Universul, octombrie 1928 (Anul 46, nr. 228-253)
1928-10-01 / nr. 228
LUIGI CAZZA VILLAM TELEFON« Direcţia 313/72-354 64 10 Pagini In tară 3 lei In străinătate 6 lei 10 Pagini CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE si TELEFONICE Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianu, 11 Administraţia 313/71 Secretariatul de Redacfie 356/43 Redacția Coresp. cu provincia 302/98 ~ 335/31 Luni 1 Octombrie 1928 IIIISIPS îS Franţa a ridicat un monument lui Maurice Barrés, marele scriitor şi marele patriot. O viaţă întreagă, sfârşită totuşi prea timpuriu, Barrés şi-a împărţit activitatea principală Intre Academie, unde îl trimiseseră admirabilele sale opere, şi Intre parlament, unde-i trimitea sufletul naţiunei sale. Şi ca scriitor, şi ca om politic, desăvârşit de independent şi de entuziast, Barrés a fost o trâmbiţă neobosită a expansiunei geniului francez la nivelul întâetăţii justificate de strălucitele lui Însuşiri. Inter o zi, spre durerea poporului, de sus până jos, ochii visători şi inima aprinsă a acestui valoros fiu al Lorenei, s'au stins. A fost plâns, slăvit — şi mai ales n‘a fost uitat Deunăzi, la desvelirea monumentului ce i s‘a înălţat pe una din colinele sale favorite, Franţa s'a adunat toată, în persoana mareşalului Foch, a primului ministru Poincaré, a fostului preşedinte al republicei, Mitterand, a celor mai proeminente figuri naţionale. S'a vorbit cum rareori s'a auzit, fiindcă Barrés se confundă cu redeşteptarea, cu mândria şi cu victoria franceză. Ceea ce voim să subliniem cu acest prilej, este însă altceva. Publicând discursul lui Poincaré, rostit şi ca fost preşedinte de republică, şi ca prim-ministru, şi ca academician, şi ca prieten, toate ziarele franceze, dar absolut toate, oglindind toată opinia publică, indiferent de divergintele existente în alte privinţe, l-au calificat în cor pe orator şi pe omul de stat: „marele Ieren". Este o unanimitate, care nu este izolată . Acolo unde conştiinţa publică este un adevăr răsărită, unde conducătorii de grupări şi exponenţii de opinii, îşi înţeleg bine rostul şi misiunea, se respectă întotdeauna limita dintre permis şi nepermis, astfel încât luptele curente nu înlătura punctele de contact pe marile chestiuni de interes public. Când a fost vorba de întremarea economică a statului, Poincaré a găsit colaboratori devotaţi printre cei mai aprigi adversari, iar când a venit rândul examinării operei sale, Leon Blum, şeful socialiştilor, a lăudat-o ca nimeni altul. Desigur că România e la mare distanţă materială de Franţa. Dar mult mai mare e distanţa dintre concepţia superioară a oamenilor politici de acolo şi concepţia inferioară a unora din oamenii politici de aci, cari nu înţeleg căn chestiunile capitale puterile trebuesc întrunite, toate la un loc, pentru a ajuta ţara nu pentru a o deservi tocmai acolo unde creditul ei moral şi economic trebue să fie mai mare. -----------x □ x------------ Sifile CoB Keierop cifeie® se prăbuşeşte dela o mare înălţime Praga, 28. (Telegramă part.)— O mare nenorocire de aviaţie s’a întâmplat astăzi, la Unhost, lângă Fraga. Aviatorul Holoman, care făcea volugiuri de acrobaţie, la o mare înălţime, s’a prăbuşit din cauza unei mişcări greşite, şi a rămas mort pe foc. Pilotul a avut timp să sară cu o parașută, in avionul care luase foc. Flăcările, ce au răsbit din avion, i-au produs totuș numeroase arsuri, astfel că a ajuns la pământ iari o stare foarte gravă. Explozie la o fabrică de muniţiuni Milano, 28 (telegramă part.). — La fabrica de muniţiuni din Piacenza, un cazan a făcut explozie, omorînd 13 lucrători şi rănind mortal alţi 10. Din cauza presiunii aerului, toate geamurile din oraş au fost sparte. -------------x □*-----------’ Raidul BB51!r05ll»P3k CD BDÎOffl MAIORUL ȘTIUBEI f Presa din Budapesta a publicat numeroase articole în legătură cu desbaterile conferinţei interparlamentare de la Berlin, comentând în stilul ei propriu, polemica dintre delegaţia maghiară şi d. deputat Mircea Djuvara. Declaraţiile reprezentantului României au fost reproduse pe larg, iar acele ale delegaţilor unguri : Adalbert Berzeviczy, preşedintele Academiei Maghiare, Szenterenyi şi Veszi, în întregime. In lipsă de argumente serioase, cea mai mare parte din gazetele budapestane aruncă invective triviale la adresa firii noastre, numindu-ne cu multă convingere „naţiunea cea mai laşe de pe suprafaţa pământului”. D. Mircea Djuvara a făcut o analiză severă a regimului, la care e supusă populaţia românească rămasă între graniţele de astăzi ale Ungariei. Subiectul a fost pus la ordinea zilei. Dar presa din Budapesta, referindu-se numai la datele şi la informaţiile oficiale, prezintă lucrurile subt o lumină falsă. Iată care e realitatea. Statistica maghiară pretinde, că în Ungaria ar trăi numai 24 mii români. Aceeaş statistică arată, însă, că în Ungaria există astăzi 50 mii ortodoxi şi 175 mii gr. catolici. Dintre aceştia din urmă, cei mai mulţi vorbesc limba ungurească, dar nu se poate afirma, că toţi ar fi unguri. Un număr însemnat dintre credincioşii uniţi se pot considera pe drept cuvânt români (cam 15—20 mii). Cum, insă, sunt înglobaţi în episcopia ungurească greco-catolică dela Hajdudorogh, n’au nici un preot român. Intr’o singură comună unită, funcţionează un preot român. E părintele Nicolaie Szekelyi din Bedo, care slujeşte în biserică, româneşte. Printre cei 50 mii ortodocşi sunt şi sârbii, în număr de 17 mii Adăugându-se la aceştia, cei 24 mii români ortodocşi, pe cari îi mărturiseşte statistica, se poate constata, că rămâne o diferenţă misterioasă de 9 mii ortodocşi, cari pe bună dreplate pot fi trecuţi în rândul românilor. Adăugându-se şi gr. catolicii români, numărul total al populaţiei româneşti din Ungaria actuală se ridică aproximativ la 45-50 mii suflete. In Ungaria, sunt 19 parohii româneşti ortodoxe, cu 36 filiale. Toate acestea nu sunt servite decât de cinci preoţi, inclusiv protosinghelul Bogoev,ci, curator al Fundaţiei Gojdu, care locuieşte la Budapesta. Statisticele maghiare din 2025 pretind că ar exista 8 şcoale, în care limba de predare, pe lângă cea ungurească, e şi cea română. Una din aceste şcoale e şcoală de stat, două sunt confesionale gr. catolice, iar cinci sunt ortodoxe. Numărul învăţătorilor ar fi de 15, iar al elevilor de 610. Faţă de cifrele oficiale, ADEVĂRUL E CA NU EXISTA IN TOATA UNGARIA, DECÂT PATRU ÎNVĂŢĂTORI, CARI PREDAU LIMBA ROMANEASCA. IN ŞCOAIELE PRIMARE, UNDE NU SUNT TITULARI ROMANI, LIMBA ROMANEASCA E PREDATA DE ÎNVĂŢĂTORI UNGURI, ORIGINARI DIN ARDEAL, MAI ALES REFUGIAŢI, CARI CUNOSC DEFECTUOS LIMBA NOASTRA. Şcoalele româneşti duc lipsa cărţilor didactice. Guvernul maghiar ar avea mijloace să retipărească acele marime, cari au fost aprobate înainte de război de ministerul instrucţiunii din Budapesta, dar, se vede, n’are niciun motiv să se grăbească. Până atunci, copiii învaţă să citească pe un calendar redactat de părintele Bogoevici şi de vicarul episcopesc Iosif Siegescu, renegatul faimos de pe vremuri. Guvernul maghiar a admis, până la încheierea unei înţelegeri cu România, ca parohiile ortodoxe din Ungaria să aparţină jurisdicţiunii episcopiilor noastre de la Arad, sau Oradea. O episcopie a românilor din Ungaria nu există încă. Cine ştie cât timp va mai trece până când se va rezolva această chestiune. Autorităţile maghiare nu arată prea multă bunăvoinţă. Un singur exemplu. In 1926, sfatul bisericesc ortodox din Budapesta (în capitala Ungariei sunt peste 2000 ortodocşi) a înaintat o cerere pentru a se autoriza clădirea unei biserici ortodoxe în Budapesta. Guvernul a asigurat pe solicitatori de bunăvoința sa, dar cererea n'a fost încă nici respinsă, nici aprobată... ---------------XQX-------------Numărul v.pî nslor exploziei din Meiilla SUTE DE CASE AU FOST DISTRUSE Paris, 23 (Kador). —— CoresposhienţeSs particulare, primite de ziare, constată că explozia fortului de muniţiuni din Melilla, în Marocul spaniol, a cauzat 57 morţi şi 235 răniţi. Sute de case, pe o mare întindere, au fost distruse. ■ ■—MII > # > (Hi—nai I — Un erou al conferinţei interpartereniste de la Berlin — A. H. inirii iui®]i ariiripizi D. Gh. Buzdugan, membru in înalta Regenţă, sosind la expoziţie. (Vezi darea de seamî în corpul ziarului). L ^__ Acordul naval anglo-francez — Rezervele Statelor-Unite — Londra, 28 (Bador). — Ambasadorul Statelor-Unite s-a prezentat, azi la Foreign Office şi a remis lordului Cushendum, care ţine locul d-lui Austen Chamberlain, nota de răspuns a guvernului din Washington la comunicarea acordului naval anglo-francez. Cercurile autorizate declară că este imposibil de știut urmarea ce se va da acestei note, deoarece atitudinea va fi decisă de consiliul de miniștri, după ce se va lua contact cu guvernul francez, deopotrivă interesat în aceasta chestiune. Se consideră că nota nu exclude posibilitatea unor noui discuţiuni între Paris, Londra şi Washington, Paris, 28 (tel. particulară.).Consilierul de legaţie american, Amour, a comunicat, astăzi, ministrului de externe francez, textul notei-răspuns al Statelor Unite, cu privire la acordul naval franco-englez. Statele Unite refuză în această notă, într-o formă curtenitoare, dar categorică, să-şi dea consimţământul la acest acord, adaptat numai cerinţelor Franţei şi Angliei. Statele Unite cer, în afară de limitarea numărului crucişătoarelor, şi aceea a unităţilor miei şi a submarinelor. Numai în cazul acceptării acestei condiţiuni, Statele Unite ar fi dispuse să examineze celelalte propuneri ale acordului. O sită de ani de la mbm la uii nap — Participarea românilor din Chicago la reuşita expoziţiei festive — In 1933, se împlinesc o sută de ani dela întemeierea oraşului american Chicago. Evenimentul va fi prăznuit prin mari serbări populare, la care sunt invitaţi reprezentanţii tuturor popoarelor, cum şi printr’o măreaţă expoziţie a oraşului, pentru reuşita căreia s’au început încă de pe acum pregătirile. La aceste pregătiri pârtiei nu toate categoriile de cetăţeni, în frunte cu capii dregătoriilor publice şi ai vieţii economice, politice şi culturale. Grupul etnic al românilor din Chicago a primit cu multă însufleţire să participe cu mic cu mare la sforţările obşteşti închinate organizării expoziţiei în cele mai strălucite condiţiuni. In acest scop s-a instituit un comitet de 30 membri, cu numele : „consiliul permanent român pentru World’s Fair“, în frunte cu părintele Ştefan Opreanu, I. Bungărdean, viceconsul, E. Pintean, J. Androne, I. Secoşan, A. Bratu, I. Jicman, C. Sarafolean, V. Iovescu, I. lonescu-Ardeal, I. Rotari, V. Bernau, P. Marcu, M. Dencan, N. Boantă, L. Nartea, G. Ciolac, I. Haţegan, M. Căldărean, S. Daia, P. Cumpănaş, S. Costea, J. Colar, d-na Al. G. Cosor şi Breaz. Acest comitet a deschis o vie acţiune de propagandă printre toţi românii din Chicago şi împrejurimi. S-au organizat echipe de propagandă pentru strângerea fondurilor, iar pentru concentrarea şi însufleţirea tuturor iniţiativelor, românii noştri au scos la lumină chiar un organ periodic ocazional, intitulat „Progresul“. Reproducem aci începutul articolului explicativ din numărul acestei publicaţii primite la redacţie : „În 1933 oraşul Chicago e de 100 de ani. In cursul unui centeniu, din trei colibi răzleţe, ridicate de câţiva pribegi, curajul, voinţa şi hărnicia pionerilor cari s’au aşezat aici, determinaţi să-şi croiască o soartă mai bună, a făcut din Chicago al treilea cel mai mare oraş din lume, nu numai în ce priveşte populaţia, ci şi bogăţia, cultura şi progresul, înflorirea fără de seamăn a acestui oraş, în care am găsit şi noi adăpost fericit şi pâine albă, e o strălucită dovadă de puterea de viaţă şi vrednicia locuitorilor lui. Progresul minunat de o sută de ani umple inima fiecăruia dintre noi cu îndreptăţită mândrie şi ne îndeamnă la muncă tot mai stăruitoare pentru a-i înălţa la rangul de cel dintâi oraş al lumii“. La rându-ne, felicităm pe fraţii români din Chicago pentru frumoasele lor sentimente de recunoştinţă şi devotament, manifestate faţă de cetatea care o adăposteşte în cea de-a doua lor patrie şi le urăm cea mai deplină izbândă. FILA\e Lume multă, înghesuială, gălăgie, îmbrânceli, proteste, ţipete, pumni pe’nfundate. Funcţionarii nu isbutesc să facă linişte, cordoanele de jandarmi se’ntăresc. Norocoşii cari au pus mâna pe bilete — şi mai ales norocoasele — dau drumul unei legitime indignări, că nu poţi să treci atunci când ai ..trei"... Din toate părţile se face apel la mai mari şi la mai mici, ca să înlesnească intrarea. — Ah, dacă aş putea să intru şi eu ! exclamă o guriţă pe care s'a aşezat o jumătate de creion Guerlin. — Dar eu, de când mă căsnesc! îi ţine isonul, oftând, o doamnă cu paete la rochiă, cu două etaje la guşă şi cu părul vopsit. — Măcar la şedinţa secretă să asist şi eu! se roagă o mamămare, cu ochii peste cap şi cu mâinile împreunate pentru rugăciune. Cineva, privind spectacolul, asalturile, ar zice cu siguranţă : — Ţine Iorga o conferinţă! Sau : — A înviat Kogâlniceanu şi repetă o mare pagină de elocinţă. Ori : — Să ştii c’a venit Briand, să ne ţie şi nouă discursul care a executat pe cancelarul Müller! Ori : — Probabil că s’a expus înăuntru ceva care desfiinţează sigur războiul, nu pe hârtie, ca la Geneva. In sfârşit, trebue să fie ceva înălţător, nobil, extraordinar, ca să vezi îngrămădindu-se atâta lume. — Ce serbare e, jandarm ? — Nu e nici o serbare, domnule. II judecă pe Găetan. A, dacă s’ar consacra marilor invenţii şi iluştrilor oameni cari aduc atâtea foloase omenirei, curiozitatea şi atenţia jertfite marilor lovituri sinistre ! Nu'nţelege asta blonda sau bruna care aleargă de colo până colo, implorând : — Cel puţin, mi-l trece pe aici, pe Găetan, ca să-l văd şi eu ? — Nu, dudue, o mângâe un copist dela grefă ; n'are dreptul să iasă din cușcă ; dar putem să aducem ciocanul, că n’a intrat Curtea încă ! Alături, un justițiabil gros, care aleargă la secția unde are proces, e isbit de un curios care se’nfige în cordon. — De ce nu te uiți, domnule ? — Vreau să văd pe Găetan. — Să te ia naiba cu Găetan cu tot !... Chestia e că m’ai călcat pe ghiată și mi-ai rupt găetanele mele !... Don José. ■ x □ x ■ id km s rnt de Legaţiunea iugoslavă, din Capitală ne roagă să publicăm următoarele : „Un ziar bucureştean a anunţat că în Iugoslavia ar fi isbucnit răsboi civil, că ziarele sunt cenzurate; că rezistenţa pasivă provoacă persecuţii fiscale, etc. Nu e nevoe să spunem că aceste informaţii sunt false şi tendenţioase. Ordinea şi liniştea nu au fost niciodată tulburate în nici o parte a ţării. Toate partidele politice au declarat că în luptele dintre ele se vor ţine pe terenul legal. Cenzura nu există în Iugoslavia şi încasarea impozitelor se face normal, fără să se recurgă la măsuri excepționale". Pregătirea Imgerulu'■■■ Apoi, n’ai haina de bîană de anul trecut? Der bine, dragă, șî animalele işi schimbă blana in fiecare an! Tragedia dela Mayerling — Alte devansate asupra tragicului sfârşit al arhiducelui Rudolf, moştenitorul tronului austro-ungar — * Asupra sfârşitului tragic al arhiducelui moştenitor al Austriei, Rudolf, întâmplat în castelul de vânătoare dela Mayerling, lângă Baden, nu departe de Viena, s’au format cele mai variate legende în timpul amanilor scurși de atunci încoace. S’a scris o literatură completă asupra acestui caz, literatură în care se întrec adevărul cu fantezia, încât la urmă tot aceasta din urmă domină. Se știa încă de mult că există un raport secret al contelui Josef Hoyos, prietenul şi tovarăşul de vânătoare al arhiducelui implicat şi el în tragedia de la Mayerling. Acum a şi apărut acest raport secret, publicat într-o carte: „Das Leben des Kronprinzen Rudolf“, din editura „Insel“. Autorul este fostul şef al arhivei pentru stat şi curtea imperială, Oskar Freiherr von Mitls. Raportul contelui Hoyos, păstrat în actele secrete, conţine amănunte foarte iteresante asupra dramei dela Mayerling. ULTIMA SEARA Asupra ultimei seri, pe care a petrecut-o în societatea prinţului, Hoyos spune : „Mara întors de la vânătoare pe la ora 5 şi jumătate. La ora 7 eram invitat la masă la castelul de la Mayerling, situat la vreo 500 metri de locuinţa mea. După scurt timp, prinţul intră In camera de biliard, unde trebuia să se ia masa. El întrebi, de rezultatul vânătoarei şi alte lucruri, apoi se aşeză la masă, eu fiind singurul oaspe. Conversaţia noastră fu despre toate. Prinţul observă că scrisese foarte mult în cursul zilei şi că nici nu ieşise din casă. Părea cam moleşit şi îngăduitor în toate răspunsurile, desfâşurându-şi par’că tot farmecul fiinţei sale, care ană mişcă şi pe mine adânc. La observaţia mea cât de mult mă bucurase frumuseţile măreţei naturi, el răspunse cam aşa: „Pa, ştiu : Wienerwald e frumos, foarte frumos“. O DIMINEAŢA GROAZNICA In dimineaţa de 30 Ianuarie. Miercuri, vream să merg, la ora 8, sus la castel. Cu câteva minute mai înainte eram gata, când valetul meu anunţă la îngrijitorul castelului, Zwerger. Acesta îmi aduse vestea din parteavaletului de cameră că arhiducele nu se deşteaptă Spunându-i să aştepte, căci arhiducele e obosit şi poate apucat de un somn greu, valetul Loschek, îmi trimise altă ştire şi anume că arhiducele se sculase la 6ţi, ieşise în antecameră în costum de noapte şi acolo dăduse ordinul Loschek, care locuia în camera vecină, să-l deştepte, iar la 7 jum., să pregătească dejunul pentru această oră şi să spună şi vizitiului Bratfisch să fie gata cu trăsura. După aceea, prințul se retrăsese iar în dormitor, fluerând. Acum lotschek bătea la uşă într’una, dela 7 jum., întâi cu degetul, pe urmă cu un lemn, fără ca să se audă vreun semn de viaţă. Aşadar, totul făcea să se presimtă o nenorocire. Dădu fuga la castel. După ce bătui la uşă şi strigai foarte tare la arhiduce, întrebai repede dacă dormitorul e încălzit cu cărbuni şi aflai că nu. Cum Lotschek nu voia să-şi ia răspunderea pentru o eventuală spargere a uşii, am ordonat să se spargă imediat uşa pe răspunderea mea Acum Lotschek spuse că prinţul nu-i singur, adăugând că baroneasa Vecera e la el. Negreşit că ştirea aceasta mă puse în cea mai mare încurcătură, cu atât mai mult cu cât nici prin gând nu-mi trecuse că baroneasa Vecera e la Mayerning şi nici că ar fi având relaţiuni cu arhiducele. Situaţia era deci foarte complicată. Faţă de liniştea mormântală, care domnea în camera de dormit, orice nădejde aproape dispăruse ; căci dela 6 jumătate trecuseră doar aproape şapte sferturi de oră. După puţină consfătuire, narăm hotărîrea să spargem uşa pe răspunderea noastră. Faţă de situaţia atât de delicată, trebuia întâi Lotschek să se convingă singur de ce se întâmplase. Dacă nu era nici o primejdie, orice alte măsuri urmau a fi lăsate exclusiv împăratului. CELE DOUA CADAVRE In fine, în prezenţa prinţului Koburg şi a mea, Lotschek încercă să spargă uşa cu olecu,re ; putu să intre insă deabia după ce împinse tăbliile inăuntru. După ce se uită în paraoră, Lotschek spuse că amândoi zac morți în pat. Ne consultarăm dacă nu trebue să chemăm un medic. In astfel de împrejurări, când viața le era deja stinsă, nu găsirăm că ar fi cazul da a trimită după doctor. Chestia era de a constata dacă vr’un ajutor ar fi zadarnic. De acea* sta trebuia să se convingă Lot* schek. După câteva momente, el ne spuse că nici urmă de viață nu se mai constată tn cela două corpuri. Arhiducele sta a* plecat peste marginea patului, cu un lac de sânge în fa’a sa. Probabil ca moartea să se fi produs prin otrăvire cu cianură de potasiu, care cauzează astfel de emoragii. De abia mai târziu s’a constatat moartea prin armă de foc. AUDIENŢA LA IMPARAT ! Acum trebuia înştiinţat mai întâi de toate împăratul. După o scurtă consfătuire, prinţul Koburg îmi dete mie această însărcinare, deoarece el, zdrobit de durere, abia mai umbla. La ora 10 şi 11 minute mă ducei la Schweizerhof, prezentândumă contelui Bombeles, şeful casei princiare. Plecai cu el la şeful casei împărăteşti şi apoi toţi trei la adjutantul împăratului, contele Paar. Hotârirăm să comunicăm nenorocirea în-« tâi împărătesei şi apoi prin ea împăratului. Cam pe la prânz, mă chemă împăratul, care în primul moment era foarte emoţionat şi-mi ceru să-i raportez amănunţit. Seara mă chemă principesa moştenitoare. Ea fusese pusă în cunoştinţă de tot adevărul. In cursul audienței, ea spuse că a prevăzut venirea acestei nenorociri. In Mayerling, comisia instituită p pntru dresarea procesului-verbal a găsit și scrisori adresata la diverse persoane“. (Uta). HMM de tenis Praga, 28 (Telegramă part.)—« Eri, a început campionatul de tenis între echipele române şi cehoslovacă. Jucătorii de frunte din partea Cehoslovaciei sunt: Jan Kobely şi Massenauer, iar din partea României : Doerner PouMeff şi Lupu. La match a asistat şi ministrul României la Praga, d. Finandi. In prima zi, Massenauer a învins cu 6 :1, 6 : 2, 4 : 6, 6 : 4 în favoarea Cehoslovaiei. întâlnirea de azi, dintre Doerner și Kobela, a trebuit să fie amânată, din cauza timpului defavorabil. ,, ,, - ——□ • " p