Universul, august 1929 (Anul 47, nr. 174-200)

1929-08-01 / nr. 174

doi n­aisal lit­­toile dela Varşoviei Reprezentantul României, d. prof. dr. C. Daniel, ales in comitetul internaţional . Al 8-lea congres al asociaţiunei internaţionale de chirurgie, s'a ţi­nut anul aceasta la Varşovia, sub prezidenţia prof. Hartmann (din Paris) şi înaltul patronaj al d­-lui Moscieki, preşedintele republicii poloneze Congresul a fost deschis de mi­nistrul de interne în ziua de 22­­., in somptuosul palat al consiliu­lui­,, în prezenţa comitetului de o­­noare, compus din membrii gu­­venului, preşedinţii societăţilor ştiinţifice, comitetului de recep­ţie şi de organizare. * Au participat numeroşi con­gre­vişti din cele 2 continente, o mare parte sosiţi cu croasiera din ma­rea Baltică. Germanii s-au abţinut ca şi ţările centrale Austria. Un­garia de a participa la lucrări. România a fost reprezentată, de­­ prof. dr. C. Daniel (de la Uni­versitatea din Bucureşti), delegat­­ în comitetul internaţional. Au­­ participat d-nii prof. d-ni Iaco­­bovici (Cluj), Tănăsescu (Iaşi), d-nii conferenţiari d-ni Leogie, I. Jianu, Gh. Merinescu (din Bucu­reşti) şi dr. Petrescu (Sighişoara). Chestiunile discutate, vizitele şi demonstraţiunile operatorii în spitalele din Varşovia şi în dife­rite institute medicale, au fost din cele mai instructive. Clinicile chirurgicale se prezintă, în gene­ral, într-o perfectă stare de cură­ţenie, iar funcţionarea serviciilor este impecabilă. O serie de recepţiuni oferite de preşedintele republicei in măreţul castel regal, de preşedintele congresului şi primul ministru în palatul Consiliului, de preşedintele consiliului muni­­cipal în palatul municipiu­­­lui, au permis congresiştilor să admire numeroase opere de artă­­ şi ospitalitatea de tradiţională a­­mabilitate a polonezilor. Un co-­­ mitet de doamne a însoţit pretu- I tindeni familiile congresiştilor la I vizitarea palatelor, castelelor şi­­ muzeelor. In fine, diferitele excursiuni la expoziţia din Posnan, la Zakopa­ne, la Cracovia, etc., au dat celui de al 8-lea congres internaţional de chirurgie un fast deosebit, la care au contribuit în mare parte atât organizatorii belgieni d-rui : Lorthier şi Mayer cât şi comite­tul polonez în frunte cu d-rul Wojciechowski. Toţi congresiştii au dus cu ei o amintire din cele mai frumoase asupra progreselor realizate de poporul polonez și de înalta va­loare a chirurgiei poloneze, re­prezentată cu atâta competință între alpi de profesorii Leisnow­­ski, Krinski, Radlinski Sawicki. ■MS De la c. i. r. Halta Poiana Ţapului Halta Poiana Ţapului situ­ată între staţiile Sinaia şi Buşteni va rămâne deschisă pentru traficul de călăori şi bagaje pe tot timpul anului. Bilete de băi pentru Vatra Dornei întrucât băile Vatra Dor­nei sunt deservite de halta Vatra Dornei, iar nu de sta­fia Vatra Dornei, pe viitor nu se vor mai vinde bilete de bai cu 25 la sută reducere pentru acesta din urmă statie ci numai pentru haltă. Rezultatul de fine de an al şcoalei speciale Următorii elevi, cari au ur­mat cursurile şcoalei speciale c. f. r. au răuşit la examenul de fine de an : Andrei Dragomir, Albeanu I., Anghelescu­­ Stelian, An­­derco I., Bamnic Emil George Băiașu Traian Bozdoc Emil, Bărbulescu V. Dumitru, Bog­,­dan Virgil, Bordea Gheorghe, Călin V. Dumitru, Câfu Cor­nel, Curcă St. Diacu Zaharia, Donea I., Gherman I., Ghiuri Gh., Georgescu Aurel, Hoda­­du Iosef, Hăuri Géza, Iine­­scu R. Anghel, Lucacs Béla Gheorghe, Lupșe Daniel, Mi­­rică Niță, Moldoveanu Cor­nel, Mihăescu I., Marin N., Mărgineanu Aurel, Mircea Victor, Oprea I., Pop Coman Victor, Posticescu C., Popo­­vici P., Runea Valeriu,., Șerb. Miron, Stănciulescu Ion, Visco­poleanu Adrian, A­lb­u Ada şi Zamboreanu Aurel. Rechizitele institutelor de botanică vor putea fi expe­diate cu trenurile de călători Rechizitele institutelor de botanică sistematică din ţara vor fi primite spre expediere cu trenurile de călători la vagonu­l de bagaje, taxându-se ca bagaje simple. Aceste rechizite constă din următoarele articole: foi de cort si schelete de lemn, pre­se pentru plante, hârtie suga­tiva pentru presat plante, saci sau desagi pentru plante, ali­mente, plante, rădăcini uscate sau vii, presate sau libere in saci, cutii sau lăzi, instrumen­te ştiinţifice pentru observa­ţii şi diferite studii botanice, sfredele de pământ, curele, di­ferite cutii. Reduceri pentru staţiile bali­neare : Mangal­ia, Bixnd, Bog­­da, şi Lipova Consiliul de administraţie c. f. r.. a aprobat o reducere de 25% din taxele tarifare, vizitatorilor staţiilor de mai jos, cari deservesc stafiile balneare arătate în dreptul fiecăruia : Carmen Sylva pentru Man­galia, Satu Mare pentru Bixad, Radna şi Lipova pen­tru Lipova şi Şarlata pentru Bogda. Aceste reduceri se acordă atât pentru cei cari vor sta cel puţin 15 zile şi maximum 30, cât şi pentru cei cari se vor duce în zilele de Sâmbătă sau ajun de sărbătoare şi se vor înapoia a doua zi. Excepţii pentru coletele expediate cu timbre de fran­care In ce priveşte expediţia cu timbre de francare, vor face excepţie : pachetele cu ziare, saci cu pâine, bidoanele cu lapte şi bidoanele goale cari au servit la transportul lap­telui, putând fi primite cu timbre de francare chiar dacă nu sunt însoţite de călători. Reduceri de 50 % pentru băile Ocnița Comitetul de direcţie c. f. r. a aprobat o reducere de 50 % din taxele tarifare, de la stația R.­Vâlcea la Ocnița, pentru vizitarea băilor. Această reducere se acordă numai pentru călătorii cari se vor înapoia în aceeași zi. -------xpx —­ p. BCVH COOPERATISTE Sâmbătă, 27 crt., s-au închis cursurile cooperatiste de la Sibiu, cari au fost urmate de 57 coope­ratori din Transilvania, Banat, Muntenia şi Oltenia. La închidere au participat d-nul profesor O. Gusti, preşedintele consiliului general al cooperaţiei Gr. Mladenatz, V. Goldiş, preşe­dintele Societăţii culturale „As­­tra “ Gh. Dumitrescu Bumbeşti, Olin­p Enescu şi I. Corlat, re­prezentanţii cooperativelor Raf­­faiziene săseşti, precum şi auto­rităţile locale. Au vorbit d-nii D. Gusti, în nu­mele consiliului general al coope­raţiei Române. Vasile Goldiş din partea Societăţii ,,Astra", Gr. Mladenatz în numele oficiului naţional al cooperaţiei romane, T. C. Ionescu­-Paşcani, conducăto­rul cursurilor, inspector general I­nca Paul şi preot Simonide (Răşinari) din partea cursiştilor. „ La 25 August se vor deschi­de la Chişinău cursurile coopera­tiste de vară pentru cooperatorii din Basarabia, Moldova şi Buco­vina cari vor dura până la 7 Septembrie. — In cursul lunii August se va întruni la oficiul naţional al cooperaţiei române com­isiun­ea însărcinată cu întocmirea pro­gramelor analitice şi regulamen­tul şcoalelor practice de contabi­litate şi educaţie cooperatistă. — Oficiul naţional al coopera­ţiei române a intervenit pe lângă ministerul de răsboi ca aprovizio­narea corpurilor de armată cu orz şi ovăz, să se facă prin cen­trala cooperativei de import-ex­port ca şi aprovizionarea cu grâu. — xox . Problema teatrului românesc la Timişoara — Teatrul Naţional al Banatului sau Teatrul de vest? — Trupa de operă proiectată. — Cum s’ar putea rezolva problema — Timişoara, 25 Iulie Problema teatrului românesc din Timişoara formează de ani de zile preocuparea principală a celor ce-şi dau seamă nu numai de exigenţele artistice ale pu­blicului românesc, ci şi de rolul teatrului ca instrument de propa­­gandă culturală şi de demobili­zarea sufletească a celor ce trăesc încă întorşi cu faţa şi sufletul spre trecut. Trecutul Timişoarei în special ne demonstrează la ce poate servi, în campania de propagandă, tea­trul. Pe vremuri teatrul maghiar a contribuit într’o măsură foarte mare la înrădăcinarea spiritului şi culturei maghiare în acest cen­tru cosmopolit. Ori noi nu numai că nu ara făcut nimic în această direţiune, dar în vreme ce minorităţile, pâ­nă şi evreii printr'o trupă din America, şi-au avut, fieşte care sta­­dunea sa ".nai sau mai scur­tă. noi am .ii nas anul trecut fără stagiune teatrală. TE­VILUL NAŢIONAL Pentru curmarea acestui neajuns primăria Timişoarei a înaintat nenumărate memorii guvernelor ce s’au perindat arătând, că o trupa permanentă la Timişoara îndeplini un rol de propaganda culturală, nu numai în Timişoara, ci ar putea satisface nevoile de această natură şi ale Ardealului, Lugojului, Caransebeşului şi O­­ra­viţei. Resultatul acestor memorii­­ a fost, că din prilejul inaugurării noului edificiu teatr­al, unul din­tre cele mai frumoase edificii tea­trale din ţară, care a costat 46 milioane, d. Lepădatu, pe atunci ministrul al artelor, recunoscând dreptatea cererilor bănăţenilor, a promis in faţa înaltei rregente, care asista la inaugurare că va creia Teatrul Na ional al Bana­tului cu sediul la Timişoara. Ori schimbaridu-se guvernul, promisi­unea ministrului Artelor a rămas o frumoasă iluzie. Afară de faptul că avem oraşe cu vechi tradiţii teatrale şi cu nevoi pe care nu le pot satisface diferitele turnete, unele determi­nate de motive comercial şi nu artistice, ignorând nevoile cultu­rale ale oraşelor arătate, bănăţenii cer trupa lor proprie, fiindcă susţinerea ei nu ar îndruma gos­podăria statului, nu ar apăsa bu­­getul decât în mod indirect. In adevăr, numai oraşul Timi­şoara plăteşte anual peste 7 mi­lioane lei taxe pe­­spectacole. A­­fără de aceasta, atât oraşul Ti­mişoara, cât şi celelalte oraşe au oferit subvenţii apreciabile pen­tru o trupă administrativă de stat, oferind garanţii de stabili­tate. Timişoara s-a oferit să dea o subvenţie de 1­0 milioane lei dacă ministerul ar creia trupa de comedie şi artă av­să, iar celelalte oraşe încă au în­scris în bugetele lor sume de la 300 mi la 1.200.000 lei în scopul arătat. Din motivele arătate trupa per­manentă a Banatului a rămas un plan pentru viitor, iar acum denii ani primăria a reuşit să angajeze, pentru o stagiune de două luni, Trupa Teatrului Naţional din­­ Craiova, subvenţionând-o cu 500 mii lei. Această soluţie însă a fost tre­cătoare, oraşele celelalte rămâ­nând şi­ mai departe fără teatru românesc. Dealtfel şi această tru­pă­ a putut veni numai fiindcă arzând teatrul din Craiova, nu avea unde să joace. TIMIŞOARA FARA TEATRU ROMANESC Anul trecut nu numai oraşele bănăţene, ci atât Timişoara, cât şi Aradul au rămas fără teatru românesc. Câteva reprezentaţii ale trupei de la Oradea, cu toată străduinţa şi ambiţiunea artiştilor acestei trupe, nui au satisfăcut nici pe departe nevoile culturale şi artistice ale celor două oraşe. Pentru a umplea totuşi, cel pu­ţin pentru viitor, în o formă oare­care golul ce se resimte tot mai mult, într’o conferinţă culturală de acum două luni, la care nu luat parte şi reprezentanţii auto­rităţii autorizaţi ai Aradului, Orăzii-mari şi Timişoarei, s’a hotărît reorganizarea Trupei tea­trale a soc. Vestul Românesc d­in Oradea, ca de bine, de rău. Ia iarnă, aceste oraşe de frontieră,­­ în, cari manifestaţiile culturale şi artistice ale maghiarilor sunt totdeauna la un nivel ridicat, — sa nu rămână din nou fără tea­tru românesc. Ori această hotărîre nu solu­ţionează decât timporal proble­ma teatrului românesc la Timi­şoara. Faţă de manifestaţiile cul­turale minoritare se impune de urgenţa revenirea la soluţiunea dintâii, la aceia a Teatrului Na­ţional­ pentru Banat, acceptată şi de către unul din foşti miniştri de artă ai ţării şi ea justă şi ca singura care desleagă problema. OPERA ROMANA LA TIMI­ŞOARA D. E. Grădinariu, şeful serviciu­lui cultural de la primăria Timi­şoara reîntors de la Bucureşti unde a pus la punct distribuţia sălii de spectacol a Teatrului comunal pentru la­camă, a presentat un nou proect ministerului artelor, susţinut şi de d. Bocu, ministrul Banatului. In baza acestuia, renunţându-se la Trupa Teatrului de Vest şi a apropia şi publicul minoritar de teatrul românesc,ar urma să se organizeze la Timişoara O tru­pă de operă pusă sub conducerea maestrului Massini, opera, ar ju­ca în jud. Timiş-Torontal, Ca­­raş, Severin, Arad şi Bihor cum şi în Sătmar. Ministrul artelor a acceptat­ ideia, urmând ca in înţelegerea cu ministerul de finanţe să soluţioneze partea materială, aceia a subvenţiei pe care sa o acorde statul pe lângă subvenţiile acordate de către ora­şele din cele ş­ase judeţe. Tratativele pentru organizarea operei vor avea loc la începutul lui August la Bucureşti. Oraşul Timişoara va fi reprezentat la aceste tratative prin d-nii G. Grădinaru şeful serv. Cultural şi Sabin Drăgoi, directorul Conser­vatorului din Timişoara. Tr. Bănăţeană -xngx -■ am Mar „HW* in Esk­sie m­uraşi Ciul. 29 Iulie De o săptă­mâmnă încoace, Ar­­dealul are oaspeţi din lgi. S­ub con­du­cere la d-lui preşedinte I­­frixn. 300 membri ai ateneului popular „Tă­tăra­şi“ diin Iaşi, cercetează ipritic­ialele locali­­tăţi ale provinciei de dincoace de Ciairpan­. Scopul vizitei e întărirea le­­gă­turilor de dragoste între mol­­doveni şi ardeleni şi prin a­­ceast­a, consol­id­are­a unirii su­fleteştii a­ românilor de pretu­tindeni. Fiecare membru al es­­cunsiei doreşte să camparac­i pe fraţii­­ardeleni şi sufletul lor. Pretutindeni, în Ardeal iubi­ţilor pasipeţ­i li s'a făcut cea­ mai călidiuiroasă primire Au fost ma­nifestări spontane ale senti­mentelor de care poporul româ­nesc este pătruns, dincoace şi dincolo de Ciorparu­­ La Sighişoara, ziua de Sâm­bătă 27 Iulie a fost o adevărată zi de sărbătoare a roupânilor din oraş, în cinstea celor veniţi în numele culturii naţionale. Tot astfel l­a Blaj, unde a­u sosit Duminecă înainte de masă şî u­nde a­u fost întâmipiniaţi de braţe calde şi inimi iubitoare. Dela, gară, oaspeţii s'au dus de-a dreptul la catedrală, ca, să participe la liturghie. După slurbă, profesorul Al. Lupeanu- Melin ,le-­a vorbit despre rosem­­­n­ita­­tea, din punct de vedere is­toric şi naţional al Blajului, invocând figurile măreţe ale trecu­t­ului. Au vizitat apoi toa­te institu­tele de învăţământ şi „Institu­tul­ Recunoştinţei“, admirând insta­laţiunile lui moderne. Cu nespusă bucurie i-a primit şi I­­P. S. Sa mitropolitul Vasile Su­­ciu, miulţumindu-le pentr­u vizi­ta­tor. Dela Blaj, esaursioniştii au plecat la Alba-Iulia­, având să, mai cerceteze şi alte localităţi ardelene.* Ar fi bine, dacă s‘ar organiza, şi esicurs­i de ardeleni prin Moldova, Muntenia şi Oltenia. Dorul de a cunoaşte pământul ţării e acelaş de amândouă părţile Carpaţi,tor şi mai ales dorul unei întăriri a legăturilor de frăţească dragoste. -------XOX---­ S. P.­ aim „Veselia“ UNIVERSUL ■MMWtjMMgtWjAnul XLVII Nr. 174 to 1­1 August 1920 Situaţia învăţământului primar in judeţul Someş Dej, 27 iulie. Pentru a ne da seama despre situaţia Învăţământului primar în judeţul Someş, am stat de vorbă cu d. Vasile Bumbu, revizor şco­­lar, care ni-a spus următoarele :­­ „In întreg judeţul sunt 265 şcoli primare de stat. Dintre aceste sunt şase urbane, iar restul rurale. Mai sus încă 36 şcoli confesio­nale rurale şi 7 urbane, apoi 14 grădini de copii rurale şi 3 ur­bane. Sunt 110 comune fără e­­dificii proprii de şcoală şi 8 co­mune în care nu există şcoli din lipsă de localuri. In majoritatea comunelor, loca­­lurile sunt corespunzătoare Cea mai mare parte a şcoale­­lor sunt în stare bună. In prezent se lucrează la ridi­carea a noui 18 localuri de şcoli Pentru a prevedea cu şcoli co­munele în care lipsesc localurile s-a intervenit la ministerul ins­trucţiunii pentru acordarea unui ajutor de 11 milioane lei, în timp d­e 3 ani. Cea mai mare dificultate e lipsa personalului didactic. In judeţul nostru se constată o lipsă de circa 150 învăţători. Actualmente sunt: 297 titulari rurali, 22 urbani şi 72 suplinitori iar învăţători minori­tari sunt 19 titulari urbani şi 29 rurali. Conducătoarele gradinelor de copii sunt 14 la şcoli rurale, 2 la urbane şi 6 suplinitoare. In marea lor majoritate, şcoa­­lele cu edificii proprii sunt pre­văzute cu material didactic. Ar fi de dorit ca ministerul instrucţiunii prin Casa Şcoalelor să contribue la înzestrarea tutu­ror şcoalelor cu material didactic, căci comitetele şcolare fiind în genere sărace n’au de unde să ia banii necesari. Populaţia şcolară este de 46.953 dintre cari urmează şcoala re­gulat numai 3853 şi mai puţin regulat aproape trei mii. Una din cauze este că nu a­­vem grădini de copii în toate co­munele şi astfel rămân neşcolari,­zaţi 8416 copii de 5­ 7 ani. Rezultă deci, că cu toată obli­gativitatea învăţământului şi aici ca şi în alte părţi, ţăranii îşi tri­mit cu mare greutate copiii la şcoală. Mai ales în lunile de vară, clasele sunt aproape goale, copiii fiind reţinuţi de părinţi la munca tlâmpului, învăţătorii cu mai mare vechime de serviciu sunt foarte bine sala­riaţi având pe lună de la 7000— 9000­ lei. Dar pe cât de bine sunt plătiţi aceştia, pe atât de mizerabil sunt salarizaţi învăţătorii tineri, pro­­vizori cu diplomă sau suplinitori, cari primesc lunar ridicola sumă de 2-3 mii lei, deşi desvoaltă o activitate mai bogată atât şcolară cât şi extra­şcolară. Ministerul ar trebui să ţină seamă de acest fapt şi ca urmare să ia măsuri pentru ca ceşti în­văţători să primească un salar mai omenesc, căci altminteri, mulţi dintre ei se vor vedea, în neplăcuta situaţie de­ a părăsi ca­riera grea de apostolat, alegând alta mai rentabilă. In judeţul nostru, personalul de control e format din d. şef revizor Bur­bu, ajutat de d. Iosif Ch­i­­oreanu, subrevizor de adminis­traţie, Ioan Ciupe, Ioan Percea şi Grigore Mălinaş, subrevizori de control. Fiecare şcoală este inspectată anual de 2-3 ori.. Invăţătorimea din întreg jude­ţul este împărţită în 32 cercuri culturale. In cadrele acestor cercuri, învă­ţătorii desfăşoară o frumoasă şi rodnică activitate, ţinând şedinţe în comune, aproape in fiecare Du­minică şi sărbători. Cu acest pri­lej se citesc disertaţii pentru po­por, i se dau sfaturi şi îndrumări în legătură cu economia, creşterea vitelor, apicultura sericicultura ş. a. Pe lângă aceste cercuri, în anul 1927 sau înfiinţat şi­ 16 centre culturale, care desvoltă o activi­tate identică cu aceea a cercurilor culturale, ţinând şedinţe odată pe lună, la serbările organizate cu ocazia şedinţelor cercurilor şi centrelor, culturale, pe lângă revi­­zor,­­subrevizori şi învăţători, ţin conferinţe profesori universitari şi secundari, în nobila operă de deşteptare şi luminare a masselor populare, din care o parte destul de însemnată se găseşte în intunerec, invăţăto­­rimea activează mână în mână cu despărtămintele harnicei instituţii ,,Astra“. In tot judeţul sunt peste 140 biblioteci trimise de minister, apoi peste 80 biblioteci înfiinţate de so­­cietatea culturală ,,Astra". Dea­­semeni se găsesc ici colo, biblio­teci înfiinţate de învăţători. Bibliotecile sunt înzestrate cu cele mai bune şi folositoare cărţi literare şi ştiinţifice. Noi Badea --------SOS.­ Apel către foştii ostaşi ai diviziei 14 In numele comitetului de acţiune, rog ca ostaşii de toa­te armele şi gradele, cari au făcut parte din divizia 14-a infanterie în crâncenele lupte dela Mărăşeşti, să participe la inaugurarea monumentului din sectorul : .Cimitirul dela Mărăşeşti-Siret" precum şi la inaugur­area şcoalei din satul Cosmeştii din Vale (şcoală ce va purta numele diviziei 14-a), ambele monumente ridicate spre a imortaliza memoria bravilor acestei divizii, cari au murit luptând cu îndâr­jire pe câmpul de bătae de la Mărăşeşti pentru făurirea României Mari. Solemnitatea va avea loc în ziua de 6 August dimineaţa, întâlnirea în gara Mără­şeşti, preşedintele comitetului de acţiune, G-ral Grigorie Bunescu Secretarul comitetului, General G. Dragu ------xox------­ Podgoria Putnel miiciis gr­iai Odobeşti, 28 Iulie In ziua de 27 crt. s’a abătut OisufoTa Odobeiştilor pireicum şi re­gionalei învecinate Jariştea, Gă­­geşti Baloteşti, Şerba şi Vârtişeoi o ploae torenţială însoţită de grin­dină, care pe alocarea a ajuns mărimea unui ou de găină, întreaga regiune viticolă a fost groaznic devastată, punându-se ve­dea pe alocuri pe butucii rămaşi goi, atârnând coardele de araci. Toate plantaţiile tinere simt ni­micite iar întreaga podgorie a suferit pagube de peste 40%. După groazele distrugeri pro­vocate viilor de gerul de astă­­iarnă, după slaba producţie ce s’a arătat în primăvară, după taxele impuse care au sufocat această producţie naţională, a venit grin­dina de eri, care a nimicit totul. ------xox — S’a pus Tn vânzare ilariantul volum: jir Plinise ia imisiir 200 pagini. 40 «fesare de P&'RAi Preîol 40 Lei Niță Pitpalac S3 cântărește înainte de a pleca la cură ANCHETELE NOASTRE Mim­anei şi a uliţei la Iaşi, aşa cum ne-o prezintă d. Osvald Racoviţă, primarul Iaşilor — însemnările trimisului nostru spaţial mm­msmsmmmammm Pentru higiena şi desvoltarea viitoare a Iaşilor, problema a­­pei şi a canalizărei este cea mai importantă şi mai generală pro­blemă edilitară La întrebarea ce am pus-o primarului, d. Osvald Racoviţă, d-sa mi-a răspuns, ca un spe­cialist în materie. Reţinem din lămuririle date de dsa, următoarele : — ,,Această chestiune este cea mai importantă problemă edilitară pentru Iaşi, şi din pri­mul moment ne-a­m propus să facem toate sforţările pentru a asigura oraşului debitul nece­sar de apă. Iaşul se alimentează la ur­mătoarele surse de apă: a) Tim­işeşti, cea mai impor­tantă sursă, de unde apa este adusă printr-o conductă de 104 kilometri lungime şi care ne procură în prezent 10—10.500 metri cubi apă potabilă pe z i. b) Ciricul situat la 4 kilo­metri depărtare de oraș, care asigură un debit zilnic de 800 m­ cubi. c) Valea Seacă dela Nicolina care alimentează o parte a ace­stui cartier cu un debit de peste 100 m. c. Conductele dela Ciric și Valea seacă alimentează numai câteva regiuni litorale ale oraşului, ră­mânând în seama con­duc­ei de la Timişeşti alimentarea totală a oraşului. In asemenea condiţiuni apa se debitează în oraş cu între­ruperi şi ea nu este sufic­en­t pentru a satisface toate nevoile oraşului. Cu conducta de la Timişeşti cu traseul de peste 100 km. lungime trece prin multe punc­e primej­dioase — unde se impuneau măsuri şi lucrări de consoli­dare — prima noastră grijă a fost să executăm aceste lucrări. Astfel, am sporit şi efectuat îndiguiri şi măsuri de apărare în punctele unde conduc a trece print­r'un sifonament, pe sub albia râului Moldova. De ase­menea am executat lucrări iden­tice în punctul unde conducta traversează râul Siret şi am luat tot­odată măsuri şi am pregătit ca în iarna ce se anun­ţă să putem prelungi şi înălţa podul de pe acest râu peste care trece conducta — lucrare care a rămas neexecutată încă dela instalarea conduc­ei. Apoi în punctul denumit „Va­lea Mărincăi" unde conducta s'a deplasat chiar dela început și s'a rupt din cauza unor terenuri fugitive, pe care le străbate, cauzându-se mari pierderi de apă care­ adusese 3500 m cubi pe zi. Am făcut toate lucrările de reparaţiune şi de consolidare a conductei în acest punct şi am reuşit a pune capăt acest punct şi am r­euşit a pune capăt aces­tor pierderi de apă. Tot astfel am revizuit şi re­făcut toate lucrările de consoli­dare a conductei pentru a pu­tea asigura pe de o parte acea­stă alimentare împotriva orică­rei surprize şi pe de altă parte pentru a aduce pe această con­ductă maximumul de debit de apă, adică 17.000 metri cubi în loc de 10.500—11 000 m. c. cât­­ soseşte în prezent la Iaşi. In oraş am revizuit de ase­meni toate conductele de apă şi am pus capăt pierderilor de până acum, de asemenea am­ revizuit şi continuăm a revizui toate inst­alaţiunile de apă ale particularilor, în acelaş scop. Un mare neajuns îl mai adu­ceau cele 10 cişmele publice de la care se aprovizionează cu apă populaţia periferică, adică aceia care nu au instalaţii de apă. Aceste cişmele fiind defec­tuoase au provocat şi ele însem­nate pierderi şi ce e mai grav au infectat apa ceea ce a contri­buit la propagarea febrei tifo­ide. Făcând lucrările necesare de îndreptare, ne-a preocupat ideia de a găsi soluţiunea potrivită de a aduce de la Timişeşti ma­­­ximul posibil de apă pentru a o distribui în oraş in chip per­manent, zi şi noapte fără între­rupere. In acest scop am început lu­crurile curente şi sperăm ca in cel mai scurt timp posibil să ajungem la rezultatul dorit. Soluţiunea este simplă: vom diversa conducte de aducţ­une în aşa zisul „rezervor inferior“ situat în dosul grădinii de la Copou; până la un punc con­ducta se diversează în aşa zisul „rezervor mijlociu" de vis-ă-vis de regimentul XIII infanterie. Datorită faptului că ,,rezer­vorul inferior“ se află situat cu 30 metri mai jos decât ,,re­zervorul mijlociu" aceasta va da posibilitate de a spori viteza piezometrică, fără a spo­ri presiunea în conductă peste cea actuală, şi astfel vom­ pu­tea avea o van­itate de 17.000 m. cu apă pe zi, şi vom distri­bui apa fără întrerupere. Costul necesar acestor lu­crări nu este prea mare şi nu depăşeşte posibilităţile financi­are ale Municipiulii astfel ca in câteva luni problema apei să fie soluţionată“. * D. primar Racoviţă nu­ a­ vor­bit apoi de canalizarea oraşului arătându-ne că au sporit, de la 40 kra. la 68 km. lucrările de canalizare. Este de remarcat faptul că toate aceste importante lu­crări edilitare s’au realizat fără a se creia noui impozite şi fără a­ se spori impozitele existente. Deasemenea , Racoviţă a des­făşurat un întreg program de esteti­za­re a oraşului, creând noui artere şi alinând impor­tante străzi. In programul d-sale figurea­ză între alele: construirea u­nii mare palat municipal şi înfiinţarea unui muzeu al ora­şului Iaşi. Pentru acest mu­zeu de­ sa a şi achiziţionat, di­ferite şi valoroase obiecte de artă, arhive şi documente, cărţi rare în care se oglindeşte trecutul cultural al fostei ca­pitale a Moldovei. Leon­tin Iliescu PALATUL CREDITULUI URBAN Fosta reşedinţă a domnitorului Alex. Ioan Cuza, de la 1859 — 1868, apoi reşedinţa marelui Rege Ferdinand din timipul războiului de întregire RĂZBOIUL ÎN CHINA e pe cale i- a iz­cupat din nou. Grozăviile săvârşite de trupele naţionaliste chineze simt spa­iite în ,,Ziarul Ştiinţelor şi al Călătoriilor” de Marţi 30 Iulie 1923. 23 LOUIS PUMUR Boné Tsaria Khrani (Doamne, ocrotește pe Țar!) în românește de :** — Bandit!... păcătos!... Dumnezeu o să te pedepsească!... Dacă venerabilul tău tinchiu te-ar auzi, te-ar renega!... Nici nu mai vreau să te văd!... Piei din ochii mei!... Liapunof se ridică: . — Sunt dat afară!... Ei bine, adio!... Nici o clipă mai mult nu mai vreau să stau sub acest acoperiș!... — Andrei, făcu Nadia,, adânc tulburată. — Nici o clipă mai mult!... Și ieși grăbit din salon strigând: — Dimitri!... Dimitri!... Ordonanța dormia în vestibul tolănit pe o bancă. Liapu­nof îl sculă cu un ghiont. — Dimitri!... valiza!... Mai repede! mai repede!... — Ordonați! căscă soldatul aiurit. — închide și cobori îndată!... Plecăm! își­ luă șapca, își atârnă sabia, își aruncă mantaua pe u­­meri, în timp ce Nadia care se luase după el, îl chema în­­tr’una: — Andrei, în numele cerului, unde te duci ? — La hotel: , — Dar n’o să pleci aşa... aşteaptă... să chemăm şoferul... să pregătească automobilulL. — Mă duc pe jos. In salon se auzeau încă urletele prințesei repetând de mai multe ori și pe tonuri din ce în ce mai ascuţite: — Niciodată nu o să-mi dau fata după cineva care nu crede în Rasputin ca în Dumnezeu! Liapunof apucă fata de mijloc, o plânse, și-i puse o să­rutare pătimașă pe buze. — Andrei! Andrei!... vino mâine! gemu ea. Și-i întoarse sărutarea. Dar auzind o vociferare mai stridentă ca altele, urmată de o învălmășeală nebună, ea îi scăpă şi se întoarse în salon, ţipând: Mamei i-e rău!... Pe uşa rămasă deschisă Liapunof o văzu pe principesă bîţîind pe o sofa, dând din mâini, răsucindu-se ca un şarpe uriaş, sclipind şi strălucind din toate samaraldele. Petru Pe­­trovici şi Pronski îşi dădeau toate silinţele pe lângă ea. Nadia îi luase capul în mâini şi îi punea o sticlă sub nas. Ştefan venia cu un bol şi cu un şervet. Şi în învălmăşeala aceea, generăleasa, în picioare, la pian, izbia isteric în clape cântând cât o lua gura: Cocorico ! Cocorico!... Ordonanţa se cobora de la etaj cu lada ofiţerului. — Aidem, Dimitri! Străbătură grădina, trecură pe sub poartă și ieşiră în Razvodnaia. Era două de dimineaţă. Largi benzi violete pe­ticeau cerul spre miazănoapte, în timp ce spre nord-est, dea­supra Pe­tersburgului, o uriașe pălălaie arăta locul în care avea să răsară soarele. Turlele bisericilor sclipiau molcomite. In lumina cre­pusculară a nopții se vedea albindu-se, bătând in trandafi­riu, masa nedeslușită a palatului cel mare, în care dormia Poincaré. II Ziua a doua, 21 Iulie, fu ziua capitalei. Debarcând la cheiul englez, Poincaré fu primit de autorităţile municipale şi contele Ivan Tolstoi. Primarul oraşului îi întinse pâinea şi sarea. Preşedintele se duse apoi la fortăreaţa Sf. Petru şi Pavel ca să depună o coroană pe mormântul lui Alexandru al III-lea. Acordă, după aceea, audienţă delegaţilor colonii­lor franceze din Rusia, apoi ţinu cerc diplomatic la palatul de iarnă. Ambasadorul Franţei îi prezintă, rând pe rând pe contele de Pourtales, ambasadorul Germaniei și decan al corpului diplomatic, pe baronul Motono, ambasadorul Ja­poniei, pe sir George Buchanan, ambasadorul Marei Britanii, pe marchizul Carlotti di Ru­parballo, ambasadorul Italiei, contele de Cartagena, ambasadorul Spaniei, contele de Sza­­pary, ambasadorul Austo-Ungariei, d. Diamandi, ministrul României, şi pe ceilalţi miniştri ai puterilor mai mici, prin­tre cari d. Spalak­ovici, ministrul Serbiei. Conversaţia cu Pourtales fu plină de cea mai desăvârşită cordialitate şi no­rul de furtună care plutia deasupra relaţiilor austro-sârbeşti nici n’a fost pomenit măcar. Numai Szapary, la o întrebare a preşedintelui, dădu a se înţelege pe departe că guvernul său consideră răspunderea Serbiei ca angajată în afacerea de la Sarajevo, fără ca, cu toate acestea, adăuga el, politica austriacă, în hotărîrile ce ar fi crezut de cuviinţă să ia, să înceteze o singură clipă măcar de a fi cu totul nevătă­mătoare pentru pocea Europei. Urmă arupi o vizită la spita-lul francez şi punerea temeliei unui dispensar, apoi o masă de gală seara la ambasada Franţei, urmată de o recepţiune la primărie. La miezul nopţii, preşedintele Poincaré se îm­barcă din nou ca să se întoarcă la Peterhof. In acelaş timp jurnalele dădeau comentariile presei străine asupra toasturilor pronunţate în ajun. Acelea din foile germane erau ciudat de neliniştitoare şi erau înveni­­nate de bănueli cari, se vedea bine, că erau puse la cale. Presa vieneză, din potrivă, mai puţin întortochiată ori mai ipocrită, nu­ şi precupeţia satisfacţia. Dar dacă nimic în ma­nifestările de prietenie franco-ruse nu putea să le căşuneze ceva acelora cari căutau nod în papură, afară numai de gân­dul lor de intrigă şi de reaua lor credinţă, alte semne mai lă­murite despre electricitatea care încărca atmosfera europea­nă, tulburau, in schimb, liniştea publică şi stârni­au o îngri­jorare încă nelămurită. Greve cu caracter revoluţionar iz­bucnise, pe neaşteptate, în cartierele industriale ale capita­lei, chiar în ziua sosirii escadrei franceze şi luase, foarte repede, extensiune, ajungând de o violenţă deosebită. Mii de lucrători adunaţi şi porniţi, înarmaţi cu revolvere, feres­­tr­e şi topoare, străbăteau străzile Okhta şi Vyborgskaia Storona, jefuind tot în calea lor, spărgând prăvăliile, trân­tind la pământ stâlpii de telegraf, ridicând baricade, pu­nând sârmă ghimpată şi cuie pe străzi ca să împiedice șarja cazacilor. (Va urma) Gl JMH lOilir

Next