Universul, iulie 1923 (Anul 41, nr. 171-201)

1923-07-22 / nr. 192

bpCl victorie Acum, când se vorbeşte de si J*entualitatea unei reforme ii « învăţământului, este înte- n tresant să se cunoască desba- sj tterîle încheiate zilele acestea v tn Camera franceză cu prî- p. ivire la noul regim al scoale- v Ier secundare. A fost cea j le teal lungă discuţie din în- a rtreaga sesiune şi poate cea si­nd frumoasă, fiindcă au luat zi­s t© la ea personalităţi de g aa întâia, s’au ciocnit cu două idei fundamental opuse a 9i s’au invocat părerile celor ti in© i de seamă reprezentanţi U mi culture!. Ci Problema era aceasta : tre­­ime să se menţie reforma în 1902, care a introdus j, Sn iîcee ramificarea în di- ’ Sortie secţiuni, după un în­­jiceput unitar ? Sau trebue fsa se revie la vechiul sistem. jBJ studiilor generale până la I'. Sfârşit ? Opinia publică, vrem B vorbim numai de cea ehe­ r. mnată prin calitatea ei să se Jpropunte în o asemenea ma­ , Perie, este împărţită. Sunt pro- I* tfesori, oameni politici, lite- ^ C ţî. savanţi, cari susţin pri 1 9, alternativă. Sunt alţi* temtru a doua. Ceeace vine z sprijinul acestora din urmă ^ pate constatarea — aci una­nimitatea aproape este întru-­­ nită, — că dela 1902 încoace , periile liceenilor au eşlt tot ^ poet slabe, în general în ce _ priveşte chipul de a se rosti te scris şî oral. Această în pe­­poritate s’a atribuit faptului­­că reforma din 1902 a redus Jturnîri’e de latină şi elenă şi E , ales la secţia reală, se predă în paguba li- 5Î clasice, atât de folo­­sc în disciplinarea gân- j în lărgirea orizontu- ]y slectual. imeră, ministrul de în- se Leon Bérerd. sus,ţi­­foarte mulţi, a avut de TM n special cu Georges 3, fostul prim-m­inistru,c­a şi autor al legii din n' ■mat şi el d* mulţi de- Aceştia «Mn urmă au vi­ut cu furie opera de «f î a celor dintâi, domi si 9 spiritul restabilire! tai UMANITATILOR, dl iî m zSjci, în limbaj sco- ... tic ltebeîor latină șî elenă, h­oteiWtârîlor respective. Mi- Ci trartrwi «pune»: știinţa nu ^ îrebue să ce desvolte fără w d«mutarea spiritului : min­iet «i sufletului trebue să ir jjft b» d^. egală atenţie • în g pas contrariu, la mica minori­ ?i fete da savanţi va corespunde p p mare majoritate mediocră ; c ...nu trebue să compromitem Ixm tezaur de gândire dându­­rnte cu totul preocupărilor po­­rcitîve. De aceea, după trei a ani de liceu, elevii vor da un c‘ pre-bacalaureat şi numai cei S .­Cari vor fî satisfăcători la p­alatină şi elenă vor trece în­ j g ţiaînte. Adversarii răspun-­j spunem credinţa şî nu şovă­­im să proclamăm ataşamentul nostru de cultură antică ; în sprijinul părerii noastre, in­vocăm patru veacuri de glori­oasă experienţă, pe când ad­versarii noştri nu pot să se laude de cât cu douăzeci de ani, al căror rezultat, trebue să recunoască, nu s’arată gro­zav”. Ministrul a expus şi greşelile, monstruozităţile la cari dă loc silirea elevilor să aleagă prea de timpuriu în­tre real şi clasic­ Odată anga­jat într’una din cele două căi, copilul, ca în infernul lui Dante, îşi perde speranţa de a ma i eşi din ea. In ce pri­veşte examenele de admitere, la acuzaţia de nedemocraţie, a răspuns că o democraţie lâncezeşte în mediocritate, dacă n’are curajul să accepte formarea, şi mai târziu direc­ţia unei elite. De când demo­craţia e sinonim cu inferio­ritatea spirituală ? Sentimentul acesta de res­­tabilre a strălucirei care a pus întotdauna Franţa în fruntea naţiunilor, a triumfat Este o luptă şi este un re­zultat, care nu ne pot scăpa nici nouă în alcătuirea refor­melor, fiindcă acestea nu au sorţi de reuşită dacă nu ţin seama şi de experienţa noas­tră şi de experienţa altora mai înaintaţi. _____ Primar vas transpart MSîrait in ţară Giurgiu, 19 Iulie Azi după amează la orele 4 a sosit in portul nostru vaporul „România Mare“, al serviciului N. F. R., care vine de la T.­Se­­verin, unde­­a fost­­construit in şantierul naval român, din acel port. Pe bordul vasului se aflau d-nii Gh. Popescu, secretarul ge­neral al ministerului de comu­nicaţii, Gh. Carp directorul ser­viciului C. F. R. Galaţi, Roşu, directorul serviciului hidraulic şi inginer Bu­dişteanu. Acest vas a fost co­r -'. după ultimele inovaţiuni ştiin­ţifice şi este înzestrat cu tot confortul m­odern, putând tran­sporta 800 persoane şi mai multe tone de mărfuri. In portul nostru au ieşit întru întâmpinarea vasului d-nii in­gineri Gavrilescu şi Chiriac, şi Luca Economu agentul N. F. R. Giurgiu, comandorul Popes­cu şi toate autorităţile din port. Acest vas va face curse între Galaţi-T.­Severin, împreună cu alte 2 vapoare, cari vor ieşi in curând, din şantierul de la T.­­Severin şi sunt menite să um­ple un gol bine simţit în navi­gaţia porturilor dunărene. * După câteva ore vasul a por­nit spre Galaţi. ŞAHIM .------ ri MirtUfi »-4SK®®*“---—.....— Pasid la Paris Belgrad, 19. — La sfârşitul lunei iulie, preşedintele Pa­siei se va duce la Paris. In timpul absenţei sale din Bel­grad, interimatul preşedinţiei va fi ocupat de d. Tripcovich dean : e nedemocratică ideea:­­ ide ce două categorii ? Lăsați, n W MOZAICURI „CA LA NOI, LA NIMENI" nu se potriveşte totdauna. Ast­fel din Montreal se anunţă, că şi în Canada divorţurile au spo­rit considerabil din motive pe­­trecute în timpul războiului . 840 VIPERE VII au fost tri­mise în 3 luni institutului Pas­teur din Paris, de către d. Rai­son, mare negustor de vipere din Rives, lângă Grenoble. Ele servesc la experienţe ştiinţifice. Iată o negustorie înfrânată ! SFÂRŞIT DE ROMAN. Intr-o Vilă din Baden, lângă Viena, contele Geza Mattach­eh, lovit de apoplexie, a intrat în agonie. Astfel se închee un roman, care a pus odinioară în fierbere două Curţi europene, cea din Viena şi cea din Bruxelles. Căci la căpătâi­ul muribundu­lui stă şi acum aceea care a fost principesă de Saxa-Coburg, principesă Luisa a Belgiei,, una din fiicele răposatului rege Leopold II, soră a actualului rege Albert. ZIARISTICA înregistrează o nouă şi distinsă membră în persoana fiicei lui Wilson, fost preşedinte al Statelor­ Unite. Ea a luat direcţia unei mari publi­­caţiuni. D. Beneş în Belgia DECLARAŢII ASUPRA RA­PORTURILOR DINTRE ALIAŢI Bruxelles, 19. — D. Jaspar a oferit. Miercuri un dineu în onoarea d-lui Beneş. Au luat parte d. Theunis, prim­­ministru şi toţi membrii gu­vernului. „Nation Beige“ a intervvie­­vat pe d- Beneş, care i-a ex­primat deschis satisfacţia sa supra întrevederei avute cu d. Jaspar. D. Beneş mai arată că în timpul şederei sale în Londra şi Paris a căpătat convingereea, că nici una din părţi nu doreşte ruperea în­­ţelegerei. Atât d. Jaspar cât şi Benes sunt de acord, ca a păstf­­rarea înţefejgWSeT este o con­­diţie esenţială pentru apăra­rea Europei; Franţa şi An­glia sunt separate prin diverging superficiale, din­tre care cele mai multe vor fi luate acum în examinare şi rezolvate; celelalte, după părerea d-lui Beneš vor fi şi ele clarificate în curând. Lafayette, 20­ — Beneş a plecat din Bruxelles întor­­cându-se la Praga. In urma con­vers­aţi­un­ii cu Jaspar, primind pe ziariştii belgi­eni, Beneş a declarat că negocierile între aliaţi se ur­mează într’un spirit amical şi că anumite rezultate sunt deja obţinute. Beneş a spus că va asista la viitoarea confe­rinţă din Sinaia, unde se va discua chestiunea financiară a Ungariei și aceia a Balca­nilor ^ 1 Mișcarea din canalul Suez Lafayette. 20­ — Statisticele buletinului canalului Suez, ce apare la 10 zile, arată relativ la mişcăr­­­e uselor de mesa­­gerii maritime și ale societa­te! de servicii contractuale că în 1922 au fost 115 treceri prin canal, reprezentând 587000 tone contra 26 treceri cu 142000 tone în 1921. V. ­ ___________________ Ungaria e Mim Eimtol in­skrolijî rin tain Ca vecinii nu poate ajunge la o înţelegere, iar ca sta­tele din Apos are „afinităţi istorice şi nat­urale* ‘ Budapesta. 19. (Radarj. — A- genţia telegrafică ungară comu­nică următorul discurs rostit de ministrul de externe Daruva­­ry în faţa adunării naţionale. „Este de regretat că mai mulţi deputaţi din opoziţie s’au raliat la acuzările răspândite de stre­ină­tate, după cami guvernul un­gar ar fi incapabil să obţină vre­un succes diplomatic şi să poată încheia convenţiuni econo­mice cu statele vecine, din pri­cină că Unagria arr fi anti-de­­mocrat­ică.. Adunarea naţională ungară este cu desăvârşire de­mocratică ,şi este constituită din reprezent­areii tuturor simţuri­lor, sociale. Pretenţia că Unga­ria nu ar fi democratică este numai un pretext: cauza adevă­rată care a zădărnict până acum încheerea acordurilor amicale trebue atribuită statelor vecine. Acuzaţiunea că Ungaria ar fi militarista serveşte şi ea pentru a masca militarismul statelor vecine. Armata ungară se compune din 35 mii oameni prost echi­paţi. Din contră armata Micei înţelegeri este de 18 ori mai ma­­re, socotită fiind pe picior de pace şi de HO ori mai mare în stare de mobilizare. Ungaria a executat obligaţiunile sale rela­tive la demobilizare. Vecinii în­să, cu toate dispoziţiunile cate­­gorice ale tratatelor, nu numai , că demobilizează dar sporesc ar-­­­matele lor. Dela 1918 armata­­ cehoslovacă a trecut dela 70 la­­ 200 mii, armata iugoslavă dela­­ 60 la 200 mii şi armata română­­ dela 125 mii la 220 mii. Aceste­­ state au contractat împrumuturi­ considerabile, care au fost afec­tate nevoilor armatei. Ungaria i -a atras atenţia Ligei. Naţin­ilor actestor preparative, p..­­. care le socoteşte cu drept cuvânt ameninţătoare. Aşa­dar acuzări­le răspândite de puterile streine nu trebuiesc­ în nici un caz să gâsască iftm­iş un răsunet la depu­taţii unguri, chiar dacă ar face parte din opoziţie. Ungaria doreşte să întreţină bune relaţiuni cu toţi vecinii ei. Toată atitudinea, politica şi men­talitat­ea ungară se bazează pe necesitatea solidarităţii cultura­le şi economice între naţiunile civilizate din Europa. Tratativele cu puterile occiden-­ tale au fost întotdeauna mult nai lesnicioase, deoarece ele îşi amintesc de legăturile de priete­­­­nie ce existau înainte de războiu,­­ între ele şi Ungaria. Suntem le-­­ ga­ţi cu Anglia de conştienţa a- i­ceieaşi desvoltări constituţiona­le. Cu Italia avem amintiri şi afinităţi istorice comune din cauza luptei pentru libertate, ce ara trebuit să ducem contra a- l săpătorilor. Cu francezii, avem­­ oarecari afinităţi naturale şi a-j seminari în mentalitate şi tem-­ perament. Este însă mult mai­­ greu de a se încerca o apropiere cu vecinii noştri. Cu Austria, am izbutit, cu toate că relaţiuni­­le noastre reciproce au trecut prin momente grele. Celorlalţi vecini am oferit de mai multe ori să încheem nu numai acorduri economice, dar să rezolvim toa­te chestiunile pendinte. A fost însă imposibil măcar să înce­pem vreo negociere cu Iugoslavia şi România. Cu Cehoslovacia am reuşit în mai multe direcţii şi am încheiat câteva convenţi­­uni financiare, cari sunt deja iscălite.. Nădăjduesc că puterile occi­dentale vor uza ele toată influ­enţa lor asupra vecinilor noştri pentru a obţine de la ei să întă­­re piedicile cari există încă pentru terminarea acestei ceri atât de importante“, ara­ Se­ratlri la împrumut grec la procesul complotiştilor pentru refugiaţii de la Sibiu Sibiu. 20 După 6 zile de desbateri, con­siliul de războiu al corpului Vil armată din Sibiu, a adus aseară sentinţa în procesul complotiştilor unguri şi saşi. Am arătat la timp că o orga­nizaţii­ formată dîn profesori, doctori, avocaţi primiseră ins­trucţiuni de la Budapesta în 1918, în timpul intrării arma­telor româneşti în Ardeal, cum să facă impasibilă înaintarea acestora. Complotiştii urmau să arunce poduri in aer, să dărâ­me tunelurile să taie liniile ferate. Curtea din Sibiu, după o lun­gă deliberare a adus următoa­rea sentinţă : Sunt condamnaţi în contuma­cie la câte 28 ani muncă silni­că Victor Maderspoch, Gyűrő Peter, Anton Drăguţ şi Horvath Miklós, tot în contumacie la câte 18 ani recluz de complicii : Nagy István, Iosif Florea şi Vini­os Mih­ai. Conadmnarea era făcut pe ba­za art. 73 cod­ penal, implicaţii fiind acuzaţi de complot contra siguranţei statului. Jenő Mederspech, dr. Riebl şi ceilalţi acuzaţi au fost achitaţi. din Asia mită __.4­^. Lafayette, 20­ — Consiliul Societăţii Naţiunilor a infor­mat guvernul grec că garan­ţiile oferite par suficiente spre a garanta emisiunea îm­prumutului protedat relativ la refugiaţii greci din Asia Mică, consiliul fiind dispus a da concursul său cu condiţia totuşi ca guvernul grec să parvină a se înţelege cu ban­cherii greci şi străini pentru, emisiunea acestui împrumut­. Destainuiri seuuan­ditate in loial asa­sinării lui Vorowski — DACA ASASINUL CONRADI N’AR FI REUSIT, ALTUL ERA SA DESAVARSEASCA OPERA Lafayette., 20. — Din docu­mentele cari servesc la in­struirea asasinatului lui Wo­­rowsky, reese că Polonice, se­cretarul Crucii Roșii ruse din Geneva a recunoscut că a pro­curat fonduri lui Conradi şi a declarat că el însuși ar fi ucis pe Obrowsky dacă încercarea lui Conradi ar fi dat greş. Afacerea aceasta va fi jude­cată în cursul lunei Septem­brie la Lausanne.­­ Comitetul administrativ al­­ coloniei ruse din Belgrad a tri- i mes la Lausanne un apel către poporul eveţian în numele mai multor mii de refugiaţi ruşi, rugându-l de a asculta vocea lor pentru apărarea lui Conradi, al cărui act este răspunsul pen­tru moartea a mii de nevino­vaţi. 0 conferinţă pentru studierea problemei emigraţiunei Lafayette. 20. — Iniţiativa preşedintelui consiliului de miniştri italian relativ la con­vocarea unei conferinţe inter­naţionale pentru studiul pro­blemei emigraţiunei a obţinut adeziunea tuturor statelor in­vitate. Conferinţa proectată, care va căuta să pună bazele conveniiunei inter­naţionale a emigraţiunei, va avea loc la Roma la 15 Martie 1924. anin ii min LralF KIPlI’piEI ii sim alte gestiuni In tat tiun In consiliul de Jos s’a discu­­­tat asupra următoarelor ches­­tiun : Evreii cer să na îweîe SâsiiMta în şcolile de Stat Ministrul instrucţiei publice a Înfăţişat consiliului cererea e­­vreilor din Ardeal ca în toate şcoalele de stat elevii evrei să fie dispensaţi de-a scrie şi de-a participa la cursuri Sâmbătă şi in schimb să se ţie cursuri spe­ciale pentru evrei Duminica, invocând motive de ordin reli­gios mozaic. Consiliul a respins această pretenţie a evreilor pen­tru şcoalele de stat, admiţând-o numai in şcoalele particulare e­­vreești. Se suprîraB permisele „Maaco* dela 1 Octombrie In urma propunerii făcute de i. ministru gen. Moșoiu, consi­liul a aprobat ca dela 1 Octom­e să se suprime valabilitate» '■telor de liber parcurs pe o numite „bianco“, întrucât­­ multele călătorii gratuite a căzut considerabil venituriU \ ferate. ^ri!e dela Mărăgești C'.liul s’a ocupat și de ori serbărilor anuale pen­rn c.imorarea luptelor de la . (G August), hotărînd ' facă du­Pă acelaș­i și cele din anul p-— ;edent. parale gin Mea! Consiliul '.iscutat și chesti­­unea fixărei Viaturilor pen­­tru cele doua uri vacante de reputat în Try,Yanta. Neajungându- la o hotărâre definitivă, chestnea a rămas să fie reluată în­­sccție în vii­torul consiliu de iluștri. FILME Pe timpul ocupaţiei inamice. Nemţilor le plăcuse cartierul Regiei, cu uliţe aliniate, cu case curate, cu aerul lor occidental. De aceea, îşi instalează acolo o mulţime de bjuroruri, şi, deşi lo­cuinţele sunt departe de centrel oraşului, un număr însemnat de militari şi conţopişti duşmani preferiseră să se aşeze în partea locului. Cum cartierul e locuit de câteva mii de persoane, — chiar în casele de unde plecaseră func­ţionarii mobilizaţi, rămăseseră familiile, — se întâmpla la in­tervale scurte să se înregistreze câte un deces. Nemţii, ca să nu-şi bată capul cu înmormân­tările, găsiseră de cuviinţă să dea pe capul unuia, din funcţio­narii vechi şi destoinici ai Re­giei corvoada de a termina re-­i ţaţelor acţiunei pede cu morţii, fără alai, care­­ Londra şi Roma, strica cheful inamicului, şi fără ! D-sa a spus :A se întoarce din seance de rudelor, cari îi deran-; strămnăteiă^cu tmvtfisiadominan-iau somnul după seriile de . • .......................... , itall­e­­­tă că nicăen, nici tn Anglia. Se întâmplă însă că mor caii­­ nici în Franţa, nici în Italia n'a ce. trăgeau dricul administraţiei.A găsit nici o surprindere şi nici să se angajeze cineva de la între- 1­0­0punere la punctul de vedere prinderile de pompe funebre costa prea mult. Să se trans­porte morţii în căruţe, era mes­chin. Şi atunci, funcţionarul cu corvoada se prezintă unuia din germanii autorizaţi să hotăras­că şi-i propuse să contribue şi­ ocupanţii la cheltuelile de în­mormântare. — Nu dăm parale! răspunse scurt neamțul Imbâcsindu-şi lu-1 leaua cu mahorcă.­­ — Atunci ce să facem ?­­ — Puneţi cei doi măgari ce a­­veţi în grajd. Funcţionarul tăcu o clipă, a­­poi replică: — In tradiţia noastră nu in­tră acest obicei. N’am văzut pâ­nă acum mort tras de măgari. — Nu-i nimic, ripostă germa­nul ; multe n’aţi văzut până a­­cum şi o să vedeţi de aci înainte. — O să se scandalizeze­­ po­pulaţia. —­ O să se înveţe. Atunci funcţionarul, dând să plece, încheiă: — Uite ce-o să facem. O să aşteptăm să moară unul de-ai d-voastră şi o să-l ducem cu mă­­ gării la dric. Atunci oamenii vor înţelege că se poate introdu­ce şi sistemul acesta şi n’or să mai zică nimic.... Nimic n’a mai zis, nici neam­ţul, care s’a umflat, a tuşit,« s’a uitat lung după cel care pleca, dar n’a crâcnit, ca să nu se facă de ruşine și să arate că i-a tăiat nasul un român, Don José. Expunerea «lui Vintiil Briana După semnarea câtorva jur-ia­le respective, stabilind legături nule ale consiliului, d. ministru­­ solide cu lumea politici şi f­i­de finanţe V. Brătianu a făcut o lungă expunere asupra rezul­­tate la Paris, nand­ard apuseană. Mulţumită acestor legături şi increderei pe care streinătatea o acorda viito­rului politic şi economic al Ro­mâniei, d-sa a avut in toate ţă­rile amintite o foarte bună pri­­mire. In Franţa, unde sentimentele d-lui R. Poincaré faţă de noi sunt din cele mai călduroase, pentru că primul ministru al re­publici franceze este pătruns menirea pe care România o are in Orientul Europei; in An­glia acelaş lucru, buna primiri s’a manifestat continuu, culmi­nând în Camera comunelor când la dejunul oferit ministru­lui nostru, de finanţe şi delega­ţiei române de lordul Norton Griffith, acesta a avut unul din naţional al politicei noastre eco­nomice. SCHIMBAREA ATITUDINII STREINATATII FAŢA DE POLITICA ECONO*’-‘'.’A ROMÂNIEI Toate statele citate, toţi oame­nii politici şi financiari ai aces­tor state au înţeles şi au impăr- I tăşit acest punct, de vedere ro­mânesc , în aşa chip, ineot for­mula, cu care ne privea străină­tatea pe noi, s'a schimbat. De unde streinătatea cerea până aci ca statul, român să-şi adap­teze politica lui cadrului intere­selor financiare ale consorţilor streine, acum streinătatea a în­ţeles că interesele acestor con­sorţii trebue să intre în cadrul politicei naţionale a statului ro­mân. IMPRESIILE CULESE­­ST FRANŢA, ANGLIA ŞI ITA­LIA Un alt fapt care l-a mai im­presionat mult pe d. V. Ib­ălia­­nu după cum a declarat d-sa este că toţi miniştri plenipoten­ţiari ai României din cele trei mari ţări aliate au desfăşurat o puternică activitate în capitale­(Cîrtți, continuare în pag. pe ceî tari în vechile litera- j . Sumi să îa direcţia aceasta şî i pe ceî cari n’au asemenea ch­emare, dar pot învăţa şti­inţele, să înainteze într’acolo.­­Cu 330 voturi, contra 255, 1 Camera a votat reforma, rati­­s fîcând opera ministrului,­­ pântetîzată astfel de acesta : j g venit momentul să ne * v M'am despărţit nu fără multă Emoţie de acei bieţi români pribegi,­ poate atras­ de mira­jul unui trai mai bun în altă parte a lumei, poate victime ale unor şarlatani, cari le-au pre­zentat mirajul în aşa fel încât s-a determinat să-şi părăsească pa­tria. M’am­ gândit însă mult la datoria autorităţilor noastre de a lua măsurile necesare pentru ca o populaţie muncitoare şi care ar putea mări patrimoniul nostru economic, să fie pusă în condiţiuni de a găsi act de lu­­cru, iar pe de altă parte să îm­piedice pe diferiţi şarlatani de a mai putea amăgi pe aceşti oameni simpli, cari de cele mai multe ori cad victima naivită­­ţei şi bunei lor credinţe, fiind lăsaţi pe drumuri în ţări stră­ine, fără nici un sprijin, şi si­­iţi apoi ,să facă muncă de robi ori să se prăpădească înainte de .Vreme. In scurta conversaţiune pe care am avut-o cu d. Nanu, mi­nistrul nostru la Berlin, mi-a spus, că a avut o mare bă­­taie de /*­»»* 1» ut^^ul timp cu aceşti ţărani emigranţi, atraşi de diferiţi şarlatani să piece in America şi părăsiţi la Hamburg, după ce le luau şi o bună sumă de bani. Ceva şi mai grav. Am aflat la Viena,—ceea ce mă face să atrag aci atenţia autorităţilor noas­tre,­că pentru a putea pleca din ţară, acestor nenorociţi ţărani li se procură paşapoarte ucrai­­niene de la o agenţie ucrainia­­nă din Bucureşti. Oare nu se poate pune mâna în capul aces­tor bandiţi şi oare autorităţile de la frontieră nu sunt ele în măsură să descopere după vor­bă măcar, că acei cari între­buinţează astfel de paşapoarte sânt români, şi deci să-i o­­prească şi să-i convingă de a nu-şî mai părăsi ţara ! * Am ajuns în Berlin la ora 9 jum. dim. prin gara de Sud, An­halt. Trenul spre Suedia pleca din gara de Nord, Stettinerbahn­­hoff. Cu un automobil, am tra­versat oraşul cam într’o jumă­tate de oră. Şofeurul berlinez, ca toţi şofeuri­ de pretutindeni, te poartă cât mai mult, pe dru­muri cât mai lungi, ca să-şi mă­rească taxa. Ajuns la gara Ste­ttiner ,şi­ am depus bagajele şi am întrebat dacă pot lua un bi­let pentru vagonul de dormit. Mi s’a spus că trebue să mă duc la Reisebüro, care era ime­diat lângă gară, unde sosisem. Dau drumul șofe­­rului și încerc, cu planul Berlinului în mână, să mă duc pe jos. Ploua însă gro­zav, astfel că am fost nevoit să iau un alt automobil, dar de rândul acesta mi s-a pretins nu­­mai jumătate din cât plătisem celui dintâi. La Reisebüro, o aglomeraţie de nedescris şi nimeni nu‘ţi dă o explicaţie până nu ajungi cu rân­dul la care te-ai alipit în dreptul primului ghişeu. Re aci, după atâta aşteptare, te trimite ală­turi, ca şi aici să ţi se spună că tot n’ai nemerit. Şi în sfârşit după trei ore de aşteptare şi co­lindă­ri de la un ghişeu la altul, un biet neamţ se hotărî să’mi­­ spue că nu mai sunt bilete, dar să încerc la gara de plecare, căci poate acolo se vor mai fi găsind. Adică mă trimitea îna­poi, la gara unde mi se spusese că aci voiu găsi bilete. E aceasta o dovadă cel puţin de încetineala nemţească. Mă hotărîsem să re­nunţ, dar eşind în oraş şi văzând că tot plouă mă îndreptai spre legaţiunea României, ca să rog pe cineva de acolo să intervie în această chestiune. * Localul în care este încă azi instalată legaţiunea României, este o ruşine şi un atentat la viaţa b­orilor funcţionari cari i­u crează acolo. Inchipuiţi-vă la an­­trenor un culoar întunecos, care duce din stradă spre fundul unei clădiri şi acolo după ce mai scobori câteva trepte, dai de trei odăiţe mici, jumătate în pă­mânt, jumătate în afară, fără altă lumină decât aceea pe care o dau lămpile, fără vreo aerisire cum se cade: odăi reci ca gh­iaţa. Aci lucrează ministrul Româ­niei şi funcţionarii săi. Mi-am­­ exprimat mirarea, gândindu-mă­­ mai ales că şi pentru acest lo­cal în vara trecută a fost un întreg tărăboi, ■— proprietarul,­­ din spirit de răzbunare, întrio noapte zidind uşa dela Intra­re—, iar dimineaţa când s’au dus funcţionarii, n’au avut pe unde să suai între In acest lo­­caş de tortură. D. ministru Nanu mi-a spus, că acum Sta­tul în fine a cumpărat un local bun, dar în care nu poate încă muta biurourite fiind­că chiriaşii,—unul e cele­­bru,dr. Wassermann— nu con­simt să se mute, fiind şi la nemţi o lege a chiriilor, alcă­tuită cam pe calapodul legei noastre. Intervenţiile telefonice făcute de legaţie pentru biletul meu, n’au dat mei un rezultat şi am ■plecat prin ploaie să văd Berli­nul. Mi s’a spus că plouă aşa, într’aaa, de două luni. Pe când rătăceam aşa pe străzi, avusem prilejul să-mi dau seama şi de curăţenia şi de avuţia Berlinului. Dar lasă într’un loc o firmă „Heisebüro­tivenska. Era bi­roul de voiaj pentru Suedia. In­tru şi întreb de biletul care’mi trebuia. Aci, oameni foarte ama­bili şi tot deodată promţî, îmi dau informaţii. Mi s’a spus că după regula nemţească, după ora 10 jum. nu se mai găseşte nici un bilet la biurouri, dar să încerc la gară. Mă îndreptai spre gară şi acolo mă adresai unui hansal, care imediat îmi spuse că dacă plătesc bine, găsesc. După răspunsul afirmativ, plecă şi la câteva minute se întoarse asigurându-mă că trebue să viu cu 10 minute înainte de ora ple­care! trenului şî voiu avea şi ba­gajele instalate in vagon, dacă-i dau recipisa de bagaje. Am a­­probat, şi într’adevăr când m’am dus seara la gară totul era aran­jat. Am plătit bine, adică atât cât mi s’a cerut; m’am instalat în cupeu și am plecat înainte spre Marea Baltică, străbătând întin­sele păduri de brad plantate, ad­mirând ce a putut să facă mum­ca omenească în câmpia de ni­sipuri sburătoare ce se întin­dea acum două secole în maî tot nordul Germaniei, până la Marea Baltîcă. Bertinu! este curat, mai curat de pftt Shajfc. jtaaadă că Brima­nia are* cu ce plăti imensul per­sonal cte­­serviciu necesar curăţa­n4ei; ptentaţiile sunt îngrijite. Tir g ar­teului tot o minime şi ma­gazinele gem de mărfuri, iar în restaurante, cofetării şi cafenele găseşte tot ce vreţi şi lumea le frecventează ca şi altă dată. La malle vitrine am cetit: „Aci mi se vinde francezilor şi belgie­nilor“, iar la altele: „Aci nu se vorbeşte franţuzoic““. Prima în­­su­rutare am înţeles-o, dar a doua m’a făcut să văd ura ger­mană contra a tot ce este fran­cez, din cauză că francezii îşi pretind o dreaptă şi modică des­păgubire pentru repararea stri­căciunilor făcute de germani în răszboi cî, cu toate acestea, ac­um când am văzut, măcar în trea­căt ce este în Germania, pot spune cu mâna pe conştiinţă că germanii n’au dreptul să fie atât de porniţi, şi că au cu ce plăti. Viaţa însă, s’a scumpit enorm la Berlin din cauza depreciere! mărcei, a cărei emisiune se face azi fără altă raţiune, de cât a­­ceea de a deprecia cât mai mult. Din această cauză preţu­rile variază de la o zi la alta aşa de mult la lucruri, în­cât ni­meni nu mai este în măsură să ştie ce va aduce ziua de mâine. Nest­abilitatea preţurilor produce adânci nemulţumiri în massele populaţiei şi lucrătorii sunt me­reu agitaţi neputând găsi ca în Austria o echivalare sigură a muncei lor. In Germania, cu toate acestea, totul e mak ieftin ca. In Austria! III oîe și iiimpa’esia 0 călătorie în Suedia da Sieiăan Pdpesw. Berlinul.—Viata scumpă.-41ara si iar mard P alatul priiHail^ a dUra QeSe-Si or«?

Next