Universul, august 1921 (Anul 39, nr. 176)

1921-08-06 / nr. 176

f Vânzarea a început TOȚI CETĂȚENII, POT Sl Oficil, MARE ECONOMIE Stofe, F’osta'yisa's Incal­ț ăminte Țesături de Búmba, etc. cu fabricile,­­vând DIRECT consumatorilor PRIN Marea Casă „STOCK“ In STRADA BUZEȘTI Mo. 9 (Cinema „Voita“) Vizitați Expoziția de Mărfuri din Vitrina Cine­­mato­graful »i „SI­ECT“ Calea Victoriei »,­­ cump^^nd MINISTERUL JUSTIȚIEI ©*rscțiunea Afacerilor Judiciare Domnul Rudolf Tam»« zis Daner, domiciliat în București, * făcut cerere acestui minister de a fi autorizat să schimbe in­­filaele său patronimic de Tamaș­in acela de Daner spre a se nu­mi Rudolf Daner. Ministerul publică, aceasta conform art. 9 din legea asupra numelui, spre știința acelora cari ar voi să facă opoziți­une In termenul prevăzut de alinea­tul TI al zisului articol. 2837 Lei 350 ■mi» d« kgr de lemne tăiat«ț M tramperMi prunipt ia Lignit bulgari ai preț redus; la Depozitele Obor­ist­aal En­sRfasta 13 și Calea Vic­oriei 351 la înlesnirea V­rSn2c«anii. j PiM-lmr 21.4 ® r­. P* Nou Be vS.narg»"«'«­ mut #nani «lunari Strada Venerei No. 3 2980 Ocaziune km 35.® pe Au*j-Ca­­lm­­­onete *e DIOM-SOOTON­­ 3$ K. vizibil* Garajul 1 Christea & îs., informa­­tiuni interiilar 3ff. 1 3218 Publicațiune Vansitorii de meserie sunt rugați de a prezenta până in 10 August 1921 oferte indhh pentr­u vopsitul în două str­­itui cu alb de zinc ia podu B­rcea, numai luciul. Birecțiunea Strv. Focurilor C.F.v Str.G-rat Bodisteanu No. L — București — 96 O Turbină de apă de 108—120 H. P. uz­ tta, in perfectă stare de funcțiune de vânzare la fabrica de postav Buhuși (Neamț) la preț de ocazie 2970 Petrolist proprietar fabrică de petrol cau­tă asociat capitalist eventual Bancă. Oferte la „Universul*­: Căsuța 18 G. 3204 J^ctltoarstfa »etitra limbi­i romăv ț meed!« și ge­ntan». nise retriojita se caută 1» ^Um­bKci ALA*, S­A. strad » r­e> îs > »Ls ’“lfc Sa caută o huai CAStiKA știind ceas ș­­i arj in­taiéa in frane*7.L­A s* adresa la H. «­• Br*US«« Sto’da Du­­ bal 93227 I ül fetal I de $6° se virtóe ia jSseiet. JE CANS" Str. Justiției 23 cu LE! 9 LITRUL ■29«' a Isle fe risst InlsnitciT 800 pogoane »■‘abile, neexpropriabilă, pimânt prima «ab­litte, siliiHlä în sudul J­ud. Olt, ecarete, afectată la Cre­ditul Kiírat. Proprietarul in strada General Angh­e­­lescu 42. Imobilul din fund. București.3708 domiciliu 28 ,­­ k i| Numiri și înaintări­i la direcția Casei centrale a cooperației și împro­­prietariei t D. Ionn M. Duiculescu, in­spector general el**« I, și fost numit, director clasa I, păstrând gradul de inspector clasa I. D. Dumitru Gh. Chițoiu, co­n­­silier inspector clasa I, a fost înaintat inspector general clasa III. D. George I. Savin, consilier agricol, a fost înaintat consilier,­ inspector clasa I. D-nii: Ioan Anastasiu și An­­­d­rel Mihăescu, șefi de serviciu, au fost m­alritați sub direccori clasa III. D. Constantin Orescu, șef de­ biurou clasa I, șef de biureu principal clasa I. D. Petre Ionescu, șef de biu­rou clasa II, a fost înaintat șef de biurou clasa I. La centrala obștil­or sătești și exploatărilor apricale D. G. Ionescu-Stoești director, general clasa­ II. D. Victor Roman, subdirector agronom inspector general cla­sa I. D. Teodor Mândru, subdirec­tor agronom inspector general , clasa II. D. Victor Georgecu inpector agronom class. I. D. Radu Calciu, șef de servi­ciu clasa III. Problema inh­țământului primar In România avem azi 80 la sută analfabeți. Suntem una din țările înapoiate în­ cultură. Mul­te cauze au contribuit la aceas­ta. Una insă, pe care o strigă nuiți, ar fi că învățătorul nu și-a făcut datoria. E fapt constatat, că țara noa­stră n’avut și nu are numărul suficient de învățători, au lipsit școlile normale, cari să dea ele­mentele pregătite. Azi acest rău s-a remediat, înființându-se școli normale. Așa stând lucrurile, în­tru­cât este vinovat învățătorul de con­ti­gen­tul, de t­ap­ta sută al neștiutorilor de carte, dacă au fost sate unde n‘au existat școli și în acele sate unde s‘au găsit, n‘a fost decât numai un singur învățător? E lucru cert că un singur dascăl nu poate face o cultură și educație rațio­nală — și spre acest lucru se tinde azi —­ decât numai la 50 de copii deodată. Cu toate astea au fost tim­puri, când un învățător avea și câte 150—290 elevi, iată dar un devotament pedagogic și un fel de muncă peste puteri. Dacă u­­nii învățători aveau în clasă până la 200 de elevi, au fost însă și învățători, cari nu pu­teau pregăti nici 50 de copii. De ce? Din cauza lipsei de localuri încăpătoare. S-a văzut și aceas­ta și vom avea treptat, treptat localuri. Cu toată această lipsă „Dască­lii români, atât de vitreg trata­ți în toate privințele, au avut rolul suprem al acelei armate nemu­ritoare, in istorie, care, fără haine, fără cisme și fără hrană, a câștigat biruință peste biruin­ță și a întărit fu­re­a și ciis­ca patriei“ (La mura). Afară de insuficiența localu­rilor și­ a învățătorilor, la noi mai este o cauză care se reper­cutează dureros asupra învăță­mântului. Este refractarismul țăranului român față de cultură. Ca do­vadă este amenda prevăzută de legea școlară, pentru cei ce nu-și trimit copiii la învățătură. Azi și acest obstacol pare a fi fost înlăturat, căci se constată pe zi ce trece, că românul a în­ceput să fie mai dornic de lu­mină, trimițându-și cu mai mul­tă convingere copilul la școală. Cu timpul amenda va deveni li­teră moartă, și e îmbucurător că e așa. Dacă învățământul nu e azi ceea ce ar trebui să fie, după mai bine o jumătate de secol, cei 3 au fost inamicii lui : insu­ficiența localurilor, a învățăto­rilor și refractarismul; altfel norul ignoranței i ar mai fi plu­tit pe cerul României. t­ocm­ai când credeam că am scăpat bolnavul de la moarte, tocmai când cu toții începusem să ne bucurăm de zorii luminei ce se ivește, o nouă cauză inter­vine, pentru ca nori și mai gro­zavi să întunece atmosfera min­ților , plecarea învățătorilor dela posturile lor, e răsplata in­suficientă a muncii lor, e ches­tiunea demisiilor. i E o crimă, se strigă, ceea jti iar învățătorii. Să vedem : I învățătorul mergând înainte pe putea apostolatului său, cu piedicile de mai sus înlăturate, n‘ar fi comis o greșeală de ne­­ertat, n‘ar fi făcut un rău pa­triei lui, dacă el știind că încă o cauză există, încă un rău complică­tiv.!.ierna­ învățămân­tului, nu ar fi făcut o crimă, zic, de nu l-ar fi demascat, invăță­­r­-av-<­.i fr­evrând iarăși șchiopă­tând? Greșesc cei ce strigă azi ca e o crimă ceea ce fac învăța­­­torii demisionând. Nu o crimă fac, ci ei demască o crimă. Și iată de ce : Problema Învățământului e strâns legată și de remunerația învățătorului. Insuficiența re­compensei materiale, îl face să-și câștige existența aiurea, lăsând școala pe planul al doilea. Va face o școală de mântuială, și copiii poate ar aduce mai mult folos patriei, ajutând pe părinți la munca câmpului sau altele, decât să piardă timpul la școa­lă, în ne­lu­cra­re, înșelând tot­deodată și Statul. Aceasta e crima pe care ar comite-o învățătorii, aceste e dezastrul național. Demisio­nând, învățătorii fac aceasta, ne mai putând fi la înălțimea rn­'sii'io’ lor, așa cum sunt re­­mpunerați azi. Nu plecarea învă­ță­iri pot să ne îngrozească, ci șederea lor în școală, unde nu mai pot face nimic. Până când învățătorului nu î se va înlătura grija de ziua de mâine, că nu va mai avea ce să mănânce sau ce să îmbrace, până când nu i se va da posibi­litatea de­ a nu mai avea „Cop­­tu­ri­ cu­rșnne“ deschise, până când nu i se va reda liniștea sufletească, îmbunătățindu-i-se sf­ic­­s area materială, până a­­tunci învățământul va merge șovăind. Ioan Mareș, învățător Ghimpați-Vlașca i­—­«»» — ■ UNIVERSUL tfia £a la T. Măgurele Călduri, călduri caniculare! Orașul zace intr’o ceata de praf, in căi de multe ori om cu om nu se mai vede. De fe­restre desenise in cursul unei i-a ferit Dumnezeu pe tur­­ura, căci praful­­ e gata sa le strice și cele câteva lucruri ce le-au putut cumpăra, după de­vastarea inamică. Turbinele orașului nu mai sunt in stare de funcționare de cinci ani de zile, doar În istoricul orașului de se va pe­­­marți de binefacerile lor. Tre­­tuare nu mai su­nt decât in strada principală și a doua, în celelalte in zadar un vizi­­­ta­tor le va căuta că nu le va­ găsi. Dar credeți că, calvarul tum­­e­ni­lor este sfârșit ? Nu ! Din grația lui Dumnezeu ,și a gu­vernului, de când ține comuna cu surogați de primari, uzina electrică este în plină repara­ție și orașul zace în­ cel mai teribil întuneric. Barem­­,nu s’au gândit s’o repare când era luna ! Să rămâi noaptea in oraș "după afaceri, înseamnă să vii sau cu piciorul scrântit sau cu capul spart sau, Doam­na ferește, să nu mai vii deloc! Băile județului sunt închise până se vor inventaria și vor trece căldurile. Nu se poate spune că turnenii nu se bucu­ră­ de solicitudinea guvernan­ților. . In schimb orașul e la modă cu cârciumile, bodegile și­­ chiar cu o grădină de vară cu pomposul nume de „Trianon Palace Cu politica nu stăm mai prost. Căldurile politice au a­­­juns la 41 gr „Unirea” libe­­­­rală a pornit, campanie pentru­­ răsturnarea guvernului. D­ viur­averescană luptă pe două fronturi atât cu liberalii cât și cu țărăniștii, cu toate că „Secerea” acestora din ur­mă­ nu mai apare de aproape o lună. Ultimul număr din „Stea­ua” publică necrologul parti­­­­dului țărănist, sucombat -zic­e ea—în urma votării legii a­grare. „Victoria”, independentă, dă la­ iveală anumite greșeli fă­cute de actualul președinte al comisiei interimare, cu banii comunei, strânși cu multă su­doare, de alții cu multă dra­goste de comună. C. Ch. M Inapoierea coloniilor școlare Comitetul coloniilor școlare, de vacanță aduce la cunoștința părinților, corespondenților, că întoarcerea coloniilor în Bucu­rești se va face după cum ur­mează: r-Um­po­­rîp fețe din Pietroșița- M.,»veu; sosește în gara de Nord mâine -Vineri, ora 8 seara. Coloniile de băieți și fete din Slănic-Prahova sosesc Dumini­că, 7 August c. și la ora 12 dim. Sosirea celorlalte 2 colonii din Pucioasa și­ Călinești se va a­­nunța ulterior. Părinții copiilor sunt rugați să le iasă în întâmpinare la gară P fm SSmhifta 6 A«ffus> ■?2i Camere de revizuire Caracterul actualelor adu­­­­nări legiuitoare a fost în di­­­­verse rânduri pus in discuți­­­­une publică, fie de la tribuna­i parlamentului, fie prin pre­­­­să .Este,­în special, convena­­!­ul tendinței politice pe care le au unele grupări politice”să­­ afirme că Constituția Rega­­t­­tului ar­­ fi, ăătăzi caducă, și, prin urmare, să se procedeze la întocmirea unui nou corp­­ legiuitor, care sub formă de constituantă să dea țării o Constituție potrivită. Din seest de vedere politic tema poate fi susținută, întrucât numitele grupări urmăresc a se reface prin puterea la care aspiră. Nu se poate susține în­sa din punct de vedere juridic și din punctul de vedere al intereselor noastre naționale. Constat de asemenea­ că‘ nu­mai prián­'ő ‘superficială e­­xamin­ari, em­ine­n­t, d r­sor și vechiul meu prieten d. .Const­a Dissescu a putut in­sera în ziare anul trecut că Regatul mării nu are o Cons­tituție. A fost posibil să se su­­bordone­­ știința intereselor partidului în care s’a înscris. Cu toate­­ acestea Constiti­­­ția Patriei mame este perfect și legal introdusă și în noile regiuni din momentul ane­xiunii lor voluntare, sponta­ne și liber, determinate. A 'susți­ne' altfel ar fi să ajun­gem In­. ipnppsihila hipotiză că regiunile alipite sunt. In a­­, fără de Constituție, că nouii noștri, cetățeni sunt lipsiți de (irep­ tab­ile ‘ politice, garantate prin Constituție, că ei nu au sibputătie .constituțion­ale stabilite în pactul fundamen­tal. • Ar fi să ajun­gem la conclu­zia că în Ardeal, în Bucovi­na și în Basarabia s’ar pu­tea­­­ înființa pedeapsa cu moar­­te,­­­­prohibita, de constituție, sau dispozițiuni restabilind castele nobiliare, de pildă­­ [UNK]Constituția vechiului Regat este una din Constituțiile ce­le mai liberale din lume, mai liberală chiar de­cât Consti­tuția Belgiei,­ care­­ i-a servit ca prototip. O asemenea Con­­sti­t­uție prevăzută cu «leclara­­țias”.« ie Areytini, cu,libertăți infinite și egalități absolute — este o binefacere pentru Basarabia mântuită, din au­tocratismul rusesc, pentru Ardealul îngenunchiat în te­roarea­ praghiară. Vorbesc de Constituția bine și drept a­­plicată, prin legi chibzuite și mai ales, de oameni integri. Este adevărat că în actele de unire s’ar fi putut însera clauze prin care se mențin legile locale O asemenea, cla­uză a fost stipulata numai în actul Unirii cu Basarabia din 28 Martie 1918, dar­ a fost a­­brogată prin votul Sfatului țării din 27 Noembrie,­ același an. Astfel în­cât și Basarabia, ca și celelalte țări surori,­ prin unirea necondiționată, a ac­ceptat­ implicit dacă nu toate legile țării, cel puțin, Consti­tuția. Acest principiu a fost des­­bătut de jurisdicțiunile basa­­răbene, care au stabilit că Constituția se introduce în țară anexată, fie voluntar, fie în mod violent din momentul anexiunii fără condiții­ Dar Casația franceză în posesiu­nea mai multor elemente de­­cizive a hotârît că dreptul ță­rii de origină se aplică ipse facto, din momentul unirii necondiționate, „în măsura în care o permit circumstan­țele locale, fără a fi nevoie măcar de promulgare“ Mai departe „o promulgare nu devine necesară de­cât atunci când guvernul înțelege să vă-i strângă dreptul general sau­­ să-l modifice“. Și mai depar­te: „legile având un interes general de poliție și de sigu­ranță sunt executorii prin simplul fapt al unirii (Cass­­i Fehr 1863, Idem Si­ey 13 I. 226).. .Era vorba de reunirea te­ritoriilor încorp­urate de pri­ma republică și primul impe­riu. O singură controversă am avut, dacă, pentru aplicarea legilor țării și­ a Constituției în regiunile unite este nevoie de promulgare. Am susținut altă dată această teză, dar, instanțele judiciare s’au pro­nunțat negativ Mențin păre­rea că în ce privește legile ordinare, nu pot fi aplicate de­cât numai în urma promul­gării și publicării lor Dar în ce privește Constituția, fiind o lege politica, adoptată oda­tă cu unirea fără rezerve, ea reprezintă suveranitatea. Fie in vechiul Regat,, fie în provinciile unite se cere să mîd­eim Constituția și să se facă alegeri pentru Constitu­antă, ar fi să intrăm­ în stare revoluționară. O Constituție care ne garantează regimul monarhic nu poate fi sfâșia­tă și dată pe mâna unei Cons­tituante care ar avea preten­ția poște, căci ar deveni­ om­nipotentă, să schimbe,și regi­mul monarhic, de pildă, sub care trăim. Concepția­ unei a­­semenea Adunări constituan­te este una numai greșită, dar este și foarte vinovată. Cel mult se poate vorbi de revizuirea a­portată a Consti­tuției în punctele care nu mai corespund cu starea de fapt creia­tă de tratatele in­­terpaBopale — cum ar fi art. 7 — și rămâne de văzut dacă actualul parlament, are aces­te puteri. Este incontestabil că față de modul cum a fost convocat, are aceste pu­teri.­ dar puteri limitate. Forma de guvernământ nu ar putea să o schimbe, cum ar putea, în ipoteza unei revolu­tion', o presupusă Adunare constituantă, care­ să refacă integral edificiul nostru poli­tic. Iau­x Draci «mirese«. Senator­­­­ I niMI u­tils .•$»' ‘­^aaamwMf­pr— Chițicăt. ­tli B» U PW ț­ și împrspuriiurire ­ tercuri s’au întrunit într’o­­ o­rpi­re la casa centrală a coop­erați­ei toți consilierii a­­gricoli din vechiul regat, sub președinția d-lui Cipăianu S'a discutat chestiunea a­­menzilor și s’a hotărît ca ele să fie încasate prin băncile populare. Asupra chestiunei grâului se sămânță ce s’a dat acum un an agricultorilor pentru însămânțare, câțiva consi­­leri agricoli au raportat ca­­ea mai mare parte din argi­­lultori împrumutați refuză să restitue grâul în natură, ci voesc sa-i plătească în sâni. In discuția ce a urmat toți au fost de părere ca să se facă tot posibilul ca să nu se ?sudeze legea cu nici un chip. S’a mai discutat chestia ac­celerării lucrărilor pentru is­prăvitul împroprietărire!. eîa IVM. R Vaporul „Principesa Maria“­­a pleca la 8 August din Ga­­ați la Constanța—Constantinop­­ol—Pireu cu călători. Vaporul „România­ a plecat­a 1 August din Galați la Nea­­pole cu călători­ și mărfuri. Vaporul „Regele Carol“ so­­sește la 4 Augu­st din Ne­apele a Galați cu călători și mit­uri. * " „Durostor“ face curse regula­­te cu pasageri între Constanța- 8alcic via Mangalia. . saleÍ­ul mmm METEOROLOGIC CEMTIAL 3 August IN ȚARA . Ultimile 24 de ore au fost caracterizate, în ge­neral printr’un timp foarte căl­duros care s’a accentuat m­ai mult în vestul țării 36 gr. Seve­rin, și cu ploi parțiale care au căzut tot prin aceste regiuni, măsurându-se până la 15 mm. apă la Pitești. Presiunea atmosferică a ră­mas aproape staționară și a­ os­cilat între 761 mm. la­ Bistrița (Transite.) și 764 mm. la­ T.-Se­­verin. , Temperaturile maxime au fost cuprinse între 36 gr. la T.-Seve­­r­in și 28 gr. la Cernăuți, iar ce­le minime Între 11 gr la Gheor­­gheni în Transilvania și 21 gr. la Craiova. .Vântul în toată țara a suflat potrivit, mai mult din direcțiu­nile nord și nord-vest. La Sulina și Constanța ma­rea a fost liniștită, cerul senin și vântul a suflat ceva mai ta­re del­a nord. LA BUCUREȘTI. — Observa­țiunile din 3, ora 8 a. 1m. Presiunea atmosferică 763 mm. temp. aer. 25 gr. umezeală 45 la sută, cerul puțin Poros și vântul a suflat dela est-nord-est cu 3 metri pe secundă. Temp. maximă 33 gr. temp minimă 18 gr.­ ■ [UNK] Carusso a m­urit Cel mai mare tenor d­in lume a murit. â. Caruso, fără să fi posedat un joc scenic remarcabil, poseda o puternică și frumoasă voce de tenor, un timbru agreabil, o artă­ a cantului recharcabila. Descoperit de un it&gi ®*ario oarecare, intro vna d­e etai(locali­tate din Italia. Carusaht a fost repede lansat ca un b­ilo<cântă­­ret de operă. țef.. Cu timpul renumele^nu a a­­juns mondial. Cele mitmiri organizațiuni de openasr^ir­a u sâ angajeze pe faimoaui ,­­r«ge“ ai tenorilor. Mit. Cum era de așteptatei impre­sarii americani, oferimi­ condi­­țiuni extrem de avantajoase, a­­caparate pe Caruso. Cu­­ toată experiența sa, Caruso­teu­ferea puternice emoțiuni în­ apropie­­rea mom­entului când el trebuia să-și facă intrarea pe­­­ scenă. Nervos, el sta în cabirattt»a­­ju­­t­ând țigaretă după țigaretă. A­­colo, aștepta el cu o vădită e­­moție semnalul intrării sale în scenă. Ajuns in apropieiige cu­liselor, Caruso aprindea,­­ultima țigaretă, pe care o­ arunca a­­poi repede, cu un gest disperat, în nasul pompierului de ser­viciu. Cu toate că fumatul este in­terzis, pompierii toleraui, ac­cesele de fumător ale favoritu­lui tenor și Caruso recom­pensa această toleranță ca prinț. F.l­asvârlea, totdeauna,ffam­pie­­nil­oi de serviciu, un plim­i» de dolari. Cu câțiva ani în­aintt’1 de is­­bucnirea războiului­­ mon­dial, Caruso Și-a făcut „ scu­rt ș i apa­riție la Paris, unde a­ cântat câteva arii la două­ tiffe d­ con­certe. Pentru reprezentațiile da operă Caruso era platit Cu au­­r 1« fantastice. " "km­­. De asemenea mii ia­rifarele a­­mericane aveau obiceiul­i să in­vite pe Caruso în palat,étte lor, spre a le c­ânta, în cri­mele d­or sentimentale, câteva, rotu­gjițe i­­taliene. ’ Hi!® Romanța favorită a­ lui Ca­ruso era : „La fonestrfti­lincive“. In ultimul t­imu Caruso era urmărit de bandiții americanii. El primea multe scrisori de a­­meninția’e din partea unei so­cietăți de apași new-yorkezi, precum și multe...,bilețele dulci din partea fetițelor ,­de­ pe la marile­­ magazine și a văduvelor sentimentale, -ț c. Moartea prematură .«î- lui Ca­­ruspi este adânc !»pi^f*ță de toți «cei cari au «vu^^erfestul prilej.. să-l audă cântarade CUM A MVR Și‘ MARELE TENOR ! "Nx ■, Roma, 4. — Carusp*- in tors din America, se dusești la bise­rica Pompei să facă po^frăndă. Ele însă chemă pe d^c^pri­n pare constatară o -re­venir^-trâ­m boalei. Medicii îl consiliară să..se ducă la Roma, unde să-si .fa.pe o ope­rațiune. Sosit la Neapoli. a tre­buit!.. să ț^e oprealst că. . fiindc^S îl copleșiră­ durerile. Cu. .rogîe in­­grijirile­ Safe. Caruso­ă' imiat *­­sișiaț de/ i.Șirâna lui .ipa.fha. Toate,, ziarele publica articole evocând.. .dă-rtera ’ni sijțiMicâ. Se pare, că medicii am­ericani •s­ap... însfiiăt asupra Kț­j||j bji. Am based om 1 amorifäfii a tri­mes /lui yArtlM jbdühdo* lean tele - ‘ gr ■''ArtiuTnf. ’ '■** y lP4ridt*rri4ntarea se /vâ -face I« Neftpdti. G ;■ * • Uf-y .......flwiegggi * Spfäi si Ä u ser nr*vifoare ia castor­« in Bucovina S‘a promul­gat 1­evemi »privitoa­re la sncrim­ecea si modificarea ■unor dispozițiuni din codul ci­vil venerat, în vigoare în Bu­covina. Tată. textili amiculi­iii artică din această lece : Paragrafele 64, 111 și 116 din codul civil au­­striac,,, precu­m și decretele imperiale , 'din* 6 Au­gust 1814 si din 17 iu­lie 1835, privitoare la desfacerea / câsă­­toriei' dintre catolici­ supri­mi. Art. 115 din codul civiil: sms>­triac se modifică astfel)/Legea admite deaifacarea câsătoriilor din pauze berbesnice. Aceste cauze­ simt: dacă soțul s'a făcut vinovat de adulter, sau de o crimă care a avut­ drept urmare con­­ a.r-a r­•»» »a sa ’ Va pe­deapsa­ temniței de cel oiVHn 5 arii. dacă un soț a.­­nS^SSu­ cu­­rea­ voință ne­felății.H *1H- cazul când domiciliul să i' osfș ■ a«cu­noscut nu s'a înfățișa FH n • de­ cursul unui an la dh­en­lces .pu­­bli­că judecătorească: t­ismii ,v.ri­­mejdioase sau peUyu1rip.se' vie­ții sau .sănătății; 'plajjte'te.ă.ri grave și renotate; o­.ajt­'rs+ie neinvincibilă fabse’'.'tăi.î din ca­re cauză ambii soți cer disolva­­rea căsătoriei; totuși în cazul din urmă disolvare­a . cS.sătoriei nu se va încuviința iipexilat, ci 3.' v.ș cere mai întâi sepa'r­ a'țiu­­nea de corn Și anume dună în­­prejurări­ și fonotice prirTn toa­te aceste cazuri se va proceda după dispozițiunile prevăzute pentru cer­.­.­proA și ’’­’deCarea unei căsătorii pevalabile. . B9»9«igBg»!W.|g^WSÜBS! FOITA ZIARULUI „UNIVERSUL m­aim in PARTEA II-a VRĂJITOAREA DIN BO­LOTO Intr’o odăiță, cu pereții a­coperiți de o vopsea simplă vstră, de-a lungul cărora p­indea o laviță de lemn o»*, după cum obișnuesc sa aibă țăranii ruși, era o masă de lemn, pe care o lu­mânare, arzând într’un sfeș­nic de fier, lumina niște cărți de joc și niște cești de cafea murdare, amestecate de-a­ Ars­ima. In zadar ar fi căutat cine­va în această cam­ei-s țoana lui Christos, așa de nelipsită .­. .»zice casa rusea­cf și pe care ochiul e obișnuit s’o vs­­î în coltul de cinste al casei. O tentata hăUână fără gri­jă de furtuna ce vâjâia afară, ședea în fața unei sobe de zid, în care ardea câteva sur­cele, de-asupra cărora ca­feaua,, clocotind într’o oală de fier alb, pusă pe o pirostrie, «s­bârnă­ia­­t»n cântec »»esel. Din când în când ea ațâța focul cu surcele, și figura-i­luminată de flacără lua a­­tunci o expresie cu adevărat drăcească, ce făcea încă și mai îngrozitor portul ei fan­tastic, căci avea în cap o cealma roșie, pe când pe u­­n păru­l­ drept atârna un șal galben cu un chenar lat roșu, împresurându-i talia în cute lungi. Tip­ori ea se scula repede după scaun și se învârtia de mai multe ori prin odaie, cântând cu o voce adâncă un cântec ciudat și sălbatec, ale­­ cărui vorbe erau cam aces­tea : „Tu gemi, cerbule, pasărea mea frumoasă ; dar mângâe­­te, căci spânzurătoarea e-aci, și ea va avea grijă să-ți dea de mâncare. „Iar voi, bufnițe, sătule de sânge, ce miresme mulei mi­rosiți ? Căci ospățul fericit se pregătește, la care moartea își poftește oaspeții: „Iar vei, vulturi, lua-veți oare parte la ospățul acesta ? Sângele va curge în borcane, ș­i oasele cărnoase ale celor spânzurați bune bucăți vă vor da !“ Apoi iar se așeza dinain­tea focului, și se pierdea în gânduri, privind cum fierb­e cafeaua, in sfârșit ca ținute cu băgare de seamă cafea­a Intr­e ceașcă, punând dr dia într’o altă ceașcă­, pe <>­e o spălase de mai ’»einte, b­­• bind apoi cafeaua încet, ev­e uita cu luare aminte la o»­­1 die și, cu cât se uita, cu ște­rs, expresia feței sale der­aia mai dr­ăcească , apoii*­­.’*te odată ea izbucni într’un ho­hot de râs nebun, aruncă drojdia într’un colț, cu ceaș­ca ce se sparse într’o mie de bucățele, se scula repede și, asemenea unei tigroaice că­reia îi miroase a sânge, ea­ și Începu u­n «ou jocu-i smin­tit, cântând cu un glas și mai răsunător de­cât înainte : „Cornii croncănesc, vijelia urlă, ceasul »’apropie, ha, ha, ha, ha ! „Clopotul bate cea din ur­mă lovitură ; sunetul jalnic în suflet răsună. Ceasul s’a­­propie, ha, ha, ha, ha ! .„Peste câteva ceasuri veiu fi încetat de a mai trăi, dar în mormânt, mă va urma ! Ha. ha. ha, ha !“ . Această femeie, aproape­­ ihidtita, care se învârtia ttenând prin odaie, era Le­­i­ orm­anda Sfânt-Petersburgu­ 1 i. renumita țiganca cunos­­t­t­ă în «onor sub numele de v­s.jțlogrea din Boloto“. Bogați și săraci, bătrâni și s.n.eri, toate clasele societății veni­au cu grămada ’a dânsa­m a să-și afle viitorul din căr­uțc­i de joc ori din drojdiile-i­­ de cafea. Nimeni nu știa cine era ori de unde­ venia. Intr’o bună dimineață, erau de atunci cam vreo doisprezece ani, se răspândi în partea de miază­noapte a orașului Țarilor, vestea că’n Boloto trăia o ți­gancă ce citia ca intr’o carte deschisă nu numai în trecuți ori­carui om, dar și în viito­rul lui, și începând din ziua aceea ea ajunse renumită, mai ales când in salonul prințesei Voronțkoîi Pașkov se vorbi despre Mari­ușa ca de-o a opta minune- Talentul Mariușei era in­­tr’adevăr minunat. Ea dis­prețuia teatr sclom­achia o­­bișnuita a­­ șarlataniss- ului și din­­ darurile ce i se oferiau cu îmb­lșugare nu, lua de­cât ceea ce -i era neapărat ne­cesar pentru traiu. Când ve­dea aur­­l, o apuca un atac de tiutoare histerică­, și nu numai că respingea, monade­le de aur ce i se dedeau, dar, chiar se­­ arunca pe fere­astră. Cel între sceptic,se înfio­ra când venia ca să-și rază de feșne-crederea oameni­­lor, și când acea femee, ale cărei minciuni venia să i le dea pe față, îi spunea nu nu­mai tot trecutul lui, ci’i mai destăinuia și gândurile cele nasn ascunse, pe cari el ar fi vrut să le ascunzâ lum­ii, și când ea’i înșiră, cu o bucurie drăcească, nenorocirile ce-l mai așteptau. ' Ea un­ pi'pros­tia nici­odată fericirea­, atunci tăcea și-și invo­cea fața căscând , dar ochii ei­ strălu­ciau, ca un foc sinistru când . în cărțile ori în drojdia ei de cafea citia ne.-­ norocirea, și. când ea număra încet, apăsând pe fie­ce sila­bă­, toate durerile, desamăgi­­rile și ungdbete ce- a așteptau pe aceea care o­ consulta. In timpul cântecului ,el s..l­­.fearg.c. ș.al.-săriturilor ei ne­­büritel îem«o intrase, fără să fie »brută. în odaie,și, uimită ■»'■lateă neînțeleasă a fi­­­» rămăsese in ușă. Era o frumoasă. încă, tâoă­•,ră...».am­ de douăzeci și patru de ani : hainele ei, simple dar alese, fuseseră mototolite de vijelie ; picioarele-i erau ude, și cu to­ate că era învelită, cu un șal­ călduros, părea să-i fie frig, căci tremura adesea cu­prinsă de friguri. Fața-i frumoasă era searbădă , fru­­moșii-i ochi negri străluciau printre lacrimile ce încă n’a­­vuseseră vreme să se usuce , din când în când buzele i se strângeau de durere. De­si­gur că nu o simplă curiozita­te o hotărîse să înfrunte vi­jelia ce urla pe strade, ci ve­nise să își găsească mângâie­re lângă vrăjitoare și poate chiar vra un mijloc de scă­pare. Mariușa își urma cântecul, învârtindu-se prin cameră fără să vadă pe noua sosită, până când, îu­ră întâmplare, Iov» cu> cotul ne străină. Fără să se mire, fără să zică vr’tm cuvânt de tert­a­­re, Vârf o «a privi cu ațintire pe vizitatoarea ei. „Vii să-ți afli ursita ?—zise­r­o. — V’am nevoi» să mai în­tind cărțile- soarta ț­i-e scri­să pe față" Dă-mi mâna !“ Vorbind astfel, ea trase pe străină în odaie, lângâ m­asa pe care ardea lumânarea, că­reia îi luă mucul cu degețel«, aruncând feștila appinișă pe podeală ; apoi se uita» înde­lung, mai întâiu la» mâna străinei, ca­­ și cum i-ar»M. stu­diat liniile ; apoi o p5**oui cu ochii așa că femeea abbia pu­tu să-i­ înfrunte mri^rea­, și iar îi cercetă mâna, care i-o am­oniă de lumâ păre ca să vază mai bine; i-o­­ lăsă a­­poi de-odată să cadău și, res­pingând pe străină, strigă: „îndrăznești să vii^Ta mi­ne ? îndrăznești să fii să plângi aici ? Fi bine. ^Veria! Ce-i cu Si­beria ? De­sigur că n’o fi­ mai vie ! Totușt­­­’o să fie spânzurat! N’ai. ..să vezi din depărtare, ea e desnădăj­­duită, nunându-i-se ștreangul de gât ; n’ai «ă vezi pămân­tul scufundându-se­­ sub ni­­CÎORopți »ni . n’ai să-l vezi a­­târnând ?n aer țirre<?i­ vat. de corbii crontKpiferi!. E,șiî­n feri­cită, căci n’ai să-l vezi mu­rind... . (Va urma). (Vt, t

Next