, intră în casa și obosit se cu]eg­ioneria îl trezește din somn. Crezând că au sosit amfitrionii ca să nuJ­­re în frigul iernii, se re­pede în cămașa de noapte și des­chide ușa. Când îl văd, doi­­ uși o iau la fugă. Le Roux își dă seama ce se întâmplase și-i urmărește până la poartă. Dar trăgând ușa după el, o închide. Clanța pe dinafară nu era. Ce sa se facă în centrul New­ Yorkului în cămașă de noapte și in toiul iernei ? își ia inima in dinți $' bate­i vecin­;. Aceștia cred că a ® a face cu un tionit. Și i-a trebuit lungi patrua­­mentări ca să fie înțeles și pri­mit în halul în care se găsea iată deci că delicateța hoților se poate traduce uneori prin ne­plăceri mai mari de­cât, ce]e pro­vocat ® de infractori­ ordinari. . Jobil J­osé Cum ar trebui rezolvată problem­­a Tureiei — O soluție engleză, — Constantinopolul nu treime să rămână Turciei.—Intrigile în Balcani.—Un discurs­­ al lui Lloyd George — Un Spectator din Londra a a­­părut un articol cu atât mai i­m­­­portant cu cât combate punctul de vedere all primului mintem Lloyd George în chestia Turciei. Singura soluție adevărată a problemei turcești — scrie pu­blicația engleză —, este­­ să se expulzeze guvernul turc din Eu­­ropa, cu arme și calabalâcuri, și să fie surghiunit în Anatolia­, unde se poate admite că, sub su­pravegherea Europei, va consti­tui un stat civilizat. Tot restu vechiului imperiu turc ar trebui î­npărți în provincii autonome sub direcția puterilor europene.­­Armenia, Mesopotamia, Palesti­na, Siria și Cilicia. regiatul ță­rile grecești din Asia mică occi­dentală lâncezesc de veacuri sub dominația turcului «11010, dar fertilitatea lor naturală e așa de mare, că li se poate prezice um vuitor de prosperitate de în­dată ce li se va diai pacea și or­dinea. Ni se pare tot așa de limpede că Constantino­polul trebue să fie pus sub un control internațio­nal, pentru că nu poate fi dat Greciei. A pretinde că Con­sta­n­­tinopolu­l este un „loc sfânt“ al Islamului, este o idee absurdă In ochii oricui se gândește la istoria Constantinopolului. Bi­zanțul era o cetate grecea­scă foarte vech­e când Constantin îl făcu capitală la începutul vea­cului al patrulea. Timp de 1100 ani la centrul­ creștinătății din Orient, timp de veacuri jucă în lumea creștină un rol mai mare chiar da­cât Roma. Nici un so­fism, nici o amenințare nu ne-ar putea facă se admitem că ocu­pația turcească dela 11­53 a tran­sformat vechea cetate grecească într-un apendice inseparabil al Mec­ăi. Turcul pe Bosfor este un par­venit religios. Constantinopolul de fapt nu e decât capitala po­litică a Turcilor; putem, trebue să 14­1 luăm, după cum li-am luat Bagdadul, pentru că nu sunt vrednici să li se încredin­țeze posesiunea Iu!.­ A vorbi de credința musulmană și de turci ca și cum nu ar fi decât un sin­gur și același lucru, este a co­mite cea mai rea și cea mai ne­săbuită eroare politică. Știm bine că Lloyd George, în­tr-un discurs nenorocit de la 5 ianuarie 1918, spusese că ,­nu luptăm spre a răpi Turciei capi­tală, nici bogatele și vestitele te­ritorii din Asia Mică și Tracia, cari sunt esențialmente turcești ca rasă“. Dar această declara­ție,­­care era tot ce este mai ine­xact in ce privește Traci­a, n‘a găsit ecou la turci. Dacă Tur­cia ar fi vrut­ în adevăr să facă pace în momentul acela, ea s-ar fi putut aștepta cu drept cuvânt să păstreze Constantinopolul. Cum,însă ,a preferat să continue lupta, acuma trebue să sufere .COjUfiCifih­ift. Nu putem concepe — conchide Spectator — ca durabilă o pace care a i lăsa Turcilor Constanti­­n­op­olul, liberi să intrigeze in Balcani și să împiedice traficul Mării Negre, și să câștige par­tizani în Orient, făcând să se creadă că Aliaților victorioși le-a fost teamă să-i expulzeze din cetatea europeană în care jucaseră rol­uri de cuceritori. Regimul școlar International — Cât se cheltuește pentru in­vățământ.-Cum sunt plătiți profesorii — După un a­rticol din ’’L’Ecole de la Federation“, din cifrele oficiate rezultă că în Franța se^ chheltuesc pentru învăță­mânt 563 milioane, repartizate astfel: 34 jumătate pentru în­vățământul superior, 59 juma­te­te pentru secundar, 468 ju­mătate pentru primar, 060.006 Pentru opurile post-scolare. Or, în 1917 erau 20.415 stu­denti, 12S.223 Ijoceni, 3.588.284 în școalele primare, 345-447, auditori la cursurile de a­­dulți. • Astfel statul plătește pen­tru un elev de școală secunda­ră- ni je sau mare, 465 franci pe an și 136 pentru unul de școa­lă primară. Cum școlaritatea mijlocie a unuia din școala secundară e de 22 ani, aceea, a unuia din școală primară n, trebue conchis că statul plă­tește de 7 ori mai mult pentru educația secundară, decât pen­tru cea primară . In Anglia bugetul instruc­ției publice depășește un mi­liard — adică un sfert din ce se cheltuește pe alcool. O statistică oficială engleză dă pentru 1916 cheltuelile an­­­gajate de cap de locuitor în câteva țări pentru școală: Franța 10 franci, Suedia 11, Prusia 13, Argentina 15, An­glia 16, Noua Zelandă 20, Cap 30, Manitoba 43. Gât primește un profesor în Franța și în Germania? In Germania: 7500 anuale fără rețineri­ de­ pensie, pensie egală cu două treimi din ser fă, 25 ore pe săptămână, lu­crări post-școlare plante de 30 sebit. In Franța: 5600 anual­ ,5 la sută rețineri de pensie, pen­sie egală, cu jumătate­ seara, 45 ore pe săptămână, lucrări post școlare neretribuite­ — Cea mai mare nenoroci­re Pentru oameni și popoare este sâ-șî aducă aminte de re d­v fost și nu mai Pot fi. ifimroL-

Next